Tag Archives: SEV

ByKristina

First day of school – Prima zi de școală

21552044_571470882977204_3234879609659044506_o Blessings, good wishes, bouquets of flowers and festive clothes – the first day of school is a celebration day in Romania. But is it like that all around the world? We asked our EVS volunteers to tell us how do they find the first Romanian school day comparing to their experience from home. 

Urări de bine, binecuvântări, buchete de flori și haine festive – prima zi de școală în România e o zi de celebrări. Dar e la fel peste tot în lume? Noi i-am întrebat pe voluntarii noștri SEV cum li se pare prima zi de școală în România în comparație cu țările lor.

It was really interesting to discover this part of the culture that I’ve never seen before. I was impressed of the involvement of the parents during this first day of school. /…/ In France, it’s totally different. We don’t have a ceremony for the start of the school. (Estelle, France)  

A fost foarte interesant să descopăr această parte a culturii pe care nu o mai văzusem. Sunt impresionată de implicarea părinților în această zi. /…/În Franța e complet diferit. Nu avem o ceremonie de început de an școlar. (Estelle, France)

In Croatia for the first day of school we go to buy new books and notebooks for new school year, new pencils, erasers, and other things we need. We go with our parents, mostly moms because dads are always working. We are excited as every kid is for their first day of school, dressed well, but not that fancy as Romanians. (Martina, Croatia)

În Croația pentru prima zi de școală mergem să cumpărăm cărți și caiete pentru noul an școlar, creioane, radiere și alte lucruri de care avem nevoie. Mergem cu părinții, de cele mai multe ori cu mamele, căci tații sunt mereu la muncă. Suntem entuziasmați ca orice copil în prima zi de școală, îmbrăcați frumos, dar nu atât de facy precum românii. (Martina, Croatia)

In Spain, they keep trying to separate the educational system from the politics, religion and Security Forces of the State (although they are connected in not a visible way). They will only attend to some educational event if they are invited – and in this case usually there are protests or riots, especially in Universities – or if they are directly related with the course. (Alba, Spain)

În Spania, se încearcă separarea sistemului educațional de politică, religie și de sistemul de securitate internă (chiar dacă ei sunt conectați într-un mod invizibil). Reprezentanții acestor categorii iau parte doar dacă sunt invitați – iar aceste contexte stârnesc de obicei proteste și revolte, în mod special în Universități – ori dacă au legătură directă cu studiile. (Alba, Spain)

We do not have such a big event as here in Romania. /…/ Children usually cry on the first day and spend only an hour in the classroom, then the teacher or the headmaster makes a little fun for the kids with music, dance or some games. (Roman, Czech Republic)

Nu avem un eveniment așa mare ca în România /…/ Copii plâng de obicei în prima zi și petrec doar o oră în sala de clasă, apoi profesorul ori directorul face ceva distractiv pentru copii, muzică, dans și ceva jocuri. (Roman, Czech Republic)

In Argentina /…/ all the students go to their schools, raise the Argentinian flag for the first time in the year, something we do every day during the school year, and then we all sing the Argentinian anthem. /…/ We bring flowers to the teachers at the end of the school year (and if the teacher deserves it). (Gabriel, Argentina).

În Argentina /…/ toți elevii merg la școală, se ridică steagul argentinian pentru prima dată în acel an școlar, lucru care se va face zilnic după aceea și cântăm cu toții imnul argentinian. /…/ Noi aducem flori profesorilor doar la finalul anului școlar (dacă profesorii le merită). (Gabriel, Argentina)

I wasn’t surprised to see the priest, even though in Italy it would also be weird. Italy is a very catholic country but it is more and more multicultural, especially in the cities, and the relationship between church and state is different from Romania. (Isabella, Italy)

Nu am fost surprinsă să văd preotul, chiar dacă acest lucru ar fi ciudat în Italia. Italia este o țară foarte catolică, dar e din ce în ce mai multiculturală, în orașe în mod special, și relația dintre stat și biserică e diferită de cea din România. (Isabella, Italy)

In comparison to the attended ceremonies, the pupils wear their daily clothes and meet their teacher in the classroom. Together with the teacher the classes go to the schoolyard or the school hall, where the ceremony takes place. Besides this, only the parents of the 1st grade kids are invited. Commonly the people sing a song with movements, which is the beginning of the ceremony. (Stefanie, Lichtenstein)

Prin comparație, elevii poartă hainele de fiecare zi și se întâlnesc cu profesorii în clase. Împreună cu profesorul clasele merg în curtea școlii sau în sala de sport unde are loc ceremonia. Pe lângă asta, doar părinții claselor 1 sunt invitați. De obicei se cântă ceva cântece cu mișcări, ca parte a ceremoniei de început. (Stefanie, Lichtenstein)

I noticed was that everybody had flowers or little bags with them to give as presents for their teachers. In my schools the teachers could only dream about something like this! (Melanie, Belgium)

Am observat că toți aveau flori ori plăsuțe cu cadouri pentru a fi dăruite profesorilor. În școala mea profesorii pot doar să viseze la așa ceva! (Melanie, Belgium)

From all those perspectives, we can understand better our own culture and its’ specifics. Things that seem normal to us, some might be incredible, weird, surprising to others. And that is one of the charms of interculturality that our dear EVS are bringing in the life of Izvoarele.

