Echipa proiectului F5
În urmă cu trei săptămâni, o nouă echipă de voluntari internaționali și români s-a alăturat pentru a începe proiectul F5. Toți împreună, înnoiesc și renovează centrul nostru de tineret din Izvoarele, după 8 ani a servit activități și evenimente pentru comunitatea rurală de aici. Puteți citi câteva cuvinte despre ei mai jos, dar dacă doriți să aflați mai multe, îi puteți întâlni în Centrul nostru Internațional de Tineret Teisani, sau în Curba de Cultura din Izvoarele.
Bună ziua, eu sunt Elia din Italia și este o plăcere să vă cunosc. Am 26 de ani și tocmai am obținut un master în biotehnologie. Mă aflu aici pentru că această pandemie m-a obosit foarte tare și vreau să fac ceva complet nou și, sper, interesant.
Buna ziua! Numele meu este Bruno, sunt din Portugalia si am 20 de ani. Am decis sa particip la acest proiect pentru a descoperi o noua cultura si un nou mod de viata. Mi-am dorit sa cunosc oameni noi si sa aflu mai multe despre altii. De asemenea am fost curios despre acest proiect pentru ca imi place sa ma ingrijesc de cladiri.
Sunt Jasmin din Germania și tocmai am absolvit liceul. Particip la proiectul Curba de Culturas pentru că este o ocazie minunată de a cunoaște o altă țară și de a face o diferență într-o comunitate locală.
Numele meu este Asia și sunt din Polonia. În această vară am vrut să fac parte din programul care influențează viețile altor oameni. Sunt foarte entuziasmată să lucrez cu alți voluntari și să cunosc comunitatea locală.
Bună, sunt Urban din Slovenia. Un poet, dansator și un om în general leneș. Am aflat despre proiect în timpul unui training asociat cu Curba și am fost inspirat de misiunea lor, așa că m-am întors să ajut cu renovările!
Numele meu este Andrés, am decis să mă alătur proiectului F5 și să lucrez cu Curba pentru că am vrut să trăiesc experiența de voluntariat de mult timp și am găsit în sfârșit ocazia. În timpul liber sunt cântăreț, percuționist, iubitor de muzică,basist și, mai presus de toate, îmi place să călătoresc și să întâlnesc oameni noi.
Numele meu este Edgar și sunt din Barcelona. Am venit la Curba de Cultura pentru a lua o pauză de la stresul și ritmul rapid al orașului mare, pentru a învăța despre stilul de viață rural din România și despre comunitatea sa și, nu în ultimul rând, pentru a lua parte la un proiect cultural al unei comunități rurale și a fi parte din el ca voluntar.
Buna! Numele meu este Roberto. Eu sunt din Spania. Am douazeci si unu de ani. Eu sunt în Romania într-un proiect de voluntariat timp de doua luni. Eu studiez pentru a fi profesor și imi plac copii, sa citesc si sa învăț despre tot.
Bună! Numele meu este Andrea și eu sunt din Spania. Îmi place să trăiesc aventuri și să întâlnesc oameni noi. Sunt aici pentru că trebuia să schimb ceva și să mă găsesc. Vreau să trăiesc, să zâmbesc și să învăț ceva în fiecare zi.
Bună, numele meu este Ciupercă-Mirea Valentina-Iordana . Ciupercă în engleză înseamnă mushroom . Am 20 de ani, sunt din România. Mai precis din Constanța. Eu locuiesc în Fantanele unde este cel mai mare parc eolian din Europa. Studiez afacerile internaționale și fac, de asemenea, un modul pentru a preda. Și eu sunt o persoană emotiva , încăpățânată și timidă.
Buna, ma numesc Mihai sunt din Constanta si studiez ingineria civila, imi place sa pictez si alte lucruri creative.
Culture is a dilemma to be solved
Running and implementing a volunteering project with EU financing in an organization for young people in rural areas is not an easy job, but to do this during pandemics, it is more than one could imagine. The ”Schrodinger’s Culture(al) Dilemma” project was meant to be a special one even from before receiving financing, cuz it was submitted just few seconds before the deadline and we did not think it will succeed.
