Category Archive News

BySorin Berbecar

Call for a Romanian volunteer

Partenerul nostru Fundația Comunitară Valmiera (Valmieras novada fonds) caută un tânăr român care să organizeze activități împreună cu ei în centrul de tineret al fundației, in Valmiera, Letonia.

Prin urmare, dacă ai:

  • între 17 și 30 de ani
  • ești activ, lucrezi cu entuziasm și responsabilitate
  • ești sociabil și te poți organiza și singur când e cazul
  • ești creativ și dornic să îți pui ideile în practică
  • ai un an la dispoziție începând din octombrie
  • și dacă mai știi și un pic de engleză

ești potrivit pentru proiectul nostru de voluntariat.

Partenerii noștri din Letonia îți vor asigura cazarea, o alocație pentru masă, bani de buzunar, transport local și credit pentru telefon. Pe lângă asta, primești asigurare medicală și rambursarea transportului până acolo și înapoi, în limita a 275 euro.

Ce altceva mai primești?

  • cunoștințe despre domeniul tineretului și a politicilor de tineret
  • cunoștințe și abilități de planificare, organizare și implementare de activități cu tinerii
  • posibilitatea de a-ți transforma ideile în proiecte și de a influența tinerii de acolo într-un mod pozitiv
  • experiență de muncă în organizarea de evenimente, managerierea de proiecte, promovare și comunicare
  • traiul independent și într-o altă țară
  • posibilitatea de a învăța letonă și de a-ți extinde cercul de prieteni

Dacă sună cât de cât bine ceea ce primești, uite cât de simplu este să le primești. Sarcinile și responsabilitățile tale vor fi:

  • să promovezi „Ceplis” drept un loc deschis pentru tineri
  • să organizezi și promovezi evenimente precum: seri de boardgames, seri de film, ateliere media, colțuri literare, cluburi de limbi străine, ateliere de teatru și orice alte idei mai ai tu.
  • să ajuți echipa „youth bank” la activități de fundraising
  • să motivezi și să sprijini tinerii din comunitate să facă și ei evenimente ori să ia prte la proiecte internaționale.

Mai multe detalii despre activitățile organizației gazdă, aici.

Ce zici? Te bagi la un an de aventură în Letonia?

DA?

Trimite-ne un CV și o scrisoare de intenție până pe 30 iulie 2018 ora 23.59, în care să ne spui de ce vrei să petreci un an în Letonia și ce plănuiești să faci acolo. Ambele documente trebuie să fie în engleză. Adresa de mail la care le trimiți și la care poți cere clarificări ori mai multe informații este sorin@curbadecultura.ro

Abia așteptăm să te trimitem în această aventură!

BySorin Berbecar

Call for Slovenian, Portuguese, German and Estonian volunteers

Curba de Cultură is looking for four volunteers from any of the following countries: Slovenia, Germany, Portugal or Estonia for a eight months EVS in Izvoarele, a nice and cozy Romanian village.

Curba de Cultură focuses on teenagers and youth development. Our mission is to use non-formal education as a complementary method to the formal educational system for young people. We want to create the premises for a better development of the young people and their more suited integration within their respective communities. We want to make young people aware that they actively belong to their local and national culture.

We are looking for an 18-30 years old volunteer who has:

  • motivation to live and work in rural area for 8 months
  • motivation to work with youngsters and children
  • motivation to do international volunteering
  • basic knowledge of English both in writing and speaking
  • interest in learning a different European language

The activities the volunteers would do, as part of the team, are:

  • interactive activities, lectures, presentations, simulation games, role-plays with children and youngsters in the schools
  • visits with pupils to the landfill and selective waste collection centre
  • designing with students selective waste trash cans for classrooms
  • preparations of the materials for the cans
  • assembling and decorating the cans together with students
  • organizing treasure hunts and other intercultural events
  • writing blogposts and articles
  • creating a brochure of the project
  • attending trainings (education for environment, event management etc)
  • preparing a dissemination event to be done after return to home country

Being an Erasmus+ project the volunteers receive:

  • accommodation in a traditional Romanian house (but with wi-fi :P)
  • pocket money and budget for food
  • bus permits for local transport
  • phone sim cards and monthly credit for it
  • international travel costs up to 275 EUR for Slovenia, Estonia and Germany and up to 360 EUR for Portugal reimbursed in the end of the stay
  • Romanian language classes
  • mentor support for personal development and personal learning plans
  • coordinator support for implementing activities
  • complete medical insurance through Cigna Insurrance Plan
  • Youthpass certificate
  • two international trainings provided by the Romanian National Agency
  • internal trainings according to the topics of the project
  • smiles and hugs 😉

Other details about the project:

 

If we caught your attention send us a CV and motivation letter asap at sorin@curbadecultura.ro

Also if you want to know more do not hesitate to ask using the same e-mail.