Urmărind aceste perspective ne putem înțelege mai bine cultura și specificitățile ei. Lucruri care par normale pentru noi, pot fi incredibile, ciudate sau surprinzătoare pentru alții. Și acestea este unul dintre farmecele interculturalității pe care dragii noștri voluntari SEV îl aduc comunității din Izvoarele.

ByGabriel Marimon

Portret de voluntar – Gabriel (Argentina)

DSC_0807¡Hola! My name is Gabriel, I’m from Argentina and I’m 21 years old. I’ve been living in Spain since 2007 and I’ll be living in Romania for a year doing an EVS. I’m here to know as much as I can about the community of Izvoarele and share it with the World.

I love music, cinema and animation. I’ve studied art and last year I started a grade in Illustration but it wasn’t what I was looking for so when Curba de Cultură contacted me I was pretty sure that this is what I want to do and Izvoarele is the right place for me right now.

Salut! Eu sunt Gabriel, sunt din Argentina și am 21 de ani. Locuiesc în Spania din 2007 și voi sta în România pentru un an în cadrul unui SEV. Mă aflu aici pentru a învăța cât mai multe despre comunitatea din Izvoarele și pentru a împărtăși totul cu întreaga lume.

Am studiat arte, muzică romantică, cinema și animație. În ultimul an am studiat ilustrație dar nu a fost ceea ce îmi doream, prin urmare atunci când Curba de Cultură m-a contactat am fost destul de sigur că asta e ceea ce vreau să fac, iar Izvoarele este locul potrivit pentru mine, acum.

I want to learn as much as I can from this place and this country, is not only about the culture, the traditions, etc… but about the people, their stories and their day to day lifes. I also love the architecture and everything I’ve seen in the six days I’ve been here.

See you in Curba de Cultură!

Îmi doresc să învăț cât mai mult din acest loc și din această țară, nu doar despre cultură și tradiții ci și despre oameni, povești și viața lor de zi cu zi. Ador arhitectura și tot ce am văzut până acum în cele șase zile de când sunt aici.

Ne vedem la Curba de Cultură!


Gabriel se află în România pentru o perioadă de 12 luni, din iulie 2017 până în iunie 2018 în cadrul proiectului Izvoarele Unveiled (ref nr 2016-3-RO01-KA105-035584), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură. 

ByIsabella

Portret de voluntar – Isabella (Italia)

14632954_10209481582548243_1261583098728054054_nFinally, after years living among French people who could not pronounce my Italian name, I am happy to say that here in Romania (most) people actually get it right on the first try. Nice!
I moved from Italy to France more than five years ago to attend university in Paris. I studied history there and also learned how to be on time and complain about everything (but mainly politics and public transport). Who would have thought that I’d end up in this tiny Romanian village?
I wasn’t even exactly planning on doing an EVS, I sent an application only because the project sounded so amazing. And then I got accepted! I’m sure coming here is going to be the best decision of my life.
I can’t wait to learn Romanian and be able to talk to people here. It sounds so familiar and very different from Italian at the same time. I have a passion for learning languages, so I want to learn as much as I can while I’m here!

În sfârșit, după ce am locuit câțiva ani printre francezi care nu puteau să îmi pronunțe numele corect sunt foarte fericită să afirm că în România oamenii (cea mai mare parte a lor) reușesc să o facă din prima. Super!

M-am mutat din Italia în Franța acum mai bine de 5 ani pentru a studia în Paris. Am studiat istorie aici și am învățat de asemenea cum să fiu punctuală dar și cum să mă plâng de orice (în principal de politică și de transportul public). Cine s-a gândit că voi sfârși într-un mic sătuc românesc? Nu plănuiam să fac SEV, am trimis aplicația doar pentru că proiectul suna grozav. Și apoi am fost acceptată! Sunt sigură că venirea mea aici a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o în viață.