Yet, some months later we got the opportunity to start a long and complicated project with the aim of finding out what culture is for youngsters in rural areas and how can culture be brought closer to them.
In the autumn of 2019 when we started the project we had a series de candidates, but few of them actually made the final step and came to Romania to volunteer in a project with a weird name, in a village on Teleajen Valley. Out of the 6 volunteers we planned to host, we started with only 4 and hoping we could find other 2 to join later.
Two boys (Janis from Latvia and Jan from Norway) and two girls (Danelle from Malta and Ana from Spain) started with lots of energy and courage to unravel the Romanian rural reality and to discover what means culture when you live in countryside. And step by step in the same rhythm with the autumn that was passing and the winter that was coming, the four volunteers visited schools and libraries, interacted with youngsters, prepared cultural and educational activities at the Youth Centre in Izvoarele and they even helped local teachers to improve their abilities of communicating in English.
And when we thought the things were going on the right path, COVID-19 pandemics paralyzed the world and made us close everything, let volunteers return home and stay inside. Thus the SCD project that already started with less men than expected, had less and less until everyone went home. And we thought that we will never be able to restart it, to close it and fulfill the objectives beautifully set in 2018 when we hopped it will contribute to the development of the community in Izvoarele.
Hope was regained in September 2020, when 4 youngsters decided to join their forces and finish the good work started in this project. So Danelle (Malta), Sara (Denmark), Rebecca (Italy) and Carlos (Spain) restarted the engines of the project and with the help of Curba de Cultură crew they made activities, created a tiktok account for the organization, made podcasts, widegames, competitions and opened to pubic the Youth Centre in Teișani, fresh and ready to receive young locals.
Therefore, after 28 months of work, uncertainty, constant adaptation and stress we started cultural activities in the community and we tested to see if they are catchy for local youngsters, and yes they are, so many more are to come.
Thank you to all 7 volunteers involved in the project and to the local volunteers and as well to all the partners that made this project possible.
Să duci la capăt un proiect de voluntariat cu finanțare europeană într-o organizație pentru tineret în mediul rural nu e o muncă ușoară, dar să faci asta în timp de pandemie, e mai mult decât orice ți-ai putea imagina. Proiectul Schroedinger’s Culture(al) Dilemma a fost sortit să fie mai special încă dinainte de a fi finanțat. A fost depus chiar cu câteva secunde înainte de închiderea termenului limită și nu i-am dat prea mari șanse de izbândă.
Însă câteva luni mai târziu am avut ocazia să începem munca la un proiect lung și cu un parcurs complicat, un proiect care își propunea să afle ce înseamnă cultura pentru tinerii din mediul rural și mai ales cum poate și ea adusă mai aproape și mai la îndemână pentru ei.
În toamna lui 2019 când am dat startul, deși am avut mulți candidați puțini dintre ei au făcut pasul final să vină în România și să fie voluntari într-un proiect cu nume ciudat într-un sat pe Valea Teleajenului, așa că din șase voluntari cât ne-am dorit, am început doar cu 4, urmând să mai găsim încă 2 pe parcurs.
Doi băieți (Janis din Letonia și Jan din Norvegia) și două fete (Ana din Spania și Danelle din Malta) au pornit cu multă energie și curaj să înfrunte realitatea rurală românească și să descopere ce înseamnă cultură când locuiești la țară. Și încet-încet odată cu toamna care se sfârșea și cu iarna tot mai apropiată, cei 4 au vizitat școli și biblioteci și au interacționat cu tineri, au pregătit activități cultural educative la Centrul de Tineret din Izvoarele și au sprijinit chiar profesorii în dezvoltarea abilităților de comunicare în limba engleză.
