Tag Archives: SEV

ByMartina Petrusic

Tradiții, obiceiuri și limbi diferite

22855713_729411647254826_498440789_n E normal ca atunci când mergi în străinătate să vorbești o altă limbă, să vezi alte culturi și alte tradiții. De când am sosit în România, vorbesc în engleză zilnic. Pe lângă asta am observat diferite alte curlturi, no doar cea românească, ci și a altor țări deoarece în biroul nostru lucrează oameni din zece țări, ceea ce înseamnă zece culturi diferite, zece tradiții și obiceiuri diferite.

It’s normal when you go abroad that you will speak another language, see other cultures and traditions. Since I came to Romania I use English every day. Also I saw different cultures, not just the Romanian, other countries’ cultures as well. In our office work people from ten different countries, which means ten different cultures, ten different traditions and habits.

Să lucrez cu oameni de diferite feluri nu a fost niciodată o problemă, dar să împart camera și casa cu oameni necunoscuți, asta e ceva diferit. Să muncești și să locuiești, practic să îți petreci timpul cu oameni pe care nu îi știai dinainte și cu care nu vorbești limba maternă, este ceva nou și ceva cu care trebuie să te obișnuiești în SEV. Eu împart casa cu oameni din trei alte țări, toți avem obiceiurile noastre, felul nostru de a face lucruri. Dar găsim adesea lucruri în comun și ne bucurăm de timpul petrecut împreună, învățând unii de la alții. Împărtășim experiențele pe care le-am avut, gătim feluri tradiționale și încercăm unele noi, chiar dacă sunt neobișnuite.

Working with different type of people was never a problem, but sharing your room, your house with unknown people is a little bit different. Working and living, and spending your days with people you didn’t know before, and you can’t speak the same language, is something new for everyone and also something you need to get used to in EVS. I share the house with people from three different countries, we all have our own habits, our own way to do things. We also find some common things and we enjoy to spend time together, learning from each other. We enjoy sharing our experiences, cooking our traditional meals and trying new ones, even if some meals are unusual for us.

Cele mai amuzante momente rămân totuși cele în care nu știm anumite cuvinte în engleză și încercăm să le explicăm în limbile materne, sperând că vor fi similare sau la fel în engleză. Chiar dacă suntem diferiți am venit aici pentru același lucru, să ne descoperim și să îi descoperim pe ceilalți și să ne bucurăm de compania reciprocă.

The funniest moments come when we don’t know some word in English and we are trying to explain what we want to say and we say it in our languages, hopping that is similar or the same in English. Even if we are all different we came here for the same thing to discover ourselves and the others and we enjoy each other’s company.


Martina se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din septembrie 2017 până în Februarie 2018 în cadrul proiectului Volunteer to Grow (ref nr 2017-1-HR01-KA105-035177), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură. 

ByEstelle

My favorite mentor! – Mentorul meu favorit!

IMG_4485-blog The European Volunteer Service isn’t only about the project, the house, the other volunteers, the coordinators, the association… it’s also about the mentor. Who? What? When? Where? I will explain you a bit.
The mentor is an outside person of the association who takes care of the integration in your new environment and community, the evolution in your project, but in general he/she is the personal support during the EVS. You can meet as many time as you want and need during the project, in the association or another place that you decide together. But this is a short description, because in fact, he/she does more than we expect in terms of personal development and profesional evolution.

Serviciul European de Voluntariat nu este doar despre proiect, casă, alți voluntari, coordonator, asociație… este și despre mentor. Cine? Ce? Când? Unde? Vă voi explica puțin.

Mentorul este o persoană din afara organizației care este responsabilă pentru integrarea voluntarului în noul mediu și noua comunitate, pentru evoluția proiectului, dar in general el/ea reprezintă suportpe plan personal de-a lungul SEV. Poți să te întâlnești cu mentorul de câte ori dorești, la sediul asociației sau în alt loc pe care îl decideți împreună. Dar asta e doar o descriere scurtă, defapt el/ea face mai mult decât ne-am așteptat atât pentru evoluția pe plan personal cât și profesional.

 

Now, I will explain more about my super mentor! Her name is Elena but everybody calls her Tromppy (the reason will stay secret 😉 ).