Abia aștept să învăț română și să fiu capabilă să vorbesc cu oamenii aici. Limba sună atțt de familiar și diferit totodată. Dar eu sunt pasionată de învățarea limbilor și vreau să învăț cât mai mult cât timp sunt aici!


Isabella se află în România pentru o perioadă de 12 luni, din iunie 2017 până în mai 2018 în cadrul proiectului Izvoarele Unveiled (ref nr 2016-3-RO01-KA105-035584), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură. 

ByEstelle

On Arrival Training

18010964_10212713873825769_4296542397200988310_n Before this week of On Arrival Training, I didn’t expect that I can discover so many things in a such short time. The OAT took place in Sinaia, not far from Izvoarele, so I was lucky; some of volunteers had about 10 hours by train! This town is very peaceful, with a different architecture than I’ve seen before, between abandoned and fantasy, in the middle of the mountains. We are accommodated in a hotel in the center of Sinaia where each of us had a room for himself. I imagined that it will be very nice to relax and enjoy the swimming pool and sauna for a week. The reality was different!

Înainte de săptămâna cu trainingul la sosire nu credeam că pot descoperi atât de multe lucruri într-un timp atât de scurt. Trainingul s-a desfășurat la Sinaia, nu departe de Izvoarele, deci am avut noroc; unii voluntari au călătorit zece ore cu trenul! Orășelul e foarte liniștit, cu o arhitectură diferită decât ce am văzut până acum, între abandonat și fantasy, în mijlocul munților. Am fost cazați la un hotel în centrul Sinaiei unde fiecare a avut o cameră pentru sine. Mi-am imaginat că va fi foarte relaxant ca pentru o săptămână să mă bucur de piscină și saună. Realitatea a fost cu totul alta!

Each volunteer wanted to learn more about the others and to get most of this training, so we used the rooms just for sleep. The rest of the time was for discussions or walks in the town. The relaxation schedule didn’t match with the training… But I earned more to spend time with others volunteers 😉

In few days I met almost 50 volunteers from 13 different cultures. It’s so amazing! Each volunteer who was there had the same state of mind for the training and EVS. So we had a friendly atmosphere and relationship between each of us. At the end of the week, it was so difficult to leave them. A lot of emotions invaded us in the last day and the last evening was a little sad. So, we planned all places we can visit, and it was very nice.

Fiecare voluntar și-a dorit să afle mai multe despre ceilalți și să profite cât mai mult de acest training, prin urmare ne întorceam în camere doar când ne răpunea oboseala. Restul timpului a fost pentru discuții și plimbări în oraș. Orarul de relaxare nu prea s-a potrivit cu trainingul… Dar am avut mai mult timp să petrec cu alți voluntari 😉

În doar câteva zile am întâlnit 50 de voluntari parte a 13 culturi diferite. A fost uimitor! Fiecare voluntar care a fost acolo a fost în același spirit pentru training și SEV. Prin urmare am avut o atmosferă prietenoasă și relații bune între noi. Iar la final de săptămână a fost așa greu să ne despărțim. O multitudine de emoții ne-au invadat în ultima zi, iar seara a fost choar tristă puțin. Ca să ne înveselim puțin ne-am făcut planuri să ne vizităm unii pe alții.

I had two great trainers, Sonia and Andreea, whom organized a lot of interesting sessions with happiness and humor but also with professionalism. During this week, they gave me several information and advice about my role, challenges and objectives of the EVS, the life in Romania, the way to manage the activities, the role of the mentor, the goal of the Youthpass, the insurance etc. Moreover we had sessions on conflict management, teambuilding, interculturality and culture shock workshops on art & crafts, origami, dance, tourism, history & culture and how to survive Romania. At the end of the week, I had the impression that they succeeded to touch the needs of each volunteer even though we were quite different. This helped to feel good, to regain my confidence and abilities.

Am avut doi trainer minunați, Sonia și Andreea, care au organizat numeroase sesiuni interesante cu multă veselie și umor dar și cu profesionalism. Pe durata acestei săptămâni, m-au ajutat cu informații și sfaturi legate de rolul meu, de provocările și obiectivele SEV, traiul în România, cum să-mi organizez activitățile, rolul mentorului, scopul Youthpass-ului, asigurarea medicală etc. În plus am avut sesiuni despre managerierea conflictelor, lucru în echipă, interculturalitate și șoc cultural, atelier de lucru manual, origami, dans, turism, istorie și cultură și cum să supraviețuiești în România. La finalul săptămânii cred că au reușit să atingă nevoile fiecărui voluntar, chiar dacă suntem cu toții destul de diferiți. Asat m-a ajutat să mă simt bine, să îmi recapăt încrederea și abilitățile.

