La revedere România!
I arrived to Romania six months ago, in the beginning of August and now my EVS finished. I arrived with summer and I leave with winter. I arrived with smile on my face with hope to make something good, to discover myself and now I’m here with a mix of feelings, surprised, impressed, happy, sad and many more. I’m making my luggage and I am thinking of all the things that I’ve made here, of all the people that I’ve met.
Looking back… before coming here I’ve never worked in a school. But it was fantastic! I was afraid to work alone at the beginning, but after, I decided to fight against my fear and I did it. I made my own workshops and every time they were an amazing experience. Alone or in a group I loved every activity and I loved to see them happy. It was the best gift that someone can receive. Those moments of happiness helped me overcome problems and sadness. During my EVS I lived lots of different experiences: beautiful moments and bad ones, happy and sad one, sunny days and rainy days, easy moments and hard ones, accompanied or alone. But I met people and they became my friends and… this is life.
Looking back I feel that I am changed, I know myself better and I am proud of my work here. This chapter of my life, which changed me is almost closed, but I’m happy and it was great.
I’m sad to leave, but we will meet again Romania, we will meet again my friends, we will meet again my other family… “La revedere”!
Am sosit în România acum șase luni, la începutul lui august iar acum SEV-ul meu s-a terminat. Am sosit vara și plec iarna. Am sosit cu un zâmbet pe față, cu speranța de a face ceva bun, de a mă descoperi pe mine însumi și acum sunt aici cu niște sentiment amestecate, surprins, impresionat, fericit, trist și multe altele. Îmi fac bagajul și mă gândesc la toate lucrurile pe care le-am făcut aici, la toți oamenii pe care i-am întâlnit.
Uitându-mă în urmă… înainte de a veni aici nu am lucrat niciodată într-o școală. Dar a fost fantastic! Mi-a fost teamă să lucrez singur la început, dar după aceea am decis să mă împotrivesc fricii și am făcut-o. Mi-am susținut propriile ateliere și de fiecare dată au fost niște experiențe minunate. Singur sau în grup am adorat fiecare activitate și am adorat să îi văd fericiți. A fost cel mai bun dar pe care cineva îl poate primi. Acele momente de fericire m-au ajutat să trec peste probleme și tristețe. De-a lungul SEV-ului meu am trecut prin numeroase experiențe: momente frumoase și mai puțin frumoase, momente fericite și triste, zile cu soare și zile cu ploaie, momente ușoare și mai grele, în singurătate sau în compania cuiva. Dar am întâlnit oameni care au devenit prietenii mei… așa e viața.
Uitându-mă în urmă simt că m-am schimbat, mă cunosc mai bine și sunt mândru de munca mea aici. Acest capitol al vieții mele, care m-a schimbat aproape s-a încheiat, dar mă bucur că a fost unul minunat.
Sunt trist că plec, dar ne vom întâlni din nou România, ne vom întâlni din nou prieteni, ne vom întâlni din nou cealaltă familie… La revedere!
Salutări,
Alessio
Alessio se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din septembrie 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
ByAlessio
My trip to Craiova – Călătoria mea spre Craiova
I went to Craiova on Saturday morning, I knew that my best way was by train from Ploiesti Vest. Because I had to be there in the afternoon to not miss the train, I hitchhiked to reach my first checkpoint. I had breakfast and of course my meditation, I took my backpack and Fifty-Shades (our dog) came with me, as if she wanted to say goodbye. When I left the village, I met a woman and her aunt who gave me a ride to Valenii de Munte. We spoke a little bit in English, a little bit in Italian and her aunt offered me a piece of “lipie”. It was delicious. They were very kind and they took me to the bus station. From there, once again on the road I showed my right thumb and the sign saying “Ploiesti” in my left hand. After a while a nice guy picked me up and we talked during the trip about life, volunteering service and much more! After all, this is the magic of hitchhiking, you can meet interesting people with whom you can share a part of your life story. I arrived in Ploiesti and I stopped into a shop to buy my beloved “covrigi cu seminte” and vegan pastries, then I took a long walk on the street, direction Ploiesti Vest.
Am plecat spre Craiova sâmbătă dimineața și am știut că cea mai bună variantă de călătorie este cu trenul din Ploiesti Vest. Deoarece a trebuit să fiu acolo înainte de prânz pentru a nu pierde trenul, am făcut autostopul până acolo. Mi-am luat micul dejun, mi-am făcut meditația de dimineață, mi-am luat rucsacul și Fifty Shades (câinele nostru) a venit cu mine să-și ia la revedere. Când am părăsit satul am întâlnit o femeie și mătușa ei care m-au dus până la Vălenii de Munte. Am vorbit în engleză și în italiană, iar mătușa ei mi-a oferit o bucată de lipie. A fost delicioasă. Au fost foarte drăguțe și m-au lăsat la autogară. de acolo, din nou am întins degetul mâinii drepte în timp ce în stânga țineam semnul cu Ploiești. după ceva vreme m-a luat un tip, iar de-a lungul călătoriei am povestit despre viață, voluntariat și multe altele! Până la urmă aceasta este magia autostopului, poți întâlni oameni interesanți cu care să împărtășești puțin din povestea vieții tale. Am sosit în Ploiești și am oprit la un magazin pentru a cumpăra îndrăgiții covrigi cu semințe și produse de patiserie vegane, apoi am luat-o la pas spre gara Ploiești Vest.
How did my visit in Craiova went, what and who I saw there, you will find out in the next article.
Cum s-a desfășurat vizita mea în Craiova, ce și pe cine am vizitat veți afla din articolul următor 😉
Alessio se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Curba de Cultură.
ByAlessio
A trip to the market…
Is Saturday morning and we are in the car with the destination Vălenii de Munte for a trip to the market! I love the market, sometimes I like to stroll in some market with something to eat or drink and spend my free time looking about what the market can offer me. Since the old time the markets are a mix of culture, life, smells and flavors, a place where you can meet people buying food, tools, bags and any others things. If you are lucky you can meet a cute girl looking for some necklace, bracelet or earrings for being like a princess; or a kind persons smiling behind their stall with lots of history in the wrinkles of an older seller.
For me this market was a nice surprise: from to the entrance with the sweet smell of one typical Romanian dessert, after with the colorful explosion of the vegetables and fruits market between the red and yellow peppers, violet eggplants, green cucumber, and the fantastic smell of the dried herbs, a joy for the eyes, nose and taste. The market is ideal if you want to find something good and fresh so your food will have that flavor of good food cooked in the house.
You don’t have to believe me just spend a Saturday morning in this nice market in Vălenii de Munte, I’m sure that you will fall in love of the colors, the taste, the smell and the people of this part of Romania. And for sure you can buy something that you need.
E sâmbătă dimineața iar noi suntem în mașină cu destinația Vălenii de Munte pentru o vizită la piață. Ador piața, câteodată îmi place să mă plimb prin piață cu ceva de mâncat sau băut și să-mi petrec timpul analizând ce îmi poate oferi piața. Din cele mai vechi timpuri piețele reprezintă un mix de cultură, stil de viață, arome și mirosuri, un loc unde poți întâlni oameni cumpărând mâncare, unelte, genți sau alte lucruri. Dacă ești norocos poți întâlni o fată drăguță care caută lănțișoare, brățări ori cercei pentru a fi ca o prințesă; sau poate întâlnești a persoană blândă zâmbind din spatele standului cu multe poveși adunate în ridurile din jurul ochilor.
Piața aceasta a reprezentat o surpriză pentru mine: de la intrare am simțit mirosul unui desert tipic românesc, apoi o explozie de culori venind de la standurile de legume și fructe, ardei roșii și galbeni, vinete violete, castraveți verzi și mirosul fantastic al ierburilor uscate, o încântare pentru ochi, nas și gust. Piața e ideală dacă vrei să găsești ceva bun și proaspăt astfel încât mâncarea ta să aibă aroma mâncării gătite în casă.
Nu trebuie să mă credeți, doar petreceți o dimineață de sâmbătă în piața din Vălenii de Munte, sunt sigur că vă veți îndrăgosti de culori, arome și mirosuri și de oamenii din această parte a României. În plus veți și cumpăra ceva ce aveți nevoie.
Alessio se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură.
Byadmin
My EVS – The Arrival
I arrived in Romania more than a week ago happy to begin this new chapter of my life!
My last week in Italy was intense, in a mixture of excitement, adrenaline and a little bit of anxiety. In a short time I’ve organized everything… or almost, usually I forget something at the end and I will always realize it too late… Traveler life! I greeted, Saturday, some friends, eating in a Indian restaurant and after drinking one corona extra with salt and lemon, talking about soul searching and life. Sunday night, during preparing the last things, I said goodbye to my oldest and dearest friends with a coconut and cocoa cake and my tasty laddu. In the end: saying goodbye to your animals brothers is more difficult, it is as if you leave a part of your soul there with them, especially with Clarky… my dog. I traveled more but I have never accustomed to this.
Monday morning!
Ready, with my Japa Mala at neck, airplane ticket in my hand and a big smile on my face I left Italy with humble hopes to learn the best and grow up in this country that I will call soon “Home”, again on trip, destination Romania, ready to make my soul free! I arrived in Bucharest airport, Sorin was waiting for me, and with him a ginger girl, Anna. At first I’ve thought that she was part of the staff of Curba de Cultura, but no, Anna is a Czech volunteer, we share the same project, and for she I’ve tried immediately affection; her sincerity and kindness are two characteristics that is impossible to not see. Immediately I felt happy to share with her this chapter of my life, which just started! Along the road to Izvoarele I watched the landscape and I have felt already home, happy about this extraordinary start. At home the rest of the international volunteers family was waiting, Margot and Maël, with a simple and delicious dinner and the best and warm “Welcome”!
Here I am, at the end of this short story of my arrival, my first week was really beautiful, I felt happy meeting new people with whom I shared something strong and authentic, with whom I shared the house and the room, with whom I will spend time in the association, also meeting youngsters and kids in the village, local people who respond to my greeting with a smile, because I think that one of the most important things of an EVS project are people and the relationship with them to feel more and more part of the world and widening our horizons!
See you next time,
yours, Alessio!
Alessio se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-Ro01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură.