EVS activities

BySorin Berbecar

Three years of hosting EVS volunteers

evsCurba de Cultură is hosting international volunteers for almost three years. We started in 2015 with one volunteer and in this moment there are 8 volunteers hosted simultaneously. From intercultural education done through nonformal methods in schools, outdoors, in the cultural centres and in the Youth Centre of Curba de Cultura to promoting volunteering through presentations and games and through videos showing EVS life, to gathering materials with regard to the specific of Izvoarele commune in order to promote it, to make it known and to show to people that rural Romania still has lots to offer.

Below you can see collected, from some of the volunteers hosted, the thoughts they had in the end of their stay in Romania at Curba de Cultura.

Personal comments

For my personal and professional development, this EVS was the best decision I could take. I didn’t expect to have as many positive things in return and to feel as involved in the project. The main reason was to have a really serious and helpful hosting organization, with the coordinators and president who did all what I need to feel at home and comfortable with my new life. This experience was amazing! (Estelle, France – 9 months)

So I’m going out of this EVS with a lot of happiness, it teaches me a lot, to become someone better, to understand things better. (Mael, France – 5 months)

I am really glad to come here. I learnt a lot of new things, about culture, people, places, but also about myself. Thanks for those perfect 5 months! I will never forget it, and it changed a part of me, I am really proud of that, and it’s thanks to you. (Margot, France – 5 months)

I feel a better person. (Sophie, France – 12months)

I am proud to have done and European Voluntary Service and I changed a lot during 10 months. I found out what is my passion and what I want to do after EVS. (Liina, Estonia – 10months)

Truly I can say that I feel extremely strong person now and I hope that I will never lose this feeling. (Ania, Poland – 9 months)

Thanks to the EVS I got to know what I really would like to do in the future and I hope to make awesome cooperation with my hosting organization. (Eleny, Estonia – 5 months)

I feel different than 6 months ago, now I have a more clear idea about myself. I hope that every person that starts an EVS project has the fortune to meet an association with amazing people like my hosting organization. (Alessio, Italy – 6 months)

I would never expect so many new experiences, although some of them were harder than I would think in the beginning of my staying here. And I would definitely not expect people taking so awesome care about me and all of us, EVS volunteers. (Anna, Czech Republic – 6 months)

At first when I accepted to come on this project I was a little bit sad because it’s an village and you don’t have a lot of things to do here, but meeting others EVS volunteers and coordinators of the projects this changed, because they made this six months more interested. Talking with people from others city and listening to their problems with coordinators, housemates, project and mentor I was really happy that I was part of Curba de Cultura. (Martina, Croatia – 6 months)

Just thank you to whoever was the genius who invented EVS, and of course to Curba de Cultura – you are simply the best! (Melanie, Belgium – 6 months)

Would you recommend EVS to others? Why?

Yes, of course, I recommend it! Because whatever you do as an EVS, you will learn more than you expected and you will discover stuff which will change your state of mind. It permits to learn better about oneself and about the other. It’s very good experience to improve competences and to discover new ones. (Estelle, France – 9 months)

Yes, I would recommend other to do an EVS because it opens your mind, it makes you aware about things that you never be, never thought about. It can really change a life. New chances can appear. (Mael, France – 5 months)

I would recommend to everybody who can do it, to do an EVS. (Margot, France – 5 months)

Yes. It’s good to learn to live by yourself (Sophie, France – 12 months)

Definitely I would recommend EVS to other people. It is a great chance to do something for yourself, to become a better person and in the same time to help the local community in another country. (Liina, Estonia – 10 months)

EVS is a life changing experience which makes you richer. (Ania, Poland – 9 months)

I definitely recommend EVS: – new ways of seeing things around you, have a chance to think about your life, learn a lot about yourself, improve your skills, find friends for life.  (Eleny, Estonia – 5 months)

Of course yes! EVS is something very great for personal growing and is an amazing life experience. (Alessio, Italy – 6 months)

EVS brings together people who would never meet and live together. It can be hard, it is hard, but is one of the biggest experiences and one of the biggest improvement people can reach in their life. (Anna, Czech Republic – 6 months)

I would recommend EVS to others people, because is the best way to learn about yourself, about your life and your future, what you like and what you don’t like. You also have opportunity to  express yourself, give your ideas and together with others you implement your ideas, you can learn about different ways of work, different types of work witch’s  going to help you in the future for your job. (Martina, Croatia – 6 months)

I would of course recommend anybody to do an EVS, simply because it can be an incredibly valuable experience that can have great impacts on your future in any sense and for me at least it was most definitely the best thing I did in my life. (Melanie, Belgium – 6 months)


Echipa de voluntari a anului! – The best team of the year


Apparently, my colleagues and I are finalists as Volunteers’ Team of the Year. That’s cool but I didn’t need the Volunteers’ Gala to tell me. I knew that already! I’ve been working and living in Schiuleşti with these guys for 6 months, so I know what I’m talking about.

If life were like the starting menu of a videogame, they would be the characters I would pick to build my perfect team. What’s amazing is that I didn’t choose any of them, I just happened to find them in my house.

Se pare că eu și colegii mei suntem finaliști la categoria Echipa de Voluntari a Anului, la Gala Natională a Voluntarilor. Ceea ce e super mișto, doar că nu aveam nevoie de Gală ca să îmi spună asta. Știam deja! Lucrez și locuiesc în Schiulești cu acești oameni de șase luni deja, așa că știu despre ce vorbesc.

Dacă ei ar fi parte dintr-un meniu de start al unui joc video, ei ar fi personajele pe care le-aș alege pentru a construi echipa perfectă. Ceea ce e mai minunat e că nu i-am ales, ci s-a întâmplat să îi găsesc în casă.

Ingredientele echipei perfecte:

Here are the ingredients for the Perfect Team:

Estelle, “Everyone’s Mom”

She is the one who makes sure everything is in order. Did you get out the trash? Did we unplug the boiler? Who has the keys of the house? We would be lost without her and she makes the house feel like we are one family.

  • Abilities:

Time management ★

Responsibility ★★★★★

Smile ★★★★

Estelle “Mama tuturor”

Ea este cea care se asigură că totul este în ordine. Ați scos gunoiul? Ați scos boilerul din priză? LA cine sunt cheile casei? Am fi pierduți fără ea și reușește cumva să facă întreaga casă să se simtă ca o mare familie.

  • Abilități:

Managementul timpului ★

Responsibilitate ★★★★★

Zâmbet ★★★★

Gabriel, “The Spoiled Kid”

He needs a lot of attention and sometimes screams just to remind everyone that he is in the house. Can dance better than anyone else in Schiulesti but don’t say that it’s because he’s from Argentina because that’s stereotyping.

  • Abilities:

Energy ★★★★★

Sarcasm ★★★★

Patience ★★

Gabriel, “Copilul răsfățat”

Are nevoie de multă atenție și câteodată țipă doar ca să ne reamintească că este în casă. Poate dansa mai bine decât oricine din Schiulești, dar să nu ziceți nimic despre asta, că el este din Argentina și e ca și cum ai aplica stereotipuri.

  • Abilități:

Energie ★★★★★

Sarcasm ★★★★

Răbdare ★★

Roman, “The Czech Guy”

He wants to be called Romeo but we don’t really know why and we’re not sure we want to know at this point. We love making fun of him, maybe a little too much. He’s extremely popular with old ladies and shopkeepers.

  • Abilities:

Fire powers ★★★★★

Math ★

Rock’n Roll ★★★★

Roman, “Tipul din Cehia”

Vrea să îl strigăm Romeo dar nu pre știm de ce și nu prea vrem să știm. Ne place să facem glume pe seama lui, poate un pic cam prea mult. Reușește să se înețeleagă bine cu doamnele mai în vârstă și cu vânzătoarele.

  • Abilități:

Putere de foc ★★★★★

Matematică ★

Rock’n Roll ★★★★

Alba, “The Cat Lady”

Alba just wants you to give her a break and let her live her life and pet some cats. Even better, all of the cats. Don’t be fooled, she might look small and nice but she could probably break your neck and steal all of your secrets. Also, never talk to her about Spain.

  • Abilities:

Intelligence ★★★★★

Agility ★★★★

Cooking ★

Alba, “Doamna cu pisici”

Alba vrea să o lăsăm să îți trăiască viața mângâind niște pisici. Ba chair toate pisicile dacă se poate. Nu vă lăsați păcăliți, poate părea ea mică și drăguță dar ar putea să vă rupă gâturile și să vă afle toate secretele. De asemenea să nu vorbiți cu ea despre Spania.

Inteligență ★★★★★

Agilitate ★★★★

Gătit ★

…and then there’s me!

Isabella, “The House Dictionary”

They say I am peaceful and smart and I just want everyone to be friends and not fight about stupid things. I know a lot of words in English and can translate for everyone.

  • Abilities:

Languages ★★★★★

Energy ★★

Love for my housemates ★★★★★★★★★

…și mai sunt eu!

Isabella, “Dicționarul casei”

Ei zic că sunt liniștită și isteață și că vreau ca toți să fie prieteni și să nu se certe de la lucruri prostești. Știu o multitudine de cuvinte în engleză și traduc pentru toată lumea .

  • Abilități:

Limbi străine ★★★★★

Energie ★★

Dragoste pentru colegii de casă ★★★★★★★★★

Working in a team is hard and I feel extremely lucky to have these guys with me. My advice to make it work is to learn to accept that nothing is ever going to be as you imagined it in your head. As Roman would say: “Open your mind, open your heart, just be happy!” and things will turn out okay.

Să lucrezi într-o echipă e greu și mă simt foarte norocoasă să am acești oameni alături de mine. Sfatul meu pentru a face ca totul să funcționeze e să accepți că nu totul va fi vreodată exact așa cum îți imaginezi. După cum Roman ar spune: “Deschide-ți mintea, deschideși sufletul, fii fericit!” și lucrurile vor merge bine.

Isabella este în România pentru o perioadă de 12 luni, din iunie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului  Izvoarele Unveiled [2016-3-RO01-KA105-035584] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 


Rainy days – Zile ploioase

De data asta o să vorbesc despre ploaia de aici, căci plouă mult. Nu am fost niciodată într-un loc cu adevărat ploios. În Madrid avem în jur de 70 de zile ploioase într-un an întreg. Vremea de acolo e foarte uscată.

Când vin furtunile mari, cu tunete si fulgere, grădina noastră devine o piscină, fiind un pic cam dificil de traversat  dacă vrem să ajungem de la casă la bucătărie. Însă este o situație destul de amuzantă. Când am avut parte de prima furtună adevărată a verii, Estelle m-a filmat să mă arate surorii ei, pentru că rămăsesem blocată în bucătărie! Partea bună a fost că măcar aveam de mâncare.


Desemenea, aici poate ploua încontinuu, nonstop, o situație extraordinară pentru mine. Și odată, o furtună normală s-a transformat într-una cu grindină! Ne făceam griji pentru mașină. Am observat că vecinii noștrii își acoperă mașinile cu cu covoare ca să-și protejeze mașinile de gheață (bună idee!).

Zilele ploaise de aici sunt relaxante, oferindu-ne o scuză bună să rămânem în casă la căldură. Mă fac să mă simt somnoroasă într-un fel, ca și cum aș simți nevoia să hibernez, mai ales acum că a venit iarna, pentru că e foarte frig și se întunecă devreme.

This time I will talk about the rain here, because it rains a lot. I have never been in a really rainy place. In Madrid we can have around 70 days of rain in a whole year. It is a really dry weather. But here, in Izvoarele, it is at least the double! So much rain!

When we have big storms, thunders included, our yard becomes a swimming pool, being a bit difficult to cross it if we want to go from the house to the kitchen. But it is quite a funny situation. When we had our very first big storm in summer, even Estelle recorded me to show it to her sister because I got stuck in the outside kitchen! Well, at least I had food.

Also, here it can rain for some days in a row, nonstop, an amazing situation for me. And once, one big storm suddenly transformed into a hail storm! We were worried about the car. But we saw that our neighbours cover their cars with carpets to protect their cars from the ice (good idea!).

These rainy days are relaxing and they make a good excuse to stay warm and dry at home. It makes me feel kind of sleepy, like I need to hibernate, especially now that is winter, because it is super cold outside and it gets dark very early.


Alba este în România pentru o perioadă de 12 luni, din iunie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului  Izvoarele Unveiled [2016-3-RO01-KA105-035584] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 

ByMartina Petrusic

Tradiții, obiceiuri și limbi diferite

22855713_729411647254826_498440789_n E normal ca atunci când mergi în străinătate să vorbești o altă limbă, să vezi alte culturi și alte tradiții. De când am sosit în România, vorbesc în engleză zilnic. Pe lângă asta am observat diferite alte curlturi, no doar cea românească, ci și a altor țări deoarece în biroul nostru lucrează oameni din zece țări, ceea ce înseamnă zece culturi diferite, zece tradiții și obiceiuri diferite.

It’s normal when you go abroad that you will speak another language, see other cultures and traditions. Since I came to Romania I use English every day. Also I saw different cultures, not just the Romanian, other countries’ cultures as well. In our office work people from ten different countries, which means ten different cultures, ten different traditions and habits.

Să lucrez cu oameni de diferite feluri nu a fost niciodată o problemă, dar să împart camera și casa cu oameni necunoscuți, asta e ceva diferit. Să muncești și să locuiești, practic să îți petreci timpul cu oameni pe care nu îi știai dinainte și cu care nu vorbești limba maternă, este ceva nou și ceva cu care trebuie să te obișnuiești în SEV. Eu împart casa cu oameni din trei alte țări, toți avem obiceiurile noastre, felul nostru de a face lucruri. Dar găsim adesea lucruri în comun și ne bucurăm de timpul petrecut împreună, învățând unii de la alții. Împărtășim experiențele pe care le-am avut, gătim feluri tradiționale și încercăm unele noi, chiar dacă sunt neobișnuite.

Working with different type of people was never a problem, but sharing your room, your house with unknown people is a little bit different. Working and living, and spending your days with people you didn’t know before, and you can’t speak the same language, is something new for everyone and also something you need to get used to in EVS. I share the house with people from three different countries, we all have our own habits, our own way to do things. We also find some common things and we enjoy to spend time together, learning from each other. We enjoy sharing our experiences, cooking our traditional meals and trying new ones, even if some meals are unusual for us.

Cele mai amuzante momente rămân totuși cele în care nu știm anumite cuvinte în engleză și încercăm să le explicăm în limbile materne, sperând că vor fi similare sau la fel în engleză. Chiar dacă suntem diferiți am venit aici pentru același lucru, să ne descoperim și să îi descoperim pe ceilalți și să ne bucurăm de compania reciprocă.

The funniest moments come when we don’t know some word in English and we are trying to explain what we want to say and we say it in our languages, hopping that is similar or the same in English. Even if we are all different we came here for the same thing to discover ourselves and the others and we enjoy each other’s company.

Martina se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din septembrie 2017 până în Februarie 2018 în cadrul proiectului Volunteer to Grow (ref nr 2017-1-HR01-KA105-035177), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură. 


My favorite mentor! – Mentorul meu favorit!

IMG_4485-blog The European Volunteer Service isn’t only about the project, the house, the other volunteers, the coordinators, the association… it’s also about the mentor. Who? What? When? Where? I will explain you a bit.
The mentor is an outside person of the association who takes care of the integration in your new environment and community, the evolution in your project, but in general he/she is the personal support during the EVS. You can meet as many time as you want and need during the project, in the association or another place that you decide together. But this is a short description, because in fact, he/she does more than we expect in terms of personal development and profesional evolution.

Serviciul European de Voluntariat nu este doar despre proiect, casă, alți voluntari, coordonator, asociație… este și despre mentor. Cine? Ce? Când? Unde? Vă voi explica puțin.

Mentorul este o persoană din afara organizației care este responsabilă pentru integrarea voluntarului în noul mediu și noua comunitate, pentru evoluția proiectului, dar in general el/ea reprezintă suportpe plan personal de-a lungul SEV. Poți să te întâlnești cu mentorul de câte ori dorești, la sediul asociației sau în alt loc pe care îl decideți împreună. Dar asta e doar o descriere scurtă, defapt el/ea face mai mult decât ne-am așteptat atât pentru evoluția pe plan personal cât și profesional.


Now, I will explain more about my super mentor! Her name is Elena but everybody calls her Tromppy (the reason will stay secret 😉 ).

I remember exactly our first meeting. I arrived on 10th of April in Romania and the day after I met her in Brașov. This day was tiring for many reasons, but it was the beginning of a wonderful adventure for me. With Sorin, we left Curba de Cultură to reach Brașov, a beautiful town 2 hours away from Izvoarele, passing through the mountains and beautiful landscapes. Then, I met Tromppy and after a welcoming hug, we went to drink a coffee in one of the student’s favorite bar in the town. And we talked, talked and talked with my poor English, searching my words and sentences, to get to know each other. Then, we came back late, and I was trying to don’t fall asleep during the 2 hours back by car. I will not forget this second day in Romania.

DSC_1018 23601063_10211083340065644_1112459473_o

Acum vă voi spune mai multe despre super-mentorul meu! Numele ei este Elena, dar toți o strigă Tromppy (motivul va rămâne secret 😉 )

Îmi amintesc cu exactitate prima noastră întâlnire. Am sosit pe 10 aprilie în România și în ziua următoare am întâlnit-o în Brașov. Ziua a fost una obositoare din mai multe motive, dar a fost începutul unei aventuri frumoase pentru mine. Împreună cu Sorin am plecat de la Curba de Cultură spre Brașov, un oraș frumos la două ore distanță de Izvoarele, trecând prin munți și peisaje superbe. Apoi am întâlnit-o pe Tromppy și după o îmbrățișare de bun venit, am mers să bem o cafea într-unul din barurile studențești din oraș. Și am vorbit, vorbit și vorbit din nou cu engleza mea săracă, căutându-mi constant cuvintele și propozițiile, pentru a ne cunoaște mai bine. Apoi, târziu ne-am întors și pe drum m-am străduit să nu adorm în cele două ore de drum cu mașina. Nu voi uita această a doua zi în România.
After this first meeting, we met one or two times per month, in the office or in Brașov. Each time, it was  about new adventures, feelings, stories that we shared together, during one, two or three hours sometimes. Because, the mentoring isn’t only about myself, it’s a sharing about personal experiences together. And with Tromppy, we have to force ourselves to stop talking at some point, to let time for my housemates. Since June I’m not the only volunteer anymore!
We have a really good feeling, she is my guide and my personal support, and thanks to her I discovered some part of myself that I didn’t know before. But it’s not only a story of talking, it’s also a story of discoveries. We organised some meetings in Brașov to visit the town and the areas. We were fascinated by the beautiful view of the town and landscapes around, when we hiked mount ” Tampa”. And recently, we visited the center of Brasov, the “Black and White Towers”, from where we discovered another view. In general, when it’s possible, we enjoy to be outside, walking in the park of Schiulești, or somewhere else, our interest for the nature being common.


In brief, having a mentor like mine is A-MA-ZING! And I’m very glad that I met her during this volunteering, to talk, to laugh, to hug, to discover… Even though my lovely housemates Isabella, Alba, Gabriel and Roman, complain because of the time I spend with her for the mentoring. It does not matter, I enjoy each minute :)!
Dear volunteers, I hope you will meet a mentor who helps you to see further than you expect!

După această primă întâlnire, ne-am văzut o dată sau de două ori pe lună, la birou ori în Brașov. Fiecare dintre aceste întâlniri a fost despre noi aventuri, sentimente, povești pe care le-am împărtășit de-a lung a una, două sau chiar trei ore câteodată. Deoarece mentoratul nu este doar despre mine este și despre împărtășirea experiențelor personale. Iar cu Tromppy trebuie să ne forțăm să ne oprim la un moment dat, să lăsăm timp și pentru colegii mei. Începând din iunie nu mai sunt singurul voluntar!

Ne simțim bine împreună, este ghidul și suportul meu personal și mulțumită ei am descoperit o parte din mine pe care nu o știam înainte. Dar nu este doar o poveste despre vorbit ci și despre descoperiri. Unele dintre întâlniri le-am organizat în Brașov pentru a vizita orașul și zona. Am fost fascinați de aspectul orașului și de peisajul dimprejur câmd am urcat pe Tâmpa. Recent am vizitat centrul Brașovului, Turnul Alb și Turnul Negru de unde am descoperit o nouă perspectivă. În general, când e posibil ne bucurăm de timpul petrecut afară, ne plimbăm prin parcul din Schiulești sau altundeva, interesul nostru pentru natură fiind comun.

Pe scurt să am un mentor ca ea este UI-MI-TOR! Și sunt foarte fericită că am întâlnit-o în timpul acestui stagiu de voluntariat pentru că am cu cine vorbi, râde, îmbrățișa și descoperi… Chiar dacă colegii mei dragi Isabella, Alba, Gabriel și Roman se plâng că petrec prea mult timp în ședințele de mentorat. Nu are importanță, mă bucur de fiecare minut :)!

Dragi voluntari, sper că veți avea și voi un mentor care să vă ajute să vedeți mai departe decât vă așteptați!

Estelle este în România pentru o perioadă de nouă luni, din aprilie până în decembrie 2017, în cadrul proiectului EVS20: Let’s Move and Change [2016-3-FR02-KA105-012345] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 

ByHeloise Danna

Hugs and flowers (about teaching in Romania) – Flori și îmbrățișări (despre predat în România)

Monster Guess Who Every Wednesday, a little before two, I pack my bag with flashcards, pens, games and flipcharts. I take a short walk from Curba to the Cultural Center in Izvoarele, I move a few chairs and tables around, set my things up, and I take a minute to remind myself of my plan for the day.

When two strikes, I start to see small (and not so small) figures wrapped in layers of warm clothes running from the school to their English lesson. They all gather around me in the hall and try really hard not to speak Romanian when they want to say hi and see how I’m doing. Anyway, they look much less confused when I speak English than I do when I hear Romanian! We then spend an hour learning English together with games and activities that are meant to help the participants improve their speaking and comprehension skills.

I’m always impressed by how much effort and consideration they put in during the time we spend together. So, no matter how badly my day may have been going before, when I leave the lesson, I’m always in the best of moods. Whether I get flowers, positive feedback or just lots of hugs, these little marks of gratitude make me so happy to be a teacher in Romania!

Portrait Gallery În fiecare miercuri, puțin înainte de ora două îmi iau cartonașele, creioanele, jocurile și foile de flipchart. Fac o scurtă plimbare de la Curba de Cultură la Biblioteca Izvoarele, găzduită de Centrul Cultural, mut câteva scaune și mese, îmi aranjez lucrurile și apoi îmi recapitulez mental planul zilei.

Când se face două încep să văd mici (și nu chiar așa mici) figuri îmbrăcate în straturi calduroase fugind de la școală la lecția de engleză. Toți se adună împrejurul meu în încăpere și încearcă din răsputeri să nu vorbească română când vor să mă salute și să mă întebe ce mai fac. Oricum ei sunt mult mai puțin confuzi când vorbesc engleză decât sunt eu când aud vorbindu-se română! Apoi petrecem o oră învățând engleză împreună prin jocuri și activități al căror rol este să ajute participanții să îți îmbunătășească abilitățile de vorbire și înțelegere ale limbii engleze.

Sunt totdeauna impresionată de efortul și atenția pe care ei o depun în timpul pe care îl petrecem împreună. Nu prea contează cât de prost mi-a mers în ziua respectivă, când am lecție cu ei am cea mai bună dispoziție. Fie că primesc flori, feedback pozitiv ori o mulțime de îmbrățișări, aceste mici semne de recunoștință mă fac foarte fericită să fiu profesor în România!

Feedback on Halloween lesson Flowers

Héloïse este în România pentru o perioadă de nouă luni, din septembrie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului EVS20: Let’s Move and Change [2016-3-FR02-KA105-012345] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 


Mâncare, mâncare și mai multă mâncare! – Food, food and more food!


Mâncarea aici e minunată! Cumva, reușesc să mânânc continuu de când am venit în România. Desigur, am luat în greutate, dar merită. Locuitorii comunei Izvoarele, în mod special tănticile pe care le-am vizitat, sunt generoase și ne invită constant pe noi voluntarii SEV la masă ori să încercăm câte o rețetă mai specială. Din când în când am mers la Clubul Seniorilor, iar acolo ori de câte ori este o zi de naștere a vreunui membru, fac petrecere și asta înseamnă că va fi mâncare.

Câteodată mă simt ca un musafir, dar alte dăți mă simt ca o nepoată străină ori ca o tanti mai tânără! De când sunt aici am încercat multe feluri de mâncăruri, dar favoritele mele sunt sarmale cu mămăliguță și zacusca.










The food here is great! Somehow, I am managing to eat all the time since I came to Romania. Obviously, I gained some weight, but it is totally worth it. The inhabitants of Izvoarele, especially our “tantis”, are generous and they keep inviting us, the EVSs, to eat with them in their homes and to try their recipes. Also, from time to time, I attend the Clubul Seniorilor (Seniors Club), so whenever there is a birthday of one of the members, they celebrate a party, and that means that there will be plenty of food.

Sometimes I feel like “musafir” (guest), but other times I feel like I am their foreign granddaughter or that even I am a younger “tanti”! Since I came here, I tried a lot of food, but my favorites are sarmale cu mamaliguța and zacuscă.

Sarmalele sunt făcute din carne de porc, ceapă, orez, varză, supă și condimente (și arată ca niște pachețele de primăvară); și sunt acompaniate de mămăligă, care e făcută din făină. Ador gustul acestei mâncări și odată am reușit să mânânc 7 sarmale odată.

The sarmale cu mamaliguța is made of pork meat, onions, rice, cabbage, broth and spices (and it looks like a spring roll); and accompanied with mamaliga, that is made out of corn. I really love the taste of this dish, and once I even managed to eat 7 sarmale rolls.

Cealaltă mâncare este zacuscă. Sunt numeroase feluri de a o face, dar favorita mea este cu vinete. Ingredientele principale sunt vinetele, ceapa, roșii, morcovi, ardei roșii și condimente. E foarte ușor să mănânci zacuscă zilnic, doar întinde-o pe pâine și mănâncă-o.

The other traditional dish is the zacuscă. There are several ways of making it, but my favorite is the one made of eggplants. The main ingredients are eggplants, onions, tomatoes, carrots, red peppers, and spices. It is really easy to eat zacuscă all day, just spread it on bread and eat it!

Alba este în România pentru o perioadă de 12 luni, din iunie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului  Izvoarele Unveiled [2016-3-RO01-KA105-035584] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 


How to lose a cow (in three easy steps) – Cum să pierzi o vacă (în trei pași simpli)


Step #1: Milk the cow

It’s 8 in the morning in Izvoarele. Kristina, Zenaida (our favourite Romanian anthropology student) and I are on our way to tanti Păpuşa’s house. The “tantis” are local aunties that we have been visiting in order to learn about traditional activities in the village for our project Izvoarele Unveiled. This particular tanti is a skilled carpet-maker and also the owner of a cow. Kristina is very excited about meeting the cow today.

Tanti Păpuşa lets us wear her cow-milking uniform – a big apron and crocs – but in spite of being fully equipped we are still pretty bad at it. The cow is not used to being touched by us and is probably a little nervous, says Păpuşa.

Step #2: Lose the cow

Next step is taking the cow to the pasture. Once we get there, however, the field is empty. Weird. The cow seems upset and so is Kristina, who is now her best friend. Meanwhile, up the road comes a herd of goats. While Păpuşa asks the goat-boy to call his colleague the cow-boy to ask why he is not in the usual place, his dogs start barking after the cow and scare her away. Huh-oh. Luckily, the cow doesn’t go too far and we are pretty confident we will catch her in no time. After all, it’s not like cows are fast runners or anything like that, right?


Step #3: Keep calm and trust your tanti

The cow is too fast and too smart for us to catch her. We start despairing a little, especially as the locals have been talking about a bear in the forest nearby. But tanti Păpuşa is dealing with the situation like a boss, keeping a stoic attitude and looking for a trail in the grass. We have no idea where we are going but the tanti seems to know what she’s doing and we trust her. Eventually, we meet the cow on a road where we’ve never been before. She recognizes her mistress and lets her lead the way to the pasture. Disaster averted! Finally we can relax and wait for our cart ride home.

Pasul #1: Mulsul vacii

E 8 dimineața în Izvoarele. Kristina, Zenaida (studentul nostru favorit român la antropologie) și eu suntem pe drum spre casa lu’ tanti Păpușa. Aceste tanti sunt localnice pe care le-am vizitat pentru a descoperi mai multe despre activitățile tradiționale ale satului pentru proiectul nostru Izvoarele Unveiled. Această tanti este foarte pricepută la țesutul covoarelor și mai are și o vacă. Kristina este super încântată să întâlnească vaca, azi.

Tanti Păpușa ne lasă să purtăm uniforma ei de muls vaca – un capot mare și crocși – însă chiar dacă suntem echipați tot nu ne pricepem. Vaca nu e obișnuită să fie atinsă de noi și este probabil agitată, zice Păpușa.

Pasul #2  Pierdutul vacii

Pasul următor este dusul vacii la pășune. Odată ajunși acolo, câmpul e gol. Ciudat. Vaca pare supărată, la fel și Kristina care a devenit acum prietena ei cea mai bună. Între timp, pe drum vine o turmă de capre. În timp ce Păpușa îi cere căprarului să îl cheme pe colegul său văcar care nu e la locul obișnuit, câinii căprarului încep să latre la vacă și să o sperie. Huh-oh. Din fericire vaca nu fuge prea departe și suntem siguri că o ajungem imediat. Până la urmă vacile nu sunt cele mai bune alergătoare, nu?


Pasul #3: Păstrează-ți calmul și ai încredere în tanti

Vaca e prea rapidă și prea deșteaptă pentru noi să o mai putem prinde. Începem să disperăm puțin, mai ales știind că localnicii vorbeau despre un urs în pădurea din apropiere. Dar tanti Păpușa e stăpână pe situație, păstrează o atitudine stoică și începe să caute urmele prin iarbă. Nu avem nici cea mai vagă idee unde mergem dar tanti pare să știe ce face așa că ne încredem în ea. În cele din urmă găsim vaca pe un drum pe care nu mai fusesem înainte. Își recunoaște stăpâna și se lasă condusă la pășune. Dezastru evitat! În sfârșit ne putem relaxa și aștepta căruța să ne întoarcem acasă.

Isabella este în România pentru o perioadă de 12 luni, din iunie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului  Izvoarele Unveiled [2016-3-RO01-KA105-035584] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 


First day of school – Prima zi de școală

21552044_571470882977204_3234879609659044506_o Blessings, good wishes, bouquets of flowers and festive clothes – the first day of school is a celebration day in Romania. But is it like that all around the world? We asked our EVS volunteers to tell us how do they find the first Romanian school day comparing to their experience from home. 