After this week, I feel different. It’s easier to speak English and I feel less alone in this country. The fact that I know people in lots of places in this country means that I can move when I want to discover it.

The week of On Arrival Training is very important for a volunteer, even necessary. Enjoy this week and the days after, till the end of the EVS.

După această săptămână mă simt diferit. Îmi e mai ușor să vorbesc engleză și mă simt mai puțin singură în această țară. Iar faptul că cunosc oameni aici înseamnă că pot să mișc mai ușor când vreau să o descopăr.

Săptămâna de training la sosire e foarte importantă pentru voluntari, chiar necesară. Bucurați-vă de această săptămână și de zilele de după, până la finalul SEV-ului.


Estelle este în România pentru o perioadă de nouă luni, din aprilie până în decembrie 2017, în cadrul proiectului EVS20: Let’s Move and Change [2016-3-FR02-KA105-012345] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 

BySorin Berbecar

La revedere România!

T shirt tree 2I arrived to Romania six months ago, in the beginning of August and now my EVS finished. I arrived with summer and I leave with winter. I arrived with smile on my face with hope to make something good, to discover myself and now I’m here with a mix of feelings, surprised, impressed, happy, sad and many more. I’m making my luggage and I am thinking of all the things that I’ve made here, of all the people that I’ve met.

Looking back… before coming here I’ve never worked in a school. But it was fantastic! I was afraid to work alone at the beginning, but after, I decided to fight against my fear and I did it. I made my own workshops and every time they were an amazing experience. Alone or in a group I loved every activity and I loved to see them happy. It was the best gift that someone can receive. Those moments of happiness helped me overcome problems and sadness. During my EVS I lived lots of different experiences: beautiful moments and bad ones, happy and sad one, sunny days and rainy days, easy moments and hard ones, accompanied or alone. But I met people and they became my friends and… this is life.

Looking back  I feel that I am changed, I know myself better and I am proud of my work here. This chapter of my life, which changed me is almost closed, but I’m happy and it was great.

I’m sad to leave, but we will meet again Romania, we will meet again my friends, we will meet again my other family… “La revedere”!

Am sosit în România acum șase luni, la începutul lui august iar acum SEV-ul meu s-a terminat. Am sosit vara și plec iarna. Am sosit cu un zâmbet pe față, cu speranța de a face ceva bun, de a mă descoperi pe mine însumi și acum sunt aici cu niște sentiment amestecate, surprins, impresionat, fericit, trist și multe altele. Îmi fac bagajul și mă gândesc la toate lucrurile pe care le-am făcut aici, la toți oamenii pe care i-am întâlnit.

Uitându-mă în urmă… înainte de a veni aici nu am lucrat niciodată într-o școală. Dar a fost fantastic! Mi-a fost teamă să lucrez singur la început, dar după aceea am decis să mă împotrivesc fricii și am făcut-o. Mi-am susținut propriile ateliere și de fiecare dată au fost niște experiențe minunate. Singur sau în grup am adorat fiecare activitate și am adorat să îi văd fericiți. A fost cel mai bun dar pe care cineva îl poate primi. Acele momente de fericire m-au ajutat să trec peste probleme și tristețe. De-a lungul SEV-ului meu am trecut prin numeroase experiențe: momente frumoase și mai puțin frumoase, momente fericite și triste, zile cu soare și zile cu ploaie, momente ușoare și mai grele, în singurătate sau în compania cuiva. Dar am întâlnit oameni care au devenit prietenii mei… așa e viața.

Uitându-mă în urmă simt că m-am schimbat, mă cunosc mai bine și sunt mândru de munca mea aici. Acest capitol al vieții mele, care m-a schimbat aproape s-a încheiat, dar mă bucur că a fost unul minunat.

Sunt trist că plec, dar ne vom întâlni din nou România, ne vom întâlni din nou prieteni, ne vom întâlni din nou cealaltă familie… La revedere!

 

Salutări,

Alessio


Alessio se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din septembrie 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 

ByAnna

Human Library – Biblioteca Vie

AnnaFew weeks ago I thought this post will be about another trip around Romania, but… I was sick. And then again. But nobody wants to read about sweat, pain and doctors, who left their professional competences far away behind their office, right? So, I decided to change the topic, instead of What I did during my holidays I want to tell you something about Sun, happiness and angels. Yeap, I am a bit sarcastic. Let´s be a bit more serious. I was considering the nicest thing what happened in last weeks or months: my boyfriend arrived, I got a job in Czech Republic, our yard is one big ice ring, I found gloves on a street… Not really readable things. But Human Library! That is a different story!