 

P.S. Explore this webpage to find out more about the community, the work and the volunteers we host.

ByLaura Zamuele

Portret de voluntar – Laura (Letonia)

Hi there,

My name is Laura and I am from Latvia. In Latvia I live five kilometers away from a small village inhabited by about 4000 people, so this place is perfect for me. I’m 18 years old and I’m a student of “Smiltenes Tehnikums” where I’m  studying veterinary assistance. You can already guess that I love animals of every kind. I also like kids, I worked as volunteer in children camps and sometimes I needed to look after my older brothers kids. In my free time I read a lot of books and listen to music. Although I am introvert and shy person I like to meet new people, learn different culture and things.

In Latvia I had a lot of free time in my summer break. Most of the days I spent doing nothing. That’s why instead of losing my time I wanted to go on EVS and learn as much as possible. Curba de Cultura was the one gave me this opportunity.

I’m always ready for new challenges because that’s how we learn. I think that this place is beautiful and in these two months I’m going to try discover as many places as possible. Also I hope that I’m gonna get more open with people and will have many good memories.

Sal’tare, eu sunt Laura și sunt din Letonia. În Letonia locuiesc la 5 kilometri de un mic sat de vreo 4000 de locuitori, prin urmare aici e  perfect pentru mine. Am 18 ani și studiez la “Smiltenes Tehnikums” asistență veterinară. Puteți ghici deja că iubesc animalele de tot felul. Îmi plac copiii și am făcut voluntariat în tabere de copii iar câteodată am avut grijă de copii fraților mei. În timpul liber citesc și ascult muzică. Deși sunt introvertită și timidă, îmi place să cunosc alți oameni, să învăț despre alte culturi și lucruri.

În Letonia aveam mult timp în vacanțele de vară. Majoritatea zilelor le petreceam făcând nimic. Ca să nu mai pierd timpul am plecat într-un SEV pentru a învăța mult mai multe. Curba de Cultură mi-a dat această ocazie. Sunt întotdeauna pregătită pentru noi provocări pentru că așa învățăm. Consider că acest loc e frumos iar în aceste două luni voi încerca să descopăr cât mai multe locuri posibil. De asemenea sper că voi deveni mai deschisă și îmi voi face mai multe amintiri.


Laura este în România pentru o perioadă de două luni, din iulie până în august 2018, în cadrul proiectului Community Volunteers 18/19  [2018-1-LV02-KA105-002120] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 

ByKristine Eimane

Portret de voluntar – Kristīne (Letonia)

Hello beautiful human being who is reading this amazing article now.
I would like to introduce myself to the whole world, but especially to you. The name which my parents gave me (actually my brother) is Kristīne and I am 21 years old. I am coming from a small village inhabited by less than 1000 people and it’s called Palsmane.

I graduated Valmieras Tehnical school so now I am an accountant. But it was not enough for me, so this year I will start my road in Latvian University to became better. I am an attractive person who loves to eat, listen to music, run, read books, to do math, work with children, to hike, take care of animals and travel, but I am always open for something new.

I have done some volunteering work in my life before coming here, mostly with children: teacher in summer camps for Latvian children or from all around the world, individual teacher for math, physics, chemistry and so on.

This time will be something different because I came to a country with amazing mountains all around me. Why? Because I love volunteering work, helping others, children, new people around me and that moment when you feel someone wants you to be here. That’s why I decided to come to Romania. Everything what I like is here!

Our project is about environment and education for environment and this is what I am into.

Bună ziua omule care citești acest articol. Aș vrea să mă prezint întregii lumi și ție în mod special. Numele pe care mi l-au dat părinții (de fapt fratele meu) este Kristine și am 21 de ani. Vin dintr-un sat mic locuit de mai puțin de 1000 oameni și numit Palsmane.

Am terminat Școala Tehnică din Valmieras și prin urmare acum sunt un contabil. Dar cum asat nu afost sufiecint pentru mine, anul ăsta voi porni pe calea Universității Letone pentru a mă perfecționa. Sunt o persoană atractivă căreia îi place să mănânce, să asculte muzică, să alerge, să citească, să facă calcule, să se plimbe, să aibă grijă de animale și să călătorească, dar sunt întotdeauna deschisă pentru chestii noi.

Am făcut voluntariat în viața mea înainte să vin aici în mare cu copii: am predat în tabere de vară copiilor letoni sau din întreaga lume sau am dat meditații la matematică, fizică, chimie și așa mai departe.

De data asta va fi diferit pentru că am venit într-o țară cu munți minunați împrejur. De ce? Pentru că iubesc munca voluntară, să îi ajut pe alții, iubesc copii, să întâlnesc oameni noi și mai ales sentimentul ăla când știi oamenii te vor să fii acolo pentru ei. De asta am decis ăs vin în România. Toate lucrurile care îmi plac se pot găsi aici!

Proiectul nostru este despre mediu și educație pentru mediu și asta chiar mă pasionează.


Kristine este în România pentru o perioadă de două luni, din iulie până în august 2018, în cadrul proiectului Community Volunteers 18/19  [2018-1-LV02-KA105-002120] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 

ByMilena Waas

Portret de voluntar – Milena (Germania)

Salut! I arrived in this beautiful little village just a few days ago. I drove all the way from my small rural village on the edge of the Danube valley, Southern Germany, to Izvoarele by car. The way the landscape, town and cities changed on the way was amazing. On the end of my journey I was greeted by a place so different, but also in some ways similar to the place I called home my whole life.

I was amazed by all the animals everywhere, which just ran around instead of being carefully confined like in my home region, may it be dogs, cows, horses or sheep. The horse carriages made me feel like I traveled back in time, as I had only ever seen them as tourist traps in major cities or for traditional festivals before.

I was also happy to notice, that despite having been told that this was an agricultural region. The forests were rather preserved and land used for agricultural usage was small and in-between; at least compared to my home region, where strips of trees where rare between all the big cultivated fields. The view was just breathtaking. Despite all this there was trash laying around everywhere and in that moment I knew, that my project, to promote environmental conscious waste management, was important.

When I finally arrived in Curba de Cultura I was welcomed by the other volunteers with an elan and joy that made me feel home right away. The first day was kinda confusing, thanks to a mix of being tired because of the long drive and the mountain of information I had to process. But I quickly settled in the next few days and had a lot of fun. I hope the next few months will be as great as the few days I had till now.

Salut! Am ajuns în acest frumos sat acu câteva zile. Am condus din sătucul meu, de unde începe Dunărea, din sudul Germaniei până în Izvoarele. Modul în care peisajele și orașele s-au schimbat a fost uimitor. La finalul călătoriei mele am fost întâmpinată de un loc atât de diferit și totuși similar cu locul pe care îl numesc acasă.

M-au mirat animalele care se găsesc peste tot, care aleargă și nu sunt îngrădite precum în regiunea mea natală, fiecă că vorbim de câini, vaci, cai sau oi. Căruțele m-au făcut să mă simt ca și cum aș fi călătorit înapoi în timp, căci singurele ocazii când le-am văzut au fost când au fost folosite ca capcane pentru turiști în orașe și festivaluri tradiționale.

M-am bucurat să constat, cu toate că mi-a fost spus, că aceasta este o zonă destul de agricolă. Pădurile par păstrate, iar terenul folosit pentru agricultură este în bucăți mici și printre păduri; cel puțin în comparație cu regiunea mea unde zonele cu copaci sunt rare printre zonele cultivate. Imaginea îți taie răsuflarea. Cu toate acestea am văzut gunoi peste tot și am știut că proiectul pentru care vin este important.

Când am ajuns în cele din urmă la Curba de Cultură am fost primită de ceilalți voluntari cu un elan și o bucurie care m-a făcut să mă simt acasă. Prima zi a fost puțin confuză din cauza unui amestec de oboseală după condus un drum lung și un munte de informații pe care a trebuit să le procesez. Dar în zilele următoare toate s-au aranjat și m-am distrat bine. Sper ca și lunile următoare să fie la fel.