Urări de bine, binecuvântări, buchete de flori și haine festive – prima zi de școală în România e o zi de celebrări. Dar e la fel peste tot în lume? Noi i-am întrebat pe voluntarii noștri SEV cum li se pare prima zi de școală în România în comparație cu țările lor.

It was really interesting to discover this part of the culture that I’ve never seen before. I was impressed of the involvement of the parents during this first day of school. /…/ In France, it’s totally different. We don’t have a ceremony for the start of the school. (Estelle, France)  

A fost foarte interesant să descopăr această parte a culturii pe care nu o mai văzusem. Sunt impresionată de implicarea părinților în această zi. /…/În Franța e complet diferit. Nu avem o ceremonie de început de an școlar. (Estelle, France)

In Croatia for the first day of school we go to buy new books and notebooks for new school year, new pencils, erasers, and other things we need. We go with our parents, mostly moms because dads are always working. We are excited as every kid is for their first day of school, dressed well, but not that fancy as Romanians. (Martina, Croatia)

În Croația pentru prima zi de școală mergem să cumpărăm cărți și caiete pentru noul an școlar, creioane, radiere și alte lucruri de care avem nevoie. Mergem cu părinții, de cele mai multe ori cu mamele, căci tații sunt mereu la muncă. Suntem entuziasmați ca orice copil în prima zi de școală, îmbrăcați frumos, dar nu atât de facy precum românii. (Martina, Croatia)

In Spain, they keep trying to separate the educational system from the politics, religion and Security Forces of the State (although they are connected in not a visible way). They will only attend to some educational event if they are invited – and in this case usually there are protests or riots, especially in Universities – or if they are directly related with the course. (Alba, Spain)

În Spania, se încearcă separarea sistemului educațional de politică, religie și de sistemul de securitate internă (chiar dacă ei sunt conectați într-un mod invizibil). Reprezentanții acestor categorii iau parte doar dacă sunt invitați – iar aceste contexte stârnesc de obicei proteste și revolte, în mod special în Universități – ori dacă au legătură directă cu studiile. (Alba, Spain)

We do not have such a big event as here in Romania. /…/ Children usually cry on the first day and spend only an hour in the classroom, then the teacher or the headmaster makes a little fun for the kids with music, dance or some games. (Roman, Czech Republic)

Nu avem un eveniment așa mare ca în România /…/ Copii plâng de obicei în prima zi și petrec doar o oră în sala de clasă, apoi profesorul ori directorul face ceva distractiv pentru copii, muzică, dans și ceva jocuri. (Roman, Czech Republic)

In Argentina /…/ all the students go to their schools, raise the Argentinian flag for the first time in the year, something we do every day during the school year, and then we all sing the Argentinian anthem. /…/ We bring flowers to the teachers at the end of the school year (and if the teacher deserves it). (Gabriel, Argentina).

În Argentina /…/ toți elevii merg la școală, se ridică steagul argentinian pentru prima dată în acel an școlar, lucru care se va face zilnic după aceea și cântăm cu toții imnul argentinian. /…/ Noi aducem flori profesorilor doar la finalul anului școlar (dacă profesorii le merită). (Gabriel, Argentina)

I wasn’t surprised to see the priest, even though in Italy it would also be weird. Italy is a very catholic country but it is more and more multicultural, especially in the cities, and the relationship between church and state is different from Romania. (Isabella, Italy)

Nu am fost surprinsă să văd preotul, chiar dacă acest lucru ar fi ciudat în Italia. Italia este o țară foarte catolică, dar e din ce în ce mai multiculturală, în orașe în mod special, și relația dintre stat și biserică e diferită de cea din România. (Isabella, Italy)

In comparison to the attended ceremonies, the pupils wear their daily clothes and meet their teacher in the classroom. Together with the teacher the classes go to the schoolyard or the school hall, where the ceremony takes place. Besides this, only the parents of the 1st grade kids are invited. Commonly the people sing a song with movements, which is the beginning of the ceremony. (Stefanie, Lichtenstein)

Prin comparație, elevii poartă hainele de fiecare zi și se întâlnesc cu profesorii în clase. Împreună cu profesorul clasele merg în curtea școlii sau în sala de sport unde are loc ceremonia. Pe lângă asta, doar părinții claselor 1 sunt invitați. De obicei se cântă ceva cântece cu mișcări, ca parte a ceremoniei de început. (Stefanie, Lichtenstein)

I noticed was that everybody had flowers or little bags with them to give as presents for their teachers. In my schools the teachers could only dream about something like this! (Melanie, Belgium)

Am observat că toți aveau flori ori plăsuțe cu cadouri pentru a fi dăruite profesorilor. În școala mea profesorii pot doar să viseze la așa ceva! (Melanie, Belgium)

From all those perspectives, we can understand better our own culture and its’ specifics. Things that seem normal to us, some might be incredible, weird, surprising to others. And that is one of the charms of interculturality that our dear EVS are bringing in the life of Izvoarele.

Urmărind aceste perspective ne putem înțelege mai bine cultura și specificitățile ei. Lucruri care par normale pentru noi, pot fi incredibile, ciudate sau surprinzătoare pentru alții. Și acestea este unul dintre farmecele interculturalității pe care dragii noștri voluntari SEV îl aduc comunității din Izvoarele.


On Arrival Training

18010964_10212713873825769_4296542397200988310_n Before this week of On Arrival Training, I didn’t expect that I can discover so many things in a such short time. The OAT took place in Sinaia, not far from Izvoarele, so I was lucky; some of volunteers had about 10 hours by train! This town is very peaceful, with a different architecture than I’ve seen before, between abandoned and fantasy, in the middle of the mountains. We are accommodated in a hotel in the center of Sinaia where each of us had a room for himself. I imagined that it will be very nice to relax and enjoy the swimming pool and sauna for a week. The reality was different!

Înainte de săptămâna cu trainingul la sosire nu credeam că pot descoperi atât de multe lucruri într-un timp atât de scurt. Trainingul s-a desfășurat la Sinaia, nu departe de Izvoarele, deci am avut noroc; unii voluntari au călătorit zece ore cu trenul! Orășelul e foarte liniștit, cu o arhitectură diferită decât ce am văzut până acum, între abandonat și fantasy, în mijlocul munților. Am fost cazați la un hotel în centrul Sinaiei unde fiecare a avut o cameră pentru sine. Mi-am imaginat că va fi foarte relaxant ca pentru o săptămână să mă bucur de piscină și saună. Realitatea a fost cu totul alta!

Each volunteer wanted to learn more about the others and to get most of this training, so we used the rooms just for sleep. The rest of the time was for discussions or walks in the town. The relaxation schedule didn’t match with the training… But I earned more to spend time with others volunteers 😉

In few days I met almost 50 volunteers from 13 different cultures. It’s so amazing! Each volunteer who was there had the same state of mind for the training and EVS. So we had a friendly atmosphere and relationship between each of us. At the end of the week, it was so difficult to leave them. A lot of emotions invaded us in the last day and the last evening was a little sad. So, we planned all places we can visit, and it was very nice.

Fiecare voluntar și-a dorit să afle mai multe despre ceilalți și să profite cât mai mult de acest training, prin urmare ne întorceam în camere doar când ne răpunea oboseala. Restul timpului a fost pentru discuții și plimbări în oraș. Orarul de relaxare nu prea s-a potrivit cu trainingul… Dar am avut mai mult timp să petrec cu alți voluntari 😉

În doar câteva zile am întâlnit 50 de voluntari parte a 13 culturi diferite. A fost uimitor! Fiecare voluntar care a fost acolo a fost în același spirit pentru training și SEV. Prin urmare am avut o atmosferă prietenoasă și relații bune între noi. Iar la final de săptămână a fost așa greu să ne despărțim. O multitudine de emoții ne-au invadat în ultima zi, iar seara a fost choar tristă puțin. Ca să ne înveselim puțin ne-am făcut planuri să ne vizităm unii pe alții.

I had two great trainers, Sonia and Andreea, whom organized a lot of interesting sessions with happiness and humor but also with professionalism. During this week, they gave me several information and advice about my role, challenges and objectives of the EVS, the life in Romania, the way to manage the activities, the role of the mentor, the goal of the Youthpass, the insurance etc. Moreover we had sessions on conflict management, teambuilding, interculturality and culture shock workshops on art & crafts, origami, dance, tourism, history & culture and how to survive Romania. At the end of the week, I had the impression that they succeeded to touch the needs of each volunteer even though we were quite different. This helped to feel good, to regain my confidence and abilities.

Am avut doi trainer minunați, Sonia și Andreea, care au organizat numeroase sesiuni interesante cu multă veselie și umor dar și cu profesionalism. Pe durata acestei săptămâni, m-au ajutat cu informații și sfaturi legate de rolul meu, de provocările și obiectivele SEV, traiul în România, cum să-mi organizez activitățile, rolul mentorului, scopul Youthpass-ului, asigurarea medicală etc. În plus am avut sesiuni despre managerierea conflictelor, lucru în echipă, interculturalitate și șoc cultural, atelier de lucru manual, origami, dans, turism, istorie și cultură și cum să supraviețuiești în România. La finalul săptămânii cred că au reușit să atingă nevoile fiecărui voluntar, chiar dacă suntem cu toții destul de diferiți. Asat m-a ajutat să mă simt bine, să îmi recapăt încrederea și abilitățile.

After this week, I feel different. It’s easier to speak English and I feel less alone in this country. The fact that I know people in lots of places in this country means that I can move when I want to discover it.

The week of On Arrival Training is very important for a volunteer, even necessary. Enjoy this week and the days after, till the end of the EVS.

După această săptămână mă simt diferit. Îmi e mai ușor să vorbesc engleză și mă simt mai puțin singură în această țară. Iar faptul că cunosc oameni aici înseamnă că pot să mișc mai ușor când vreau să o descopăr.

Săptămâna de training la sosire e foarte importantă pentru voluntari, chiar necesară. Bucurați-vă de această săptămână și de zilele de după, până la finalul SEV-ului.

Estelle este în România pentru o perioadă de nouă luni, din aprilie până în decembrie 2017, în cadrul proiectului EVS20: Let’s Move and Change [2016-3-FR02-KA105-012345] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.