Acum câteva săptămâni am crezut că voi scrie despre o nouă călătorie prin România, dar am fost răcită… o dată, și încă o dată. Și cum nimeni nu vrea să citească despre transpirație, durere și doctori am decis să schimb puțin subiectul și în loc de ce am făcut în vacanță vreau să vă povestesc despre soare, fericire și îngeri. Sunt puțin sarcastică, dar voi fi ceva mai serioasă. Așadar am început să listez cele mai bune lucruri care s-au întâmplat în ultima vreme: m-a vizitat prietenul meu, am obținut o slujbă acasă în Cehia, avem patinoar în curte, am găsit niște mănuși pe stradă… parcă nu sunt tocmai chestii de povestit. Dar Biblioteca Vie! Asta e o poveste într-adevăr.

What is it? Human Library is based on somehow experienced people (books) who share their story (book story) with one or two other people 15317763_424197847704509_43654092236934824_n(readers) in time. As the official web page says, it “is designed to build a positive framework for conversations that can challenge stereotypes and prejudices through dialogue”, usually in collaboration with “Books” who are subjects of those – people of different culture, HIV possitve, alcoholic, with ADHD, homeless, with autism etc.

Ce anume e Biblioteca Vie? E un eveniment bazate pe oameni care doresc să împărtășească experiențe (cărți) cu una sau două persoane (cititori). După cum zice și site-ul oficial ” a fost gândit să construiască un cadru de conversație pozitiv care aduce în dialog stereotipuri și prejudecăți” de obicei cărțile sunt persoane care au trecut prin diferite experiențe (culturi diferite, seropozitivi, alcoolic, ADHD, oameni fărăr adăpost, autiști etc)

Because Romania, especially its rural parts, does not really know what to understand under the word “volunteer” and it is easily connected with the old communistic picture of it, Curba de Cultură decided that on 5th December (the International Volunteering Day) to organize a Human Library about volunteering. The Books were Romanian volunteers which returned from international projects and us, EVS volunteers. In a local, cozy pub we had Librarians, local young volunteers who introduced the Readers (incoming guests) to the list of books. Reader then chose the one he was the most interested in and they sat down in a more private table, where the Book said its story and Reader could ask questions.
I have to say that it was very nice experience with very nicely organized
event. Although we did not have dozens of Readers, those who came got the best service. I told my story twice, first time to a woman for whom were my words translated, which was super interesting – to shorten my story and try to keep its line. The other reader was a young man and my story was suddenly different. No need of translation, different sex, age and questions. The first time it was a life of a girl, me, who had harder childhood, worked on herself, fell in love and ended up with her love. The second time it was a life of a girl, who was trying to cut her family ties so badly, that she was determined to fail every single time.

UntitledDeoarece în România și mai ales în zonele rurale nu prea se înțelege sensul termenului “voluntar” și este adesea legat de sensul pe care regimul comunist i l-a dat, Curba de Cultură a decis ca pe 5 decembrie, de Ziua Internațională a Voluntariatului să organizeze o Bibliotecă Vie despre voluntariat. Cărțile au fost voluntari români care s-au întors din stagii internaționale și noi, voluntarii SEV. Într-o cafenea confortabilă a fost organizată biblioteca, cu bibliotecari – tineri voluntari locali care au ajutau cititorii (musafirii) să aleagă cărți, cu cititori care mai apoi au ales cărți și împreună cu care au stat de vorbă la o masă mai retrasă.  Cărțile își spunea poveștile iar cititorii puteau întreba. Trebuie să admit că a fost o experiență minunată într-un eveniment bine organizat.Chiar dacă nu am avut o mulțime de cititori, cei care au venit au avut parte de cel mai bun tratament. Mi-am spus povestea de două ori, prima dată unei femei iar vorbele mele au fost traduse ceea ce a făcut totul mult mai interesant fiind nevoietă să îmi schimb povestea și să îi păstrez liniaritatea. Cea de-a doua oară cititorul meu a fost un tânăr, iar povestea mea a fost diferită. Nu a fost nevoie de traducere, cititorul a fost de sex diferit, vârstă diferită și a avut ăntrebări diferite. Prima dată a fost povestea unei fete, eu, care a avut o copilărie grea, care a muncit pentru ea, s-a îndrăgostit și a rămas cu iubitul  ei. A doua oară a fost povestea unei fete care și-a dorit atât de mult să se îndepărteze de familia ei încât nu a contat că a eșuat de fiecare dată.

I saw that life can have any shape or form, depending on who you talk with and what you do (not) want to mention or point out. It means that simply by focusing on the positive things, there is a big probability to change your life in a good way. At least from outside.

Am văzut că viața poate avea orice formă, depinde de persoana cu care vorbești și de ce vrei să menționeză sau să lași deoparte. Doar concentrându-te pe lucruri pozitive există deja o mare probabilitate a lucrurile să ia o turnură pozitivă. Cel puțin din exterior.


Anna se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de  Curba de Cultură. 

 

ByAlessio

SEV-ul din perspectiva comunității

20161117_130625Înainte să îmi încep stagiul SEV într-o zonă rurală a României, eram încântat că voi lua o pauză de la viața în oraș, dar pe de altă parte diferențele de limbă și cele dintre oameni m-au făcut confuz câteodată în timpul stagiului de voluntariat. Încă de la început am întâlnit o mulțime de oameni binevoitori și deschiși, dar și câtiva reci sau indiferenți. Încă un lucru, impactul stagiului meu de voluntariat asupra comunității nu mi-a fost prea clar.

Before starting my EVS in Romania’s rural area, I was happy to take a break from the life in the city, but on the other side the language and the differences between the people made me feel confused sometimes during my volunteering service. From the beginning I’ve met many kind and open people but also some cold or indifferent ones. One more thing, the impact of my volunteering service on the community wasn’t that clear.

Când mi s-a cerut să scriu acest articol, nu am putut refuza, așadar aici sunt, povestindu-vă despre impactul asupra comunității. Cu ajutorul lui Claudiu, unul dintre voluntarii locali, am intervievat câțiva oameni întrebându-i ce știu ei despre noi [voluntarii], ce opinie au despre noi, ce cred despre ceea ce facem și ce am putea face mai mult.

In the moment I was asked to write this article, I could not refuse, so here I am telling you about the impact on community. With the help of Claudiu, our local volunteer, I interviewed some people asking them what they know about us, what opinion they have about us, what do they think about the work we are doing in the community and what more we could do?

14918928_10202291901015031_8822373577546919575_oUnii au fost evazivi, alții nu au vrut să răspundă, iar o altă parte ne-a zis că nu știu ce fac voluntarii SEV. În cele din urmă, am găsit și oameni care știau ce facem noi în școlile din comunitate și care știau și despre Curba de Cultură. Ne-au zis că apreciază munca noastră, deoarece ajutăm tinerii din comunitate să devină mai deschiși și îi ajutăm să se familiarizeze și cu alte culturi.

Some people were evasive, some did not want to answer, some told us that they don’t have idea about what EVS volunteers do. Finally, some people were also aware of the stuff we did in local schools and aware of what Curba de Cultura does. They told us that our work is very appreciated because we help the youngster in the community to become open minded and we help them to get acquainted with other cultures.

Adulții din comunitatea locală sunt încântați de faptul că avem naționalități diferite și că venim din medii și culturi diferite, ba mai mult, că fiecare are experiență și cunoștințe diferite pe care le împărtășim cu copiii și tinerii. În plus unii au zis și că suntem simpatici și că le place că salutăm în română și că interacționăm cu localnicii. Pot spune că și mie îmi place relația pe care o avem cu localnicii și îmi place bunăvoința de care dau dovadă părinții copiilor. La final pot să afirm că rezultatul acestor interviuri a fost o surpiză plăcută și e foarte reconfortant să știu că facem o treabă bună.

The adults from the community like that each of us is from a different nation, with different backgrounds and cultures, moreover that each of us has different experiences and knowledge o share with youngsters and children. Furthermore,
some said that we are sympathetic and they like that we are saluting in Romanian and interacting with all the community. I can say that I also really like the relationship with the community and I like the kindness of children’s parents.
In the end of this day I can say that I’ve received a nice surprise for these interviews with the community and it was very rewarding to know that we are doing a good job.

Acesta e cel mai mișto proiect SEV!

This is the greatest of the EVS project!


Alessio se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Curba de Cultură. 

BySorin Berbecar

In Craiova

_mg_4157After my trip, when I arrived in Craiova, Ludo was waiting for me at the station and from there we took a road to the flat of our volunteer friends. Fantastic hospitality, good vegan food, new people, and that spirit of friendship that we shared during the On Arrival Training which made me happy! In the following days I spent my time on the streets of Craiova and with friends. Craiova is fantastic, because I had the feeling that it maintain its gentle and refined style compared with past and present.

După călătoria mea, când am ajuns în Craiova, Ludo mă aștepta la gară, iar de acolo am pornit-o spre apartamentul prietenilor voluntarilor. Ospitatlitatea a fost fantastică, mâncarea vegană a fost bună, oameni noi și am regăsit spiritul prieteniei pe care îl împărtășisem pe durata On Arrival Training, ceea ce m-a făcut fericit. Zilele următoare le-am petrecut plimbându-mă pe străzile Craiovei cu prietenii. Craiova e un oraș fantastic și am avut sentimentul că a menținut o eleganță și un rafinament când vine vorba de a compara stilul prezentului cu cel al trecutului.