I remember exactly our first meeting. I arrived on 10th of April in Romania and the day after I met her in Brașov. This day was tiring for many reasons, but it was the beginning of a wonderful adventure for me. With Sorin, we left Curba de Cultură to reach Brașov, a beautiful town 2 hours away from Izvoarele, passing through the mountains and beautiful landscapes. Then, I met Tromppy and after a welcoming hug, we went to drink a coffee in one of the student’s favorite bar in the town. And we talked, talked and talked with my poor English, searching my words and sentences, to get to know each other. Then, we came back late, and I was trying to don’t fall asleep during the 2 hours back by car. I will not forget this second day in Romania.

DSC_1018 23601063_10211083340065644_1112459473_o

Acum vă voi spune mai multe despre super-mentorul meu! Numele ei este Elena, dar toți o strigă Tromppy (motivul va rămâne secret 😉 )

Îmi amintesc cu exactitate prima noastră întâlnire. Am sosit pe 10 aprilie în România și în ziua următoare am întâlnit-o în Brașov. Ziua a fost una obositoare din mai multe motive, dar a fost începutul unei aventuri frumoase pentru mine. Împreună cu Sorin am plecat de la Curba de Cultură spre Brașov, un oraș frumos la două ore distanță de Izvoarele, trecând prin munți și peisaje superbe. Apoi am întâlnit-o pe Tromppy și după o îmbrățișare de bun venit, am mers să bem o cafea într-unul din barurile studențești din oraș. Și am vorbit, vorbit și vorbit din nou cu engleza mea săracă, căutându-mi constant cuvintele și propozițiile, pentru a ne cunoaște mai bine. Apoi, târziu ne-am întors și pe drum m-am străduit să nu adorm în cele două ore de drum cu mașina. Nu voi uita această a doua zi în România.
After this first meeting, we met one or two times per month, in the office or in Brașov. Each time, it was  about new adventures, feelings, stories that we shared together, during one, two or three hours sometimes. Because, the mentoring isn’t only about myself, it’s a sharing about personal experiences together. And with Tromppy, we have to force ourselves to stop talking at some point, to let time for my housemates. Since June I’m not the only volunteer anymore!
We have a really good feeling, she is my guide and my personal support, and thanks to her I discovered some part of myself that I didn’t know before. But it’s not only a story of talking, it’s also a story of discoveries. We organised some meetings in Brașov to visit the town and the areas. We were fascinated by the beautiful view of the town and landscapes around, when we hiked mount ” Tampa”. And recently, we visited the center of Brasov, the “Black and White Towers”, from where we discovered another view. In general, when it’s possible, we enjoy to be outside, walking in the park of Schiulești, or somewhere else, our interest for the nature being common.

 

In brief, having a mentor like mine is A-MA-ZING! And I’m very glad that I met her during this volunteering, to talk, to laugh, to hug, to discover… Even though my lovely housemates Isabella, Alba, Gabriel and Roman, complain because of the time I spend with her for the mentoring. It does not matter, I enjoy each minute :)!
Dear volunteers, I hope you will meet a mentor who helps you to see further than you expect!

După această primă întâlnire, ne-am văzut o dată sau de două ori pe lună, la birou ori în Brașov. Fiecare dintre aceste întâlniri a fost despre noi aventuri, sentimente, povești pe care le-am împărtășit de-a lung a una, două sau chiar trei ore câteodată. Deoarece mentoratul nu este doar despre mine este și despre împărtășirea experiențelor personale. Iar cu Tromppy trebuie să ne forțăm să ne oprim la un moment dat, să lăsăm timp și pentru colegii mei. Începând din iunie nu mai sunt singurul voluntar!

Ne simțim bine împreună, este ghidul și suportul meu personal și mulțumită ei am descoperit o parte din mine pe care nu o știam înainte. Dar nu este doar o poveste despre vorbit ci și despre descoperiri. Unele dintre întâlniri le-am organizat în Brașov pentru a vizita orașul și zona. Am fost fascinați de aspectul orașului și de peisajul dimprejur câmd am urcat pe Tâmpa. Recent am vizitat centrul Brașovului, Turnul Alb și Turnul Negru de unde am descoperit o nouă perspectivă. În general, când e posibil ne bucurăm de timpul petrecut afară, ne plimbăm prin parcul din Schiulești sau altundeva, interesul nostru pentru natură fiind comun.

Pe scurt să am un mentor ca ea este UI-MI-TOR! Și sunt foarte fericită că am întâlnit-o în timpul acestui stagiu de voluntariat pentru că am cu cine vorbi, râde, îmbrățișa și descoperi… Chiar dacă colegii mei dragi Isabella, Alba, Gabriel și Roman se plâng că petrec prea mult timp în ședințele de mentorat. Nu are importanță, mă bucur de fiecare minut :)!

Dragi voluntari, sper că veți avea și voi un mentor care să vă ajute să vedeți mai departe decât vă așteptați!


Estelle este în România pentru o perioadă de nouă luni, din aprilie până în decembrie 2017, în cadrul proiectului EVS20: Let’s Move and Change [2016-3-FR02-KA105-012345] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 

ByRoman Kadlec

My favorite place – Locul meu preferat

 

romeo12 (3) romeo12 (2) romeo12 (1)

 

During the 2 months I visited many places but especially Brașov it was a nice place, I visited it with other EVS volunteers and our mentor Tromppy. Also we visited city Ploiești. The city is located 56 km north of Bucharest, there are many cultural and architectural monuments and you can see the Clock Museum or Oil Museum and also Art museum of Ploiești. Typical for the city are its communist buildings and also why we always visit this city is for the big shopping center. Also during On-Arrival Training I visited Bucharest, which has an amazing atmosphere and there is a lot of sightseeing.

But I spend most of my time in the village of Izvoarele, which has the amazing atmosphere because of the people who live there. On the streets, you can see a lot of cats, dogs, cows and especially horses with a trailers. Most horses pull hay or wood from the forest. Sometimes it’s crazy on the way home when we’re on the road and the cows are blocking us.

It’s hard to write what the best of all I’ve ever visited in Romania because I can say that Romania is really a beautiful country.

Locul meu preferat.

În cele două luni petrecute aici am vizitat multe locuri, dar Brașov e un loc minunat, pe care l-am vizitat împreună cu ceilalți voluntari și cu Tromppy, mentorul nostru. De asemenea am vizitat Ploiești, oraș situat la 56 de kilometri nord de București, care găzduiește monumente culturale și arhitecturale precum Muzeul Ceasului, muzeul Petrolului sau muzeul de artă al Ploieștiului. Tipic pentru oraș este arhitectura comunistă, dar un alt motiv pentru care îl vizităm adesea este centrul comercial. Pe lângă aceste orașe am vizitat și Bucureștiul în timpul trainingului de la sosire, oraș cu o atmosferă minunată și cu multe de văzut.

Cea mai mare parte a timpului mi-o petrec la Izvoarele care are o atmosferă minunată datorită oamenilor care locuiesc acolo. Pe ulițe vezi pisici, câini, vaci și căruțe trase de cai. Majoritatea acestor căruțe transportă fân ori lemne din pădure. Iar câteodată când ne întoarcem acasă drumul ne este blocat de câte o cireadă de vaci ce se întoarce de la pășune.

După cum vedeți, e greu să aleg cel mai frumos lucru pe care l-am văzut în România, dar țara în ansamblu este minunată.

But if I should choose, so is village Schiulesti and nature around this place. I love nature and above all mountains. That’s why village Schiulesti. Because when I need to be alone with my thoughts, I disappear from our house, take my own good walking shoes, book, water, biscuits and especially guitar and I try to find the right place to stay. When I find this place, I sit down and look at the beautiful nature and the beautiful view of the whole area of Prahova. Everything is quiet around and I just wonder if its two days or two months since I am in Romania.

I recommend this time for yourself to stop from the chaos of everyday day. Just find time!

Dacă aș fi obligat să aleg, aș alege satul Schiulești și natura ce-l înconjoară. Îmi place natura, munții în mod special. De asta aș alege satul Schiulești. Deoarece atunci când simt nevoia să fiu singur și să îmi ascult gândurile, dispar din casă, îmi iau încălțămintea de plimbare, cartea, apă și biscuiți și chitara și îmi găsesc un loc de stat. Apoi stau, admir peisajele magnifice ale Prahovei. Și cum e liniște așa, mă întreb dacă au trecut două zile, sau două luni de când sunt în România.

Recomand acest timp pentru tine pentru a ne mai opri din când în când din haosul zilnic. Găsiți puțin timp!


Roman este în România pentru o perioadă de 12 luni, din iulie 2017 până în iunie 2018, în cadrul proiectului  Izvoarele Unveiled [2016-3-RO01-KA105-035584] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 

 

ByHeloise Danna

Portret de voluntar – Héloïse (Franța)

20645107_10214505032758866_4282387497158386553_o Hi! I’m Héloïse, I’m 22 years old and I just arrived in Romania from the North of France. I have a master’s degree in English and I specialized in English literature. So I’m interested in books of course, but also TV series and video games, and more serious subjects like gender equality or animals’ rights. I also love travelling and I’ve always known that I wanted to go abroad when I finish studying, and since I have worked as a volunteer in a school before, I turned to a local organisation, ADICE, to help me find an EVS project.

Buna! Ma numesc Héloïse, am 22 de ani si abia am ajuns in Romaina din Nordul Frantei. Am o diploma de masterat in limba engleza si sunt specializata in literatura engleza. Deci sunt interesata de carti, desigur, dar si de seriale si jocuri video, dar si subiecte mai seriose precum egalitatea intre genuri sau drepturile animalelor. De asemenea iubesc sa calatoresc si mereu am stiut ca vreau sa merg in strainatate dupa ce termin studiile, si de cand am lucrat ca voluntar intr-o scoala, m-am intors la o organizatie locala, ADICE, pentru a ma ajuta sa gasesc un proiect EVS.

When they told me about the project in Curba de Cultura I was very excited because it seems to be a perfect combination of learning new things, discovering a new culture and sharing knowledge and having fun, and it is exactly what I was looking for. So I agreed to the project and now here I am for 9 months!

Cand mi-au spus despre proiect in Curba de Cultura am fost incantata pentru ca parea a fi combinatia perfecta dintre a invata lucruri noi, a descoperi o cultura noua, a impartasi cunostinte si a te distra, iar asta era fix ceea ce cautam. Asa ca am fost de acord cu proiectul si acum sunt aici pentru 9 luni.

I can’t wait to meet everyone I am going to spend time with, the young people coming to Curba and my EVS colleagues in particular!

See you soon!

Abia astept sa cunosc pe toata lumea cu care voi petrece timpul, tinerii care vin la Curba si colegii mei EVS in particular.

Ne vedem în curand!

________________________________________________________________________________

Héloïse este în România pentru o perioadă de nouă luni, din septembrie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului EVS20: Let’s Move and Change [2016-3-FR02-KA105-012345] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 

ByMelanie Ziegler

Portret de Voluntar – Melanie (Belgia)

21745018_1098451290285048_1967992563_oHello! 🙂 My name is Melanie and I’m 18 years old. I am German and Polish, but I live in Belgium, where I have spent nearly all my life. Now, I just finished my school but I didn’t know what I wanted to do – study? But what, how, where? All I knew was that I wanted to go out and see a new place, and most importantly meet new, wonderful people… so when finally I came here in Izovarele to Curba de Cultura, I knew that it was really the best decision to do this EVS. Even though at first I was a bit nervous because it was the first time I’m leaving my family and my home etc. for so long, every single person that I met was so welcoming and simply kind that soon I felt super comfortable in this beautiful place. Now I’m simply exited to live here, explore, get to know you, the locals – your culture, what you love, how you think and see the world – and together with the other volunteers do all kinds of activities where we can also share a bit of ourselves! So well I’m sure we will have plenty of time during these 6 months for all of this, and I’m already really looking foward to it. See you at Curba! Melanie

Bună! Eu sunt Melanie și am 18 ani. Sunt nemțoaică și poloneză, dar trăiesc în Belgia unde mi-am petrecut aproape întreaga viață. Acum, am terminat școala și nu știam ce vreau să fac – să învăț? Dar ce, cum, unde? Tot ce știam e că vreau să ies, să văd locuri noi și cel mai important, oameni minunați… prin urmare când am ajuns în cele din urmă la Curba de Cultură, am știut că a fost cea mai bună decizie să fac acest SEV. Chiar dacă la început eram puțin emoționată pentru că îmi părăseam familia și casa pentru prima dată, pentru o perioadă atât de lungă. Fiecare persoană pe care am întâlnit-o a fost atât primitoare și binevoitoare încât curând m-am simțit super confortabil în acest loc minunat. Acum sunt încântată să trăiesc aici, să explorez și să cunosc localnicii – cultura, ce iubesc, cum gândesc și să văd lumea – și împreună cu alți voluntari să facem activități în care putem împărtăși un pic din noi înșine! Sunt sigură că vom avea timp destul în aceste 6 luni și abia aștept.

Ne vedem la Curbă!


Melanie se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din septembrie 2017 până în Februarie 2018 în cadrul proiectului Behind Borders (ref nr 2017-2-BE05-KA105-002181), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură. 

 

ByKristina

First day of school – Prima zi de școală

21552044_571470882977204_3234879609659044506_o Blessings, good wishes, bouquets of flowers and festive clothes – the first day of school is a celebration day in Romania. But is it like that all around the world? We asked our EVS volunteers to tell us how do they find the first Romanian school day comparing to their experience from home. 

Urări de bine, binecuvântări, buchete de flori și haine festive – prima zi de școală în România e o zi de celebrări. Dar e la fel peste tot în lume? Noi i-am întrebat pe voluntarii noștri SEV cum li se pare prima zi de școală în România în comparație cu țările lor.

It was really interesting to discover this part of the culture that I’ve never seen before. I was impressed of the involvement of the parents during this first day of school. /…/ In France, it’s totally different. We don’t have a ceremony for the start of the school. (Estelle, France)  

A fost foarte interesant să descopăr această parte a culturii pe care nu o mai văzusem. Sunt impresionată de implicarea părinților în această zi. /…/În Franța e complet diferit. Nu avem o ceremonie de început de an școlar. (Estelle, France)

In Croatia for the first day of school we go to buy new books and notebooks for new school year, new pencils, erasers, and other things we need. We go with our parents, mostly moms because dads are always working. We are excited as every kid is for their first day of school, dressed well, but not that fancy as Romanians. (Martina, Croatia)

În Croația pentru prima zi de școală mergem să cumpărăm cărți și caiete pentru noul an școlar, creioane, radiere și alte lucruri de care avem nevoie. Mergem cu părinții, de cele mai multe ori cu mamele, căci tații sunt mereu la muncă. Suntem entuziasmați ca orice copil în prima zi de școală, îmbrăcați frumos, dar nu atât de facy precum românii. (Martina, Croatia)

In Spain, they keep trying to separate the educational system from the politics, religion and Security Forces of the State (although they are connected in not a visible way). They will only attend to some educational event if they are invited – and in this case usually there are protests or riots, especially in Universities – or if they are directly related with the course. (Alba, Spain)

În Spania, se încearcă separarea sistemului educațional de politică, religie și de sistemul de securitate internă (chiar dacă ei sunt conectați într-un mod invizibil). Reprezentanții acestor categorii iau parte doar dacă sunt invitați – iar aceste contexte stârnesc de obicei proteste și revolte, în mod special în Universități – ori dacă au legătură directă cu studiile. (Alba, Spain)

We do not have such a big event as here in Romania. /…/ Children usually cry on the first day and spend only an hour in the classroom, then the teacher or the headmaster makes a little fun for the kids with music, dance or some games. (Roman, Czech Republic)

Nu avem un eveniment așa mare ca în România /…/ Copii plâng de obicei în prima zi și petrec doar o oră în sala de clasă, apoi profesorul ori directorul face ceva distractiv pentru copii, muzică, dans și ceva jocuri. (Roman, Czech Republic)

In Argentina /…/ all the students go to their schools, raise the Argentinian flag for the first time in the year, something we do every day during the school year, and then we all sing the Argentinian anthem. /…/ We bring flowers to the teachers at the end of the school year (and if the teacher deserves it). (Gabriel, Argentina).

În Argentina /…/ toți elevii merg la școală, se ridică steagul argentinian pentru prima dată în acel an școlar, lucru care se va face zilnic după aceea și cântăm cu toții imnul argentinian. /…/ Noi aducem flori profesorilor doar la finalul anului școlar (dacă profesorii le merită). (Gabriel, Argentina)

I wasn’t surprised to see the priest, even though in Italy it would also be weird. Italy is a very catholic country but it is more and more multicultural, especially in the cities, and the relationship between church and state is different from Romania. (Isabella, Italy)

Nu am fost surprinsă să văd preotul, chiar dacă acest lucru ar fi ciudat în Italia. Italia este o țară foarte catolică, dar e din ce în ce mai multiculturală, în orașe în mod special, și relația dintre stat și biserică e diferită de cea din România. (Isabella, Italy)

In comparison to the attended ceremonies, the pupils wear their daily clothes and meet their teacher in the classroom. Together with the teacher the classes go to the schoolyard or the school hall, where the ceremony takes place. Besides this, only the parents of the 1st grade kids are invited. Commonly the people sing a song with movements, which is the beginning of the ceremony. (Stefanie, Lichtenstein)

