Category Archive Uncategorised

ByGertrudis Conde

Easter in Teișani


Această reflecție asupra sărbătorilor pascale a fost pregătită în comun de Josué și Gertrudis, voluntarii noștri din Spania din cadrul proiectului Discover Teișani. Tradus de Alex Popa.

Chiar dacă România face parte din Europa și în unele aspecte nu atât de diferită de țara noastră, in același timp ai senzația de a fi într-o realitate ieșita din comun. Ca exemplu, odată cu Paștele întâlnim – cea mai mare sărbătoare creștină – sentimentul este că probabil ați mai văzut un lucru asemănător, dar este în același timp unul deosebit, deoarece biserica de aici este o biserica ortodoxă, se aseamănă celei catolice, care este cea cu care noi suntem obișnuiți. Aceasta este prima noastră experiență cu partea necunoscuta de noi a creștinismului.Am avut oportunitatea sa ne bucuram pentru prima oara de Pastele Tradițional Romanesc in satele Teișani si Olteni. Am fost anunțați ca aici festivitatea Paștelui este urmat de vechiul calendar ortodox, asta înseamna ca anul acesta, Duminica Învierii a fost situata pe 25 aprilie.

Prin urmare, este un lucru în comun să vedem cum familiile se pregătesc pentru această zi prin fierberea ouălor și prin colorarea lor cu vopsea specială pentru coajă ouălor.Am descoperit procesul alături de un voluntar local care ne-a explicat că vopsirea ouălor poate fi realizată și prin utilizarea cepei. Alegerea culorii roșii este cea mai comună, deoarece evocă sângele lui Isus Hristos.

Joia, vinerea și sâmbătă, înainte de Duminică Învierii, are loc o slujba dedicată Paștelui. Joi, liturghia este mult mai lungă decât de obicei, preotul citește cele 12 povești ale Evangheliei, câte unul pentru fiecare apostol. Am luat parte la această liturghie și a fost interesant cum a trebuit să “reînvățăm” procesul bunelor maniere din biserica datorită faptului că sunt total diferite de cele pe care le urmăm în țară fiecărui dintre noi. Din fericire am avut un localnic dornic cu noi explicând tot ceea ce aveam nevoie să știm pentru nu arată prea mult străini ;). La final, noi și restul oamenilor am primit o sticlă de suc de portocale pentru această ocazie excepțională.

Cea mai impresionantă zi pentru noi a fost sâmbătă. La începutul liturghiei, care începe în jurul orei 12 noaptea, oamenii cântă și împart focul lumânărilor pentru a le aprinde, începând cu lumânarea mare pe care o ține preotul. După un timp, oamenii merg la cimitir cu lumânările lor și le lasă acolo. Este momentul să petrecem câteva minute amintindu-ne de strămoșii lor care au murit. De dată această în cimitir merg să își amintească de oamenii care au fost aproape de ei, însă aici nu mai este vedere doar sărbătoarea de Paști cum suntem obișnuiți noi în Spania. Chiar și pentru unii români cu care am vorbit, care nu sunt din comună, este curios. În plus, putem spune că rezultatul merită văzut și este locul unde ne punem eforturile pentru a surprinde magia acestui moment, la biserica.

Am insotit o familie in cimitirul Teișani în acel moment. Încă auzeam sunetul oamenilor cântând în biserică. Apoi, ne-am întors și slujba s-a terminat pe la 02:30. Cu toate acestea, slujba obișnuia să se termine mai târziu, dar de data aceasta pentru măsurile Covid au terminat totul putin mai devreme.

De-a lungul nopții ne-am dat seama de faptul că nu văzusem cu adevărat comună Teișani noaptea până atunci din cauza stării de urgență. În această zi Teisani, a fost aglomerat dacă l-am compară cu restul zilelor ale acestui an. A fost frumos să vedem tineri stand în jurul nostru vorbind pentru a profită de ocazia specială care ne aduce aici.

A fost cu adevărat impresionant și să rămânem în cimitirul din Olteni mai târziu, acolo nu era nimeni și era foarte liniște. De la această liturghie și timp de 40 de zile, este obișnuit că oamenii să se întâmpine cu «Hristos a Înviat!» și ei răspund cu «Adevărat un înviat!».

Even if Romania is part of Europe and in some aspects not that different from our country, at the same time you have the feeling of being in a different reality. For example, with Easter – the biggest Christian celebration – the feeling is that you have seen this before but it is at the same time different since the one here is the Orthodox churchunlike the Catholic one which is the one we are used to. This is our first experience with the astern part of the Christianism.

We had the opportunity of enjoying Romanian Easter for the first time in the villages of Teișani and Olteni. We have been informed that Easter festivity follows here the old Orthodox calendar, which means that this year the Resurrection Sunday, the most important day for this fest, was on the 25th of April.

Easter eggs.

Therefore, it is common to see how families prepare for that day by dying boiled eggs with special ink for the shell of the eggs. We discovered the process with a local volunteer that explained to us that the dying can also be made with onions. The red choice for the eggs is the most common because it evokes the blood of Christ.

During the process of dying the eggs, be prepared to dye your hands, too!

On Thursday, Friday and Saturday before the Resurrection Sunday, there are special mass. On Thursday, the mass is longer than usual, the priest reads twelvefold of the gospel, one for each apostle. We visited that mass and it was interesting how we had to “relearn” the process and manners in the church due to they are different from the ones we used to follow in our country. Luckily we had a local with us explaining all what we needed to know not too look too much like foreigners ;). At the end, we and the rest of people received a bottle of orange juice for this exceptional occasion.

Person holding a candle.

The most impressive day for us was Saturday. At the beginning of the mass, which starts about 12h in the night, people sing and share the fire of their candles to light them up, starting with the big candle that the priest holds. After a while, people go to the cemetery with their candles and they let them there. It is the moment to spent some minutes remembering their ancestors who passed away. This time in the cemetery to think about the people who were close to us but are not anymore is not sight in the Easter fest that we are used to in Spain. Even for some Romanians who we have talked with but are not from the commune it is curious. Besides, we can say that the result is worthwhile to see, and it is where we put our efforts to capture the magic of this moment.

People holding candles during the mass.

We acompannied a family to the Teișani’s cementery in that moment. We could hear still the sound of people singing in the church. Then, we came back and the mass finished about 2:30h. Nevertheless, the mass used to finish later, but this time for Covid measures they finished earlier.

Families bringing candles into the cementery of Teișani.

Along the night we realised the fact that we had not really seen Teișani at night until then because of the curfew. This day Teisani was crowded if we compare it with the rest of this year. It was nice to see young people hanging around taking profit from the special occasion that brings us here.

Detail of a grave in Teișani’s cementery.

It was really impressive also to stay in the cementery of Olteni later, were there was no one and it was really quiet. From this mass and during 40 days, is common that people greets themselves with «Hristos a Înviat!» (Christ has risen) and they answer «Adevărat a înviat!» (Indeed he has risen).

Olteni’s cementery.
Detail of a grave in Olteni’s cementery.
ByJohannes Franzen

Of cats and dogs

Living with a former farmer/hunter as a dad, I grew with dogs and cat, but I have never seen as many dogs and cats as I have since I got to Romania. So I thought I should take some photos of mans best friends.

ByJosue Arroyos Reyes

Noua iarnă / New winter

/Josue a scris acest articol în engleză. Mulțumim lui Georgian pentru traducere. /

Suntem acum în mijlocul celei mai ciudate ierni din viața noastră, cel puțin așa a fost pentru mine, nu numai pentru situația pandemică internațională, ci și din cauza experiențelor pe care le-am trăit și a oamenilor pe care i-am cunoscut. În mod ironic, am crezut că anul acesta a fost un moment bun nu pentru călătorii, ci pentru a mă muta într-o altă țară în calitate de membru al programului corpurilor europene de solidaritate. Să fim sinceri: să faci voluntariat în altă țară, să înveți lucruri noi, să cunoști oameni noi, este mult mai bine decât să stai acasă în orașul tău obișnuit, asistând la lecții online. Așadar, voi împărtăși aici o parte din experiența mea ca străin în România rurală.

We are now in the middle of maybe the weirdest winter of our lives at least it has been like that for me, not only for the international pandemy situation but also because of the experiences I´ve lived and the people I´ve met. Ironically I thought that this year was a good moment not for travel but to move to a different country as member of europen solidarity corps. Let´s be honest to volunteer in another country learning new things knowing new people is far way better than stay at home in your usual city assisting to online lessons. So, on this occasion I´m going to tell you part of my expirience as foreingner in rural Romania.

Căci cine nu știe, eu sunt Josu și vin dintr-o parte mai uscată a lumii, nu este ca și cum aș fi „tuareg” care trăiește în deșert, dar să spunem că în patria mea peisajul era verde iarna și galben vara.

For who doesn´t know, I´m Josu and I´m coming from a drier part of the world, it´s not like I´m a “tuareg” who lives in the desert but let´s say that in my homeland the landscape used to be green in winter and yellow in summer.

Andalucia în această iarnă / Andalucia this winter

După ce am primit în sfârșit documentele mele spaniole pentru prima dată, am cumpărat un zbor pentru a veni în România pe 7 ianuarie. Am ajuns deja pe 8 dimineața devreme și, ca să fiu sincer, m-am așteptat să fie puțin mai rece când am ieșit din avion, dar au fost aproximativ 2 ° C. Era într-adevăr frig, dar putea fi și mai rău. Acolo de unde vin această temperatură ar putea fi cea minimă, uneori ajunge la 0 ° C, dar nu este niciodată suficient de rece ca să ningă. Totuși, în acea zi m-am întâlnit cu coordonatorul meu care a venit să mă ia și am început drumul spre Izvoarele. Drumul părea același ca atunci când venisem prima dată vara, același drum, aceleași case și aceleași altare deoparte, de asemenea adânc în noapte. Pur și simplu era mai frig.

After I got finally my Spanish documents for the first time I bought a flight to come to Romania on 7th of January I arrived already on 8th in the early morning and to be honest I expected it to be a little bit colder when I got out from the plane but it was like 2ºC. It was cold indeed but it could be worse. Where I come from that temperature could be the minimum, sometimes we reach 0ºC but it´s never enough to snow. However, that day I met my coordinator who came to pick me up and we started the way to Izvoarele. The way seemed the same than when I came the first time on summer, the same road, the same houses and the same shrines aside, also deep in the night. It just was colder.

Am ajuns la noua mea casă gazdă în jurul orei 04:30 și, deși eram obosit, nu aveam somn, așa că am decis să mănânc ceva și să mă uit la ceva distractiv în laptop. Încercam doar să mă linistesc și să mă simt confortabil până când brusc m-am uitat pe fereastră. Nu mă așteptam ca lumina ușoară a zorilor să mă lase să văd că ningea de când am intrat în casă și curtea era deja complet albă. Știu că acest lucru trebuie să sune prost și foarte normal pentru o mulțime de oameni, dar dacă vă spun că nu am văzut niciodată că ninge până atunci? Adică am văzut zăpada doar o dată, dar nu ningea cu adevărat și era într-un loc în care nu existau multe elemente în jurul meu, cum ar fi case, copaci, oameni … în afară de asta a fost acum nouă ani așa că…

I arrived to my new host house at around 4:30 AM and even though I was tired I was not really sleepy so I decided to eat something and watch something entertaining in my laptop. I was just trying to chill and make myself comfortable until suddenly, I looked through the window. I didn´t expected the slight light of the dawn to let me see that it had been snowing since I got into the house and the yard was already completely white. I know that this must sound silly and super normal for a lot of people but, what if I tell you that I never saw it snowing until then? I mean, I only saw the snow once but it was not really snowing and it was in a place where there was not a lot of elements around me such as houses, trees, people… besides it was nine years ago so…

Imaginați-vă trenul filmului „Anastasia” care trece pe aici / Imagine the train of the movie “Anastasia” going through here

Oricum, bineînțeles văzând că am decis să merg la plimbare pentru a cunoaște mai bine noul meu sat începând din curtea mea. Terminând acolo, m-am aventurat pe stradă și am început să merg. La un moment dat mă întorc în lateral și am intrat într-o mică „stradă” sau mai bine pe o potecă, care este traversată la un moment dat de șinele de tren. Imaginea aceea dintr-o clipă mi-a amintit de scena clasică a unui tren care trecea prin filmul peisajul alb al Europei de Est

Anyways, of course seeing that I decided to go for a walk to get to know better my new village starting from my own yard. Finishing there, I ventured out the street and started to walk. At some point I turn to the side and got into a little “street” or better yet a path which is crossed at some point by the traintracks. That image by a moment reminded me of the classic scene of a train going through the white countryside of the eastern europe in the movies.

După câteva minute de coborâre, tocmai m-am lovit de râul Crasna, cel care dă numele străzii mele și acelei frumoase mănăstiri de dincolo de Schiulesti. Doar să menționez că a fi acolo toamna a fost ca și cum ai fi fost într-un basm.

After some minutes going downhill I just bumped into the Crasna River, the one which gives the name to my street and that beautiful monastery beyond Schiulesti. just mention that being there on Autumn was like immerse oneself into a fairytale.

Scara spre mănăstire / Stairway to the monastery

În cele din urmă, pe măsură ce ningea și am început să-mi ud blugii, am decis să mă întorc acasă la casa mea confortabilă pentru a încerca să ma încălzesc. Mi-a plăcut România vara,toamna, dar mi s-a părut frumos peisajul acoperit de zăpadă. Sunt sigur că o să mă bucur de primăvară aici. De asemenea … Da, este foarte frumos să folosești lemnul și să faci foc singur pentru a-ți încălzi casa, dar … Haide, încă douăzeci de grade nu sună așa de rău, nu?

Eventually as it kept snowing, and I started to get my jeans wet I decided to go back home to my cozy house to try to warm it up. I liked Romania on Summer also in Autumn, I found the snow-covered countryside beautiful. I´m sure I´m going to enjoy the spring here. Also… Yeah, it´s very nice to use wood and make fire yourself to get your house warm but… Come on, twenty degrees more doesn´t sound that bad, eh?

Curtea mea drăguță cu mult lemn pe care a trebuit să-l tocăm mai târziu pentru a avea ceva care să ne încălzească … Slujbă foarte noroioasă. / My pretty yard with a lot of wood which we had to chop later in order to have something to warm us up… Very muddy job.
ByKristina

Doi străini trăind sărbătorile de crăciun în România

/Andrea și Gertrudis au scris acest articol în engleză. Pentru a citi originalul, vezi textul mai jos./

Noi suntem Gertrudis și Andrea, voluntari ai asociației ‘’Curba De Cultură’’ aici în România, mai exact în comuna Izvoarele (Prahova). De-a lungul acestui an, suntem implicați în proiectul ‘’Discover Teisani’’ (Descoperă Teișani): inițiativă pentru a promova comuna și locuitorii Teișaniului utilizând conținut audio-vizual, articole și multe alte materiale. Cu toate astea, astăzi suntem aici pentru a vorbi despre altceva. 

Acest articol este pentru toți cititorii curioși ce vor să știe cum se sărbătorește în alte țări de Crăciun și Anul Nou. Vom vorbi despre ceea ce am văzut, despre experiențele trăite, despre senzațiile și sentimentele pe care le-am trăit în primul nostru festival ca străini. 

Toată lumea știe că venirea Crăciunului este deseori sinonim cu apariția decorațiunilor: orice tip de ornamente, lumini și LEDuri de toate formele și culorile, Moși Crăciuni tăcuți în mijlocul de a se cățăra pe fiecare terasă… Din experiențele noastre trecute am crezut că le-am văzut pe majoritatea. Ne-am înșelat, căci din păcate nu fusesem în România înainte. Să spunem că a fost incredibil nu e suficient, felul cum de pe-o zi pe alta fiecare casă s-a aprins, transformând strada liniștită de țară în ceva mai similar cu felul cum ne imaginăm că ar fi o stradă din cartierul chinezesc (Chinatown).

Puteam deja în acele zile să simțim spiritul Crăciunului sau, cel puțin, puteam simți că etapa pregătitoare era în curs de desfășurare. Apoi, zi după zi, din ce în ce mai mulți oameni au început să se deplaseze spre sat. Mai multe strigăte, mai multă muzică, mai mult petrecut. Cu toate astea, momentul exact în care am perceput în sfârșit că e sărbătoare a fost trezitul în acea dimineață înmuiată de un cântec, canto. Am descoperit ulterior că am auzit ”colindatul”, colindele de Crăciun. În esență această tradiție constă într-un grup de persoane cântând la instrumente și vocal cântece, aceștia mergând din casă în casă. Originar, colindele de Crăciun aveau funcție de ritual, mai exact aceea de a ura fertilitate și abundență. Astăzi, scopul comun al colindelor este acela de a alunga spiritele rele ale lui ianuarie și de a ura un Crăciun și An Nou fericite, creând o atmosferă colorată și magică.  

Crăciunul se apropia, iar satul era în priză. Aerul era acum plin de pocnitori, muzică tradițională și pocniturile biciurilor fluturate de băieți. Ultima dintre acestea, la fel ca în cazul colindelor de Crăciun, este o tradiție bine fondată: băieții flutură un bici lung în aer, producând pocnituri tunătoare. Primele câteva dăți când am auzit acel sunet am crezut că erau focuri de armă. Sună destul de puternic, și chiar este, pentru a alunga spiritele rele. 

Neașteptatul punct culminant al sărbătorilor a venit de Ajunul Anului Nou. Nu am fi crezut niciodată că odată cu miezul nopții cerul de deasupra Izvoarelor va fi colorat de o multitudine de artificii. Pentru acele minute intense artificiile au apărut dintr-o parte în alta, fără răgaz. Până și casa din fața noastră a decis să ia parte în acest dans. Odată cu căderea cenușii lăsate de artificii am mers în stradă, purtând măști și, purtați de euforie, am cunoscut doi copii care erau și ei purtați de euforia de a cunoaște străinii din zonă. A durat ceva, puține cuvinte dar multe gesturi, și ne-am trezit absorbiți într-un dans, condus de copii. Într-un cerc, ținându-ne unii de alții, am urmărit muzica care nu ne-a părăsit vreodată, mereu în fundal. A fost un final potrivit, un rămas bun al anului care ne-a lăsat într-o dispoziție pozitivă de care aveam nevoie pentru a continua planificarea următoarei explorări. 

Desigur, drumețiile în zonele din jur a fost absolut obligatorie. Prahova este un județ minunat pentru cei care iubesc natura. Numai în Izvoarele era un traseu liniștit mergând spre Schiulești și, odată acolo, poți continua până la Mănăstirea Crasna. Pe lângă asta, a meritat să vizităm dealurile din Teișani. Iarna oferă o atmosferă magică odată ce se așterne zăpada, dar chiar și înainte te poți bucura de diversitatea culorilor ce rămân din timpul toamnei. Am mers în drumeție de asemenea în SInaia, unde a fost surprinzător de liniștit. Deși tot turismul din Sinaia pare concentrat pe schiat, cărările pentru a ajunge la nivelul de 1450 m erau goale, iar noi am avut sentimentul că toată imensitatea naturii era pentru noi. Cu siguranță, trebuie să fi pregătit cu energie și pantofi potriviți pentru un astfel de plan. Cu toate astea, poți de asemenea găsi și activități mai relaxante în Sinaia,  precum vizitarea castelului Peleș. Acolo, îți vor fi introduse un mix de stiluri (turcesc, maur, venețian, al lui Louis IV…) și rafinatul lucru în lemn care caracterizează clădirea.

Nu putem termina fără să menționăm că am avut șansa să vizităm Bucureștiul în timpul sărbătorilor. Ne-a dat o impresie similară a unui loc plin de viață cu un mix interesant de stiluri în ceea ce privește clădirile. Nu în același fel, dar de asemenea atractiv. Cu cantitatea de lumini, noaptea a fost îndeosebi vie în centrul vechi. A trebuit să fim în capitală pentru a ajunge în Sinaia cu trenul. Am avut norocul de a ne urca într-un tren internațional istoric și frumos spre Viena, unul cu compartimente separate. Cu siguranță trenurile din România merită un alt articol în viitor.

În scurtul timp în care am fost în București, am putut vizita câteva librării. Acestea erau pline de decorațiuni șic de Crăciun. Cu toate astea, privirile noastre au mers direct spre rafturi de parcă căutau comori. Aceste locuri, la fel ca și bibliotecile, par să păzească într-un loc spațiu foarte mic o cantitate enormă de cunoaștere despre cultura unei țări. Nu doar datorită conținutului cărților în sine, dar și prin felul cum rafturi sunt așezate, subiectele și autorii de care sunt interesați..

În concluzie, suntem fericiți că acesta este doar începutul călătoriei noastre. Prin ”Discover Teișani” suntem în locul perfect pentru a ne satisface curiozitatea interioară, care se așteaptă să aprecieze toată bogăția acestei țări. 

/Original title: Two foreigners living winter holidays in Romania/

We are Gertrudis and Andrea, volunteers of the association ‘’Curba De Cultură’’ here in Romania, precisely in the comune of Izvoarele (Prahova). For this year, we are involved in the project ‘’Discover Teisani’’: the initiative for promoting the commune and the citizens of Teișani utilizing audio-visual content, articles and many other materials. Nevertheless, today we are here to talk about something else.

This article is for all the curious readers who want to know about how it is celebrated in other countries on Christmas and New Year’s Eve. We will talk about what we saw, the experiences lived, the sensations and feelings we felt in our first fest as a foreign.

Everyone knows that the arrival of Christmas is often synonymous with the arrival of decorations: any type of ornament, lights and LEDs of all forms and colours, silent Santa Claus in the middle of climbing on every terrace … From our past experience we thought we had seen most of them. We were wrong, alas we had never been in Romania before. It was incredible, to say the least, how from one day to the next every house suddenly turned on, transforming the quiet country road into something more similar with how we imagine a street in Chinatown would be.

We could already feel in those days the Christmas spirit or, at least, we could feel that the preparatory phase was underway. Then, day after day, more and more people began to flock to the village. More shouting, more music, more partying. However, the exact moment in which we finally perceived to be in celebration was the awakening on that morning softened by a song, a canto. We discovered later that we heard the ‘’colindat’’, the Christmas carols. Basically that tradition consists of a group of people playing instruments and singing songs goes from one house to another. Originally, Christmas carols had a ritual function, namely that of wishing fertility and abundance. Today the common purpose of carols is to chase away the bad spirits of January and to wish a merry Christmas and the New Year’s Eve, creating a colourful and magical atmosphere.

Christmas was upon us and the village was fermenting. The air was now filled with the firecrackers, traditional music and the cracking of whips waved by the boys. The latter, as the Christmas carols, is a well-founded tradition: the boys wave a long whip in the air, producing thundering pops. The first few times we heard that sound we thought it was gunshots. Sound powerful enough, it is thought, to ward off evil spirits.

The unexpected climax of the holidays came on New Year’s Eve. We would never have thought that with the click of midnight the sky above Izvoarele would be coloured by a multitude of fireworks. For those intense minutes fireworks appeared from one side to the other, without respite. Even the house opposite ours decided to take part in that crackling dance. With the fall of the ashes left by the fireworks we went down the street, wearing masks, and taken by the euphoria, we met two kids who were also taken by the euphoria of meeting the strangers in the zone. It took a little, a few words but many gestures and we found ourselves immersed in a dance, led by the kids. In a circle, holding each other, we followed the music that never left us, always in the background. It was a worthy ending, a year’s farewell that let us in the positive mood we needed to continue planning the next explorations.

Of course, hiking in the surrounding areas was a must. Prahova is a great county for those who love nature. Just in Izvoarele, there is a quiet path going to Schiulesti and, once there, you can continue until the Crasna Monastery. Besides, it is worthwhile visiting the hills in Teisani. Winter provides a magical atmosphere once the snow arrives, but even before you can enjoy the diversity of colours that remains from the autumn. We also hiked in Sinaia and it was surprisingly calm. Although the tourism in Sinaia seems focused on skiing, the paths to arrive at the level 1450m were empty, and we had the feeling that all the immensity of nature was for us. For sure, you need to be prepared with energy and proper shoes for this kind of plan. However, you can also find more relaxed activities in Sinaia, such as visiting the Peleș Castle. There, you will be introduced in a mixture of styles (Turkish, Moorish, Venetian, Louis IV…) and the refined work in the wood that characterizes the building.

We cannot finish without mentioning that we had the chance to visit Bucharest during these holidays. It gave us a similar impression of a lively place with an interesting mix of styles in buildings. Not in the same way, but likewise attractive. With the amount of lights, the night was particularly alive in the old town. We had to be in the capital to arrive in Sinaia by train. It was lucky to get on an historical and beautiful international train heading to Vienna, ones with separate compartments. For sure, trains in Romania deserve another article in the future.

In the short time we were in Bucharest, we could visit a couple of bookstores. They were full of fancy decorations for Christmas. However, our eyes glanced directly at the shelves as they were looking for a treasure. These places, as well as the libraries, seem to safeguard in a very small space an enormous amount of knowledge about a country’s culture. Not only because of the content of the books themselves, but also because of the way the shelves are arranged, what subjects and authors they are interested in…

In conclusion, we are happy that this is only the beginning of our journey. Through ‘’Discovering Teisani’’ we are in the perfect place to satisfy our inner curiosity, which is expecting to appreciate all the wealth of this country.

ByJuliette

Samuel Paty…

Today I want to tell you, about an event that impacted my life as a volunteer, person and citizen. This event happened in France, on the 16th of October 2020.

The event was the assassination of Samuel Paty, a french history teacher. He was beheaded in front of the school where he teached because, during a lesson, he showed some Charlie Hebdo’s caricatures. The reason for this, was to explain the religious fanatism and freedom of speech.

The person who killed Samuel Paty attacked not only a French person but also the freedom of speech which is a fundamental and universal right. That’s why this assassinate should concern every country and every population. This assassination reminds us of how important it’s to have the freedom to express ourselves by writing, drawing and speaking.

It’s also the values of the respect of the differences, the cultural and religious diversity which were touched by this decapitation.

I hope that this article could start some useful discussions between people, and help developing more empathy between each other across different cultures, languages and religions. I can confirm that it’s possible to live in harmony together by my own experience. Indeed, I’m living an international experience with volunteers from others countries than mine.

If you want to share something like a drawing, a quote which illustrates love, tolerance, empathy, you can do it on the comments. I will be happy to answer to you and to discuss with you 🙂

Astăzi vreau să vă povestesc despre un eveniment ce mi-a afectat viața ca voluntar, persoană şi cetățean.Acest eveniment a avut loc în Franța, pe 16 octombrie 2020.

Evenimentul a fost asasinarea lui Samuel Paty, profesor de istorie.A fost decapitat în fața şcolii unde a predat pentru că, în timpul unei lecții a arătat câteva caricaturi ale lui Charile Hebdo.Motivul pentru care a făcut acest lucru a fost acela de a explica fanatismul religios şi libertatea de exprimare.

Persoana care l-a ucis pe Samuel Paty a atacat nu numai un individ francez, cât şi libertatea de exprimare, care este un drept fundamental şi universal. De aceea, acest asasinat ar trebui să preocupe fiecare țară şi fiecare populație. Acest asasinat ne aminteşte cât de important este să avem libertatea de a ne exprima scriind, desenând şi vorbind.

De asemenea este vorba şi despre valorile respectului diferențelor, diversității culturale şi religioase ce au fost atinse prin aceasta decapitare.

Sper că acest articol va da startul unor discuții constructive între oameni şi va contribui la dezvoltarea empatiei acestora, cât şi între diferitele culturi, limbi şi religii.Pot confirma faptul că este posibil să trăim în armonie din propria mea experiență în care trăiesc cu voluntari din alte țări.

Dacă doriți să împărtăşiți ceva de genul unui desen, un citat ce ilustrează dragostea, toleranța, empatia, îl puteți lăsa în comentarii.Voi fi bucuros să vă răspund şi să vorbim.

ByKristina

Portret de voluntar – Johannes (Suedia)

Hi, my name is Johannes Franzen. I am 21 years old, I grew up in a small town in northern Sweden called Ostersund. I studied media production and marketing. In my spare time I like to cook and to study history and also hiking. I am interested in learning more about history especially European and also to learn more about different cultures and all that are less well known.

I wanted to go on a long term volunteering project because i enjoy the adventure of living in a foreign country and to feel like I develop more as a person and like I accomplish something more than I would on a short term project. I have already been on one short term trip and after that I have been looking for a long term project. The reason why I chose to discover Teișani is because it had to do with what i studied in high school (media production) and it was a great chance to experience a new culture on a deeper level than if I were a tourist.

Bună, numele meu e Johannes Franzen. Am 21 de ani, am crescut într-un oraș mic din nordul Suediei numit Ostersund. Am studiat producție media și marketing. În timpul liver îmi place să gătesc și să studiez istorie, precum și drumețiile. Sunt interesat de a învața mai multe despre istorie, mai ales europeană, precum și să învăț mai multe despre diferite culturi și tot ceea ce e mai puțin cunoscut.

Am vrut să merg într-un proiect de voluntariat de termen lung deoarece mă bucur de aventura de a trăi într-o țară străină și de a mă simți de parcă mă dezvolt mai mult ca persoană și de parcă realizez ceva mai mult decât aș face-o într-un proiect de scurtă durată. Am fost deja într-o excursie de scurtă durată și după aceea am fost în căutarea unui proiect de lungă durată. Motivul pentru care am ales să descopăr Teișani este acela că a avut de aface cu ceea ce am studiat în liceu (producție media) și a fost o șansă minunată de a experimenta o nouă cultură la un nivel mai profund decât dacă aș fi un turist.

ByKristina

Portret de voluntar – Josué (Mexic + Spania)

Hi, my name is Josué and I´m from Andalucia, Spain. However I also have my Mexican side – I was born there and all my family is Mexican. I am 20 years old and I have officially been studying technological and scientific stuff. Nevertheless, I love to learn and study other disciplines in my free time, such as history, languages, music or even audiovisuals; I also spend a lot of time playing videogames (more than I would like to admit). I’ve been living in the Iberian peninsula since I was six years old and I never had the chance to travel to the rest of Europe until now – through European solidarity corps. I spent two months working on the new Teișani youth centre and it was a very good experience, so I decided to spent more time here and keep improving the skills that I think I need in order to become the person I want to be.

As for my future plans, I would really like to keep traveling, learning languages and know the cultures behind them. And also at some point resume my studies and go to univerity to study engineering. 

If you ask me, I would say I’m not the kind of guy who cheers up the place, but I love to follow and keep the good vibes around me, so we all could be cool with each other.

Bună, numele meu este Josué și sunt din Andalucia, Spania. Cu toate acestea, am și o parte mexicană, având în vedere că m-am născut acolo și toată familia mea este mexicană. Am 20 de ani și, oficial, am studiat lucruri tehnologice și științifice. Pe lângă acestea, îmi place să învăț și să studiez cât mai multe discipline în timpul meu liber cum ar fi historia, limbile străine, muzica sau chiar domeniul autovizual; deasemenea, petrec foarte mult timp jucându-mă jocuri video. În ciuda faptului că am trăit în Peninsula Iberică de când aveam 6 ani, n-am avut niciodată ocazia să călătoresc în restul Europei până acum, prin intermediul Corpului European de Solidaritate. Mi-am petrecut două luni lucrând la noul centru de tineret din Teișani și a fost o experiență foarte plăcută, așa că am decis să petrec mai mult timp aici și să îmi dezvolt abilitățile de care eu consider că am nevoie pentru a deveni persoana care vreau să fiu.

În ceea ce privește planurile mele de viitor, mi-aș dori să continui să călătoresc, să învăț limbi străine și să știu culturile din spatele lor. Bineînțeles, la un moment dat, să îmi reiau studiile și să merg la universitate pentru a studia ingineria.

Dacă mă întrebați pe mine, aș spune că nu sunt genul de băiat care să binedispună oamenii din jurul lui din proprie inițiativă, ci mai degrabă genul care să mențină o atmosfera plăcută în jurul lui pentru că toată lumea să se înțeleagă bine cu toată lumea.

ByKristina

Portret de voluntar – Gertrudis (Spania)

My name is Gertrudis, I am 28 years old and I come from a small town near the sea in Catalonia, Spain. I have studied Audiovisual Communication and Investigative Journalism, so I am very keen on these topics. I love being creative, communicating and I am very curious and interested in knowing more about different cultures and history, especially European history. Furthermore, I am interested in social change based on ecologism, gender issues and municipalism focus.  Therefore, I have been participating and working with associations related to these issues in the last few years.

Nowadays, after residing in my quiet town all my life, I wanted to experience life in a foreign country and meet people from other cultures. The European Solidarity Corps allows me to get involved in a multicultural atmosphere, so I have been looking for projects and for the chance to enjoy some of them. When I read about the Discover Teișani project, I knew it was perfect for me. It is an opportunity to know in depth about Romanian culture which is quite unknown for me even though it has strong cultural connections with my country of origin, as the Latin language. Of course, I am excited also about the idea to live in a rural area, surrounded by nature that I would love to discover, photograph and just enjoy. For the moment I need to be patient and cautious due to the lockdown we need in these times, but these measures will be worthwhile. 

Numele meu este Gertrudis, am 28 de ani și provin dintr-un oraș mic de lângă mare în Catalonia, Spania. Am studiat Comunicare Audiovizuală și Jurnalism Investigativ, deci sunt foarte pasionată de aceste subiecte. Iubesc să fiu creativă în comunicare și sunt foarte curioasă și interesată în a cunoaște mai multe despre diferite culturi și despre istorie, mai ales istorie europneană. De asemenea, sunt interesată de schimbare socială bazată pe ecologism, pe probleme de gen și centrare pe municipalism. Așadar, am participat și am lucrat cu asociații legate de aceste probleme în ultimii ani.

În prezent, după ce am locuit în orașul meu liniștit toată viața, am vrut să experimentez viața într-o țară străină și să întâlnesc oameni din alte culturi. Corpul Europnean de Solidaritate îmi dă voie să mă implic într-o atmosferă multiculturală, deci am fost în căutare a proiectelor și a șansei de a mă bucura de unele dintre ele. Când am citit despre proiectul Discover Teișani, am știut că este perfect pentru mine. Este o oportunitate de a cunoaște în profunzime lucruri despre cultura română, care îmi este destul de necunoscută chiar dacă se află în strânsă legătură cu cultura țării mele originare, precum limbile romanice. Desigur, sunt entuziasmată de asemenea de ideea de a trăi în mediul rural, înconjurată de natura pe care mi-ar plăcea să o descopăr, fotografiez și de care pur și simplu să mă bucur. Pentru moment trebuie să am răbdare și să fiu precaută din cauza carantinei de care avem nevoie în aceste momente, dar aceste măsuri vor merita. 

ByKristina

Portret de voluntar – Andrea (Italia)

Hi, my name is Andrea, I’m from Italy and for this year I’m one of the volunteers for Curba de Cultură here in Romania.

During the summer I was really confused about what to do about my life, to continue my studies in another country or find something new to develop and build my experience?When I saw the project Discover of Teisani I thought: ‘’Finally something that goes in the same direction in which I want to go’’. Covid 19 was and certainly still is a particular issue that can arrest people from having any kind of personal experiences in other countries, but in that moment I felt a sensation that strongly pushed me in to the project. I think that I made the right choice. There are a lot of people that, like me, are feeling disoriented after they complete their studies, especially in sociological or anthropological fields. I think that this can be the perfect place for people that share this type of passion and objectives.

Apart from this, I’m 24 and, as I said,  I recently finished my bachelor in intercultural communication in Turin, Italy. My dream is to make documentaries, write articles and monographs around the world to any kind of association that works to promote the territory, the people and the local culture.About the place I am in, I really suggest it for those who love nature and for those who want an unconventional life experience despite the standard and the comfort that city offers. Being warm is wonderful, but being warm thanks to your own fire has completely another taste.

Bună, numele meu este Andrea, sunt din Italia și pentru anul acesta sunt unul dintre voluntarii Curbei de Cultură, aici în România. 

Pe timpul verii am fost foarte confuz când vine vorba de ce să fac cu viața mea, să îmi continui studiile într-o altă țară sau să găsesc ceva nou pentru a îmi dezvolta și construi experiența?Când am văzut proiectul Discover Teișani m-am gândit: ”În sfârșit ceva care merge în aceeași direcție în care îmi doresc și eu să mă duc”. Covid 19 a fost și cu siguranță încă este o problemă specifică ce poate să oprească oamenii din a avea orice fel de experiențe personale în alte țări, dar în acel moment am simțit o senzație care m-a împins puternic spre proiect. Cred că am făcut alegerea corectă. Sunt multe persoane care ca și mine se simt dezorientate după ce își termină studiile, mai ales în domeniul sociologiei sau antropologiei. Consider că acesta poate fi locul perfect pentru persoanele care împărtășesc astfel de pasiuni și obiective.

Pe lângă asta, am 24 de ani și, așa cum am menționat, mi-am terminat de curând licența în comunicare interculturală în Turin, Italia. Visul meu este să fac documentare, să scriu articole și să monografiez în jurul lumii pentru orice fel de asociație care lucrează la promovarea teritoriului, a oamenilor și a culturii locale. În ceea ce privește locul în care mă aflu, îl recomand celor care iubesc natura și celor ce își doresc o experiență de viață neconvențională în pofida standardelor și confortului pe care orașul le oferă. E minunat să ai căldură, dar să ai căldură mulțumită propriului tău foc are cu totul alt gust. 

ByVitor Oliveira

How the visit to the landfill raise awareness of young people / Cum o vizită la groapa de gunoi i-a făcut pe tineri mai conștienți

On the 20th of June happened a trip to the landfill (first one organized by me) with EVS volunteers as well as local volunteers. During organization I asked to be a bit more specific with details to cause more impact since the participants majority of them were adult of teens so I wanted the visit to cause impact on them.  

During the visit we had a lot of information with a lot of numbers we were given a lot of information about the different stages of waste sorting and how do they deal with the waste. For example what happens after the truck passes your house and takes your recyclables?.

They go to the landfill and are sorted manually by the employees of the sorting center and then they go different machines to be pressed and packed and after that according to the material (paper, plastic of different colors, glass) these new pressed and packed recyclables are sold to other companies in Prahova and these take over the recycling process.

Ok so now you know what happens to the recyclables what about the rest of the trash?

Well that was the shocking part in my opinion. The rest of the trash ends up in the landfill, which is currently reaching the maximum amounts and will soon have to be sealed!

The landfill has licence for 10 more years and if it keeps getting the trash at this rate will be sealed in less than 4 years. I think that the next step is to not throw everything together to the trash and pay even more attention and spread more the word about recycling.

All of this was very interesting in a point for us EVS to compare this system from what it is back in our countries. I know for me there are a lot of differences.

Just to finish this little Landfill visit walkthrought I wanted to point out that due to financial reasons a big part of the equipment that they have is not working because they don’t have the money for it and so on they need to use smaller machines which slows the process.

(Mountain of trash from the landfill)

 

After the visit I asked some question to the participants about the visit and got some very interesting answers and I was very pleased with them because I saw that the visit actually had some impact on them.

The questions were:

1– What kind of information did the visit to the landfill gave to you?
2– What was the thing that shook you the most?
3– What do you think we can do to change this situation?

The answer for questions one and two were pretty general most of the participants said that they got information that couldn’t get anywhere else, that there is a lot of waste coming to the landfill from very small areas, the people around don’t recycle enough and that the landfill didn’t had enough money to develop recycling process and to deal with more trash.

What shook them the most was pretty general as well and majority of the answer say that machines not working due to financial problems, the amount of trash that gets there and the lack of recycling around the commune.

When it comes to answer number three that’s where things spice up a little bit from revolution to “convince big players” against the use of plastic to spread the word and promote the idea of recycling but there is one answer that really stands out and I would like to share it with you.

“At the beginning a serious campaign to inform people what they can throw in their trash-bin( ex: that the
biodegradable stuff should not be put in there), the calendar for recycling materials( usually people loose the
counting and don’t know in which Wednesday the truck will come), what is the process at the landfill(some shocking
facts to trigger something in the people ́s minds) eventually to talk with a city hall representative and find together a
solution to deliver that information to the population. I strongly believe that we should work not only with kids, but also with
the grown ups because the decision about waste is in their hands and they really need a good speech in order to
start paying more attention to their waste.”

 

So does/did the landfill raised awareness to the young people?

I would say YES. At the end I got very good feedback and very good ideas and arguments regarding what they’ve saw in the landfill and also not only the participants but also me I was super shocked with all the info and I felt that we should do something about it. Visiting your local landfill is something that I really recommend specially if you are concerned with this environmental topic because you’ll see things that you never thought about it and in the end you’ll learn new stuff and you will see the reality of it.

I would like to thank  Georgeta Marcu, responsible for environmental protection of the place and our guide who explained everything super clear and of course thanks to all the participants.

Pe 20 iunie a avut loc o excursie la depozitul de deșeuri (prima dată organizată de mine) cu voluntari EVS, precum și voluntari locali. În timpul organizării am cerut să fie un pic mai specific cu detalii pentru a provoca un impact mai mare, deoarece majoritatea participanților erau adulți sau adolescenți, am dorit ca vizita să provoace un impact asupra lor.

În timpul vizitei am primit multe informații cu o mulțime de numere, ni s-au oferit multe informații despre diferitele etape ale sortării deșeurilor și cum trebuie să se ocupe de acestea. De exemplu, ce se întâmplă după ce camionul trece pe la casa ta și îți ia reciclabilele.

Se duc la depozitul de deșeuri și sunt sortate manual de către angajații centrului de sortare, apoi merg spre diferite mașini pentru a fi presate și ambalate iar, după aceea, în funcție de material (hârtie, plastic de diferite culori, sticlă) noile reciclabile presate și ambalate sunt vândute altor companii din Prahova acestea preluând procesul de reciclare.

Bine, deci acum știți ce se întâmplă cu reciclabilele, dar cum rămâne cu restul de gunoi?

Ei bine, aceasta a fost partea șocantă, în opinia mea. Restul de gunoi ramâne în depozitul de deșeuri, care atinge în prezent limitele maxime și în curând va trebui să fie sigilat!

Depozitul are licență încă 10 ani și, dacă va continua să primească gunoi, va fi sigilat în mai puțin de 4 ani. Cred că, următorul pas este să nu aruncați totul la coșul de gunoi și să acordați și mai multă atenție cât și să răspândiți mai mult idea despre reciclare.

Toate acestea au fost foarte interesante dintr-un punct de vedere pentru voluntarii EVS pentru a compara acest sistem cu ceea ce este în țările lor. Știu că în cazul meu există o mulțime de diferențe.

Tocmai pentru a termina această mică vizită a depozitului de deșeuri, am vrut să subliniez că, din motive financiare, o mare parte din echipamentele pe care le au…nu funcționează, deoarece nu au bani pentru asta, deci trebuie să folosească mașini mai mici, care încetinesc procesul.

După vizită, am pus niște întrebări participanților despre vizită și am primit câteva răspunsuri foarte interesante și am fost foarte mulțumit de ei, deoarece am văzut că vizita a avut efect asupra lor.

Întrebările au fost:
1– Ce fel de informații ți-a oferit vizita la depozitul de deșeuri?
2– Care a fost lucrul care te-a șocat cel mai mult?
3– Ce crezi că putem face pentru a schimba această situație?

Răspunsurile la primele două întrebări au fost destul de generale, majoritatea participanților au spus că au primit informații pe care nu le pot primi din altă parte, că există o mulțime de deșeuri care ajung în depozitul de deșeuri din zone foarte mici, oamenii din jur nu reciclează suficient și respectiv că depozitul de deșeuri nu a avut suficienți bani pentru a dezvolta procesul de reciclare și pentru a face față mai multor gunoi.

Răspunsul la ceea ce i-a șocat cel mai mult a fost destul de general de asemenea și majoritatea se referă la mașinile care nu funcționează din cauza problemelor financiare, cantitatea de gunoi care ajunge acolo și lipsa de reciclare în jurul comunei.

Când vine vorba de răspunsurile de la numărul trei, acesta este locul în care lucrurile se încing puțin când e vorba de a convinge „marii jucători” împotriva utilizării plasticului pentru a răspândi și a promova ideea de reciclare, dar există un răspuns care într-adevăr iese în evidență și pe care aș vrea să-l împărtășesc cu voi.

“La început, trebuie o campanie serioasă de informare a oamenilor despre ce pot arunca în coșul de gunoi (ex: că nu trebuie introduse materialele biodegradabile acolo), calendarul pentru reciclarea materialelor (de obicei oamenii pierd numărarea și nu știu în care miercuri va veni camionul), care este procesul de la depozitul de deșeuri (unele fapte șocante pentru a declanșa ceva în mintea oamenilor), iar în cele din urmă, pentru a discuta cu un reprezentant al primăriei și pentru a găsi împreună o soluție pentru a furniza aceste informații populației. Cred cu tărie că ar trebui să lucrăm nu numai cu copiii, ci și cu cei mari, deoarece decizia despre deșeuri este în mâinile lor și au nevoie cu adevărat de un discurs bun pentru a începe să acorde mai multă atenție deșeurilor lor. ”

Prin urmare vizita la depozitul de gunoi a făcut conștientizarea tinerilor?
Aș spune DA. La final am primit un feedback foarte bun dar, și idei și argumente foarte bune cu privire la ceea ce au văzut în depozitul de gunoi și, de asemenea, nu numai participanții, dar și eu, am fost super șocat cu toate noutățiile și am simțit că ar trebui să facem ceva în acest sens. Vizitarea depozitului vostru local ar fi un lucru pe care îl recomand cu adevărat, în special dacă sunteți preocupat de acest subiect despre mediu, deoarece veți vedea lucruri la care nu v-ați gândit niciodată și, în final, veți învăța lucruri noi și veți vedea realitatea acestuia.

  • Aș dori să îi mulțumesc Georgetei Marcu, responsabilă cu protecția mediului locală și ghidului nostru care a explicat totul foarte clar și, desigur, mulțumesc tuturor participanților.