Monthly Archive February 2019

ByTea Jukic

Romania: Expectations vs. Reality


Before moving to Romanian countryside my knowledge of this country, its culture, cities, people, history and tradition were very limited. Of course, I could locate Romania on a map, name a capital city, and recall a few facts from high school history textbook about the disreputable period of Ceausescu’s regime but the picture in my mind was very vague and blurry. If I were asked to describe a typical Romanian city, I’d think of grey, socialist buildings, and if I were asked to describe a typical Romanian village, I wouldn’t have expected it to look any different then a village in my own country, Croatia. I would think of rows of small houses surrounded by big backyards with gardens organized around a village square in a labyrinth of small but neat streets. I most certainly wouldn’t think of horse carriages, of roads full of potholes, packs of stray dogs and houses without central heating and radiators.

Among all the information I received about my new environment the fact that my new home will be in a very rural area was particularly emphasized but reading a list of instructions in an email and experiencing something first hand are two completely incomparable things. To specify, I was told that I would live in a traditional mountain house, that I would have to chop wood, make a fire in a stove, and I was warned that for the most of my stay here it will be very cold. Being the person who always bragged about excellent tolerance for low temperatures, soon after my arrival I was to discover that meaning of the word winter in Romania and in Croatia is not quite the same. But underestimating the power and cruelty of the weather conditions can be very educational experience. Once a person discovers importance of the extra layers of clothes the doors to the world of the magic of winter are unlocked. One can enjoy walks with a dog in the snow, view of the fairy tale like mountains, and seeing the dance of your own breath evaporating on a cold, winter morning.

And after spending sometime enjoying the outdoor activities in the fresh air there is nothing better then to sit next to the warm stove with the cup of warm tea. That is to say, once you have made a good fire, relaxation time can begin. For people from this area the process of making a fire is everyday activity but for me it was a novelty and a source of frustration. Having seen big traditional stoves only in films, I thought that making a fire is a three minute job. When I tried it for the first time, it took me an hour and a half, only to see it completely burn out in fifteen minutes. I was very surprised, to say the least, but with the guidance of kind and patient housemates and coordinators, (This is me publicly thanking you for not letting me freeze to death!), I learnt how to arrange wood in right way, how to choose a proper size and sort of the wood,  when to use pine tree branches and when the ones from the beech. After learning all the technical stuff, I could finally appreciate the warmth and the soothing sound of cracking of the burning wood.

Living in Schiulesti made me understand better the importance of patience, of flexibility, and, (I’m writing this at risk of sounding corny), of all the little wonderful little things in life that sometimes go unnoticed. Moreover, I’m starting to see the difference between being a traveler and being a tourist, how the latter makes a see things on a very superficial level and the former makes us truly understand our surrounding and, in the end, ourselves.



ByPille Janson

Portret de Voluntar – Pille (Estonia)

[EN] My name is Pille Janson. I am 30 years old. I am from Estonia, where I lived in Uusküla, small village. I graduated from a Tallinn Service School. I have studied tourism and hospitality. I´m interested in different languages and cultures. I have studied also differents languages: finnish, spanish and russian. My family hosted exchange students from different countries now for three years. I  like hiking, skating and skiing. I worked as a teacher assistant in the kindergarten. Also I have the  same experience, when I was in the Armenia, where I made my short-term volunteering. I dont have oppurtunity to work with school aged children but now I have this chance.


[RO] Numele meu este Pille Janson. Am 30 de ani. Sunt din Estonia, unde am locuit în Uusküla, oraș mic. Am absolvit la o Școală militară din Tallinn Service School. Am studiat turism și ospitalitate. Sunt interesată de diferite limbi și culturi. De asemenea am studiat diverse limbi: finlandeză, spaniolă  și rusă. Familia mea a găzduit studenți de schimb din diferite țări de trei ani deja. Îmi plac drumețiile, patinajul și schiatul. Am lucrat ca asistent profesor la grădiniță. am de asemenea experiența deja, de când am fost în Armenia, unde mi-am făcut voluntariatul de scurt-timp. Nu aveam oportunitatea de a lucra cu copii de vârstă școlară dar acum am această șansă.


Portret de Voluntar – Vitor (Portugalia)

[EN] Hello everyone, my name is Vítor or Simão as most people call me. I am 19 years old and I came from a town called Ermesinde in Porto.