Prin comparație, elevii poartă hainele de fiecare zi și se întâlnesc cu profesorii în clase. Împreună cu profesorul clasele merg în curtea școlii sau în sala de sport unde are loc ceremonia. Pe lângă asta, doar părinții claselor 1 sunt invitați. De obicei se cântă ceva cântece cu mișcări, ca parte a ceremoniei de început. (Stefanie, Lichtenstein)

I noticed was that everybody had flowers or little bags with them to give as presents for their teachers. In my schools the teachers could only dream about something like this! (Melanie, Belgium)

Am observat că toți aveau flori ori plăsuțe cu cadouri pentru a fi dăruite profesorilor. În școala mea profesorii pot doar să viseze la așa ceva! (Melanie, Belgium)

From all those perspectives, we can understand better our own culture and its’ specifics. Things that seem normal to us, some might be incredible, weird, surprising to others. And that is one of the charms of interculturality that our dear EVS are bringing in the life of Izvoarele.

Urmărind aceste perspective ne putem înțelege mai bine cultura și specificitățile ei. Lucruri care par normale pentru noi, pot fi incredibile, ciudate sau surprinzătoare pentru alții. Și acestea este unul dintre farmecele interculturalității pe care dragii noștri voluntari SEV îl aduc comunității din Izvoarele.

ByGabriel Marimon

Portret de voluntar – Gabriel (Argentina)

DSC_0807¡Hola! My name is Gabriel, I’m from Argentina and I’m 21 years old. I’ve been living in Spain since 2007 and I’ll be living in Romania for a year doing an EVS. I’m here to know as much as I can about the community of Izvoarele and share it with the World.

I love music, cinema and animation. I’ve studied art and last year I started a grade in Illustration but it wasn’t what I was looking for so when Curba de Cultură contacted me I was pretty sure that this is what I want to do and Izvoarele is the right place for me right now.

Salut! Eu sunt Gabriel, sunt din Argentina și am 21 de ani. Locuiesc în Spania din 2007 și voi sta în România pentru un an în cadrul unui SEV. Mă aflu aici pentru a învăța cât mai multe despre comunitatea din Izvoarele și pentru a împărtăși totul cu întreaga lume.

Am studiat arte, muzică romantică, cinema și animație. În ultimul an am studiat ilustrație dar nu a fost ceea ce îmi doream, prin urmare atunci când Curba de Cultură m-a contactat am fost destul de sigur că asta e ceea ce vreau să fac, iar Izvoarele este locul potrivit pentru mine, acum.

I want to learn as much as I can from this place and this country, is not only about the culture, the traditions, etc… but about the people, their stories and their day to day lifes. I also love the architecture and everything I’ve seen in the six days I’ve been here.

See you in Curba de Cultură!

Îmi doresc să învăț cât mai mult din acest loc și din această țară, nu doar despre cultură și tradiții ci și despre oameni, povești și viața lor de zi cu zi. Ador arhitectura și tot ce am văzut până acum în cele șase zile de când sunt aici.

Ne vedem la Curba de Cultură!


Gabriel se află în România pentru o perioadă de 12 luni, din iulie 2017 până în iunie 2018 în cadrul proiectului Izvoarele Unveiled (ref nr 2016-3-RO01-KA105-035584), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură. 

ByIsabella

Portret de voluntar – Isabella (Italia)

14632954_10209481582548243_1261583098728054054_nFinally, after years living among French people who could not pronounce my Italian name, I am happy to say that here in Romania (most) people actually get it right on the first try. Nice!
I moved from Italy to France more than five years ago to attend university in Paris. I studied history there and also learned how to be on time and complain about everything (but mainly politics and public transport). Who would have thought that I’d end up in this tiny Romanian village?
I wasn’t even exactly planning on doing an EVS, I sent an application only because the project sounded so amazing. And then I got accepted! I’m sure coming here is going to be the best decision of my life.
I can’t wait to learn Romanian and be able to talk to people here. It sounds so familiar and very different from Italian at the same time. I have a passion for learning languages, so I want to learn as much as I can while I’m here!

În sfârșit, după ce am locuit câțiva ani printre francezi care nu puteau să îmi pronunțe numele corect sunt foarte fericită să afirm că în România oamenii (cea mai mare parte a lor) reușesc să o facă din prima. Super!

M-am mutat din Italia în Franța acum mai bine de 5 ani pentru a studia în Paris. Am studiat istorie aici și am învățat de asemenea cum să fiu punctuală dar și cum să mă plâng de orice (în principal de politică și de transportul public). Cine s-a gândit că voi sfârși într-un mic sătuc românesc? Nu plănuiam să fac SEV, am trimis aplicația doar pentru că proiectul suna grozav. Și apoi am fost acceptată! Sunt sigură că venirea mea aici a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o în viață.

Abia aștept să învăț română și să fiu capabilă să vorbesc cu oamenii aici. Limba sună atțt de familiar și diferit totodată. Dar eu sunt pasionată de învățarea limbilor și vreau să învăț cât mai mult cât timp sunt aici!


Isabella se află în România pentru o perioadă de 12 luni, din iunie 2017 până în mai 2018 în cadrul proiectului Izvoarele Unveiled (ref nr 2016-3-RO01-KA105-035584), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură. 

ByEstelle

On Arrival Training

18010964_10212713873825769_4296542397200988310_n Before this week of On Arrival Training, I didn’t expect that I can discover so many things in a such short time. The OAT took place in Sinaia, not far from Izvoarele, so I was lucky; some of volunteers had about 10 hours by train! This town is very peaceful, with a different architecture than I’ve seen before, between abandoned and fantasy, in the middle of the mountains. We are accommodated in a hotel in the center of Sinaia where each of us had a room for himself. I imagined that it will be very nice to relax and enjoy the swimming pool and sauna for a week. The reality was different!

Înainte de săptămâna cu trainingul la sosire nu credeam că pot descoperi atât de multe lucruri într-un timp atât de scurt. Trainingul s-a desfășurat la Sinaia, nu departe de Izvoarele, deci am avut noroc; unii voluntari au călătorit zece ore cu trenul! Orășelul e foarte liniștit, cu o arhitectură diferită decât ce am văzut până acum, între abandonat și fantasy, în mijlocul munților. Am fost cazați la un hotel în centrul Sinaiei unde fiecare a avut o cameră pentru sine. Mi-am imaginat că va fi foarte relaxant ca pentru o săptămână să mă bucur de piscină și saună. Realitatea a fost cu totul alta!

Each volunteer wanted to learn more about the others and to get most of this training, so we used the rooms just for sleep. The rest of the time was for discussions or walks in the town. The relaxation schedule didn’t match with the training… But I earned more to spend time with others volunteers 😉

In few days I met almost 50 volunteers from 13 different cultures. It’s so amazing! Each volunteer who was there had the same state of mind for the training and EVS. So we had a friendly atmosphere and relationship between each of us. At the end of the week, it was so difficult to leave them. A lot of emotions invaded us in the last day and the last evening was a little sad. So, we planned all places we can visit, and it was very nice.

Fiecare voluntar și-a dorit să afle mai multe despre ceilalți și să profite cât mai mult de acest training, prin urmare ne întorceam în camere doar când ne răpunea oboseala. Restul timpului a fost pentru discuții și plimbări în oraș. Orarul de relaxare nu prea s-a potrivit cu trainingul… Dar am avut mai mult timp să petrec cu alți voluntari 😉

În doar câteva zile am întâlnit 50 de voluntari parte a 13 culturi diferite. A fost uimitor! Fiecare voluntar care a fost acolo a fost în același spirit pentru training și SEV. Prin urmare am avut o atmosferă prietenoasă și relații bune între noi. Iar la final de săptămână a fost așa greu să ne despărțim. O multitudine de emoții ne-au invadat în ultima zi, iar seara a fost choar tristă puțin. Ca să ne înveselim puțin ne-am făcut planuri să ne vizităm unii pe alții.

I had two great trainers, Sonia and Andreea, whom organized a lot of interesting sessions with happiness and humor but also with professionalism. During this week, they gave me several information and advice about my role, challenges and objectives of the EVS, the life in Romania, the way to manage the activities, the role of the mentor, the goal of the Youthpass, the insurance etc. Moreover we had sessions on conflict management, teambuilding, interculturality and culture shock workshops on art & crafts, origami, dance, tourism, history & culture and how to survive Romania. At the end of the week, I had the impression that they succeeded to touch the needs of each volunteer even though we were quite different. This helped to feel good, to regain my confidence and abilities.

