I‘m in Romania for almost two months, and I have been in Crasna Monastery 3 times. It looks like I really like this place and actually it is like that. So, why have I been there for three times in such a short time? Firstly because I just wanted to hike and I knew that the main road will take me to Crasna, second time I visited it with almost all EVS team and third time because we wanted to get interview from a priest. And I can say third time gave me the biggest introduction with church.
When we met the first priest who was talking in the church, he invited us to join and at the same time we got blessed. I think that was one of the kindest priest I have met in my life. I really liked him, the conversation with him, even I don’t know Romanian, was enjoyable. But unfortunately he wasn’t the priest who will answer at the questions. That’s why we needed to talk with other priests. Before our talk, the priest offered us lunch which was something amazing, delicious and kind move from them, but as I found out, if you want you can get food every day in the monastery at 12:00 O’clock. I enjoyed food there and that’s why we weren’t comfortable about the idea that they will clean after us. Then came the idea about helping and showing our respect to them with cleaning also, that we can be helpful to them. We cleaned after ourselves, the room where we ate and also other place, plus we prepared the room for priests where they will eat dinner. I felt at this moment that we were building trust between them and us, so maybe in future if someone will need something from them they will help. As I said before, we went for interview and it’s what we did. A priest answered to all our questions fast and clear.
They were so kind that they even showed us their space with animals (a lot of them), like a mini ZOO with pigs, chickens and cows, but the biggest surprise for me was a black small pig, it was so amazing. I fell in love because that was first time for me when I saw black pig.
The time with a priest ran so fast, that with him we spent more than 2h of conversation about anything. He talked about history and explained everything that we wanted to know. For example: about the year 1942, there was the rule that no one could live in the monastery. In Crasna, there was one priest who lived next to the monastery for 7 years. When the rule ended, he retuned back to the monastery and started to build it as we can see it now. He created everything. And now, in the monastery is living more than 20 monks.
While I was there I saw how much time they are spending for taking care of monastery, everything was clean, beautiful and full of flowers. The only sad thing about that place is that they have bad road and if you want to get there you need to drive really slowly. But in winter, getting there is impossible, because of the road or if you really want to get there you need to walk. The monastery is in middle of nowhere, that means it’s far away from civilization and priest said that they like it, It’s quiet and if it’s quiet you can find some peace and rest. I completely agree with that.
I suggest you all to go there and find your own peace, to just enjoy time there or have some interesting conversation with the priests who are always open for some conversation. Also, some of them can speak English, so you can have some good experience there. As I did.
—
Mănăstirea Crasna, Schiulești
Sunt în România de două luni și am fost de 3 ori la Mănăstirea Crasna. Pare că chiar îmi place locul acesta și chiar așa este! Deci, de ce am fost aici de 3 ori într-o perioadă așa scurtă ? Prima dată am fost pentru că am vrut să mă plimb și știam că drumul principal o să mă ducă la Crasna. A doua oară am vizitat-o cu aproape tot grupul de voluntari SEV și a treia oară pentru că am vrut să obținem un interviu de la un preot. Și pot spune că a treia oară mi-a dat cea mai mare apropiere de biserică.
Când ne-am întâlnit cu primul preot care vorbea în biserică, ne-a invitat să ne alăturăm și, în același timp, am fost binecuvântați. Cred că a fost unul dintre cei mai buni preoți pe care i-am întâlnit în viața mea. Mi-a plăcut cu adevărat conversația cu el, chiar dacă nu știu limba română, a fost plăcută. Dar, din păcate, el nu a fost preotul care va răspunde la întrebările interviului. De aceea trebuia să vorbim cu alt preot. Înainte de conversația noastră, preotul ne-a oferit un prânz uimitor, delicios și, un gest frumos, după cum am aflat, dacă vrei, poți lua mâncare în fiecare zi la mănăstire la ora 12:00. Mi-a plăcut mâncarea și de aceea nu ne-am simțit confortabil în legătură cu ideea că vor curăța după noi. Apoi a venit ideea de a îi ajuta și de a le arăta respectul față de ei și de curățenie, pentru că noi le puteam fi de folos. Am curățat după noi înșine, în camera unde am mâncat și în alt loc, plus că am pregătit camera pentru preoți, unde vor mânca cina. Am simțit în acest moment că noi construim încredere între ei și noi, deci poate că în viitor, dacă cineva va avea nevoie de ceva de la ei, ei vor ajuta. Așa cum am spus mai devreme, am fost la interviu și asta am făcut. Un preot a răspuns la toate întrebările noastre rapid și clar.
Ei au fost atât de buni încât ne-au arătat chiar și spațiul lor cu animale (multe dintre ele), cum ar fi mini-ZOO cu porci, găini și vaci, dar cea mai mare surpriză pentru mine era porcul negru, atât de uimitor. M-am îndrăgostit pentru că a fost pentru prima oară, pentru mine, când am văzut un porc negru. Timpul cu un preot a fugit atât de repede, încât împreună cu el am petrecut mai mult de 2 ore de conversație despre orice. A vorbit despre istorie și a explicat tot ce am vrut să știm. De exemplu: în jurul anului 1942 a existat regula că nimeni nu putea trăi în mănăstire. La Crasna, a fost un preot care a locuit lângă mănăstire timp de 7 ani. Când regula s-a încheiat, a revenit înapoi la mănăstire și a început să o construiască așa cum o vedem acum. El a creat totul. Și acum, în mănăstire, trăiesc mai mult de 20 de călugări.
În timp ce eram acolo, am văzut cât timp petrec pentru a avea grijă de mănăstire, totul era curat, frumos și plin de flori. Singurul lucru trist despre acel loc este acela că ei au drum rău și dacă vrei să ajungi acolo trebuie să conduci foarte încet. Dar în timpul iernii, să ajungi acolo e imposibil, din cauza drumului sau, dacă într-adevăr doriți să ajungeți acolo, trebuie să mergeți. Mănăstirea se află în mijlocul pustietății, adică este departe de civilizație, iar preotul a spus că le place, este liniște și, dacă e liniște, puteți găsi pace și odihnă. Sunt complet de acord cu asta.
Vă sugerez tuturor să mergi acolo și să găsești pacea, să vă bucurați de timp acolo sau să aveți o conversație interesantă cu preotul care este întotdeauna deschis. De asemenea, unii dintre ei vorbesc engleză, astfel încât puteți să aveți o experiență bună acolo. Ceea ce eu am avut!
Kristine este în România pentru o perioadă de două luni, din iulie până în august 2018, în cadrul proiectului Community Volunteers 18/19 [2018-1-LV02-KA105-002120] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Partenerul nostru Bunkr, o.p.s. din Třinec, Cehia caută un tânăr sau o tânără pentru un proiect de voluntariat internațional ce începe în septembrie 2018 care să ajute la organizarea de activități educaționale și sociale la sediul organizației și în centrele comunitare cu care aceasta colaborează.
Prin urmare, dacă ai:
ești potrivit pentru proiectul nostru de voluntariat.
Partenerii noștri din Cehia îți vor asigura cazarea într-o casă împreună cu alți voluntari, o alocație pentru masă, bani de buzunar și transport local. Pe lângă asta, primești asigurare medicală și rambursarea transportului până acolo și înapoi, în limita a 275 euro.
Ce altceva mai primești?
Dacă sună cât de cât bine ceea ce primești, uite cât de simplu este să le primești. Sarcinile și responsabilitățile tale vor fi:
Mai multe detalii despre activitățile organizației gazdă, aici.
Ce zici? Te bagi la un an de aventură în Cehia?
DA?
Trimite-ne un CV și o scrisoare de intenție până pe 20 august 2018 ora 23.59, în care să ne spui de ce vrei să petreci un an în Cehia și ce plănuiești să faci acolo. Ambele documente trebuie să fie în engleză. Adresa de mail la care le trimiți și la care poți cere clarificări ori mai multe informații este sorin@curbadecultura.ro
Imagine a cold winter evening in Romania. Darkness quickly falling over the crunching snow and the unforgiving frost distorting our joints. We just came back home and started to make fires to bring some heat to our ice-cold rooms. I was more successful (there is a reason why they called me the Fire Queen in the first week of my EVS) so Heloise eventually gave up and sat next to me on the floor, leaning against the stove and stealing the precious heat. This is how we started chatting about our ideas.
We both have an interest in the widely understood area of human rights, and like to find opportunities to discuss, express our opinions and listen to others’ perspectives on this topic. We realised that when facilitating activities in local high schools we often started conversations related to human rights with students but never had time or right circumstances to continue them. We were curious what would happen if we tried to create those circumstances and bring the topic of human rights to the local context. We envisioned forming a small group, a local movement that starts from discussions and then takes it from there to see what comes up.
What did we have in our minds? Movement workshops, painting benches on the streets, student newspapers, a crowdfunding page to buy a camera, documentary screenings, portable escape rooms, you name it. At that point our collective imagination went rather wild.
We started from spending hours on Facebook and talking to people we knew, trying to convince them working their brains for an hour-long discussion after school is a really excellent idea. Finally we gathered our groups and were ready to start the first meeting. Well, almost. Only thing missing was the name. You can imagine two EVS brains, pumped out of all creativity from organising other activities, trying to come up with a good-sounding name.
Youth Power.
Society of Empowered Youth (because SEY sounds cool).
Youth Empowered Solution (because YES is an even cooler abbreviation).
Junior Leagues….
Yeah, I know. But at least I’ve tried.
‘JOIN THE TALK!’ said Heloise in desperation. Little did she know that we will be ‘Joining The Talk’ for the next four months. We just shortened it to ‘JTT’ so that we don’t sound too sketchy.
So here were were, suddenly having regular JTT meetings twice a week. Now, you may wonder how our discussions looked like. We had the standard coffee sipping and favourite bench in the park occupying. But we also had the slightly less typical zacusca (all volunteers favourite) and jam indulgence on a porch, movement games in the woods by the lake (‘we are like forest men or scouts or something’ summed up Heloise eloquently) or thunderstorm-stuck conversations in a hidden monastery. We spoke about gender equality, youth activism worldwide, school bullying, racism, project management, youth opportunities, cooking, our dreams, troubles, what annoys us, favourite food, prejudice, generation gaps…
The group went in all kinds of directions, and it is still constantly transforming, shaping, and forming. We had to say goodbye to Heloise and then Tim became my new partner in crime. But we managed to make that extra step from talking to doing. We brought the discussion on racism to one of the local schools, collaborated with One World Romania to organise an afternoon with documentary screening and food sharing to tackle the issue of bullying, and created an Opportunities Fair to inform local youth about national and international opportunities they can be involved in.
‘What you are doing there is very alien’ I once heard from a friend when talking about JTT. And I must say I couldn’t have heard a better compliment on the work we have done. We still have plenty of ideas and things to do but at this point I am proud of what we have achieved so far. Well, apart from the still lacking name. Any suggestions welcomed!
–
Imaginați-vă o seară rece de iarnă în România. Întunericul cade rapid peste zăpada care scârțâie sub picioare și frigul nestăvilit care ne afectează încheieturile. Abia am ajuns acasă și am început să încingem focurile pentru a încălzi puțin camerele noastre de gheață. Eu am avut mai mult succes (este un motiv pentru care lumea-mi spune Regina Focului încă din prima săptămână de SEV) așa că Heloise s-a dat bătută în final, și s-a așezat lângă mine pe podea, sprijinindu-se de aragaz și furând căldura prețioasă. Cam așa a început discuția despre ideile noastre.
Amândouă avem un interes în zona general înșeleasă a drepturilor omului, și ne plac ocaziile de a discuta, de a ne expune opiniile și de a asculta perspectivele altora legate de acest subiect. Am realizat că atunci când facilităm activități în liceele din localitate, începem de multe ori conversații legate de drepturile omului cu elevii dar niciodată nu am avut timp sau circumstanțele potrivite pentru a le continua. Am fost curioase ce s-ar întâmpla dacă am încerca să creăm aceste circumstanțe și să aducem subiectul drepturilor omului în contextul local. Ne-am imaginat formarea unui grup restrâns, o mișcare locală care pornește de la discuții și evoluează din ele.
Ce aveam noi în minte? Ateliere de mișcare, pictat de bănci pe stradă, ziare ale elevilor, o pagină de strângeri de fonduri pentru a cumpăra o cameră, proiecții de documentare, escape-rooms portabile, numiți-le cum vreți. În acel moment imaginația noastră colectivă a scăpat de sub control.
Am început de la a petrece ore pe Facebook vorbind cu oameni pe care îi știam, încercând să îi convingem că să-ți muncești creierul pentru o oră de discuții după școală este o idee chiar bună. Într-un final am reușit să ne adunăm grupurile și eram pregătiți să începem prima întâlnire. Bine, aproape pregătiți. Singurul lucru care ne lipsea era numele. Vă puteți imagina două creiere de SEV, scurse de creativitate după atâtea organizări de activități, încercând să găsească un nume care să sune bine.
Youth Power.
Society of Empowered Youth (prescurtat SEY, care sună foarte cool)
Youth Empowered Solution ( pentru că YES sună chiar mai cool)
Junior Leagues….
Da, știu. Măcar am încercat.
“JOIN THE TALK” a spus Heloide în disperare. Nici nu știa ea că noi ne vom alătura discuției pentru urnătoarele patru luni. Am prescurtat-o JTT ca să nu sune foarte ciudat.
Deci, aici am ajuns, având dintr-o dată întâlniri JTT de două ori pe săptămână. Acum, poate vă întrebați cum arătau discuțiile noastre. Am avut clasica ceașcă de cafea pe banca favorită. Am avut totuși și mai puțin tipica zacuscă (preferata voluntarilor), răsfățul cu dulceață de pe prispă, jocuri de mișcare în pădurea de lângă lac (“suntem ca niște pădurari sau cercetași sau ceva de genul” ne-a numit Heloise elocvent) sau discuții oprite de furtună într-o mânăstire ascunsă. Am vorbit despre egalitatea dintre sexe, activismul tineretului pe glob, batjocura din școli, rasismul, managementul proiectelor, oportunitățile tinerilor, gătitul, visele noastre, problemele noastre, ce ne enervează, mâncarea favorită, prejudicii, diferența dintre generații…
Grupul a mers în tot felul de direcții și încă evoluează, se transformă, se formează. A trebuit să ne luăm la revedere de la Heloise, apoi Tim a devenit noul meu partener in crime. Am reușit să facem acel pas în plus pentru a trece de la vorbe la fapte. Am adus subiectul rasismului într-o școală din localitate, colaborând cu One World Romania pentru a organiza o după amiază cu o proiecție de documentar și împărțit mâncare pentru a aborda problema “bullying-ului” din școli și am creat un Târg de Oportunități pentru a informa tinerii locali despre oportunitățile naționale și internaționale de care pot profita.
“Ce faceți acolo e cam de pe altă planetă” am auzit o dată de la un prieten care vorbea despre JTT. Și trebuie să spun că nu puteam să aud un compliment mai bun pentru munca pe care o depuneam. Încă mai avem idei și lucruri de făcut, dar în punctul în care ne aflăm acum, sunt mândră de ceea ce am realizat. Bine, mai puțin de numele care încă mai are nevoie de ceva. Orice sugestie este bine venită!
Comunicat de presă
12 August 2018
Porți Deschise la Curba de Cultură de Ziua Internațională a Tineretului
De Ziua Internațională a Tineretului Asociația Curba de Cultură și-a deschis larg porțile! Asociația împreună cu voluntarii ei SEV și locali a organizat un eveniment în care participanții au avut oportunitatea de a descopri lucruri minunate pe care le poți face, cariere la care nu s-ar fi gândit măcar, ori să petreacă timp cu voluntarii internaționali, și-au putut exprima talentele în fața publicului, au putut crea obiecte artizanale ori juca jocuri de societate în bibliotecă. A fost o zi lungă, plină, și cu câte ceva pentru fiecare!
Aici videoclipuri promoționale pentru eveniment 🙂
Toată echipa Curbei de Cultură a muncit intens pentru a transforma grădina, mansarda, biblioteca și biroul în spații interactive pentru cei mai bine de 70 de vizitatori ce au trecut pragul pragul asociației. Peste 30 de cititori s-au bucurat de cărțile din cadrul Bibliotecii Vii ce și-au împărtășit poveștile despre modul în care și-au construit carierele. Toți cei care au venit în grădina Curbei au aflat despre programe de voluntariat, de studii, cursuri sau posibilități de a se dezvolta personal sau profesional, atât în cadrul țării cât și înafară. Documentarul ‘Descoperind Izvoarele’ (Izvoarele Unveiled) din cadrul proiectului cu același nume s-a bucurat de 3 serii de spectatori, iar la atelierul de lucru manual ”Do it yourself” au fost create nu doar cutii de bijuterii dar și obiecte decorative din lemn. Și cum după atâta muncă și atâtea activități tuturor li s-a făcut foame, iar special pentru asta au fost pregătiți burgeri pentru a reface rezervele energetice!
Mulțumim voluntarilor internaționali pentru toată munca organizatorică și logistică depusă, mulțumim voluntarilor locali pentru sprijin, studenților de la antropologie pentru ajutor și nu în ultimul rând cărților vii. Toți cei ce au fost cu noi azi și au făcut ca totul să meargă bine: Tim, Kristīne, Adrianna, Anna, Milena, Baptiste, Raimo, Laura, Thibaut, Robert, Estelle, Kristina, Cosmin, Sorin, Mihai, Miruna, Raluca, Oana, Ion, Zenaida, Rareș, Oana, Vlad, Ana, Mihaela, Bianca, Dănuț, Maria-Alexandra, Laura, Beatrice, Cristina, Viviana, Sergiu, Simina, Alin, Calin, Mihai, Arabela, Robert. De asemenea, mulțumim Erasmus+RO și Federația VOLUM pentru materialele informative oferite pentru promovarea oportunităților pentru tineri.
(vizualizați mai multe aici).
——————————————————————————————————————————–
=== Acest eveniment este parte din activitățile proiectelor SEV: Building Youth Supportive Communities – Environment [2017-2-RO01-KA105-037748], Izvoarele Unveiled [2016-3-RO01-KA105-0335584] Active Youth in Rural Settings [2017-1-PL01-KA105-035693], Behind Borders [2017-2-BE05-002181], Voluntary Generation [2017-2-FR02-KA105-013326], Community Volunteers 18/19 [2018-1-LV02-KA125-002120], proiecte cofinanțate de Uniunea Europeană prin programul Erasmus+ și implementate în România de Curba de Cultură. ===
Curba de Cultură este o organizaţie neguvernamentală, nonprofit, dedicată învăţării nonformale, culturii şi oportunităţilor de participare ale tinerilor din mediul rural din România. Scopul asociaţiei este de a revitaliza mediul rural din România. Misiunea Curbei de Cultură este să contribuie la dezvoltarea adolescenţilor şi tinerilor ca parte integrantă din comunităţile în care trăiesc, folosind educaţia nonformală ca sistem complementar sistemului formal de educaţie.
Pentru orice informație sau dacă vreți să aflați mai multe despre activitatea noastră ne găsiți pe următoarele canale:
Social media:
Websites: www.curbadecultura.ro
http://evs.curbadecultura.ro/
Facebook pages: https://www.facebook.com/Curba-de-Cultur%C4%83-153846781406285/
https://www.facebook.com/evswcurbadecultura/
Instagram: https://www.instagram.com/curbadecultura/
Comunicat de presă
03 August 2018
Distracție sub soare! / Fun under the sun!
Cu toate că e o vară frumoasă și însorită, unii s-au plictisit în vacanță, așa că voluntarii SEV și locali ai Curbei de Cultură au organizat un eveniment ce a implicat jocuri și activități ce au implicat balans, viteză, lucru în echipă și multă distracție! Desfășurat pe terenul de sport de la Școala Gimnazială din Homorâciu, evenimentul a avut ca obiective să mențină copiii și tinerii din comunitatea rurală activi și să le ofere un timp de relaxare de calitate. De asemenea o altă țintă a fost introducerea unor jocuri noi și mai elaborate ce implică ceva mai multă pregătire, printr-o sesiune mai lungă dorindu-se și îmbunătățirea legăturilor dintre toți cei prezenți.
Evenimentul desfășurat pe data de 3 August începând cu ora 14 a implicat o serie de jocuri complexe și distractive ce au implicat multă pregătire din partea volunatarilor și perseverență din partea participanților. Printre activitățile și jocurile de la eveniment putem enumera: horse ride și 3D twister, dodge ball, cursa cu cartofi, au fost workshopuri pentru chinga și mingi de jonglat, apoi jocuri de “prinde eșarfa”, cursă cu roaba în iarbă, “tic tac boom”, “rață rață gâscă”. Cozo a explicat jocurile și apoi unii dintre copii au repetat regulile pentru a se asigura că toată lumea a înțeles! În pause o parte din copii au vrut să joace fotbal cu Baptiste și Dănuț, în timp ce alții au încercat chinga și jonglatul din nou, iar alții și-au făcut de lucru cu aparatul foto al Curbei cu ajutorul lui Estelle. Deși a fost o zi lungă, toată lumea a părut să se simptă foarte bine!
Mulțumim echipei de organizare formată din voluntarii internaționali Thibaut și Baptiste, precum și ajutoarelor lor, Laura, Robert și Milena. Mulțumim și lui Estelle pentru facilitare și voluntarilor locali Cozo, Claudiu Ioan Burtel, Danut Negoita pentru traducere și ajutor.
————————————————————————————————————————————————
Curba de Cultură este o organizaţie neguvernamentală, nonprofit, dedicată învăţării nonformale, culturii şi oportunităţilor de participare ale tinerilor din mediul rural din România. Scopul asociaţiei este de a revitaliza mediul rural din România. Misiunea Curbei de Cultură este să contribuie la dezvoltarea adolescenţilor şi tinerilor ca parte integrantă din comunităţile în care trăiesc, folosind educaţia nonformală ca sistem complementar sistemului formal de educaţie.
Pentru orice informație sau dacă vreți să aflați mai multe despre activitatea noastră ne găsiți pe următoarele canale:
Social media:
Websites: www.curbadecultura.ro
http://evs.curbadecultura.ro/
Facebook pages: https://www.facebook.com/Curba-de-Cultur%C4%83-153846781406285/
https://www.facebook.com/evswcurbadecultura/
Instagram: https://www.instagram.com/curbadecultura/
It was a warm evening and volunteers of the Homorâciu house returned home, where they found a little surprise…
Life in the Romanian’s village is full of unexpected events. Problems with electricity, water, weather is something you can get used to it. Especially, if the place is just pure beautiful, which luckily is my case. We are surrounded by stunning nature, kind people and lot of animals. For me, as an animal lover it is something I really enjoy. The most of all I love dogs and Romania is full of them. The wild ones are maybe not so pleasant, but there are also some cute. And one of them appeared in our house, during warm, summer evening.
I found Dante (because that is our dog’s name) on the grass on our yard. He was so scared, small and sweet. I think someone from our neighbors left him in our place, hoping we will present our good hearts and take care of him. At first we were not sure what to do. We knew, if we will give him food it will means he is staying with us. After debate we decided that we can take this responsibility and keep him. He simply stole our hearts and won affection.
Dante (we thought it is a cool name and rare in this area) is the apple of our eyes. We all take care of him, because we know , if we wouldn’t, he probably would be not a part of this material world now. In the village areas people usually don’t put much attention to pets and when new life is created , they just throw little kittens or puppies away. Dante was lucky he got us.
Even though, we love to spoil him, we try also to have some strict rules we follow, to raise him as a good dog. He can’t go inside the house, he has his sleeping space and food on the porch. Dante is an adorable dog, but he can be also very annoying. He loves to steal socks from the laundry and he bites, bites, bites everything and everyone. But it is hard for me to get angry on him for a long time. I just love this little devil.
We decided that we wouldn’t like to leave him here. We think it may not be a good idea to put the responsibility of taking care of him to new volunteers. Having a dog is not only a pleasure of fun, but also a lot of obligations. Spending time with him is not only about playing and petting him but as owners we have to support his life and think about his safety and safety of other people, therefore we took him to the vet to give him proper medical treatment.
After discussing the case, Tim decided that he can take him with him when his project will be over, and Dante can find new home in his parents house.
I think it can be little devastating for me and heart breaking, to leave Dante. I got attached to him very fast and I am sure others got too. I expect some tears will appear when the time to say goodbye will come. But, knowing, he will be in good hands and have a great care is a relief. I am sure he will spend a lot of nice moments with EVS volunteers and also with his future family.
Era o seară caldă când voluntarii care stau în casa din Homorâciu s-au întors acasă unde au găsit o mică surpriză…
Viața la sat în România e plină de evenimente neașteptate. Probleme cu electricitatea, apa sau vremea, te poți obișnui cu toate. În mod special dacă locul e pur și simplu frumos, care din fericire e și cazul meu. Suntem înconjurați de natura minunată, oameni blânzi și multe animale. Pentru mine, ca iubitor de animale, asta e ceva ce îmi face plăcere. Îmi plac câinii cel mai mult și România e plină de ei. Cei de pe străzi nu sunt chiar plăcuți, dar unii pot fi drăguți. Iar unul dintre ei a apărut în curtea noastră într-o seară călduroasă de vară.
L-am găsit pe Dante (căci ăsta e numele câinelui nostru) în iarba din curte. Era speriat, mic și drăguț. Cred că unul din vecinii noștri l-a abandonat la noi în grădină, sperând poate că avem inimă bună și vom avea grijă de el. Nu eram siguri ce să facem cu el. Știam că dacă îl hrănim, va rămâne cu noi. După ce am dezbătut puțin am decis să ne asumăm responsabilitatea creșterii lui și să îl păstrăm. Pur și simplu ne-a furat inimile și afecțiunea.
Dante (am considerat că ar fi un nume mișto și rar în zonă) este pupilul nostru. Cu toții avem grijă de el, căci dacă noi nu am avea grijă, probabil că el nu ar mai fi parte din această lume. În zonele rurale oamenii nu acordă atâta atenție animalelor de companie și când vine vorba de noi vieți, ci pur și simplu abandonează pisorii or cățeii. Dante a avut noroc cu noi.
Și chiar dacă ne place să îl răsfățăm, încercăm să impunem niște reguli pentru a-l crește ca un bun câine. Așadar nu are voie în casă, are locul lui de dormit și vasul cu mâncare pe verandă. Dante este un cățel adorabil, dar poate fi și enervant. Îi place să fure șosete de la uscat și mușcă, mușcă, mușcă tot ce prinde. Dar îmi este greu să stau supărată pe el mult timp. Pur și simplu iubesc acest mic drăcușor.
Am decis că nu îl vom lăsa aici. Cred că nu e o idee bună să pasăm responsabilitatea creșterii lui to noilor voluntari. A avea un câine nu e doar plăcere și distracție, ci înseamnă și obligații. Petrecerea timpului cu el nu e numai despre joc și mângâieri, ci ca stăpâni e vorba și despre a avea grijă de viața și siguranța lui și despre siguranța altor oameni, și așa se face că l-am dus chiar și la veterinar pentru tratament medical adecvat.
După ce am discutat situația lui, Tim a decis că îl va lua cu el când îți va încheia proiectul, iar Dante îți va găsi o nouă casă la părinții lui. Cred că acest lucru va fi devastator pentru mine, să îl părăsesc pe Dante. M-am atașat de el foarte repede și cred că și alții au făcut la fel. Mă aștept să mi se umezească ochii când va veni vremea să zic la revedere. Dar știindu-l pe mâini bune și că va fi îngrijit, e o ușurare. Sunt sigură că va petrece momente minunate cu alți voluntari SEV și cu noua lui familie.
Hello, my name is Robert and I am a 23 year old Slovenian. I am a medical technician by trade but I am not really keen to seek carrier in this field. I am a big fan of pristine nature, animals and culture. Although I am open minded and accepting I will not yield to bigoted traditions and blatant hypocrisy of religions. I have many good friends who have different gods and culture and I enjoy sharing a pleasant debate with them. Although I am certain there is no inherent reason to anything I am aware we need to create our own meaning in life.
I am a big fan of free speech and I am grateful I live in an open society where it is allowed to speak your thoughts. If I were given a choice between security and freedom I’d choose freedom. I consider myself to be a kind person and one that can adapt to multiple situations. I sincerely hope that situation regarding ecological consciousness and environmental protection (littering and consumption of non-renewable energy sources) will get better in my life-span. This is also why I choose the environmental project for my EVS. I do hope that one day all people will accept nature as their friend and not enemy, for we are nature ourselves. I laugh at people when they think they are superior to other living beings, sure we are different but if we were superior we wouldn’t be poisoning ourselves and everything around us. But as a saying goes: baby steps. And I do believe we are making our first ones already.
Salut, eu sunt Robert am 23 de ai și sunt sloven. Sunt asistent medical prin natura studiilor dar nu mă pasionează o carieră în domeniu. Sunt fan al unei naturi curate, culturii și animalelor. Deși sunt deschis la minte nu voi accepta tradițiile bigote și ipocrizia religiilor. Am mulți prieteni care fac parte din diferite culturi cu diferite zeități și chiar îmi place să am diferite discuții cu ei. Și deși sunt sigur că lucrurile în general nu se întâmplă cu un motiv anume, sunt conștient că trebuie să ne creem propriul scop în viață.
Sunt mare fan al libertății de expresie și mă bucur că putem trăi într-o societate deschisă care ne permite să dăm glas gândurilor. Dacă ar fi să aleg între siguranță și libertate, aș alege libertatrea. Mă consider o persoană care se poate adapta multiplelor situații. Și sper sincer ca situația protecției mediului și a conștiinței ecologice (aruncarea gunoiului și consumul energiilor neregenerabile) să se îmbunătățească. Din acest motiv am ales acest proiect de mediu pentru SEV-ul meu. Sper ca într-o bună zi oamenii să accepte natura ca pe un prieten și nu ca pe un dușman, căci până la urmă suntem parte din natură. Oamenii care cred că suntem superiori altor ființe, mă fac să râd, căci dacă am fi superiori cu siguranță nu ne-am otrăvi pe noi și ceea ce este în jurul nostru. Dar cum zice vorba: pași mici. Și cred că îi facem pe ai noștri deja.
Robert este în România pentru o perioadă de cinci luni, din iulie 2018 până în noiembrie 2018, în cadrul proiectului Building Youth supportive Communities – Environment [2017-2-RO01-KA105-037748] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Comunicat de presă
20 Iulie 2018
Vânătoare de gunoi
Că tot este vacanță de vară, voluntarii SEV și voluntarii locali ai Curbei de Cultură au organizat o vânătoare de comori și de.. gunoi! Aventura a avut ca loc de pornire sediul Curbei și s-a desfășurat împrejurul satului Izvoarele. Activitatea a avut ca obiectiv să învețe tinerii lucruri despre mediu și ecologie printr-o mulțime de jocuri și întrebări, dar și căutând o comoară!
Vor mai urma evenimente de acest tip pe care le vor voluntarii veniți să își împărtășească experiența pe acest subiect sunt nerăbdători să le organizeze!
Cu ajutorul voluntarilor SEV, copii din comuna Izvoarele au descoperit multe și diverse jocuri și activități despre mediul înconjurător și separarea gunoiului și s-au distrat copios în timpul ăsta. Vânătoarea de comori distractivă și interactivă i-a făcut să învețe fără să își dea seama! Mulțumim lui Raimo, Kristine, Laura, Thibaut, Tim, Robert și Milena pentru organizare și lui Beatrice, Călin și Laura pentru ajutor și poze.
(vizualizați mai multe aici).
———————————————————————————————————————
. === Aceste activități sunt parte a proiectului „Building Youth Supportive Communities – Environment” [2017-2-RO01-KA105-037748], un proiect SEV cofinanțat de Uniunea Europeană și implementat de Curba de Cultură. ===
Curba de Cultură este o organizaţie neguvernamentală, nonprofit, dedicată învăţării nonformale, culturii şi oportunităţilor de participare ale tinerilor din mediul rural din România. Scopul asociaţiei este de a revitaliza mediul rural din România. Misiunea Curbei de Cultură este să contribuie la dezvoltarea adolescenţilor şi tinerilor ca parte integrantă din comunităţile în care trăiesc, folosind educaţia nonformală ca sistem complementar sistemului formal de educaţie.
Pentru orice informație sau dacă vreți să aflați mai multe despre activitatea noastră ne găsiți pe următoarele canale:
Social media:
Websites: www.curbadecultura.ro
http://evs.curbadecultura.ro/
Facebook pages: https://www.facebook.com/Curba-de-Cultur%C4%83-153846781406285/
https://www.facebook.com/evswcurbadecultura/
Instagram: https://www.instagram.com/curbadecultura/
Partenerul nostru Fundația Comunitară Valmiera (Valmieras novada fonds) caută un tânăr român care să organizeze activități împreună cu ei în centrul de tineret al fundației, in Valmiera, Letonia.
Prin urmare, dacă ai:
ești potrivit pentru proiectul nostru de voluntariat.
Partenerii noștri din Letonia îți vor asigura cazarea, o alocație pentru masă, bani de buzunar, transport local și credit pentru telefon. Pe lângă asta, primești asigurare medicală și rambursarea transportului până acolo și înapoi, în limita a 275 euro.
Ce altceva mai primești?
Dacă sună cât de cât bine ceea ce primești, uite cât de simplu este să le primești. Sarcinile și responsabilitățile tale vor fi:
Mai multe detalii despre activitățile organizației gazdă, aici.
Ce zici? Te bagi la un an de aventură în Letonia?
DA?
Trimite-ne un CV și o scrisoare de intenție până pe 15 august 2018 ora 23.59, în care să ne spui de ce vrei să petreci un an în Letonia și ce plănuiești să faci acolo. Ambele documente trebuie să fie în engleză. Adresa de mail la care le trimiți și la care poți cere clarificări ori mai multe informații este sorin@curbadecultura.ro
Abia așteptăm să te trimitem în această aventură!
Comunicat de presă
13 Iulie 2018
DIY Recycling!
Voluntarii SEV ai Curbei de Cultură au organizat, la mijloc de vară, primul dintr-o serie de ateliere ce invită tinerii să învețe moduri de a reutiliza lucruri care în mod obișnuit ar fi aruncate, să găsească un nou scop pentru lucruri ce deseori sunt văzute ca gunoaie. Participanții nu numai că au făurit obiectele, dar le-au și decorat după placul și imaginația lor!
Scopul activității a fost de a învăța copiii și tinerii în general, într-un mod distractive, despre importanța reciclării și a reutilizării prin crearea de obiecte noi. În cadrul acestui prim atelier de reciclare ”Do it yourself”, participanții au avut ocazia de a învăța cum să facă o pușculiță din sticle de plastic, un portofel din cartoane de lapte, sau o sticlă de apă refolosibilă.
Voluntarii au mai avut și alte numeroase idei și trucuri pe care au fost dornici să le împărtășească despre refolosirea obiectelor ce altfel ar ajunge la gunoi. Mulțumim voluntarilor internaționali Tim, Raimo, Milena și Kristīne pentru efortul depus la organizarea și facilitarea atelierului. De asemenea mulțumiri special merg la voluntara locală Laura pentru ajutorul cu traducerea și nu numai.
———————————————————————————————————————
Curba de Cultură este o organizaţie nonguvernamentală, nonprofit, dedicată învăţării nonformale, culturii şi oportunităţilor de participare ale tinerilor din mediul rural din România. Scopul asociaţiei este de a revitaliza mediul rural din România. Misiunea Curbei de Cultură este să contribuie la dezvoltarea adolescenţilor şi tinerilor ca parte integrantă din comunităţile în care trăiesc, folosind educaţia nonformală ca sistem complementar sistemului formal de educaţie.
Pentru orice informație sau dacă vreți să aflați mai multe despre activitatea noastră ne găsiți pe următoarele canale:
Social media:
Websites: www.curbadecultura.ro
http://evs.curbadecultura.ro/
Facebook pages: https://www.facebook.com/Curba-de-Cultur%C4%83-153846781406285/
https://www.facebook.com/evswcurbadecultura/
Instagram: https://www.instagram.com/curbadecultura/