Along the streets of the city center, passing between graffiti and the statues you can feel like coming back to the past where children were playing on the street, gentlemen and ladies were sitting in a cafe speaking in a kind way, an old man who was giving bread to the pigeons, a boy who was selling newspapers… And here you are. NOW and HERE, in the present time with live musicians in a street filled by tables and waiters, where a couple celebrating their marriage.

In the end, as my tradition, I’ve prepared a dinner – risotto – for my friends and we had a nice meal all together, all those countries: Azerbaijan, France, Spain and Italy! And of course as it is usual in every flat of EVS volunteers I left my message on the wall, leaving my mark so my hosts will always remember our gorgeous times.

Pe străzile din centru, trecând printre graffiti și statui simți că te întorci în trecut unde copii se jucau pe străzi, domnii și doamnele stăteau de vorbă la o cafea, un bătrân hrănea porumbeii și un băiat vindea ziare… Și uite-ne aici. ACUM și AICI în prezent cu muzicanți cântând live pe strada plină de mese și ospătari și cu un cuplu sărbătorindu-și nunta.

La final, în spiritul tradiției mele personale am pregătit cina – risotto – pentru prietenii mei și am mâncat împreună, adunând la masă țări precum: Azerbaijan, Franța, Spania și Italia. Desigur ca în orice apartament al voluntarilor mi-am lăsat mesajul pe perete, astfel încât gazdele mele să-și amintească de timpul petrecut împreună.

A trip does not mean only to go in a place and then just come back home, but above all, it has the spiritual component that gives you the feeling of a very rich experience, the excitement from meeting old friends, new people and the certainty that even you grew a bit. Again!

See you in Schiulesti!

O călătorie nu înseamnă doar să mergi undeva de unde să te întorci, mai mult decât atât are o componentă spirituală care îți dă sentimentul unei experiențe puternice, încântarea de a întâlni vechi prieteni, oameni noi și siguranță că te-ai mai maturizat puțin. Din nou!

Să ne vedem cu bine în Schiulești!

Alessio


Alessio se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 

ByAnna

Romanian approach – abordare în stil românesc

If you want to read cheerful and funny post, skip to some other one. This is about Romanian approach to nature and life generally. 

Dacă doriți să citiți un post amuzant și încurajator, vă rog să săriți peste acesta. Acesta este despre abordarea românească când vine vorba de natură în general.

DSC_0451

Starting from the beginning: Bucharest. Weather welcomed me with temperatures around 35°C and Sorin, a cute, helpful employer from Curba de Cultura, with a broken van (the trunk was not opening). He he heee… To get luggage into a trunk was the very first little challenge. Definitely not the last one.

Începând cu începutul: București. Vremea m-a întâmpinat cu temperaturi de 35°C și Sorin un angajat drăguți și săritor de la Curba de Cultură cu o dubiță puțin defectă (nu se deschidea portbagajul). He he heee… Să punem bagajul în portbagaj a fost o primă mică provocare. Și nu ultima, cu siguranță.

I have already written something about me, you can read about my first expressions and experiences, and also about what happens in Romania when you go for a hike without a proper map. But what you do not know is that I have been in Romania before. Last year I spent a week in the west part around Caransebes. I tasted amazing goat and sheep cheeses while drinking fresh milk and then enjoying the softness of cake made from urda. But I also saw how many things might be improved here, and how much the country is trying to do something about it, too. Those little notions I would like to talk about a bit more, because they are one of many reasons why I decided to do my EVS here.

Am scris deja câte ceva despre mine, și puteți afla despre primele mele expresii și experiențe și despre ce se poate întâmpla când pleci în drumeție fără a avea o hartă potrivită. Ceea ce nu știți e că eu am mai fost în România înainte. Anul trecut am petrecut o săptămână în partea de vest a țării, în regiunea Caransebeșului. Am gustat brânzeturi de capră și oaie și am băut lapte proaspăt iar apoi am savurat prospețimea unei prăjituri cu urdă. Dar am văzut de asemenea cum multe lucruri pot fi îmbunătățite aici și cât de mult țara încearcă să facă ceva în privința asta. Despre aceste mici chestiuni aș dori să vorbesc mai mult, deoarece ele reprezintă unul din multele motive pentru care am decis să fac SEV-ul aici.

The nature is not immortal, we, humans, are not immortal. And we, humans, are not helpless or powerless. It has been just one month since I had arrived, yet I have met tens of people involved in the process of change. There are associations convincing Romanians to spay dogs instead of making new stray dogs, to sort waste instead of burning it, and there are other working with young people and whole communities. Because it is family and youngster where we need to start, if we want to make (and see) the difference.

DSC_0445Natura nu e nemuritoare, noi, oamenii, nu suntem nemuritori. Și noi oamenii nu suntem neajutorați sau lipsiți de putere. A trecut o lună de când am ajuns și am întâlnit zeci de oameni implicați în aceste schimbări. Există asociații care conving românii să-și sterilizeze câinii în loc să îi lase să facă alți câini vagabonzi, să-și soteze gunoiul în loc să îl ardă și există alții care lucrează cu tinerii și comunitățile. Deoarece trebuie să începem cu tinerii și familiile acestora dacă vrem să facem și să vedem o schimbare.

May be I am too keen of neatness, but really, is it such a big problem to finish what you started? Is it so hard not to beat your horse, not to throw puppies over your fence out to the street, to give your rubbish into a bin instead of burning it on side of the road or just… smile at a customer in a shop? The answer is NO. It is very easy, and fortunately there are people who are trying to do something about it. So, the real challenge is not about getting used to these, but to be truly helpful for those who want to change their homeland.

Try to broaden youth’s horizons so they can have wider purposes, it is what we are doing here. It is knowledge and experience what make us better, stronger, and more useful. It might be written differently in the official papers, but for me it is like that – Curba de Cultura helps to improve Romanian social environment through giving the opportunity to grow, know and undergo to youngsters.

Poate sunt eu prea dornică de acuratețe, dar pe bune acum, e chiar așa greu să termini ce ai început? E așa greu să nu îți bați calul, să nu arunci cățeii peste gard, să pui gunoiul în tomberon în loc să îl arzi pe marginea drumului ori… să zâmbești unui client în magazin? Raspunsul e NU. E chiar ușor și din fericire există oameni care încearcă să facă ceva în privința asta. Așadar adevărata provocare nu e să te obișnuiești cu aceste lucruri ci să fii cu adevărat util celor ce vor să schimbe ceva în țara lor natală.

Ceea ce facem noi aici este să încercăm să extindem orizonturile tinerilor astfel încât ei să aibă scopuri mai largi. Cunoștințele și experiența ne fac mai buni, mai puternici și mai utili. S-ar putea să fie scris diferit în hârtii dar pentru mine Curba de Cultură ajută la îmbunătățirea mediului social românesc prin facilitaterea de oportunități de a crește, cunoaște și experimenta.


Anna se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură. 

Byadmin

Portret de voluntar – Alessio (Italia)

13413504_1697809507151082_8588669748823726462_nI consider myself a friendly guy, I am very open-minded and living with a disability since childhood and this has given me the strength of will, determination and a bit of stubbornness, so if I get a target, I must get it. Beside this I like to joke, I try to see life with optimism and I believe in values like love, friendship and respect.

I believe that the EVS projects are a great opportunity. I am participating in this one hosted by Curba de Cultură because I want to broaden my horizons, to learn about a new culture and also because I firmly believe that an experience like this is a learning experience for personal growth, a step forward to feel citizen of the World.

Personally I am fascinated by the idea of working with young people because they are often the ones who need a person to talk or with whom to meet. So from this experience I expect to increase my cultural and personal baggage, to live and to confront new educational experiences with other volunteers with different backgrounds than mine. I think this will not be a common experience but I will take the best from it.

Mă consider un tip prietenos, deschis la minte și deși am o ușoară dizabilitate încă din copilărie asta mi-a dat putere, determinare și un pic de încăpățânare, prin urmare dacă am o țintă, trebuie să ajung la ea. Pe lângă asta îmi place să glumesc, să văd viața într-o notă optimistă și cred în valori precum iubire, prietenie și respect.

Consider că proiectele EVS sunt oportunități minunate. Particip în acesta, găzduit de Curba de Cultură deoarece vreau să îmi lărgesc orizonturile, să descopăr o nouă cultură și cred cu tărie că o experiență ca asta este o experiență de învățare, de dezvoltare personală, un pas în față în a deveni un cetățean al Lumii.

Personal sunt fascinat de ideea de a lucra cu tineri, deoarece adesea ei sunt cei care au nevoie de cineva cu care să vorbească ori cu cine să se întâlnească. Din acest stagiu mă aștept să să îmi cresc bagajul cultural și personal, să trăiesc și să experiementez o nouă experiență educațională împreună cu voluntari provenind din alte medii decât al meu. Aceasta nu va fi o experiență obișnuită, dar voi lua ce e mai bun din ea.

 


Alessio se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-Ro01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură.