A French Girl’s Guide to Bucharest – Ghidul unei franțuzoaice în București
[Textul în limba română, mai jos]
One of my favourite things when I visit a foreign country is when local people start talking to me like I’m one of them. It happens to me every time I’m in Bucharest: some old lady asks me in really fast Romanian if I know this or that street, and all I can answer is Nu ştiu! with a confused smile, but it still makes me happy because I feel like I belong.
But I also enjoy being a tourist. And even after a few months in Romania, I still feel like one sometimes. I’ve decided to just go with it and write a French Girl’s Guide to Bucharest.
TRANSPORTATION
From the airport to the city
You need to purchase this travel card at a counter downstairs. The lady there won’t speak English very well, but if you’re French it’s probably fine since French people all speak terrible English anyway. Just show the number of calatorii you need on your fingers and slip in your credit card. Get on the bus, wait half an hour and you’re in Bucharest.
Taking the Metro
Maybe you got off the bus at the wrong stop or your accommodation is a bit far from the center. Then you can just take the Metro. It’s a pretty regular subterranean network, so just get in. You can even choose to have the machine to buy the cards talk to you in French if you’re too lazy to try to figure it out in Romanian.
Taking the taxi
Ask for the fare before the guy drives off. If you’re French, you’re used to complaining a lot, so it shouldn’t be a problem for you to tell the driver that 80 lei for a ride that’s usually 30 is a bit much. If you’re not French and don’t know how to complain, just pay the guy whatever.
Walking
The center of Bucharest is not that big, so stop Ubering everywhere and walk around. And that’s coming from a person who hates walking.
VISITING
If you’ve been to Bucharest before, you’ve probably seen that passage with the umbrellas. If you have people visiting Bucharest with you who haven’t researched the city, it’s a good place to bring them so you can pretend that you really know all the cool hidden alleys and corners. You don’t need to tell them that it’s actually pretty famous. It makes good Instagram pictures, isn’t that enough?
Back to that French perspective on things, you come from a Catholic country. Religious or not, now is the time to enter one of the many Orthodox churches of Bucharest. You can’t miss them, and they make our cold grey buildings look very sad (sorry).
But seriously, if you’re only here for a few days, just go on one of the Walkabout free tours (yes, I am suggesting that you walk again). They’re awesome.
GOING OUT
I can see you, French person trying to find a cheap glass of wine. It doesn’t exist (unless you’re from Paris, in which case everything will look super cheap anyway because you live in the worst city on the planet). So might as well go for a cocktail, a local beer (some bars and restaurant have their own) or even some ţuica (will make you warmer if you’re visiting during the winter).
The old city doesn’t lack places to go out. It might actually be more difficult to find a place not to go out, there. If you’re on a budget (or cheap), walk around (!) that part of town to find that 5 lei bar. A little further from the old city are a few clubs that will make you feel like you’re in Berlin, but without the impossible dress codes and the scary bouncers. Some places will allow you to see a punk concert and dance to techno one week apart – que demande le peuple?*
COMMUNICATING
Just bring your French grandmother who speaks zero English and only remembers German from Christmas carols. For some reason, she will manage to get anything she needs while you struggle to make one sentence in Romanian.
Also, tip people, and if you go to a restaurant, be hungry (Romanian portion sizes > French portion sizes).
*(what more could you ask for?)
Unul dintre lucrurile mele favorite când vizitez o țară străină este când localnicii îmi vorbesc în limba lor ca și cum aș fi unul dintre ei. Mi se întâmplă asta de fiecare dată când merg în București: niște doamne în vârstă m-au întrebat într-o română rapidă dacă știu o anume stradă și tot ce am putut răspunde a fost NU știu! cu un zâmbet confuz, dar mă face fericită în continuare dându-mi sentimentul că aparțin locului.
Totodată îmi place și să fiu turist. Și chiar și după câteva luni în România, mă simt în continuare turist câteodată. Prin urmare am decis să scriu acest Ghid al unei Franțuzoaice în București.
TRANSPORT
De la aeroport la centru
Trebui să îți achiziționezi un card de călătorie de la parterul clădirii. Tanti de acolo nu va vorbi engleză prea bine, dar dacă ești francez e în regulă din moment ce francezii vorbesc groaznic engleză. Doar arată pe degete câte călătorii vrei și plătește cu cardul. Urcî-te în autobuz, așteaptă o jumătate de oră și ești în centru.