Milena este în România pentru o perioadă de cinci luni, din iulie 2018 până în noiembrie 2018, în cadrul proiectului Building Youth supportive Communities – Environment [2017-2-RO01-KA105-037748] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 

 

ByBaptiste Roger

Portret de voluntar – Baptiste (Franța)

Bună ziua, Hello everybody !

I am Baptiste, new volunteer in Curba de Cultura, freshly arrived in this beautiful setting that is the region of Prahova.

I am 29 years old and I come from a small town in the north of Paris, I also lived in the north for my studies but also in the south and in the Alpes for work.

I graduated from a master of anthropology that I validated in Peru, coutry in which I lived for 3 years and in wich I went back to travel, Latin America is a continent that fascinates me.

I think I am open minded, frank and open to the others, I love the human and what he brings to me everyday. I also love children very much, their innocence and seeing them happy. I like to tell myself that they are the future. I had the opportunity to do a volunteering of 6 month in Peru with childrens and since the urge to restart a project of the genre never left me. It is for this reason that when the opportunity to realize an EVS with Curba de Cultura presented itself to me, it is without any hesitation that I jumped on this chance.

Romania is a country that I have always wanted to discover, its culture, its inhabitants, its landscapes, so it is a dream that become reality by coming here. I love travels, the meetings, the discovery of new cultures that enrich me spiritually. I also love the nature, the calm and the serenity that it brings to me.

For all these reasons, what better place than Izvoarele to accomplish me fully by providing valuable help through the tremendous work done by Curba de Cultura.

 

Eu sunt Baptiste, voluntar nou la Curba de Cultură și tocmai ce am ajuns în acest loc minunat din județul Prahova. Am 29 de ani și vin dintr-un mic oraș de la nord de Paris. Am locuit în nordul Franței cât timp am studiat și în sud, în Alpi când am lucrat.

Am absolvit un master in antropologie în Peru, unde am locuit de altfel încă 3 ani și unde m-am întors pentru a călători, America Latină mă fascinează.

Consider că sunt deschis la minte și direct. Iubesc oamenii și tot ceea ce aceștia îmi oferă. Îmi plac copii și să îi văd fericiți, deoarece ei sunt viitorul nostru. Am avut ocazia de a face 6 luni de voluntariat cu copii in Peru iar de atunci nevoia unui proiect similar nu m-a mai părăsit. Acesta este și motivul pentru care am ales acest proiect la Curba de Cultură, când mi s-a oferit ocazia.

România este o țară pe care am dorit dintotdeauna să o descopăr, să îi descopăr cultural, locuitorii, peisajele, prin urmare sosirea mea aici este un vis devenit realitate. Iubesc să călătoresc, să întâlnesc oameni și să descopăr culturi care mă îmbogățesc spiritual. De asemenea iubesc natura cu calmul și liniștea pe care mi-o aduce.

Pentru toate acestea ce alt loc mai bun există, decât Izvoarele, pentru a mă simți împlinit și a aduce ajutor valoros muncii pe care curba de Cultură o desfășoară?


Baptiste este în România pentru o perioadă de opt luni, din iulie până în februarie 2019, în cadrul proiectului Voluntary Generation [2017-2-FR02-KA105-013326] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 

 

ByKristina

Héloïse’s first departure – Prima plecare a lui Héloïse

11th of June, Héloïse’s first departure. She was in the office at 9 am, on time as always in the last 9 months. After double checking the luggage she packed in the back of her rented car and having her usual morning cup of coffee, she sat in the big silver BMW and drove off to Bulgaria. The moment was kind of glamorous – in the way that she sometimes was (and most of the time joked to be) to keep the spirits high.

This days she finished her volunteering stage. Driving off to Bulgaria is just a beginning of her one-month holiday trip that she more than deserves after 9 moths of volunteering in Curba. For us these 9 months passed like a snap of the fingers — it’s been fun, creative, educative and — always well done.

English was so much fun. If our volunteers would be packing smiles and hugs they got while working with kids and youngsters, Héloïse wouldn’t fit all of it in her luggage. Many many of them she got in her weekly English lessons with the kids of Izvoarele. Starting somewhere in October, the lessons became famous right away as fun time for the local kids that wanted to practice English. Héloïse made them in such an easygoing and relaxed spirit that most of them didn’t even notice when they started talking in English while playing. The success didn’t stay unnoticed, not even by her humble self – here’s where Héloïse realised she is doing a great job with it. Just before leaving and in the peak of all the work that needed to be done she closed up her own fun school year with a Treasure hunt game, saying goodbye with her facultative students in her very own fun way. We need more teachers like Héloïse around here.

A source of inspiration. Looking back it seems like everything was a first time with Héloïse –  the first Escape Room in Curba, the first Clothes Swap afternoon, the first natural cosmetics workshop, the first stand for International Women’s Day in highschool, the very first French breakfast. All of those were prepared and implemented with creativity, determination and passion, always on time and with great care. We need brains like Héloïses’ when planning activities.

   

Making things happen. And then there was daily life. If it haven’t been for Héloïse, the team of Curba wouldn’t have had a glamorous Christmas all-day-slow-food celebration. Her original team in the so called “Homoraciu house” – Melanie, Stefanie and Martina – would miss a beating heart of the house, that was taking care of everything and everybody, organising common life from cooking to shopping. The way she managed to organise the house inspired Curba’s staff as well. Knowing that she’s around, taking risks with trying new things was somehow – easy. We need easy, sometimes!

This is not a goodbye post. We said it for many times and we will keep repeating – we need people like her, she should be coming back. (Anyways, our French people tend to, right Estelle?).

Thanks for being aweseome and see you in a month, after an amazing trip, lady!

 

 

11 iunie, prima plecare a lui Héloïse. A fost la 9 dimineața la birou, la timp, ca în ultimele 9 luni. După o dublă verificare a bagajului încărcat în portbagajului mașinii închiriate și după obișnuita cană de cafea, s-a urcat în BMW-ul argintiu și a pornit-o spre Bulgaria. Momentul a fost destul de glamoros – în felul în care era ea câteodată (și de cele mai multe ori glumea) ca să mențină buna dispoziție.

Zilele astea și-a încheiat stagiul de voluntariat. Călătoria spre Bulgaria este doar începutul vacanței de o lună pe care o merită după nouă luni de voluntariat în Curbă. Pentru noi aceste 9 luni au trecut precum a-i pocni din degete – distractive, creative, educative – și bine realizate.

Engleza a fost foarte distractivă. Dacă voluntarii noștri ar împacheta zâmbetele și îmbrățișările pe care le primesc când lucrează cu copii, heloise nu le-ar putea pune pe toate în bagaj. Multe dintre ele le-a primit în lecții săptămânale de engleză cu copii din Izvoarele. Începute undeva în octombrie, lecțiile au devenit faimoase imediat printre copii care au dorit să practice engleza. Heloise l-a făcut ușoare și relaxate și mulți dintre ei nici măcar nu au realizat când au început să vorbească engleză în timp ce se jucau. Succesul nu a fost neobservat și nici măcar de către ego-ul ei umil – acesta e momentul în care a realizat că a făcut o treabă bună. Chiar înainte de a pleca și în momentul culminant al muncii ei a încheiat anul școlar cu o vânătoare de comori, spunându-le la revedere elevilor ei facultativi în modul ei amuzant. Ne trebuie mai mulți profesori ca Heloise aici.

O sursă de inspirație. Privind în urmă pare că totul a avut loc pentru prima dată cu Heloise – primul Escape Room la Curbă, primul Schimb de Haine, primul atelier de cosmetice naturale, primul stand pentru Ziua Internațională a Femeilor la liceu, primul mic dejun franțuzesc. Toate au fost pregătite și implementate cu creativitate, determinare și pasiune, întotdeauna la timp și cu multă grijă. Avem nevoie de minți ca ale lui Heloise la planificarea activităților.

Lucrurile se întâmplă. Și viața de zi cu zi. Dacă nu era Heloise, echipa Curbei nu ar fi avut un Crăciun plin de farmec și cu mâncare pe durata întregii zile. Grupul inițial din care a făcut parte numit „Homorâciu house” – MelanieStefanie și Martina – n-ar fi avut o inimă a casei, care să aibă grijă de totul și de toți, să organizeze viața în comun de la gătit la cumpărături. Modul în care a organizat casa a inspirat personalul Curbei. Știind-o pe-aproape, știind că îți asumă riskuri și că încearcă lucruri noi a fost cumva – ușor. Și avem nevoie și de asta, uneori!

Acesta nu este un articol de la revedere. Am zis-o de multe ori și vom repeta-o – avem nevoie de oameni ca ea, ar trebui să se întoarcă (oricum se pare că francezii au tendința de a se întoarce, nu-i așa Estelle?).