I finished high school and before I moved on with my studies I wanted to gain some work experience so I went to work but I wasn’t happy with that and felt really frustrated with my work and myself so a few months later a friend of mine which did EVS in Bulgaria told me about it and I wanted to experience it.

I saw this Romanian project in Curba da Cultura and immediately I knew that I wanted to go to Romania, I love nature I love camping, hike and many other activities regarding nature mainly GeoCaching.  So I came, I’m in Romania for three days and I’m absolutely loving it, for a Portuguese guy the snow is a new for me I only have seen it once when I was 8 so it was a long time ago. I’m currently living in Homorâciu a very rural village where life is simple and it’s really different for me because I’m a city boy but I just created two different hobby that are crack wood and start fire.

I love travel, meet cultures and learn new languages so I hope that at the end of my EVS I will be able to speak a little bit of Romanian because it sounds really interesting. I will try to learn everything I can from the Romanian culture and bring that to my country as well as leave a little bit of Portugal in Romania.

The plan after my EVS is to start my airline transport pilot licence(ATPL) which basically means that I want to become ani airline pilot. I have to thank everyone in Curba for being so kind to me and the rest of the volunteers as well.

[RO] Bună tuturor, numele meu este Vítor, sau Simão cum îmi spun majoritatea persoanelor. Am 19 ani și am venit dintr-un oraș numit Ermesinde din Porto.

Am terminat liceul și înainte de a merge mai departe cu studiile mele am vrut să câștig niște experiență de muncă, așa că am mers să lucrez dar nu am fost fericit cu asta și m-am simțit foarte frustrat cu munca mea și cu mine pentru câteva luni. Mai târziu, un prieten al meu care a făcut SEV în Bulgaria mi-a spus despre asta și am vrut să experimentez și eu.

Am văzut proiectul acesta românesc în Curba de Cultură și am știut imediat că am vrut să merg în România. Iubesc natura, iubesc excursiile cu cortul, drumețiile și multe alte activități legate de natură, în special  GeoCaching-ul.  Așa că am venit, sunt în România de trei zile și o absolut iubesc. Penteu un tip portughez zăpada este nouă pentru mine, am văzut-o doar o dată când aveam 8 ani deci a fost cu mult timp în urmă.  Momentan locuiesc în Homorâciu, un sat foarte rural unde viața e simplă și e foarte diferit pentru mine penteu că sunt un băiat de oraș dar tocmai am creat două hobby-uri noi care sunt tăiatul de lemne și făcutul focului.

Iubesc călătoritul, să cunosc culturi și să învăț limbi noi așa că sper că la sfârșitul SEV-ului meu voi putea să vorbesc puțină română deoarece sună foarte interesant. Voi încerca să învăț tot ceea ce pot de la cultura românească și să aduc asta în țăra mea, precum și să las un pic de Portugalia în România.

Planul de după proiectul meu SEV este să îmi  încep licența de pilot de transport aerian (ATPL) ceea ce practic înseamnă că vreau să devin pilot aerian. Am de mulțumit tuturor celor din Curba pentru că au fost așa de buni cu mine și celorlalți voluntari de asemenea.

ByRoman Studer

Portret de voluntar – Roman (Germania)

[EN] Hello everybody,

I am Roman Lukas and i`m  from Germany. I live in the city called Siegen. I am in Romania, Izvoarele,  since two days and the rural area remindes me of the area where i`m coming from. In Germany, expecially in the area around Siegen, we do also have lots of trees, that`s something thats makes me feel like home at least a little bit.

I studied padagogy and i graduated with a Bachelor in 2012. After that i worked with people with mental diseases then i worked in the ambulant child- and youth welfare.

I quit my job because i wanted to try something new and i decided to go abroad to accept the challenges it might bring up. I think one of my biggest challange will be loosing the fear of dogs haha

I like listening to music and visiting concerts. I also like to watch movies or to read (i prepared myself for the journey by reading Herta Müller, who is a romanian/ german writer). Playing Soccer or Basketball is also one of my favorite activities.

In my time in Romania i want to learn a lot about the romanian culture and the people who are living here. I`m  also interested in nature and i want to discover the romanian landscape.

So far, that`s enought about me. I will end with a quote:

” It`s better to burn out than to fade away”  (Neil Young)


[RO] Bună tuturor,

Eu sunt Roman Lukas și sunt din Germania. Locuiesc în orașul numit Siegen. Sunt Izvoarele, România de două zile iar zona rurală îmi aduce aminte de zona de unde vin. În Germania, mai ales în zona din jurul Soegenului, avem de asemenea o grămadă de copaci, asta fiind ceva ce mă face să mă simt ca acasă măcar puțin.

Am studiat Pedagogie și am absolvit licență în 2012. După asta, am lucrat cu persoane cu boli mintale și apoi am lucrat în asistență socială ambulantă pentru copii și tineri.

Am demisionat de la slujba mea pentru că am vrut să încerc ceva nou și am decis să merg peste hotare să accept provocările pe care l-ar putea aduce. Cred că una dintre cele mai mare provocări pentru mine va fi săsscap de frica de câini haha.

Îmi place să ascult muzică și să merg la concerte. De asemenea îmi place să vizionez filme și să citesc (m-am pregătit de călătorie prin a citi Herta Müller, care este o scriitoare română/germană). Jucatul de fotbal și baschet sunt de asemenea unele dintre activitățile mele favorite.

În timpul meu în România vreau să învăț mult despre cultura română și despre oamenii care locuiesc aici. Sunt de asemenea interedat de natură și vreau să descopăr peisajul românesc.

Până acum, atât este suficient pentru mine. Voi încheia cu un citat:

” It`s better to burn out than to fade away”  (Neil Young)






ByRita Silva

Portret de Voluntar – Rita (Portugalia)

[EN] I’ve been asked to write or talk about myself too many times and every time you do it, you are not saying anything that is actually important, because what we say is how we want to be seen, perceived and not that many times what we think about ourselves and ultimately almost never who we are. My honesty always felt bad about this kind of thing, because if I get too honest people will probably have a hard time understanding me, if I am not I am going against what I believe. This is some sort of paradox, product of my own overthinking.

Once, a friend told me, to think about the things I put in my showcase. He thought that my decisions of what to put in it, like being scared of cats and not liking to climb stairs when they don’t seem safe, was not the most appealing information. So I decided to change it. In my showcase, in big letters, you can see now some things like THEATRE and READING.  Also you will see TRAVELS and EXTREME CURIOSITY. WRITER.

I am from Portugal, that might be a good thing to keep there, doesn’t have to be in big letters anymore. I should also say I am 24 yo. I have a Degree in Theatre and I like to write, above everything else.

And that is about all I am going to say, for now. But sure will be posting soon, hopefully.



[RO] Mi-a fost cerut să scriu sau să vorbesc despre mine de prea multe ori și de fiecare dată când o faci, nu spui ceva ce e cu adevărat important, pentru că ceea ce spunem este cum vrem să fim văzuți, percepuți și nu de așa multe ori ceea ce credem despre noi înșine, și până la urmă aproape niciodată cine suntem. Onestitatea mea mereu s-a simțit rău în legătură cu astfel de lucruri, pentru că dacă sunt prea sinceră probabil oamenii vor avea dificultăți în a mă înțelege, dar dacă nu sunt merg împotriva a ceea ce cred. Acesta este un fel de paradox, produs al propriului meu gândit excesiv

Cândva, un prieten mi-a spus, să mă gândesc la lucrurile pe care le pun în vitrina mea. El credea că deciziile mele în legătură cu ceea ce să pun în ea, ca a fi speriată de pisici și a nu îmi plăcea să urc scări când nu par sigure, nu era cea mai atrăgătoare informație. Așa că am decis să o schimb.  În vitrina mea, cu litere mari, poți vedea acum niște lucruri precum TEATRU și CITIT. De asemenea vei vedea CĂLĂTORII ȘI CURIOZITATE EXTREMĂ. SCRIITOR.

Sunt din Portugalia, acesta ar putea fi un lucru bun de ținut acolo, nu trebuie să mai fie în litere mari. Ar mai trebui și să spun că am 24 de ani. Am o diplomă în teatru și îmi place să scriu, mai presus decât orice.

Și asta este cam tot ceea ce am de gând să spun, penteu moment. Dar voi posta din nou curând, sper.