Am avut doi trainer minunați, Sonia și Andreea, care au organizat numeroase sesiuni interesante cu multă veselie și umor dar și cu profesionalism. Pe durata acestei săptămâni, m-au ajutat cu informații și sfaturi legate de rolul meu, de provocările și obiectivele SEV, traiul în România, cum să-mi organizez activitățile, rolul mentorului, scopul Youthpass-ului, asigurarea medicală etc. În plus am avut sesiuni despre managerierea conflictelor, lucru în echipă, interculturalitate și șoc cultural, atelier de lucru manual, origami, dans, turism, istorie și cultură și cum să supraviețuiești în România. La finalul săptămânii cred că au reușit să atingă nevoile fiecărui voluntar, chiar dacă suntem cu toții destul de diferiți. Asat m-a ajutat să mă simt bine, să îmi recapăt încrederea și abilitățile.

After this week, I feel different. It’s easier to speak English and I feel less alone in this country. The fact that I know people in lots of places in this country means that I can move when I want to discover it.

The week of On Arrival Training is very important for a volunteer, even necessary. Enjoy this week and the days after, till the end of the EVS.

După această săptămână mă simt diferit. Îmi e mai ușor să vorbesc engleză și mă simt mai puțin singură în această țară. Iar faptul că cunosc oameni aici înseamnă că pot să mișc mai ușor când vreau să o descopăr.

Săptămâna de training la sosire e foarte importantă pentru voluntari, chiar necesară. Bucurați-vă de această săptămână și de zilele de după, până la finalul SEV-ului.


Estelle este în România pentru o perioadă de nouă luni, din aprilie până în decembrie 2017, în cadrul proiectului EVS20: Let’s Move and Change [2016-3-FR02-KA105-012345] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 

BySorin Berbecar

La revedere România!

T shirt tree 2I arrived to Romania six months ago, in the beginning of August and now my EVS finished. I arrived with summer and I leave with winter. I arrived with smile on my face with hope to make something good, to discover myself and now I’m here with a mix of feelings, surprised, impressed, happy, sad and many more. I’m making my luggage and I am thinking of all the things that I’ve made here, of all the people that I’ve met.

Looking back… before coming here I’ve never worked in a school. But it was fantastic! I was afraid to work alone at the beginning, but after, I decided to fight against my fear and I did it. I made my own workshops and every time they were an amazing experience. Alone or in a group I loved every activity and I loved to see them happy. It was the best gift that someone can receive. Those moments of happiness helped me overcome problems and sadness. During my EVS I lived lots of different experiences: beautiful moments and bad ones, happy and sad one, sunny days and rainy days, easy moments and hard ones, accompanied or alone. But I met people and they became my friends and… this is life.

Looking back  I feel that I am changed, I know myself better and I am proud of my work here. This chapter of my life, which changed me is almost closed, but I’m happy and it was great.

I’m sad to leave, but we will meet again Romania, we will meet again my friends, we will meet again my other family… “La revedere”!

Am sosit în România acum șase luni, la începutul lui august iar acum SEV-ul meu s-a terminat. Am sosit vara și plec iarna. Am sosit cu un zâmbet pe față, cu speranța de a face ceva bun, de a mă descoperi pe mine însumi și acum sunt aici cu niște sentiment amestecate, surprins, impresionat, fericit, trist și multe altele. Îmi fac bagajul și mă gândesc la toate lucrurile pe care le-am făcut aici, la toți oamenii pe care i-am întâlnit.

Uitându-mă în urmă… înainte de a veni aici nu am lucrat niciodată într-o școală. Dar a fost fantastic! Mi-a fost teamă să lucrez singur la început, dar după aceea am decis să mă împotrivesc fricii și am făcut-o. Mi-am susținut propriile ateliere și de fiecare dată au fost niște experiențe minunate. Singur sau în grup am adorat fiecare activitate și am adorat să îi văd fericiți. A fost cel mai bun dar pe care cineva îl poate primi. Acele momente de fericire m-au ajutat să trec peste probleme și tristețe. De-a lungul SEV-ului meu am trecut prin numeroase experiențe: momente frumoase și mai puțin frumoase, momente fericite și triste, zile cu soare și zile cu ploaie, momente ușoare și mai grele, în singurătate sau în compania cuiva. Dar am întâlnit oameni care au devenit prietenii mei… așa e viața.

Uitându-mă în urmă simt că m-am schimbat, mă cunosc mai bine și sunt mândru de munca mea aici. Acest capitol al vieții mele, care m-a schimbat aproape s-a încheiat, dar mă bucur că a fost unul minunat.

Sunt trist că plec, dar ne vom întâlni din nou România, ne vom întâlni din nou prieteni, ne vom întâlni din nou cealaltă familie… La revedere!

 

Salutări,

Alessio


Alessio se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din septembrie 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.