Category Archive EVS activities

ByKristina

Héloïse’s first departure – Prima plecare a lui Héloïse

11th of June, Héloïse’s first departure. She was in the office at 9 am, on time as always in the last 9 months. After double checking the luggage she packed in the back of her rented car and having her usual morning cup of coffee, she sat in the big silver BMW and drove off to Bulgaria. The moment was kind of glamorous – in the way that she sometimes was (and most of the time joked to be) to keep the spirits high.

This days she finished her volunteering stage. Driving off to Bulgaria is just a beginning of her one-month holiday trip that she more than deserves after 9 moths of volunteering in Curba. For us these 9 months passed like a snap of the fingers — it’s been fun, creative, educative and — always well done.

English was so much fun. If our volunteers would be packing smiles and hugs they got while working with kids and youngsters, Héloïse wouldn’t fit all of it in her luggage. Many many of them she got in her weekly English lessons with the kids of Izvoarele. Starting somewhere in October, the lessons became famous right away as fun time for the local kids that wanted to practice English. Héloïse made them in such an easygoing and relaxed spirit that most of them didn’t even notice when they started talking in English while playing. The success didn’t stay unnoticed, not even by her humble self – here’s where Héloïse realised she is doing a great job with it. Just before leaving and in the peak of all the work that needed to be done she closed up her own fun school year with a Treasure hunt game, saying goodbye with her facultative students in her very own fun way. We need more teachers like Héloïse around here.

A source of inspiration. Looking back it seems like everything was a first time with Héloïse –  the first Escape Room in Curba, the first Clothes Swap afternoon, the first natural cosmetics workshop, the first stand for International Women’s Day in highschool, the very first French breakfast. All of those were prepared and implemented with creativity, determination and passion, always on time and with great care. We need brains like Héloïses’ when planning activities.

   

Making things happen. And then there was daily life. If it haven’t been for Héloïse, the team of Curba wouldn’t have had a glamorous Christmas all-day-slow-food celebration. Her original team in the so called “Homoraciu house” – Melanie, Stefanie and Martina – would miss a beating heart of the house, that was taking care of everything and everybody, organising common life from cooking to shopping. The way she managed to organise the house inspired Curba’s staff as well. Knowing that she’s around, taking risks with trying new things was somehow – easy. We need easy, sometimes!

This is not a goodbye post. We said it for many times and we will keep repeating – we need people like her, she should be coming back. (Anyways, our French people tend to, right Estelle?).

Thanks for being aweseome and see you in a month, after an amazing trip, lady!

 

 

11 iunie, prima plecare a lui Héloïse. A fost la 9 dimineața la birou, la timp, ca în ultimele 9 luni. După o dublă verificare a bagajului încărcat în portbagajului mașinii închiriate și după obișnuita cană de cafea, s-a urcat în BMW-ul argintiu și a pornit-o spre Bulgaria. Momentul a fost destul de glamoros – în felul în care era ea câteodată (și de cele mai multe ori glumea) ca să mențină buna dispoziție.

Zilele astea și-a încheiat stagiul de voluntariat. Călătoria spre Bulgaria este doar începutul vacanței de o lună pe care o merită după nouă luni de voluntariat în Curbă. Pentru noi aceste 9 luni au trecut precum a-i pocni din degete – distractive, creative, educative – și bine realizate.

Engleza a fost foarte distractivă. Dacă voluntarii noștri ar împacheta zâmbetele și îmbrățișările pe care le primesc când lucrează cu copii, heloise nu le-ar putea pune pe toate în bagaj. Multe dintre ele le-a primit în lecții săptămânale de engleză cu copii din Izvoarele. Începute undeva în octombrie, lecțiile au devenit faimoase imediat printre copii care au dorit să practice engleza. Heloise l-a făcut ușoare și relaxate și mulți dintre ei nici măcar nu au realizat când au început să vorbească engleză în timp ce se jucau. Succesul nu a fost neobservat și nici măcar de către ego-ul ei umil – acesta e momentul în care a realizat că a făcut o treabă bună. Chiar înainte de a pleca și în momentul culminant al muncii ei a încheiat anul școlar cu o vânătoare de comori, spunându-le la revedere elevilor ei facultativi în modul ei amuzant. Ne trebuie mai mulți profesori ca Heloise aici.

O sursă de inspirație. Privind în urmă pare că totul a avut loc pentru prima dată cu Heloise – primul Escape Room la Curbă, primul Schimb de Haine, primul atelier de cosmetice naturale, primul stand pentru Ziua Internațională a Femeilor la liceu, primul mic dejun franțuzesc. Toate au fost pregătite și implementate cu creativitate, determinare și pasiune, întotdeauna la timp și cu multă grijă. Avem nevoie de minți ca ale lui Heloise la planificarea activităților.

Lucrurile se întâmplă. Și viața de zi cu zi. Dacă nu era Heloise, echipa Curbei nu ar fi avut un Crăciun plin de farmec și cu mâncare pe durata întregii zile. Grupul inițial din care a făcut parte numit „Homorâciu house” – MelanieStefanie și Martina – n-ar fi avut o inimă a casei, care să aibă grijă de totul și de toți, să organizeze viața în comun de la gătit la cumpărături. Modul în care a organizat casa a inspirat personalul Curbei. Știind-o pe-aproape, știind că îți asumă riskuri și că încearcă lucruri noi a fost cumva – ușor. Și avem nevoie și de asta, uneori!

Acesta nu este un articol de la revedere. Am zis-o de multe ori și vom repeta-o – avem nevoie de oameni ca ea, ar trebui să se întoarcă (oricum se pare că francezii au tendința de a se întoarce, nu-i așa Estelle?).

Mulțumim pentru că ai fost așa minunată și ne vedem peste o lună după călătoria ta, domnișoară!


Héloïse este în România pentru o perioadă de nouă luni, din septembrie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului EVS20: Let’s Move and Change [2016-3-FR02-KA105-012345] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.

ByThibaut Gillet

Portret de voluntar – Thibaut (Belgia)

“The journey of a thousand miles begins with a single step.”

Bună ziua. My name is Thibaut Gillet and I’m from Belgium. Over there I lived in a small and quiet village in a flat agricultural area. I studied geography and got my master. Then I look for a job and did some voluntary work locally on a second hand store. But I felt something wasn’t going right.

I felt like I couldn’t find the right place for me either because the job would be numbing and/or pointless or because I felt frustrated by the negative answers for my applications to the jobs for which I’d have been a good fit.

I needed to see and live something else… and I guess everyone who goes to EVS is looking for the same thing. I heard from EVS through a really nice organization in Belgium called “compagnons battisseurs” (not linked with the franc-macon, I asked :p). So I decided why not apply to some projects too besides the job applications.

I wanted to find an organization and a project that works in a rural area and that integrates the population around them and that want to promote some values for a better well-being for everybody. So far I really feel like I’ve found the right ones.

It’s still a challenge for me; I’ve a strong side of me that just need some alone and quiet time. And I don’t consider myself as a creative and extravert one. But I want to learn how to animate a group, how to get them invested, and how make them understand or grow knowledge through some fun time.

I like tennis, windsurf, and hiking. I also like maps, strategic games, video games, movies, poetry, philosophy and almost everything and everyone that can help you see things from different angles and points of view.

Bună ziua. Numele meu este Thibaut Gillet și vin din Belgia. Acolo locuiesc într-un sătuc mic și liniștit într-o zonă agricolă. Am studiat geografia și am terminat un master. Apoi mi-am căutat slujbe și am făcut puțin voluntariat la un magazin second hand local. Dar parcă ceva nu mergea bine.

Mi se părea ă nu găsesc locul potrivit și asta ori pentru locul de muncă va fi plictisitor sau fără rost ori pentru că eram frustrat din cauza refuzurilor din partea angajatorilor pentru joburile la care mă simțeam potrivit.

Așa că voiam să văd și să trăiesc altceva… și cred că totți cei care merg în SEV caută același lucru. Am auzit despre SEV prin intermediul unei organizații din Belgia numită “compagnons battisseurs” (fără vreo legătura cu franc-masonii, am întrebat :P). Și am aplicat și la astfel de proiecte pe lângă locurile de muncă.

Am vrut o organizație și un proiect într-o zonă rurală care să integreze populația din jur și care să promoveze valorile unui trai propsper pentru toți. Până acum mi se pare că am găsit-o pe cea potrivită.

Este însă în continuare o provocare pentru mine. O mare parte din mine vrea singurătate și timp pentru sine. Și nu mă consider creativ ori extrovert. Dar vreau să învăț cum să animez un grup, cum să îi implic și cum să le transfer cunoștințe într-un mod distractiv.

Imi plac tenisul, winsurfingul și drumețiile. De asemenea îmi plac hărțile, jocurile de strategie, jocurile video, filmele, poezia, filosofia și aproape tot sau toți cei care mă pot ajuta să văd lucrurile din unghiuri și perspective diferite.


Thibaut este în România pentru o perioadă de șase luni, din iunie până în decembrie 2018, în cadrul proiectului Behind Borders [2017-2-BE05-KA105-002181] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 

 

 

 

 

ByAnna Seweryn

2 Days in Timișoara – 2 zile în Timișoara

Warm, sunny weather and tempting, stunning Romania- it all gave me an opportunity to take some adventure and discover some unknown for me areas of this amazing country. I decided to go to Timișoara!

Timișoara is one of the biggest cities in western part of Romania and the main social, economic and culture centre there. Before my trip I didn’t know much about the city, but everyone said it’s one of this places you should visit if you stay in Romania for a longer period of time, because of its importance, beautiful architecture and great… “vibes”. The only problem was, how to get there! Timișoara is (unfortunately) located on the other side of the country than my home during EVS (Homorâciu village).  Because I took this decision of going there quite spontaneously, it was too late to book some cheap flight tickets. That’s why I decided to go by train.

The whole trip was quite exhaustive. I had to get to Bucharest first, wait about 4 hours for a train and then my train finally arrived. It took me about 11 hours to put my feet on the ground. Luckily, I traveled by night, so I could sleep a little. I was surprised how safe I felt traveling alone through the whole country. I wasn’t afraid of being robbed, I have deep dose of trust and faith in people. I find Romanians friendly and helpful so it is easier to feel comfortable here. Also Romanian trains look exactly same as in Poland, which gives me a feeling of security.

I spend two days in Timișoara, where I met with an old friend of mine from Poland. It was an amazing experience to see someone for the first time since very long time and to do that in Romania. We spend joyful time there, visiting Orthodox churches, which are very interesting and for me. I am attracted to different cultures and this architecture style I find very appealing. We enjoyed our time in local pubs and restaurant, which Timișoara is full of. I saw the most famous and beautiful areas there. In this city there are many cultural events and festivals so it was quite a pity, that I had so little time and couldn’t participate. But the whole weekend was super cool anyway.

Unfortunately, as people say, all good things always must to come an end. The same was with my Timișoara adventure. After two amazing days in the city I had to say goodbye to this place. The long way back was waiting for me. I went by a train again and came back to Homorâciu .

For me it was my first long journey, here in Romania. I’m happy I could spend some time in such attractive, enjoyable city. I hope I will return there one day, but I’m looking forward to see other important places in this country too!

Vremea caldă, însorită și o Românie tentantă și uimitoare – mi-a dat șansa de a lua parte într-o aventură și de a-i descoperi părți mai puțin cunoascute. Așa am decis să merg în Timișoara.

Timișoara e unul dintre cele mai mari orașe din vestul Românieiși centru social, cultural și economic. Înainte de a călători acolo nu cunoșteam orașul, dar toți ziceua că e un loc de vizitat dacă stai în România ceva mai mult timp, datorită importanței, arhitecturii frumoase și datorită energiilor pozitive. Singura problemă era să ajung acolo. Timișoara e din păcate localizată în cealaltă parte a țării decât casa mea din timpul SEV-ului (satul Homorâciu). Pentru că am decis destul de spontan că voi merge acolo a fost cam târziu să iau avionul. Așa se face că am mers cu trenul.

Călătoria a fost destul de obositoare. Am mers întâi la București, am așteptat 4 ore un tren și în cele in urmă a sosit. Mi-a luat 11 ore să ajung. Din fereicire am călătorit pe durata nopții, așa că am dormit puțin. Am fost surprinsă cât de în siguranță m-am simțit călătorind singură prin țară. Nu mi-a fost teamă de a fi jefuită, am o doză mare de încredere în oameni. Românii sunt destul de prietenoși și săritori, deci e simplu să te simți confortabil. În plus trenurile românești arată ca cele din Polonia, ceea ce mi-a dat un sentiment de siguranță.

Am petrecut 2 zile în Timișoara unde m-am întâlnit cu un prieten din Polonia. A fost minunat să văd pe cineva după o lungă perioadă de timp și mai ales în România. Am petrecut un timp minunat, am văzut biserici ortodoxe, care sunt foarte interesante pentru mine. Sunt atrasă de diferite culturi și găsesc acest stil arhitectual foarte captivant. Ne-am simțit bine în localuri și restaurante, de care sunt din belșug în Timișoara. Am văzut cele mai faimoase și frumoase zone de acolo. În oraș sunt numeroase evenimente culturale și festivaluri și mi-a părut rău că din cauza timpului scurt nu am putut participa la ele. Întregul sfârșit de săptămână a fost minunat.

Din păcate lucruril bune nu țin mult. La fel a fost și cu aventura mea în Timișoara. După două zile minunate în oraș a trebuit să zic la revedere acestui loc minunat. o călătorie lungă de întors mă aștepta. Și din nou cu trenul până la Homorâciu.

Asta a fost prima mea călătorie lungă aici în România. Și am petrecut timp minunat într-un oraș atractiv și agreabil. Sper să mă întorc într-o altă zi, dar abia aștept să văd și alte locuri din țara asta!


Anna este în România pentru o perioadă de șase luni, din martie 2018 până în august 2018, în cadrul proiectului Active Youth in Rural Settings [2017-1-PL01-KA105-035693] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 

BySorin Berbecar

Three years of hosting EVS volunteers

evsCurba de Cultură is hosting international volunteers for almost three years. We started in 2015 with one volunteer and in this moment there are 8 volunteers hosted simultaneously. From intercultural education done through nonformal methods in schools, outdoors, in the cultural centres and in the Youth Centre of Curba de Cultura to promoting volunteering through presentations and games and through videos showing EVS life, to gathering materials with regard to the specific of Izvoarele commune in order to promote it, to make it known and to show to people that rural Romania still has lots to offer.

Below you can see collected, from some of the volunteers hosted, the thoughts they had in the end of their stay in Romania at Curba de Cultura.

Personal comments

For my personal and professional development, this EVS was the best decision I could take. I didn’t expect to have as many positive things in return and to feel as involved in the project. The main reason was to have a really serious and helpful hosting organization, with the coordinators and president who did all what I need to feel at home and comfortable with my new life. This experience was amazing! (Estelle, France – 9 months)

So I’m going out of this EVS with a lot of happiness, it teaches me a lot, to become someone better, to understand things better. (Mael, France – 5 months)

I am really glad to come here. I learnt a lot of new things, about culture, people, places, but also about myself. Thanks for those perfect 5 months! I will never forget it, and it changed a part of me, I am really proud of that, and it’s thanks to you. (Margot, France – 5 months)

I feel a better person. (Sophie, France – 12months)

I am proud to have done and European Voluntary Service and I changed a lot during 10 months. I found out what is my passion and what I want to do after EVS. (Liina, Estonia – 10months)

Truly I can say that I feel extremely strong person now and I hope that I will never lose this feeling. (Ania, Poland – 9 months)

Thanks to the EVS I got to know what I really would like to do in the future and I hope to make awesome cooperation with my hosting organization. (Eleny, Estonia – 5 months)

I feel different than 6 months ago, now I have a more clear idea about myself. I hope that every person that starts an EVS project has the fortune to meet an association with amazing people like my hosting organization. (Alessio, Italy – 6 months)

I would never expect so many new experiences, although some of them were harder than I would think in the beginning of my staying here. And I would definitely not expect people taking so awesome care about me and all of us, EVS volunteers. (Anna, Czech Republic – 6 months)

At first when I accepted to come on this project I was a little bit sad because it’s an village and you don’t have a lot of things to do here, but meeting others EVS volunteers and coordinators of the projects this changed, because they made this six months more interested. Talking with people from others city and listening to their problems with coordinators, housemates, project and mentor I was really happy that I was part of Curba de Cultura. (Martina, Croatia – 6 months)

Just thank you to whoever was the genius who invented EVS, and of course to Curba de Cultura – you are simply the best! (Melanie, Belgium – 6 months)

Would you recommend EVS to others? Why?

Yes, of course, I recommend it! Because whatever you do as an EVS, you will learn more than you expected and you will discover stuff which will change your state of mind. It permits to learn better about oneself and about the other. It’s very good experience to improve competences and to discover new ones. (Estelle, France – 9 months)

Yes, I would recommend other to do an EVS because it opens your mind, it makes you aware about things that you never be, never thought about. It can really change a life. New chances can appear. (Mael, France – 5 months)

I would recommend to everybody who can do it, to do an EVS. (Margot, France – 5 months)

Yes. It’s good to learn to live by yourself (Sophie, France – 12 months)

Definitely I would recommend EVS to other people. It is a great chance to do something for yourself, to become a better person and in the same time to help the local community in another country. (Liina, Estonia – 10 months)

EVS is a life changing experience which makes you richer. (Ania, Poland – 9 months)

I definitely recommend EVS: – new ways of seeing things around you, have a chance to think about your life, learn a lot about yourself, improve your skills, find friends for life.  (Eleny, Estonia – 5 months)

Of course yes! EVS is something very great for personal growing and is an amazing life experience. (Alessio, Italy – 6 months)

EVS brings together people who would never meet and live together. It can be hard, it is hard, but is one of the biggest experiences and one of the biggest improvement people can reach in their life. (Anna, Czech Republic – 6 months)

I would recommend EVS to others people, because is the best way to learn about yourself, about your life and your future, what you like and what you don’t like. You also have opportunity to  express yourself, give your ideas and together with others you implement your ideas, you can learn about different ways of work, different types of work witch’s  going to help you in the future for your job. (Martina, Croatia – 6 months)

I would of course recommend anybody to do an EVS, simply because it can be an incredibly valuable experience that can have great impacts on your future in any sense and for me at least it was most definitely the best thing I did in my life. (Melanie, Belgium – 6 months)

ByIsabella

Echipa de voluntari a anului! – The best team of the year

team

Apparently, my colleagues and I are finalists as Volunteers’ Team of the Year. That’s cool but I didn’t need the Volunteers’ Gala to tell me. I knew that already! I’ve been working and living in Schiuleşti with these guys for 6 months, so I know what I’m talking about.

If life were like the starting menu of a videogame, they would be the characters I would pick to build my perfect team. What’s amazing is that I didn’t choose any of them, I just happened to find them in my house.

Se pare că eu și colegii mei suntem finaliști la categoria Echipa de Voluntari a Anului, la Gala Natională a Voluntarilor. Ceea ce e super mișto, doar că nu aveam nevoie de Gală ca să îmi spună asta. Știam deja! Lucrez și locuiesc în Schiulești cu acești oameni de șase luni deja, așa că știu despre ce vorbesc.

Dacă ei ar fi parte dintr-un meniu de start al unui joc video, ei ar fi personajele pe care le-aș alege pentru a construi echipa perfectă. Ceea ce e mai minunat e că nu i-am ales, ci s-a întâmplat să îi găsesc în casă.

Ingredientele echipei perfecte:

Here are the ingredients for the Perfect Team:

Estelle, “Everyone’s Mom”

She is the one who makes sure everything is in order. Did you get out the trash? Did we unplug the boiler? Who has the keys of the house? We would be lost without her and she makes the house feel like we are one family.

  • Abilities:

Time management ★

Responsibility ★★★★★

Smile ★★★★

Estelle “Mama tuturor”

Ea este cea care se asigură că totul este în ordine. Ați scos gunoiul? Ați scos boilerul din priză? LA cine sunt cheile casei? Am fi pierduți fără ea și reușește cumva să facă întreaga casă să se simtă ca o mare familie.

  • Abilități:

Managementul timpului ★

Responsibilitate ★★★★★

Zâmbet ★★★★

Gabriel, “The Spoiled Kid”

He needs a lot of attention and sometimes screams just to remind everyone that he is in the house. Can dance better than anyone else in Schiulesti but don’t say that it’s because he’s from Argentina because that’s stereotyping.

  • Abilities:

Energy ★★★★★

Sarcasm ★★★★

Patience ★★

Gabriel, “Copilul răsfățat”

Are nevoie de multă atenție și câteodată țipă doar ca să ne reamintească că este în casă. Poate dansa mai bine decât oricine din Schiulești, dar să nu ziceți nimic despre asta, că el este din Argentina și e ca și cum ai aplica stereotipuri.

  • Abilități:

Energie ★★★★★

Sarcasm ★★★★

Răbdare ★★

Roman, “The Czech Guy”

He wants to be called Romeo but we don’t really know why and we’re not sure we want to know at this point. We love making fun of him, maybe a little too much. He’s extremely popular with old ladies and shopkeepers.

  • Abilities:

Fire powers ★★★★★

Math ★

Rock’n Roll ★★★★

Roman, “Tipul din Cehia”

Vrea să îl strigăm Romeo dar nu pre știm de ce și nu prea vrem să știm. Ne place să facem glume pe seama lui, poate un pic cam prea mult. Reușește să se înețeleagă bine cu doamnele mai în vârstă și cu vânzătoarele.

  • Abilități:

Putere de foc ★★★★★

Matematică ★

Rock’n Roll ★★★★

Alba, “The Cat Lady”

Alba just wants you to give her a break and let her live her life and pet some cats. Even better, all of the cats. Don’t be fooled, she might look small and nice but she could probably break your neck and steal all of your secrets. Also, never talk to her about Spain.

  • Abilities:

Intelligence ★★★★★

Agility ★★★★

Cooking ★

Alba, “Doamna cu pisici”

Alba vrea să o lăsăm să îți trăiască viața mângâind niște pisici. Ba chair toate pisicile dacă se poate. Nu vă lăsați păcăliți, poate părea ea mică și drăguță dar ar putea să vă rupă gâturile și să vă afle toate secretele. De asemenea să nu vorbiți cu ea despre Spania.

Inteligență ★★★★★

Agilitate ★★★★

Gătit ★

…and then there’s me!

Isabella, “The House Dictionary”

They say I am peaceful and smart and I just want everyone to be friends and not fight about stupid things. I know a lot of words in English and can translate for everyone.

  • Abilities:

Languages ★★★★★

Energy ★★

Love for my housemates ★★★★★★★★★

…și mai sunt eu!

Isabella, “Dicționarul casei”

Ei zic că sunt liniștită și isteață și că vreau ca toți să fie prieteni și să nu se certe de la lucruri prostești. Știu o multitudine de cuvinte în engleză și traduc pentru toată lumea .

  • Abilități:

Limbi străine ★★★★★

Energie ★★

Dragoste pentru colegii de casă ★★★★★★★★★

Working in a team is hard and I feel extremely lucky to have these guys with me. My advice to make it work is to learn to accept that nothing is ever going to be as you imagined it in your head. As Roman would say: “Open your mind, open your heart, just be happy!” and things will turn out okay.

Să lucrezi într-o echipă e greu și mă simt foarte norocoasă să am acești oameni alături de mine. Sfatul meu pentru a face ca totul să funcționeze e să accepți că nu totul va fi vreodată exact așa cum îți imaginezi. După cum Roman ar spune: “Deschide-ți mintea, deschideși sufletul, fii fericit!” și lucrurile vor merge bine.


Isabella este în România pentru o perioadă de 12 luni, din iunie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului  Izvoarele Unveiled [2016-3-RO01-KA105-035584] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 

ByAlba

Rainy days – Zile ploioase

De data asta o să vorbesc despre ploaia de aici, căci plouă mult. Nu am fost niciodată într-un loc cu adevărat ploios. În Madrid avem în jur de 70 de zile ploioase într-un an întreg. Vremea de acolo e foarte uscată.

Când vin furtunile mari, cu tunete si fulgere, grădina noastră devine o piscină, fiind un pic cam dificil de traversat  dacă vrem să ajungem de la casă la bucătărie. Însă este o situație destul de amuzantă. Când am avut parte de prima furtună adevărată a verii, Estelle m-a filmat să mă arate surorii ei, pentru că rămăsesem blocată în bucătărie! Partea bună a fost că măcar aveam de mâncare.

DSC_0173

Desemenea, aici poate ploua încontinuu, nonstop, o situație extraordinară pentru mine. Și odată, o furtună normală s-a transformat într-una cu grindină! Ne făceam griji pentru mașină. Am observat că vecinii noștrii își acoperă mașinile cu cu covoare ca să-și protejeze mașinile de gheață (bună idee!).

Zilele ploaise de aici sunt relaxante, oferindu-ne o scuză bună să rămânem în casă la căldură. Mă fac să mă simt somnoroasă într-un fel, ca și cum aș simți nevoia să hibernez, mai ales acum că a venit iarna, pentru că e foarte frig și se întunecă devreme.

This time I will talk about the rain here, because it rains a lot. I have never been in a really rainy place. In Madrid we can have around 70 days of rain in a whole year. It is a really dry weather. But here, in Izvoarele, it is at least the double! So much rain!

When we have big storms, thunders included, our yard becomes a swimming pool, being a bit difficult to cross it if we want to go from the house to the kitchen. But it is quite a funny situation. When we had our very first big storm in summer, even Estelle recorded me to show it to her sister because I got stuck in the outside kitchen! Well, at least I had food.

Also, here it can rain for some days in a row, nonstop, an amazing situation for me. And once, one big storm suddenly transformed into a hail storm! We were worried about the car. But we saw that our neighbours cover their cars with carpets to protect their cars from the ice (good idea!).

These rainy days are relaxing and they make a good excuse to stay warm and dry at home. It makes me feel kind of sleepy, like I need to hibernate, especially now that is winter, because it is super cold outside and it gets dark very early.

__________________________________________________________________________________

Alba este în România pentru o perioadă de 12 luni, din iunie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului  Izvoarele Unveiled [2016-3-RO01-KA105-035584] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 

ByMartina Petrusic

Tradiții, obiceiuri și limbi diferite

22855713_729411647254826_498440789_n E normal ca atunci când mergi în străinătate să vorbești o altă limbă, să vezi alte culturi și alte tradiții. De când am sosit în România, vorbesc în engleză zilnic. Pe lângă asta am observat diferite alte curlturi, no doar cea românească, ci și a altor țări deoarece în biroul nostru lucrează oameni din zece țări, ceea ce înseamnă zece culturi diferite, zece tradiții și obiceiuri diferite.

It’s normal when you go abroad that you will speak another language, see other cultures and traditions. Since I came to Romania I use English every day. Also I saw different cultures, not just the Romanian, other countries’ cultures as well. In our office work people from ten different countries, which means ten different cultures, ten different traditions and habits.

Să lucrez cu oameni de diferite feluri nu a fost niciodată o problemă, dar să împart camera și casa cu oameni necunoscuți, asta e ceva diferit. Să muncești și să locuiești, practic să îți petreci timpul cu oameni pe care nu îi știai dinainte și cu care nu vorbești limba maternă, este ceva nou și ceva cu care trebuie să te obișnuiești în SEV. Eu împart casa cu oameni din trei alte țări, toți avem obiceiurile noastre, felul nostru de a face lucruri. Dar găsim adesea lucruri în comun și ne bucurăm de timpul petrecut împreună, învățând unii de la alții. Împărtășim experiențele pe care le-am avut, gătim feluri tradiționale și încercăm unele noi, chiar dacă sunt neobișnuite.

Working with different type of people was never a problem, but sharing your room, your house with unknown people is a little bit different. Working and living, and spending your days with people you didn’t know before, and you can’t speak the same language, is something new for everyone and also something you need to get used to in EVS. I share the house with people from three different countries, we all have our own habits, our own way to do things. We also find some common things and we enjoy to spend time together, learning from each other. We enjoy sharing our experiences, cooking our traditional meals and trying new ones, even if some meals are unusual for us.

Cele mai amuzante momente rămân totuși cele în care nu știm anumite cuvinte în engleză și încercăm să le explicăm în limbile materne, sperând că vor fi similare sau la fel în engleză. Chiar dacă suntem diferiți am venit aici pentru același lucru, să ne descoperim și să îi descoperim pe ceilalți și să ne bucurăm de compania reciprocă.

The funniest moments come when we don’t know some word in English and we are trying to explain what we want to say and we say it in our languages, hopping that is similar or the same in English. Even if we are all different we came here for the same thing to discover ourselves and the others and we enjoy each other’s company.


Martina se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din septembrie 2017 până în Februarie 2018 în cadrul proiectului Volunteer to Grow (ref nr 2017-1-HR01-KA105-035177), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură. 

ByEstelle

My favorite mentor! – Mentorul meu favorit!

IMG_4485-blog The European Volunteer Service isn’t only about the project, the house, the other volunteers, the coordinators, the association… it’s also about the mentor. Who? What? When? Where? I will explain you a bit.
The mentor is an outside person of the association who takes care of the integration in your new environment and community, the evolution in your project, but in general he/she is the personal support during the EVS. You can meet as many time as you want and need during the project, in the association or another place that you decide together. But this is a short description, because in fact, he/she does more than we expect in terms of personal development and profesional evolution.

Serviciul European de Voluntariat nu este doar despre proiect, casă, alți voluntari, coordonator, asociație… este și despre mentor. Cine? Ce? Când? Unde? Vă voi explica puțin.

Mentorul este o persoană din afara organizației care este responsabilă pentru integrarea voluntarului în noul mediu și noua comunitate, pentru evoluția proiectului, dar in general el/ea reprezintă suportpe plan personal de-a lungul SEV. Poți să te întâlnești cu mentorul de câte ori dorești, la sediul asociației sau în alt loc pe care îl decideți împreună. Dar asta e doar o descriere scurtă, defapt el/ea face mai mult decât ne-am așteptat atât pentru evoluția pe plan personal cât și profesional.

 

Now, I will explain more about my super mentor! Her name is Elena but everybody calls her Tromppy (the reason will stay secret 😉 ).

I remember exactly our first meeting. I arrived on 10th of April in Romania and the day after I met her in Brașov. This day was tiring for many reasons, but it was the beginning of a wonderful adventure for me. With Sorin, we left Curba de Cultură to reach Brașov, a beautiful town 2 hours away from Izvoarele, passing through the mountains and beautiful landscapes. Then, I met Tromppy and after a welcoming hug, we went to drink a coffee in one of the student’s favorite bar in the town. And we talked, talked and talked with my poor English, searching my words and sentences, to get to know each other. Then, we came back late, and I was trying to don’t fall asleep during the 2 hours back by car. I will not forget this second day in Romania.

DSC_1018 23601063_10211083340065644_1112459473_o

Acum vă voi spune mai multe despre super-mentorul meu! Numele ei este Elena, dar toți o strigă Tromppy (motivul va rămâne secret 😉 )

Îmi amintesc cu exactitate prima noastră întâlnire. Am sosit pe 10 aprilie în România și în ziua următoare am întâlnit-o în Brașov. Ziua a fost una obositoare din mai multe motive, dar a fost începutul unei aventuri frumoase pentru mine. Împreună cu Sorin am plecat de la Curba de Cultură spre Brașov, un oraș frumos la două ore distanță de Izvoarele, trecând prin munți și peisaje superbe. Apoi am întâlnit-o pe Tromppy și după o îmbrățișare de bun venit, am mers să bem o cafea într-unul din barurile studențești din oraș. Și am vorbit, vorbit și vorbit din nou cu engleza mea săracă, căutându-mi constant cuvintele și propozițiile, pentru a ne cunoaște mai bine. Apoi, târziu ne-am întors și pe drum m-am străduit să nu adorm în cele două ore de drum cu mașina. Nu voi uita această a doua zi în România.
After this first meeting, we met one or two times per month, in the office or in Brașov. Each time, it was  about new adventures, feelings, stories that we shared together, during one, two or three hours sometimes. Because, the mentoring isn’t only about myself, it’s a sharing about personal experiences together. And with Tromppy, we have to force ourselves to stop talking at some point, to let time for my housemates. Since June I’m not the only volunteer anymore!
We have a really good feeling, she is my guide and my personal support, and thanks to her I discovered some part of myself that I didn’t know before. But it’s not only a story of talking, it’s also a story of discoveries. We organised some meetings in Brașov to visit the town and the areas. We were fascinated by the beautiful view of the town and landscapes around, when we hiked mount ” Tampa”. And recently, we visited the center of Brasov, the “Black and White Towers”, from where we discovered another view. In general, when it’s possible, we enjoy to be outside, walking in the park of Schiulești, or somewhere else, our interest for the nature being common.

 

In brief, having a mentor like mine is A-MA-ZING! And I’m very glad that I met her during this volunteering, to talk, to laugh, to hug, to discover… Even though my lovely housemates Isabella, Alba, Gabriel and Roman, complain because of the time I spend with her for the mentoring. It does not matter, I enjoy each minute :)!
Dear volunteers, I hope you will meet a mentor who helps you to see further than you expect!

După această primă întâlnire, ne-am văzut o dată sau de două ori pe lună, la birou ori în Brașov. Fiecare dintre aceste întâlniri a fost despre noi aventuri, sentimente, povești pe care le-am împărtășit de-a lung a una, două sau chiar trei ore câteodată. Deoarece mentoratul nu este doar despre mine este și despre împărtășirea experiențelor personale. Iar cu Tromppy trebuie să ne forțăm să ne oprim la un moment dat, să lăsăm timp și pentru colegii mei. Începând din iunie nu mai sunt singurul voluntar!

Ne simțim bine împreună, este ghidul și suportul meu personal și mulțumită ei am descoperit o parte din mine pe care nu o știam înainte. Dar nu este doar o poveste despre vorbit ci și despre descoperiri. Unele dintre întâlniri le-am organizat în Brașov pentru a vizita orașul și zona. Am fost fascinați de aspectul orașului și de peisajul dimprejur câmd am urcat pe Tâmpa. Recent am vizitat centrul Brașovului, Turnul Alb și Turnul Negru de unde am descoperit o nouă perspectivă. În general, când e posibil ne bucurăm de timpul petrecut afară, ne plimbăm prin parcul din Schiulești sau altundeva, interesul nostru pentru natură fiind comun.

Pe scurt să am un mentor ca ea este UI-MI-TOR! Și sunt foarte fericită că am întâlnit-o în timpul acestui stagiu de voluntariat pentru că am cu cine vorbi, râde, îmbrățișa și descoperi… Chiar dacă colegii mei dragi Isabella, Alba, Gabriel și Roman se plâng că petrec prea mult timp în ședințele de mentorat. Nu are importanță, mă bucur de fiecare minut :)!

Dragi voluntari, sper că veți avea și voi un mentor care să vă ajute să vedeți mai departe decât vă așteptați!


Estelle este în România pentru o perioadă de nouă luni, din aprilie până în decembrie 2017, în cadrul proiectului EVS20: Let’s Move and Change [2016-3-FR02-KA105-012345] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 

ByHeloise Danna

Hugs and flowers (about teaching in Romania) – Flori și îmbrățișări (despre predat în România)

Monster Guess Who Every Wednesday, a little before two, I pack my bag with flashcards, pens, games and flipcharts. I take a short walk from Curba to the Cultural Center in Izvoarele, I move a few chairs and tables around, set my things up, and I take a minute to remind myself of my plan for the day.

When two strikes, I start to see small (and not so small) figures wrapped in layers of warm clothes running from the school to their English lesson. They all gather around me in the hall and try really hard not to speak Romanian when they want to say hi and see how I’m doing. Anyway, they look much less confused when I speak English than I do when I hear Romanian! We then spend an hour learning English together with games and activities that are meant to help the participants improve their speaking and comprehension skills.

I’m always impressed by how much effort and consideration they put in during the time we spend together. So, no matter how badly my day may have been going before, when I leave the lesson, I’m always in the best of moods. Whether I get flowers, positive feedback or just lots of hugs, these little marks of gratitude make me so happy to be a teacher in Romania!

Portrait Gallery În fiecare miercuri, puțin înainte de ora două îmi iau cartonașele, creioanele, jocurile și foile de flipchart. Fac o scurtă plimbare de la Curba de Cultură la Biblioteca Izvoarele, găzduită de Centrul Cultural, mut câteva scaune și mese, îmi aranjez lucrurile și apoi îmi recapitulez mental planul zilei.

Când se face două încep să văd mici (și nu chiar așa mici) figuri îmbrăcate în straturi calduroase fugind de la școală la lecția de engleză. Toți se adună împrejurul meu în încăpere și încearcă din răsputeri să nu vorbească română când vor să mă salute și să mă întebe ce mai fac. Oricum ei sunt mult mai puțin confuzi când vorbesc engleză decât sunt eu când aud vorbindu-se română! Apoi petrecem o oră învățând engleză împreună prin jocuri și activități al căror rol este să ajute participanții să îți îmbunătășească abilitățile de vorbire și înțelegere ale limbii engleze.

Sunt totdeauna impresionată de efortul și atenția pe care ei o depun în timpul pe care îl petrecem împreună. Nu prea contează cât de prost mi-a mers în ziua respectivă, când am lecție cu ei am cea mai bună dispoziție. Fie că primesc flori, feedback pozitiv ori o mulțime de îmbrățișări, aceste mici semne de recunoștință mă fac foarte fericită să fiu profesor în România!

Feedback on Halloween lesson Flowers


Héloïse este în România pentru o perioadă de nouă luni, din septembrie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului EVS20: Let’s Move and Change [2016-3-FR02-KA105-012345] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 

ByAlba

Mâncare, mâncare și mai multă mâncare! – Food, food and more food!

DSC_0504

Mâncarea aici e minunată! Cumva, reușesc să mânânc continuu de când am venit în România. Desigur, am luat în greutate, dar merită. Locuitorii comunei Izvoarele, în mod special tănticile pe care le-am vizitat, sunt generoase și ne invită constant pe noi voluntarii SEV la masă ori să încercăm câte o rețetă mai specială. Din când în când am mers la Clubul Seniorilor, iar acolo ori de câte ori este o zi de naștere a vreunui membru, fac petrecere și asta înseamnă că va fi mâncare.

Câteodată mă simt ca un musafir, dar alte dăți mă simt ca o nepoată străină ori ca o tanti mai tânără! De când sunt aici am încercat multe feluri de mâncăruri, dar favoritele mele sunt sarmale cu mămăliguță și zacusca.

zacusca

 

 

 

 

 

 

 

 

The food here is great! Somehow, I am managing to eat all the time since I came to Romania. Obviously, I gained some weight, but it is totally worth it. The inhabitants of Izvoarele, especially our “tantis”, are generous and they keep inviting us, the EVSs, to eat with them in their homes and to try their recipes. Also, from time to time, I attend the Clubul Seniorilor (Seniors Club), so whenever there is a birthday of one of the members, they celebrate a party, and that means that there will be plenty of food.

Sometimes I feel like “musafir” (guest), but other times I feel like I am their foreign granddaughter or that even I am a younger “tanti”! Since I came here, I tried a lot of food, but my favorites are sarmale cu mamaliguța and zacuscă.

Sarmalele sunt făcute din carne de porc, ceapă, orez, varză, supă și condimente (și arată ca niște pachețele de primăvară); și sunt acompaniate de mămăligă, care e făcută din făină. Ador gustul acestei mâncări și odată am reușit să mânânc 7 sarmale odată.

The sarmale cu mamaliguța is made of pork meat, onions, rice, cabbage, broth and spices (and it looks like a spring roll); and accompanied with mamaliga, that is made out of corn. I really love the taste of this dish, and once I even managed to eat 7 sarmale rolls.

Cealaltă mâncare este zacuscă. Sunt numeroase feluri de a o face, dar favorita mea este cu vinete. Ingredientele principale sunt vinetele, ceapa, roșii, morcovi, ardei roșii și condimente. E foarte ușor să mănânci zacuscă zilnic, doar întinde-o pe pâine și mănâncă-o.

The other traditional dish is the zacuscă. There are several ways of making it, but my favorite is the one made of eggplants. The main ingredients are eggplants, onions, tomatoes, carrots, red peppers, and spices. It is really easy to eat zacuscă all day, just spread it on bread and eat it!


Alba este în România pentru o perioadă de 12 luni, din iunie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului  Izvoarele Unveiled [2016-3-RO01-KA105-035584] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.