Category Archive News

ByKristine Eimane

Portret de voluntar – Kristīne (Letonia)

Hello beautiful human being who is reading this amazing article now.
I would like to introduce myself to the whole world, but especially to you. The name which my parents gave me (actually my brother) is Kristīne and I am 21 years old. I am coming from a small village inhabited by less than 1000 people and it’s called Palsmane.

I graduated Valmieras Tehnical school so now I am an accountant. But it was not enough for me, so this year I will start my road in Latvian University to became better. I am an attractive person who loves to eat, listen to music, run, read books, to do math, work with children, to hike, take care of animals and travel, but I am always open for something new.

I have done some volunteering work in my life before coming here, mostly with children: teacher in summer camps for Latvian children or from all around the world, individual teacher for math, physics, chemistry and so on.

This time will be something different because I came to a country with amazing mountains all around me. Why? Because I love volunteering work, helping others, children, new people around me and that moment when you feel someone wants you to be here. That’s why I decided to come to Romania. Everything what I like is here!

Our project is about environment and education for environment and this is what I am into.

Bună ziua omule care citești acest articol. Aș vrea să mă prezint întregii lumi și ție în mod special. Numele pe care mi l-au dat părinții (de fapt fratele meu) este Kristine și am 21 de ani. Vin dintr-un sat mic locuit de mai puțin de 1000 oameni și numit Palsmane.

Am terminat Școala Tehnică din Valmieras și prin urmare acum sunt un contabil. Dar cum asat nu afost sufiecint pentru mine, anul ăsta voi porni pe calea Universității Letone pentru a mă perfecționa. Sunt o persoană atractivă căreia îi place să mănânce, să asculte muzică, să alerge, să citească, să facă calcule, să se plimbe, să aibă grijă de animale și să călătorească, dar sunt întotdeauna deschisă pentru chestii noi.

Am făcut voluntariat în viața mea înainte să vin aici în mare cu copii: am predat în tabere de vară copiilor letoni sau din întreaga lume sau am dat meditații la matematică, fizică, chimie și așa mai departe.

De data asta va fi diferit pentru că am venit într-o țară cu munți minunați împrejur. De ce? Pentru că iubesc munca voluntară, să îi ajut pe alții, iubesc copii, să întâlnesc oameni noi și mai ales sentimentul ăla când știi oamenii te vor să fii acolo pentru ei. De asta am decis ăs vin în România. Toate lucrurile care îmi plac se pot găsi aici!

Proiectul nostru este despre mediu și educație pentru mediu și asta chiar mă pasionează.

Kristine este în România pentru o perioadă de două luni, din iulie până în august 2018, în cadrul proiectului Community Volunteers 18/19  [2018-1-LV02-KA105-002120] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 

ByMilena Waas

Portret de voluntar – Milena (Germania)

Salut! I arrived in this beautiful little village just a few days ago. I drove all the way from my small rural village on the edge of the Danube valley, Southern Germany, to Izvoarele by car. The way the landscape, town and cities changed on the way was amazing. On the end of my journey I was greeted by a place so different, but also in some ways similar to the place I called home my whole life.

I was amazed by all the animals everywhere, which just ran around instead of being carefully confined like in my home region, may it be dogs, cows, horses or sheep. The horse carriages made me feel like I traveled back in time, as I had only ever seen them as tourist traps in major cities or for traditional festivals before.

I was also happy to notice, that despite having been told that this was an agricultural region. The forests were rather preserved and land used for agricultural usage was small and in-between; at least compared to my home region, where strips of trees where rare between all the big cultivated fields. The view was just breathtaking. Despite all this there was trash laying around everywhere and in that moment I knew, that my project, to promote environmental conscious waste management, was important.

When I finally arrived in Curba de Cultura I was welcomed by the other volunteers with an elan and joy that made me feel home right away. The first day was kinda confusing, thanks to a mix of being tired because of the long drive and the mountain of information I had to process. But I quickly settled in the next few days and had a lot of fun. I hope the next few months will be as great as the few days I had till now.

Salut! Am ajuns în acest frumos sat acu câteva zile. Am condus din sătucul meu, de unde începe Dunărea, din sudul Germaniei până în Izvoarele. Modul în care peisajele și orașele s-au schimbat a fost uimitor. La finalul călătoriei mele am fost întâmpinată de un loc atât de diferit și totuși similar cu locul pe care îl numesc acasă.

M-au mirat animalele care se găsesc peste tot, care aleargă și nu sunt îngrădite precum în regiunea mea natală, fiecă că vorbim de câini, vaci, cai sau oi. Căruțele m-au făcut să mă simt ca și cum aș fi călătorit înapoi în timp, căci singurele ocazii când le-am văzut au fost când au fost folosite ca capcane pentru turiști în orașe și festivaluri tradiționale.

M-am bucurat să constat, cu toate că mi-a fost spus, că aceasta este o zonă destul de agricolă. Pădurile par păstrate, iar terenul folosit pentru agricultură este în bucăți mici și printre păduri; cel puțin în comparație cu regiunea mea unde zonele cu copaci sunt rare printre zonele cultivate. Imaginea îți taie răsuflarea. Cu toate acestea am văzut gunoi peste tot și am știut că proiectul pentru care vin este important.

Când am ajuns în cele din urmă la Curba de Cultură am fost primită de ceilalți voluntari cu un elan și o bucurie care m-a făcut să mă simt acasă. Prima zi a fost puțin confuză din cauza unui amestec de oboseală după condus un drum lung și un munte de informații pe care a trebuit să le procesez. Dar în zilele următoare toate s-au aranjat și m-am distrat bine. Sper ca și lunile următoare să fie la fel.

Milena este în România pentru o perioadă de cinci luni, din iulie 2018 până în noiembrie 2018, în cadrul proiectului Building Youth supportive Communities – Environment [2017-2-RO01-KA105-037748] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 

ByKristina

Héloïse’s first departure – Prima plecare a lui Héloïse

11th of June, Héloïse’s first departure. She was in the office at 9 am, on time as always in the last 9 months. After double checking the luggage she packed in the back of her rented car and having her usual morning cup of coffee, she sat in the big silver BMW and drove off to Bulgaria. The moment was kind of glamorous – in the way that she sometimes was (and most of the time joked to be) to keep the spirits high.

This days she finished her volunteering stage. Driving off to Bulgaria is just a beginning of her one-month holiday trip that she more than deserves after 9 moths of volunteering in Curba. For us these 9 months passed like a snap of the fingers — it’s been fun, creative, educative and — always well done.

English was so much fun. If our volunteers would be packing smiles and hugs they got while working with kids and youngsters, Héloïse wouldn’t fit all of it in her luggage. Many many of them she got in her weekly English lessons with the kids of Izvoarele. Starting somewhere in October, the lessons became famous right away as fun time for the local kids that wanted to practice English. Héloïse made them in such an easygoing and relaxed spirit that most of them didn’t even notice when they started talking in English while playing. The success didn’t stay unnoticed, not even by her humble self – here’s where Héloïse realised she is doing a great job with it. Just before leaving and in the peak of all the work that needed to be done she closed up her own fun school year with a Treasure hunt game, saying goodbye with her facultative students in her very own fun way. We need more teachers like Héloïse around here.

A source of inspiration. Looking back it seems like everything was a first time with Héloïse –  the first Escape Room in Curba, the first Clothes Swap afternoon, the first natural cosmetics workshop, the first stand for International Women’s Day in highschool, the very first French breakfast. All of those were prepared and implemented with creativity, determination and passion, always on time and with great care. We need brains like Héloïses’ when planning activities.

Making things happen. And then there was daily life. If it haven’t been for Héloïse, the team of Curba wouldn’t have had a glamorous Christmas all-day-slow-food celebration. Her original team in the so called “Homoraciu house” – Melanie, Stefanie and Martina – would miss a beating heart of the house, that was taking care of everything and everybody, organising common life from cooking to shopping. The way she managed to organise the house inspired Curba’s staff as well. Knowing that she’s around, taking risks with trying new things was somehow – easy. We need easy, sometimes!

This is not a goodbye post. We said it for many times and we will keep repeating – we need people like her, she should be coming back. (Anyways, our French people tend to, right Estelle?).

Thanks for being aweseome and see you in a month, after an amazing trip, lady!

11 iunie, prima plecare a lui Héloïse. A fost la 9 dimineața la birou, la timp, ca în ultimele 9 luni. După o dublă verificare a bagajului încărcat în portbagajului mașinii închiriate și după obișnuita cană de cafea, s-a urcat în BMW-ul argintiu și a pornit-o spre Bulgaria. Momentul a fost destul de glamoros – în felul în care era ea câteodată (și de cele mai multe ori glumea) ca să mențină buna dispoziție.

Zilele astea și-a încheiat stagiul de voluntariat. Călătoria spre Bulgaria este doar începutul vacanței de o lună pe care o merită după nouă luni de voluntariat în Curbă. Pentru noi aceste 9 luni au trecut precum a-i pocni din degete – distractive, creative, educative – și bine realizate.

Engleza a fost foarte distractivă. Dacă voluntarii noștri ar împacheta zâmbetele și îmbrățișările pe care le primesc când lucrează cu copii, heloise nu le-ar putea pune pe toate în bagaj. Multe dintre ele le-a primit în lecții săptămânale de engleză cu copii din Izvoarele. Începute undeva în octombrie, lecțiile au devenit faimoase imediat printre copii care au dorit să practice engleza. Heloise l-a făcut ușoare și relaxate și mulți dintre ei nici măcar nu au realizat când au început să vorbească engleză în timp ce se jucau. Succesul nu a fost neobservat și nici măcar de către ego-ul ei umil – acesta e momentul în care a realizat că a făcut o treabă bună. Chiar înainte de a pleca și în momentul culminant al muncii ei a încheiat anul școlar cu o vânătoare de comori, spunându-le la revedere elevilor ei facultativi în modul ei amuzant. Ne trebuie mai mulți profesori ca Heloise aici.

O sursă de inspirație. Privind în urmă pare că totul a avut loc pentru prima dată cu Heloise – primul Escape Room la Curbă, primul Schimb de Haine, primul atelier de cosmetice naturale, primul stand pentru Ziua Internațională a Femeilor la liceu, primul mic dejun franțuzesc. Toate au fost pregătite și implementate cu creativitate, determinare și pasiune, întotdeauna la timp și cu multă grijă. Avem nevoie de minți ca ale lui Heloise la planificarea activităților.

Lucrurile se întâmplă. Și viața de zi cu zi. Dacă nu era Heloise, echipa Curbei nu ar fi avut un Crăciun plin de farmec și cu mâncare pe durata întregii zile. Grupul inițial din care a făcut parte numit „Homorâciu house” – Melanie, Stefanie și Martina – n-ar fi avut o inimă a casei, care să aibă grijă de totul și de toți, să organizeze viața în comun de la gătit la cumpărături. Modul în care a organizat casa a inspirat personalul Curbei. Știind-o pe-aproape, știind că îți asumă riskuri și că încearcă lucruri noi a fost cumva – ușor. Și avem nevoie și de asta, uneori!

Acesta nu este un articol de la revedere. Am zis-o de multe ori și vom repeta-o – avem nevoie de oameni ca ea, ar trebui să se întoarcă (oricum se pare că francezii au tendința de a se întoarce, nu-i așa Estelle?).

Mulțumim pentru că ai fost așa minunată și ne vedem peste o lună după călătoria ta, domnișoară!

Héloïse este în România pentru o perioadă de nouă luni, din septembrie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului EVS20: Let’s Move and Change [2016-3-FR02-KA105-012345] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.