Metrou
Poate te-ai dat jos la stația greșită, ori ai cazarea mai departe de centru. Atunci poți lua metroul. E la fel ca orice alte rețele de metrou, așa că doar trebuie să te urci în el. Poți chiar alege ca automatul de bilete să fie în franceză dacă ție prea lene să încerci în română.
Taxi
Întreabă de prețul cursei înainte de a urca. Dacă ești francez ești deja obișnuit să te plângi, deci nu ar trebui să fie o problemă să îi spui șoferului că 80 de lei pentru o cursă de 30 e prea mult. Dacă nu ești francez și nu știi să te plângi, atunci plătește.
Plimbare
Centrul Bucureștiului nu e mare, deci nu mai folosi Uber peste tot și plimbă-te. Și acest sfat vine de la o persoană care urăște mersul pe jos.
VIZITE
Dacă ai mai fost în București probabil ai văzut pasajul cu umbrele. Dacă ai pe cineva care vizitează Bucureștiul cu tine, ăsta e un loc bun să îi aduci ca să te prefaci că știi alei și colțuri ascunse ale Bucureștiului. Nu trebuie să le spui că e un loc destul de faimos. Și e foarte bun pentru poze de Instagram, nu e destul?
Întorcându-ne la perspectiva franțuzească asupra lucrurilor, vii dintr-o țarp catolică. Fie că ești religios sau nu, acum e momentul să intri în una din multele biserici ortodoxe din București. Nu poți să le ratezi, mai ales că ele fac ca clădirile noastre gri să arate trist (îmi pare rău).
Serios acum, dacă ești în București doar pentru câteva zile, ia un tur gratuit (da, îți sugerez din nou să mergi pe jos). Sunt mișto.
IEȘIT ÎN ORAȘ
Ca francez deja îmi imaginez că vrei să găsești un pahar ieftin de vin. Nu există (decât dacă ești din Paris, caz în care totul va părea foarte ieftin pentru că oricum locuiești în cel mai prost oraș de pe planetă). Prin urmare poți să iei un cocktail, o bere locală (unele baruri și restaurante le au chiar pe ale lor) ori chiar niște țuică (care te va încălzi dacă vizitezi orașul pe perioada iernii).
Centrul vechi are numeroase localuri. De fapt cred că ar fi mai greu să nu găsești unul. Iar dacă ești cu un buget restrâns (ori zgârcit) plimbă-te puțin, vei găsi baruri cu 5 lei. Un pic mai departe de centru sunt câteva cluburi care te vor face să te simți ca la Berlin, dar fără șinuta obligatorie și malacii de la intrare. În unele localuri vei vedea concerte punk și dance ori tehno, la doar o săptămână distanță – Ce ai putea cere mai mult?
COMUNICARE
Doar adu-ți bunica franțuzoaică care nu vorbește nici un pic de engleză și care își amintește doar germana din colindele de Crăciun. Nu știu cum se face dar ea va reuși să își cumpere tot ce are nevoie în timp ce tu te vei chinui să spui o propoziție în română.
Nu uita să lași bacșiș, iar dacă mergi la restaurant, să fii flămând (porțiile românești sunt mai mari decât cele franțuzești).
Héloïse este în România pentru o perioadă de nouă luni, din septembrie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului EVS20: Let’s Move and Change [2016-3-FR02-KA105-012345] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
ByEstelle
Romania in pictures – România în imagini
Hi everybody ! I present my housemates, from Spain, Italy, Czech republic and Argentina, with who I share my daily life. I’m the 4th person, the small blond girl, from France ! I took a lot of pictures during these last 5 months and I would like to share with you some of them that I like and represent my new life in Romania. Let’s see ! 😉
Salutare tuturor! Aceștia sunt colegii mei de casă, din Spania, Italia, Cehia și Argentina, cu care îmi împart traiul zilnic. Eu sunt cea de-a patra personă (în fotografie), fata blondă, micuță din Franța. În acest 5 luni de când sunt aici am făzut o mulțime de fotografii și voi împărtăși câteva dintre ele cu voi. Acestea sunt reprezentative pentru viața mea aici. Să vedem 😉
These are the views of my room, every morning, in the volunteers’ house. It’s so peaceful to wake up early and just admire the landscape with the sounds of the birds in background – Schiulești
Asta văd eu pe geamul camerei mele în fiecare dimineață. E atât de liniștitor să te trezești dimineața devreme și să admiri priveliștea cu cântecul păsărelelor în fundal – Schiulești
Her name is Fifty Shades of Grey (choosen by the last volunteers) and it’s our dog. She likes to accompany us in the village and the mountains, but mostly bark in the gate of the house to protect it.
Numele eui este Fifty Shades of Grey (așa au numit-o voluntarii anteriori) și e câinele nostru. Îi place să meargă cu noi prin stat și pe munte, dar cel mai adesea latră la poartă ca să ne protejeze.
For some hours we had another habitant of the house, it’s was so big ! – Schiulești
Pentru câteva ore am avut încă un locatar, și era așa mare! – Schiulești
Another discovery in the garden of the house, we are so lucky to find these delicious raspberries, and others fruits – Schiulești
În grădina casei am descoperit această zmeruă delicioasă, precum și alte fructe – Schiulești
And on the road to go to Curba de Cultura, I have the chance to observe a beautiful landscape, a nice sunset – Between Schiulești and Homorâciu.
Pe drumul spre Curba de Cultură, am avut ocazia să observ un peisaj minunat, apusul. – Între Schiulești și Homorâciu.
Or if you want to pass through the moutains, you can use this kind of bridge. They are stronger than they appear, don’t worry ! Even the herd of goats cross them…
Ori dacă pleci în drumeșie pe munte poți da peste astfel de podețe. Sunt mai rezistente decât par, nu te îngrijora! Am văzut o turmă de capre traversându-l…
And when you arrive in Curba de Cultura, a lot of flowers welcome you, the colors of the happiness of this place – Izvoarele
Apoi când ajungi la Curba de Cultură, un strat de flori te întâmpină, culorile fericirii acestui loc – Izvoarele
A fluffy and sweet cat is waiting for caresses in the library, lying in the sun – Izvoarele
O pisică pufoasă și dulce așteaptă să fie mângâiată în bibliotecă, la soare – Izvoarele
At the end of the day, from the window in the office of Curba de Cultura, we have a nice sunset through the leaves of the tree – Izvoarele
La final de zi pe gemul de la birou, un apus frumos se vede printre frunze – Izvoarele
And now, a bit of travel around…
Acum ne mai învârtim prin prejur…
In one of villages around Izvoarele, the cows enjoy the water during the hot summer. Why not ? – Cernești
În unul din staele comunei Izvoarele vacile se bucură de răcoarea apei într-o zi călduroasă de vară. De ce nu? – Cernești
In the other side of the valley, I feel taller, flying above the mountains – Schiulești
în cealaltă parte a văii mă simt înaltă, parcă zbor deasupra munților – Schiulești
A place where the sun attract you through the leaves, during a hike – Between Schiulești and Slanic
Locul unde soarele te atrage printre frunze, când ieși la plimbare – Între Schiulești și Slănic
During a festival of traditional dance and songs, a cute girl is waiting for the show, with her Romanian traditional clothes – Cheia
În timpul festivalului de dansuri și muzică populară o fetiță frumușică își așteaptă rândul în spectacol, îmbrăcată în costum tradițional – Cheia
Gossip between two old women, it was so funny to catch this moment of whispers.
Bunicuțele stau la o bârfă, acest moment de șușoteli a fost așa amuzant.
Passing by Craiova, I visited the Art Museum and I was charmed by the interior architecture – Craiova
Trecând prin Craiova am vizitat Muzeul de Artă și am fost fermecată de arhitectura interioară – Craiova
A bit further, during my third week in Romania, I discovered this beautiful castle, Peleș Castle, so awesome in the middle of the mountains – Sinaia
Mai demult, în cea de-a treia săptămână a mea în România am descoperit acest frumos castel, Peleș, în mijlocul munților – Sinaia
And because in Romania, there is also the sea, I went in the seaside, just for a week end to have the impression to be in holidays – Vama Veche
Și pentru că România are și ieșire la mare, am mers la mare și am avut impresia că sunt în vacanță – Vama Veche
These pictures and others make me feel happy when I watch them. I’m so lucky to be in this lovely area and country, but mostly in Curba de Cultura, with all the amazing people I met.
Pozele acestea și multe altele mă fac fericită că le-a putut imortaliza. Sunt așa norocoasă să fiu în această zonă și această șară, dar mai ales la Curba de Cultură cu oamenii minunați pe care i-am întâlnit.
Estelle este în România pentru o perioadă de nouă luni, din aprilie până în decembrie 2017, în cadrul proiectului EVS20: Let’s Move and Change [2016-3-FR02-KA105-012345] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
In Craiova
After my trip, when I arrived in Craiova, Ludo was waiting for me at the station and from there we took a road to the flat of our volunteer friends. Fantastic hospitality, good vegan food, new people, and that spirit of friendship that we shared during the On Arrival Training which made me happy! In the following days I spent my time on the streets of Craiova and with friends. Craiova is fantastic, because I had the feeling that it maintain its gentle and refined style compared with past and present.
După călătoria mea, când am ajuns în Craiova, Ludo mă aștepta la gară, iar de acolo am pornit-o spre apartamentul prietenilor voluntarilor. Ospitatlitatea a fost fantastică, mâncarea vegană a fost bună, oameni noi și am regăsit spiritul prieteniei pe care îl împărtășisem pe durata On Arrival Training, ceea ce m-a făcut fericit. Zilele următoare le-am petrecut plimbându-mă pe străzile Craiovei cu prietenii. Craiova e un oraș fantastic și am avut sentimentul că a menținut o eleganță și un rafinament când vine vorba de a compara stilul prezentului cu cel al trecutului.
Along the streets of the city center, passing between graffiti and the statues you can feel like coming back to the past where children were playing on the street, gentlemen and ladies were sitting in a cafe speaking in a kind way, an old man who was giving bread to the pigeons, a boy who was selling newspapers… And here you are. NOW and HERE, in the present time with live musicians in a street filled by tables and waiters, where a couple celebrating their marriage.
In the end, as my tradition, I’ve prepared a dinner – risotto – for my friends and we had a nice meal all together, all those countries: Azerbaijan, France, Spain and Italy! And of course as it is usual in every flat of EVS volunteers I left my message on the wall, leaving my mark so my hosts will always remember our gorgeous times.
Pe străzile din centru, trecând printre graffiti și statui simți că te întorci în trecut unde copii se jucau pe străzi, domnii și doamnele stăteau de vorbă la o cafea, un bătrân hrănea porumbeii și un băiat vindea ziare… Și uite-ne aici. ACUM și AICI în prezent cu muzicanți cântând live pe strada plină de mese și ospătari și cu un cuplu sărbătorindu-și nunta.
La final, în spiritul tradiției mele personale am pregătit cina – risotto – pentru prietenii mei și am mâncat împreună, adunând la masă țări precum: Azerbaijan, Franța, Spania și Italia. Desigur ca în orice apartament al voluntarilor mi-am lăsat mesajul pe perete, astfel încât gazdele mele să-și amintească de timpul petrecut împreună.
A trip does not mean only to go in a place and then just come back home, but above all, it has the spiritual component that gives you the feeling of a very rich experience, the excitement from meeting old friends, new people and the certainty that even you grew a bit. Again!
See you in Schiulesti!
O călătorie nu înseamnă doar să mergi undeva de unde să te întorci, mai mult decât atât are o componentă spirituală care îți dă sentimentul unei experiențe puternice, încântarea de a întâlni vechi prieteni, oameni noi și siguranță că te-ai mai maturizat puțin. Din nou!
Să ne vedem cu bine în Schiulești!
Alessio
Alessio se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
ByAnna
Autumn is coming
Traveling… Another trip. Yeap, that´s me, I need to visit nice places to learn nice things. I need to experience a lot to remember a lot. This time I ended up at Saint Ana´s Lake. As you see, it was not my lake, but it belongs to some other Ana with only one n.
Călătorind… Încă o excursie. Dap asta-s eu, trebuie să vizitez locuri pentru a învăța lucruri. am nevoie să experimentez multe pentru a reține multe. De această dată am ajuns la lacul Sfânta Ana. După cum vedeți, nu e lacul meu, ci al unei alte Ana cu un singur n.
Well, it started with bad luck. We (yeap, I was not alone this time, my dearest was with me) learnt that the hardest hitchhiking is in a small village. After an hour of walk through nothing we managed to get our first car. Not the last one. In the end of the day we were behind Brasov. This was good. But then… another bad luck. There is no forest to sleep in! Nothing but rain, mud and empty branches above us. We spent the first night among bare trees, wet leaves and upset dogs on the edge of the city. My shoes were still doing the squelching noise, when I took my thumb out of the warmness of my sleeve to catch some kind soul behind a wheel. This day was better, from one car to another and tadaaa, we are walking the hill to an old, old volcano. In the middle of forest, in the middle of wood where is every single colour you can imagine, but not the touristic one. It simply disappeared.
Ei bine a început cam ghinionist. Am descoperit (nu am fost singură de data asta, iubitul meu a fost cu mine) că autostopul e cel mai greu în sate mici. După o oră de mers am reușit să prindem o mașină. Nu singura. La final de zi eram aproape de Brașov. Asta a fost bine. Apoi… alt ghinion. Nu era nici o pădure în care să putem dormi! Nimic înafară de ploaie, noroi și crengi goale deasupra noastră. Am petrecut prima noapte printre copaci golași, frunze ude și auzind câinii de la marginea orașului. Încălțămintea mea încă lipăia în momentul în care mi-am scos degetul mare din căldura mânecii pentru a îndupleca vreun suflet blând din spatele volanului. Ziua aceasta a fost mai bună, de la o mașină la alta și tadaaa mergeam la deal spre un vechi vulcan. În mijlocul pădurii am găsit fiecare culoare pe care ne-am fi putut-o imagina mai puțin pe cea turistică. A dispărut pur și simplu.
In the end of October you just hope, that if y
ou are breaking wind after eating a lot of beechnuts, AND the bear is breaking wind after eating a lot of beechnuts, well, you hope you will not meet each other during this process.
We did not, yet we found so many bear´s poops I quit counting them when I was at number twelve. There was first snow of this year, colours on trees and under our feet, and wind and drizzle around. Weather with sense of humor, indeed. Where are we supposed to sleep, he? Under the bear´s fur? There it would be so, so warm. Inside of his belly.
We are making fire in the edge of the lake, enjoying our freezing fingers and drying 
clothes, fear of animals and presence of each other. But we can not stay, it is too dangerous. On our way again, in the middle of the night. Singing songs to keep the fear in bay and bears far away from this horrible noise. This time we managed to find a nice three beech trees in a corner of a small park or what ever it was. Hidden from the worst wind and the most curious eyes, we have slept in the end of a camping place.
La sfârșitul lui octombrie poți doar spera că dacă tragi vânturi după ce mănînci jir, și ursul trage de asemenea vânturi după ce mănâncă jir, nu poți spera decât să nu vă întâlniți în timpul acestui proces. Noi nu ne-am întâlnit, dar am găsit fecale de urs suficiente cât să mă opresc din numărat. A căzut și prima zăpadă din acest an, copacii sunt încă colorați, la fel și solul iar vântul și burnița ne înconjoară. Vremea chiar are simțul umorului. Iar noi unde vom dormi? Poate sub blana ursului? Acolo ar fi foarte cald, în stomacul lui, mai ales.
Am făcut focul la marginea lacului bucurându-ne de dezghețarea degetelor, uscarea hainelor, teama de animale și de prezența celuilalt. Dar nu putem sta, e prea periculos. La miezul nopții am luat-o din nou la pas. Cântam cântece să ținem teama-n frâu și urșii la distanță de acest sune oribil. Și am găsit un fag frumos în colțul unui parc, sau ce-o fi fost ăla. Ascuns din calea celui mai rău vânt și cu cei mai curioși ochi, am dormit la marginea unui camping.
Another day, another long, long walk. Mud was everywhere, but where is our yellow touristic mark? Ehm, vanished four or five trees ago. Only our sense of direction led us to a road, yet it was nowhere to be found. For those kind of situation I have my phone and my phone has.. GPS! The road was there, just behind a hill. And another hill, and another. Then there was a muddy meadow, long muddy field and… long, frequented road. What does it mean? It means fast way back home! Even though we had to spent another night outside, because it was not as fast as expected. Walking through a small village, again somewhere behind Brasov, surrounded with rain, wind and barking dogs. Suddenly a door opened. Well, I helped them. Old, reconstructed cow house gave us the roof and safety, and what more, even comfort. It was full of corn, a soft and funny bed for us.
The lesson from this trip: Do not underestimate the weather. But what is more important: If you ever have the opportunity, try to make a race across a hill of corn while wrapped inside of your sleeping bag. It is… unbelievable funny.
Încă o zi, încă o plimbare lungă-lungă. Noroiul e peste tot, dar unde este marcajul turistic galben? Ehm, a dispărut cu vreo patru-cinci copaci în urmă. Doar simțul nostru de orientare ne mai putea conduce către cale, dar nu era nici o cale. Pentru astfel de situații am telefon și telefonul are … GPS! Drumul era chiar acolo peste deal. Peste încă unul și peste încă unul. Apoi era o câmpie noroioasă, un câmp lung și plin de noroi și … un drum lung dar circulat. Ce înseamnă asta? Înseamnă o cale rapidă către casă. Totuși a trebuit să mai petrecem o noapte afară, deoarece nu a fost atât de rapid pe cât ne-am așteptat. Am străbătut un mic sat, din nou undeva pe lângă Brașov, înconjurați de ploaie, vânt și câini care latră. Deodată o ușă s-a deschis. Am ajutat-o defapt. Un hambar vechi dar reconstruit ne oferit acoperiș și siguranță și chiar mai mult, confort. Era un hambar plin cu porumb, un pat moale și amuzant.
Lecția acestei călătorii: nu subestimați vremea. Dar ce e mai important: dacă ai vreodată șansa, fă o cursă pe o grămadă de purumb înfășurat într-un sac de dormit. E incredibil de amuzant!
Anna se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Curba de Cultură.
ByAlessio
My trip to Craiova – Călătoria mea spre Craiova
I went to Craiova on Saturday morning, I knew that my best way was by train from Ploiesti Vest. Because I had to be there in the afternoon to not miss the train, I hitchhiked to reach my first checkpoint. I had breakfast and of course my meditation, I took my backpack and Fifty-Shades (our dog) came with me, as if she wanted to say goodbye. When I left the village, I met a woman and her aunt who gave me a ride to Valenii de Munte. We spoke a little bit in English, a little bit in Italian and her aunt offered me a piece of “lipie”. It was delicious. They were very kind and they took me to the bus station. From there, once again on the road I showed my right thumb and the sign saying “Ploiesti” in my left hand. After a while a nice guy picked me up and we talked during the trip about life, volunteering service and much more! After all, this is the magic of hitchhiking, you can meet interesting people with whom you can share a part of your life story. I arrived in Ploiesti and I stopped into a shop to buy my beloved “covrigi cu seminte” and vegan pastries, then I took a long walk on the street, direction Ploiesti Vest.
Am plecat spre Craiova sâmbătă dimineața și am știut că cea mai bună variantă de călătorie este cu trenul din Ploiesti Vest. Deoarece a trebuit să fiu acolo înainte de prânz pentru a nu pierde trenul, am făcut autostopul până acolo. Mi-am luat micul dejun, mi-am făcut meditația de dimineață, mi-am luat rucsacul și Fifty Shades (câinele nostru) a venit cu mine să-și ia la revedere. Când am părăsit satul am întâlnit o femeie și mătușa ei care m-au dus până la Vălenii de Munte. Am vorbit în engleză și în italiană, iar mătușa ei mi-a oferit o bucată de lipie. A fost delicioasă. Au fost foarte drăguțe și m-au lăsat la autogară. de acolo, din nou am întins degetul mâinii drepte în timp ce în stânga țineam semnul cu Ploiești. după ceva vreme m-a luat un tip, iar de-a lungul călătoriei am povestit despre viață, voluntariat și multe altele! Până la urmă aceasta este magia autostopului, poți întâlni oameni interesanți cu care să împărtășești puțin din povestea vieții tale. Am sosit în Ploiești și am oprit la un magazin pentru a cumpăra îndrăgiții covrigi cu semințe și produse de patiserie vegane, apoi am luat-o la pas spre gara Ploiești Vest.
How did my visit in Craiova went, what and who I saw there, you will find out in the next article.
Cum s-a desfășurat vizita mea în Craiova, ce și pe cine am vizitat veți afla din articolul următor 😉
Alessio se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Curba de Cultură.
Byadmin
A weekend and two destinations
The last weekend I went to two nice destination. The first one was the wonderful Măneciu Lake from Friday afternoon to Saturday Midday. I went there with two nice Estonian people 🙂 One of them is Liina formerly volunteer at Curba de Cultură, and her friend Ragnar. We walked under the sun heat and when we arrived I had only one thing in my mind, to get into the water! Since I came to Romania and once the heat came I was dreaming of swimming somewhere. Later we set the tents and we spent the night there. Of course the next morning we took again a bath in Măneciu Lake.
The second destination was Ploieşti. I went there taking a last moment decision, by hitchhiking and the trip proved to be crazy. Why? Because I didn’t know where I will sleep. I did some request on Couchsurfing but people didn’t responded so quickly, I can say they didn’t responded at all. I also did that on the last moment so it was not a surprise. Anyway, I’m not afraid of these kind situations.
Next, when I arrived in Ploieşti, I didn’t know this city, so I relied on what I knew when I went there once with Sorin. (our coordinator) So I saw some skateboarders on a nice little place and I decided to talk to them to get some more info about Ploieşti. Then I decided to skate for a while and it was a good idea. I had lots of fun with those guys who were really nice by the way. And finally the end of the day came, I tried to not sleep but I was too tired. (Sleeping on the public grass, it’s ok 🙂 )
Next morning I returned to Schiuleşti by hitchhiking. So this is how a boring weekend can turn into a great one.
La sfârșitul săptămânii trecute am pornit spre două destinații interesante. Prima a fot minunatul lac de la Măneciu, unde am stat de vineri de la prânz până sâmbătă la prânz. Am mers acolo cu doi prieteni din Estonia 🙂 Unul dintre ei este Liina, fost voluntar la Curba de Cultură și prietenul ei Ragnar. Am mers pe jos sub soarele arzător iar când am ajuns am avut un singur lucru în minte, să ajung în apă. De când am ajuns în România și de când s-a încălzit vremea am visat la a înnota undeva. Mai târziu am pus corturile și am petrecut noaptea acolo. desigur, dimineața următoare am făcut din nou baie în lacul Măneciu.
Cea de-a doua destinație a fost Ploiești. am plecat într-acolo ca urmare a unei decizii de ultim moment, făcând autostopul, și călătoria s-a dovedit a fi una nebună. De ce? Pentru că nu știam unde voi dormi. Am făcut câteva cereri pe Couchsurfing, dar oamenii nu au răspuns rapid, aș putea spune că nu au răspuns deloc. Totodată am și solicitat cazare în ultimul moment, așa că nu sunt surprins. Oricum, nu mi-e teamă de astfel de situații.
Când am ajuns în Ploiești, nu cunoșteam orașul așa că m-am bazat pe ce am știut când am fost acolo o dată cu Sorin coordonatorul nostru). Am văzut niște skateri într-o zonă frumoasă și am decis să discut cu ei, să aflu mai multe informații despre Ploiești. Apoi am decis să mă dau cu skate-ul pentru o vreme și a fost o idee bună. M-am distrat cu tipii aceia, care au fost chiar amabili. Și în cele din urmă a venit sfârșitul zilei, am încercat să nu dorm, dar eram prea obosit. (Dormitul în parcul public e ok 🙂 )
În dimineața următoare m-am întors în Shiulești făcând din nou autostopul. Astfel un weekend plictisitor s-a transformat într-unul minunat.
Mael
from France
—————-
Mael se află în România pentru 5 luni în cadrul proiectului Intercult’rural (ref nr 2015-3-FR02-KA105-010806) co-finanțat de Uniunea Europeană prin programul Erasmus+ și implementant în România de Asociația Curba de Cultură.