Mulțumim pentru că ai fost așa minunată și ne vedem peste o lună după călătoria ta, domnișoară!


Héloïse este în România pentru o perioadă de nouă luni, din septembrie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului EVS20: Let’s Move and Change [2016-3-FR02-KA105-012345] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.

ByThibaut Gillet

Portret de voluntar – Thibaut (Belgia)

“The journey of a thousand miles begins with a single step.”

Bună ziua. My name is Thibaut Gillet and I’m from Belgium. Over there I lived in a small and quiet village in a flat agricultural area. I studied geography and got my master. Then I look for a job and did some voluntary work locally on a second hand store. But I felt something wasn’t going right.

I felt like I couldn’t find the right place for me either because the job would be numbing and/or pointless or because I felt frustrated by the negative answers for my applications to the jobs for which I’d have been a good fit.

I needed to see and live something else… and I guess everyone who goes to EVS is looking for the same thing. I heard from EVS through a really nice organization in Belgium called “compagnons battisseurs” (not linked with the franc-macon, I asked :p). So I decided why not apply to some projects too besides the job applications.

I wanted to find an organization and a project that works in a rural area and that integrates the population around them and that want to promote some values for a better well-being for everybody. So far I really feel like I’ve found the right ones.

It’s still a challenge for me; I’ve a strong side of me that just need some alone and quiet time. And I don’t consider myself as a creative and extravert one. But I want to learn how to animate a group, how to get them invested, and how make them understand or grow knowledge through some fun time.

I like tennis, windsurf, and hiking. I also like maps, strategic games, video games, movies, poetry, philosophy and almost everything and everyone that can help you see things from different angles and points of view.

Bună ziua. Numele meu este Thibaut Gillet și vin din Belgia. Acolo locuiesc într-un sătuc mic și liniștit într-o zonă agricolă. Am studiat geografia și am terminat un master. Apoi mi-am căutat slujbe și am făcut puțin voluntariat la un magazin second hand local. Dar parcă ceva nu mergea bine.

Mi se părea ă nu găsesc locul potrivit și asta ori pentru locul de muncă va fi plictisitor sau fără rost ori pentru că eram frustrat din cauza refuzurilor din partea angajatorilor pentru joburile la care mă simțeam potrivit.

Așa că voiam să văd și să trăiesc altceva… și cred că totți cei care merg în SEV caută același lucru. Am auzit despre SEV prin intermediul unei organizații din Belgia numită “compagnons battisseurs” (fără vreo legătura cu franc-masonii, am întrebat :P). Și am aplicat și la astfel de proiecte pe lângă locurile de muncă.

Am vrut o organizație și un proiect într-o zonă rurală care să integreze populația din jur și care să promoveze valorile unui trai propsper pentru toți. Până acum mi se pare că am găsit-o pe cea potrivită.

Este însă în continuare o provocare pentru mine. O mare parte din mine vrea singurătate și timp pentru sine. Și nu mă consider creativ ori extrovert. Dar vreau să învăț cum să animez un grup, cum să îi implic și cum să le transfer cunoștințe într-un mod distractiv.

Imi plac tenisul, winsurfingul și drumețiile. De asemenea îmi plac hărțile, jocurile de strategie, jocurile video, filmele, poezia, filosofia și aproape tot sau toți cei care mă pot ajuta să văd lucrurile din unghiuri și perspective diferite.


Thibaut este în România pentru o perioadă de șase luni, din iunie până în decembrie 2018, în cadrul proiectului Behind Borders [2017-2-BE05-KA105-002181] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 

 

 

 

 

ByAdrianna Michalska

Playing, dancing, moving – Joc, dans, mișcare

– Bună!!!
– Ada look this!
– Hello!
– So we start choreography now?

They come in. But not as you would expect, simply walking through the door. They’re already jumping, practicing turns, half way through taking their shoes off. I spot back bends in the corner and some breakdance moves on the floor. The energy is instant and I get a bit lost between exchanging hugs (landing near my belly button or chest depending on the age), preventing a sudden pinching fight, and trying to set up the speakers. Bear in mind that after two months my Romanian is just slightly more advanced than the basic ‘Buna’ and ‘Sunt
voluntar, nu înțeleg’.

