Monthly Archive September 2016

ByAnna

Romanian approach – abordare în stil românesc

If you want to read cheerful and funny post, skip to some other one. This is about Romanian approach to nature and life generally. 

Dacă doriți să citiți un post amuzant și încurajator, vă rog să săriți peste acesta. Acesta este despre abordarea românească când vine vorba de natură în general.

DSC_0451

Starting from the beginning: Bucharest. Weather welcomed me with temperatures around 35°C and Sorin, a cute, helpful employer from Curba de Cultura, with a broken van (the trunk was not opening). He he heee… To get luggage into a trunk was the very first little challenge. Definitely not the last one.

Începând cu începutul: București. Vremea m-a întâmpinat cu temperaturi de 35°C și Sorin un angajat drăguți și săritor de la Curba de Cultură cu o dubiță puțin defectă (nu se deschidea portbagajul). He he heee… Să punem bagajul în portbagaj a fost o primă mică provocare. Și nu ultima, cu siguranță.

I have already written something about me, you can read about my first expressions and experiences, and also about what happens in Romania when you go for a hike without a proper map. But what you do not know is that I have been in Romania before. Last year I spent a week in the west part around Caransebes. I tasted amazing goat and sheep cheeses while drinking fresh milk and then enjoying the softness of cake made from urda. But I also saw how many things might be improved here, and how much the country is trying to do something about it, too. Those little notions I would like to talk about a bit more, because they are one of many reasons why I decided to do my EVS here.

Am scris deja câte ceva despre mine, și puteți afla despre primele mele expresii și experiențe și despre ce se poate întâmpla când pleci în drumeție fără a avea o hartă potrivită. Ceea ce nu știți e că eu am mai fost în România înainte. Anul trecut am petrecut o săptămână în partea de vest a țării, în regiunea Caransebeșului. Am gustat brânzeturi de capră și oaie și am băut lapte proaspăt iar apoi am savurat prospețimea unei prăjituri cu urdă. Dar am văzut de asemenea cum multe lucruri pot fi îmbunătățite aici și cât de mult țara încearcă să facă ceva în privința asta. Despre aceste mici chestiuni aș dori să vorbesc mai mult, deoarece ele reprezintă unul din multele motive pentru care am decis să fac SEV-ul aici.

The nature is not immortal, we, humans, are not immortal. And we, humans, are not helpless or powerless. It has been just one month since I had arrived, yet I have met tens of people involved in the process of change. There are associations convincing Romanians to spay dogs instead of making new stray dogs, to sort waste instead of burning it, and there are other working with young people and whole communities. Because it is family and youngster where we need to start, if we want to make (and see) the difference.

DSC_0445Natura nu e nemuritoare, noi, oamenii, nu suntem nemuritori. Și noi oamenii nu suntem neajutorați sau lipsiți de putere. A trecut o lună de când am ajuns și am întâlnit zeci de oameni implicați în aceste schimbări. Există asociații care conving românii să-și sterilizeze câinii în loc să îi lase să facă alți câini vagabonzi, să-și soteze gunoiul în loc să îl ardă și există alții care lucrează cu tinerii și comunitățile. Deoarece trebuie să începem cu tinerii și familiile acestora dacă vrem să facem și să vedem o schimbare.

May be I am too keen of neatness, but really, is it such a big problem to finish what you started? Is it so hard not to beat your horse, not to throw puppies over your fence out to the street, to give your rubbish into a bin instead of burning it on side of the road or just… smile at a customer in a shop? The answer is NO. It is very easy, and fortunately there are people who are trying to do something about it. So, the real challenge is not about getting used to these, but to be truly helpful for those who want to change their homeland.

Try to broaden youth’s horizons so they can have wider purposes, it is what we are doing here. It is knowledge and experience what make us better, stronger, and more useful. It might be written differently in the official papers, but for me it is like that – Curba de Cultura helps to improve Romanian social environment through giving the opportunity to grow, know and undergo to youngsters.

Poate sunt eu prea dornică de acuratețe, dar pe bune acum, e chiar așa greu să termini ce ai început? E așa greu să nu îți bați calul, să nu arunci cățeii peste gard, să pui gunoiul în tomberon în loc să îl arzi pe marginea drumului ori… să zâmbești unui client în magazin? Raspunsul e NU. E chiar ușor și din fericire există oameni care încearcă să facă ceva în privința asta. Așadar adevărata provocare nu e să te obișnuiești cu aceste lucruri ci să fii cu adevărat util celor ce vor să schimbe ceva în țara lor natală.

Ceea ce facem noi aici este să încercăm să extindem orizonturile tinerilor astfel încât ei să aibă scopuri mai largi. Cunoștințele și experiența ne fac mai buni, mai puternici și mai utili. S-ar putea să fie scris diferit în hârtii dar pentru mine Curba de Cultură ajută la îmbunătățirea mediului social românesc prin facilitaterea de oportunități de a crește, cunoaște și experimenta.


Anna se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură. 

BySorin Berbecar

Portret de voluntar – Eleny (Estonia)

dsc_1937First when I saw the project I knew that I want to be part of it. Because I have lot of experience in working with youngsters, the opportunity to do something inspired me. I feel the need to grow as a person enriching my culture, language and learning from people that are working in the same area. Moreover an EVS project in Europe will provide me with a huge opportunity of having international exposure and multicultural perspective.

I like to sing very much and I have participated in many Estonians song and dance festivals. Also I like hiking, climbing and shooting arrows with a bow, as hobby. My other activities and interests include listening to music, watching movies and spending time with friends and families.

I am not afraid to discover, experiment and to ask questions. I have participated in youth exchanges and training courses abroad and this helped me to be brave to ask. Also those projects thought me a lot about group dynamics and understanding cultural differences around me. This EVS opportunity means a great deal for my professional and personal growth. I am highly motivated, open-minded and with outstanding communication and organization skills.

I am ready to learn!

 

Încă de prima datăă când am văzut acest proiect am știut că vreau să fac parte din el. Deoarece am experiență în lucrul cu tinerii, șansa de a face ceva, m-am simtit inspirată. Simt nevoia să cresc ca și om, să îmi îmbogățesc cultura, limba și să învăț de la cei care lucrează în același domeniu. În plus un proiect SEV în Europa îmi aduce o șansă imensă de a fi expusă unei culturi internationale și unei perspective multiculturale.

Îmi place foarte mult să cânt și am participat în multe festivaluri de cântece și dans în Estonia. De asemenea îmi plac drumețiile, cățărările și tirul cu arcul drept hobby. Alte activități și interese includ ascultatul muzicii, vizionarea filmelor și petrecerea timpului cu prietenii și familia.

Nu mi-e teamă să fac noi descoperiri, să experimentez și să pun întrebări. Am participat în numeroase schimburi de tineri și cursuri în străinătate și asta m-a ajutat să nu-mi fie teamă să pun întrebări. De asemenea aceste proiecte m-au învățat multe despre dinamica de grup și despre înțelegerea diferențelor dintre mine și cei din jur. Acest SEV reprezintă o șansă minunată pentru dezvoltarea mea personală și profesională. Sunt foarte motivată, deschisă și posed abilități de comunicare și organizare remarcabile.

Sunt gata să învăț!

 

Eleny

volunteer from Estonia


Eleny se află în România pentru o perioadă de 5 luni, din septembrie 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură. 

ByEleny

Bye, bye Estonia! Say “Hi” to Romania!

Bye, bye Estonia! 31 of September was the time to flight to Romania. Before that I was totally struggling because of packing. In my mind entire time there was one question – How do you pack your 5 months things into one bag? Surprise, surprise I managed to do that just before going to sleep in day before leaving. Success 🙂

20160831_083349In that night I slept only 3 hours because I had to leave at 4 in the morning already and I didn’t have a good sleep. Luckily my mother was so kind that she dropped me off to the airport in the early morning. When we arrived to the airport it was madness over there, because many flights where at the same time and that didn’t happen very often when I had flights. Next, I had to drop off my bag, my big heavy bag. I was nervous because I didn’t know how much weight it is. Luckily everything was okay and I had the chance to start my trip without any problems.

After security check, after explosions check, after showing my bag I was thinking… well there were my problems and let the adventure begin.

Surprisingly I saw one of my friends in the airport, not knowing that before. Yes, Estonia is small, but meeting in airports doesn’t happen. After talking a lot and taking pictures, it was the time to go.
First stop Frankfurt.

In Frankfurt I was waiting about an hour with my bear, I didn’t have any problems luckily but had many conversation with strangers and all the time telling them that what I am going to do in Romania. It was tiring but at the same time exciting to here the stories.

I was flying with Lufthansa and it was really pleasant stay in both flights because I had the same seat on both flights and I got food and drinks. I really recommend having same seats, because it is just easier if you are tired J And of course I had lot of thinking what am I doing right know, how is it possible that I’m going to Romania, why am I doing it. I am just CRAZY!!

At last I arrived to Romania. Firstly I just wanted to receive my bag. It was my first aim in Romania. After long wait I saw my luggage. I have never been so happy to see my big heavy bag.

But there I was, exhausted, exited, scared and waiting my new life to start. Helllooo Romania!

 

Eleny

volunteer from Estonia


Eleny se află în România pentru o perioadă de 5 luni, din septembrie 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură. 

ByMael Bou

Cinema nights – Seri de film

14068244_287591051618723_4973054079713261075_nCinema night is not just about watching a simple movie, it’s a special occasion to regroup with friends, to have a good time, to laugh.

Every time for cinema evenings we start by creating posters and sharing the event on Facebook. On the D-day we are filling up the car with materials and getting ready for the people to come. We set the equipment and slowly people are coming: kids, teenagers, volunteers and sometimes even adults.

Serile de film nu sunt doar despre vizionarea unui film, ele reprezintă o ocazie specială de a te aduna împreună cu prietenii, de a petrece timp împreună, de a râde, de a te simți bine.

14088578_287590918285403_5587342015881731912_nFiecare seară de film începe prin crearea de afișe și postarea evenimentului pe Facebook. În ziua filmului, punem toate lucrurile în mașină și pregătim totul pentru oamenii ce urmează să vină. Aranjăm echipamentul și încet-încet spectatorii apar: copii, tineri, voluntari și uneori chiar adulți.

Then, we start the movie, people have food and drinks, everything what they might need. They enjoy the time spent together. Sometimes they talk and laugh, sometimes they move around or even leave in the middle. Anyhow cinema nights are a great. They bring a change, they bring something different in the life of the community and this is really nice for the youngsters and children living here.

Apoi începem filmul, oamenii au gustări, băuturi, tot ce au nevoie. Și se bucură de timpul petrecut împreună. Uneori vorbesc și râd, alteori se plimbă ori chiar pleacă pe la jumătatea filmului. Oricum ar fi serile de film sunt minunate. Ele aduc o schimbare, aduc, ceva diferit în viața comunității și e foarte plăcut pentru copii și tinerii care locuiesc aici.

 

Mael – volunteer from France


Mael se află în România pentru 5 luni în cadrul proiectului Intercult’rural (ref nr 2015-3-FR02-KA105-010806) co-finanțat de Uniunea Europeană prin programul Erasmus+ și implementant în România de Asociația Curba de Cultură.

 

ByKristina

Kristina, cu kapa

Yes, I have a Romanian name, but you write it with K. Very similar, with a tiny difference, just like I found Romania comparing to my home country, Slovenia. I could say that I just had a year of honeymoon – well a honey-year, then – with Romania. After coming here to do volunteering in the capital, I accidentally fell in love with its countryside, which is going to keep me here a little longer, trying to be of some help to Curba de Cultură’s mission.

DSC_0255 (1)

I was born and raised in the hilly countryside of Slovenia, a tiny country just a good 1000 kilometres from Romania, heading west. As far as my first memories go, my family no longer had farm animals, as that was becoming less and less profitable in the early 90s, but all the rest reminded very much of farm life: plots of vegetables to be planted every spring, big orchard full of fruits in the summer and some hard work with preparing winter wood supplies in early autumn. Now that I think about it, pretty much the things I find so charming here in Izvoarele.

I was a little bit of a bookworm, starting to read at the age of 5. Reading was, besides riding bikes with my older sister, my favorite daily activity. That also didn’t change much, just the books became more and more boring since I also went trough high-school education in the mean time. Books got better again when I enrolled in university, I really enjoyed my studies – for 4 years I was dedicating my reading time mostly to sociology and political theory. And the best part of it was writing my diploma on developmental studies and ecology.

My last and longest workplace was related to books, surprise, surprise. I was working for the last few years with a charming little NGO, organising pop-up libraries all around the country, setting free reading and literature events in public spaces and natural areas. Again, another thing that reminded me of home when I first entered Bibilotecă of Curba de Cultură.

At the peak of having a bunch of work-related obligations, I accidentally came across a call for EVS volunteering in Bucharest, shared by one of my Facebook friends. I remember I did my Skype interview in the attic of the place I was working, during lunch break. Internet connection was bad. Or maybe Skype was getting old already, I don’t know. I didn’t really know what to expect, as I was applying to work in a clinical animation project. As things turned out it was much more than that, including teaching kindergarten kids a Slovenian dance or making origami frog competition with drug-addicted youth in a psychiatric hospital. Not to mention sharing an apartment with a little Europe – we were French, Estonian, Spanish, Latvian and Slovenian.

Being extremely lucky of being at the right time in a right place, I met Cosmin and Curba de Cultură. Ever since my first visit I could see myself coming to work here, learning so much stuff I didn’t get from the books (well, and also read some of the books from Bibliotecă ;).

Here I am at the beginning of my second Romanian year. Soo… bine, pa!