Yet somehow I communicate with my small bunch of movers. We madly gesticulate, they pick up some English (or they say so and then do something complete opposite to what I said), or sometimes I have to pick them up and bring to the correct place. So here we are. The cold tiles of the immersive auditorium, semidarkness of the half-covered long windows, black chairs, tiny wooden stage, the Romanian flag on the curtains… And us – a small group gathered amongst all this with a rather extreme variety of sizes, ages, and experience in any kind of physical training. I look at my bunch, realising that I can forget about
everything that I planned for this lesson. I decide to improvise the exercises, focusing on one thing we all have in common – the desire to move. Eager to start straightaway, they throw themselves around, pushing the chairs to the side to make space, changing, snacking and drinking water.

– Ceeeeeeeeeerc!

Finally we all gather in a circle. From the speakers you can hear booming beats of African drums and the bodies start to groove in all kinds of different ways. I go with simple warm up exercises in a circle and then travelling through space. Inspired by some African influences, I teach them simple steps and arm gestures. I allow the chaos to unfold as they try to figure out the movement, only sometimes I bring the order back, explaining again or correcting.
– It’s like showing someone to go away.
I demonstrate the movement.
– Go away, go away, go away, go away, go..

And before you know it, the high pitched chorus of ‘Go away’ echoes through the space. I’m amazed by the power of those little lungs and decide to go with it.
– Așa, așa, așa, așa…
– Close, open, close, jump! Close, open, close, jump! Close, open, close, jump!

I’m breathless. We dance, we shout the steps, the right and left gets confused, as do the hands and legs. Their attention travels with the speed of lightning. Some boss around, some get tired, some go back to their pinching fight. Hands on my hips and pulling an angry face I catch one of the boys on talking, and we all crack up as he gets scared. Finally I shout ‘Pausa!! Apa!’ and let the chaos unfold. Legs are flying around in cartwheels, some lay on the chairs, there’s a bag of chips going around, and a hide and seek game unfolds behind the curtains accompanied by slightly concerning sound effects.
The magic word ‘Capoeira’ is what brings them back eventually. I demonstrate some basic steps, kicking and ducking and their eyes look like I’ve just brought kilograms of ice cream into the room. There is barely any patience to repeat the basics, and the legs start to kick in all kinds of directions.
– Right, back, left, back! Protect! Kick! Right back..
The sounds of birimbau, arms moving more in a disco way than anything else, and steps that look all too similar to salsa. But it all doesn’t matter. We exchange really cool handshakes at the end and I feel a buzzing sense of happiness that I can share these moments with my small bunch of movers.

– Bună!!!
– Ada uite aici!
– Bună!
– Putem începe coregrafia acum?

Au venit. Dar nu cum te-ai aștepta, intrând pe ușă pur și simplu. Deja sar, fac rotiri și se descalță în același timp. Am văzut niște îndoiri pe spate într-un colț și niște mișcări de breakdance pe podea. Energia e instantă și eu mă pierd puțin printre îmbrățișări (care îmi ajung la buric ori la piept, depinde de vârstă), prevenirea unor pișcături și încercarea de a instala boxele. Luați în considerare că după două luni româna mea e doar ceva mai avansată decât „Bună” și „Sunt voluntar, nu înțeleg.” Cumva totuși comunic că micii mișcători. gesticulăm cu toții, ei înțeleg un pic de engleză (sau pretind și apoi fac total opus), ori câteodată trebuie să îi aranjez eu în poziția corectă.

Prin urmare aici suntem. Dalele reci ale sălii, semiîntunericul dat de ferestrele lungi acoperite, scaunele negre, scena mică de lemn, steagul României agățat de cortina scenei… și noi – un grup mic adunat printre toate acestea, având mărimi, vârste și experiențe în ale mișcării diferite. Mă uit la grup și realizez că pot să uit ce planificasem. Decid să improvizez exerciții și să mă oncentrez pe un singur lucru – dorința de mișcare. Dornici să înceapă numaidecât, sar prinprejur, împing scaunele la o parte, se schimbă, mai mănâncă câte ceva și beau apă.

– Ceeeeeeeeeerc!

Cumva ne adunăm într-un cerc. Din boxe se aud beaturi de tobe africane și trupurile încep să se miște în feluri diferite. Încep cu exerciții de încălzire simple și de explorare a spațiului. Inspirați de influențele africane îi învăț pași simpli și gesturi ale brațelor. Permit haosului să se desfășoare ca ei să prindă mișcare. Câteodată restabilesc ordinea explicând și corectând.

– E ca și cum ai alunga pe cineva.

Demonstrez mișcarea

– Pleacă, pleacă, pleacă, ple…

Și înainte să realizăm refrenul „Pleacă” se aude în toată sala. Sunt uimită de puterea acestor mici plămâni dar continui. And before you know it, the high pitched
– Așa, așa, așa, așa…
– Închide, deschide, închide, sari! Închide, deschide, închide, sari!

Sunt fără suflare. Dansăm, strigăm pașii, încurcăm stânga cu dreapta și mâinile cu picioarele. Atenția lor călătorește cu viteza luminii. Unii se dau în stambă, alții sunt obosiți, unii se întorc al pișcături. Pun mâinile în șold și cu o față supărată îl suprind pe unul dintre băieți, care se sperie și cu toții ne prăpădim de râs. În cele din urmă strig „Pauză!” „Apă!” și las tot haosul să se desfășoare din nou. Unii fac roata țiganului, alții se așează pe scaune, o pungă de chipsuri trece de la unul la altul, un joc de v-ați-ascunselea ia loc printre draperii acompaniat de sunete îngrijorate.

Cuvântul magic „Capoeira” e cel care îi aduce din nou împreună. Le arăt niște pași de bază, lovituri și aplecări și ochii lor se măresc de parcă am adus câteva kilograme de înghețată în încăpere. Aproape că nu au răbdare să repete pașii de bază și picioarele încep lovituri în toate direcțiile.

– Dreapta, spate, stânga, spate! Lovește, dreapta, spate…

E gălăgie multă, mâinile se mișcă mai mult ca la discotecă iar picioarele par să danseze salsa. Dar nu prea contează. Ne strângem mâinile la final și am un sentiment de fericire știind că am un mic grup de mișcători cu care pot împărtăși astfel de momente.


Adrianna este în România pentru o perioadă de șase luni, din martie 2018 până în august 2018, în cadrul proiectului Active Youth in Rural Settings [2017-1-PL01-KA105-035693] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 

ByRaimo Remmer

Portret de voluntar – Raimo (Estonia)

Po taught me „each one teach one “. Everyone on earth has something to show you that you never seen, something to tell you that you never heard, something to teach you that you never learned. So yes, this is me kind of …. My name is Raimo, I am 24 years old and come from a small place in middle Estonia called Võhma. There is not much that I know about myself, but the things I know are that I love adventure drawing , dancing, also I like to play any game any time to kill a bit time and I am always up for a challenge. If somebody would describe me I think main words would be goofy, weird and really clumsy.
From my education officially I am builder or something to do with a construction not quite sure [honestly I forgotten the most that I learned already]. About 4 years ago I discovered breakdancing and ever since I had on and off relation with it. In this project I hope to spread a bit knowledge about ecological and sustainable lifestyle {permaculture] and if possible teach some breakdancing.

Am fost învățat că fiecare om poate învăța un alt om. Fiecare pe acest pământ poate să îți arate ceva ce nu ai mai văzut, ori să îți spună ceva ce nu ai mai auzit, ori să te învețe ceva ce nu ai știut. Cam ăsta sunt eu… numele meu e Raimo, am 24 de ani și vin dintr-un loc mic din mijlocul Estoniei, numit Võhma. Nu știu prea multe despre mine, dar ce știu e că iubesc să desenez, să dansez și să joc orice joc ce îmi omoară timpul, dar mai ales sunt deschis la orice provocare. Dacă cineva m-ar descrie, cred că principalele caracteristici ar fi haios, ciudat și împiedicat.

Conform educației mele sunt un constructor sau ceva legat de asta, nu sunt chiar sigur [sincer să fiu, am uitat mare parte din ce am învățat]. Acu 4 ani am descoperit breakdancing-ul și de atunci suntem înr-o relație. În acest proiect sper să pot împărtăși cunoștințe despre mediu și un stil de viață sustenabil, și dacă e posibil să îi învăț pe alții breakdancing.


Raimo este în România pentru o perioadă de șapte luni, din mai 2018 până în noiembrie 2018, în cadrul proiectului Building Youth supportive Communities – Environment [2017-2-RO01-KA105-037748] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.