Însă când credeam că lucrurile merg pe un făgaș cât de cât normal, pandemia COVID-19 a cuprins lumea și ne-a determinat să închidem, să lăsăm voluntarii să se întoarcă acasă și să stăm în case. Și astfel proiectul SCD care începuse doar cu 4 oameni în loc de 6, a rămas treptat-treptat fără nici un voluntar. Iar noi ne-am luat gândul că am mai fi putut să îl recuperăm, să îl ducem la bun sfârșit și să ne îndeplinim obiectivele frumos propuse în toamna lui 2018 când ni-l imaginam cu va ajuta la dezvoltarea comunității din Izvoarele.
Speranța a revenit din septembrie 2020, când 4 tineri au decis să își unească forțele și să ducă la bun sfârșit munca din acest proiect, astfel că Danelle (Malta), Sara (Danemarca), Rebecca (Italia) și Carlos (Spania) au repornit motoarele proiectului și cu ajutorul nostru au dat drumul la activități, au creat un cont de tiktok pentru organizație, au făcut podcasturi și au deschis centrul de tineret din Teișani, proaspăt amenajat și gata să primească tinerii localnici.
Și astfel, după 28 de luni de muncă, nesiguranță, adaptare și stres, am pus bazele unor activități culturale în comunitate și am testat să vedem dacă asemenea activități prind la tineri și da, prind, astfel că vom continua cât mai multe astfel de proiecte.
Mulțumim celor 7 voluntari implicați în proiect pentru dedicare, energie și creativitate, precum și numeroșilor voluntari locali și instituțiilor partenere.
What is (youth) hosteling?
At the moment of writing, Maria and I have been volunteering with Curba de Cultură for almost two months. During this time, we have been researching multiple subjects for our project ‘Youth Hosteling for Local Development’. One of the goals of our project will be to promote the future Teişani Youth Hostel, which is located in Olteni. The plan is to open the building for tourists later this year. The hostel will be one out of many youth hostels in the world, but the first in this area of Romania. Therefore, I would like to tell you something more about the concept of hosteling in general.
It all started in 1907, when a German teacher called Richard Schirrmann came up with the idea of creating a youth hostel. During an excursion with his class that involved camping, they were caught by a thunderstorm. Instead of having to stay outside, they were allowed to take shelter in a school building. After this experience, he decided to open his own school for all young hikers that came to the area. However, this was only possible during the summer holidays, since the building was still used as a school for the rest of the year. In order to accommodate travelers all year long, he opened the first official youth hostel of the world five years later. This was located in a castle in his German town Altena
Jugendherberge Burg Altena, Germany
Basically, a youth hostel is a supervised, inexpensive accommodation where travelers can rent a bed in a dormitory for one or more nights. People can come alone or in a group. In a hostel, all spaces are shared. This means that for example you can sleep in a dormitory with Italian travelers, brush your teeth in the bathroom next to an Indian guest, play Uno in the living room with a Spanish girl and cook your dinner in the same kitchen as a student from Poland. Because you have no private place, you will meet a lot of other travelers. They can tell you about their countries and cultures and share their experiences with you.
As you already might have noticed, the concept of hostels is different from the concept of hotels. In a hotel, guests book a full room which includes a bathroom. In hostels, guests don’t need to book a full room but can just rent a bed. This means that they don’t have the same amount of privacy that people have in hotels, since all spaces in hostels are shared. On the other hand, this gives the guests more opportunities to meet other travelers. Furthermore, in most hotels it is not allowed to bring your own food. In hostels, however, guests can bring, prepare and store their own food without any problem. And last but not least, hostels are usually cheaper than hotels.
Schirrmann originally created his concept for young people, so he called the place a ‘youth hostel’. Similar accommodations took on to that name as well. In the beginning, hostels were indeed only used by young people. This has changed over time, because nowadays travelers from all ages can stay in youth hostels. The majority of hostels welcome people from all different ages, cultures and genders. Some youth hostels have a minimum age policy for young solo travelers, but often children are welcome when their parents come with them and book a private room.
Usually, a lot of things are possible in hostels, and staff members are usually willing to help you with all kinds of things. Most hostels have a good and close relationship with the local community and environment. For example, the hostel can have employees that grew up in the area or employees that have a lot of experience with traveling know the area well. These staff members can advise the guests on things to do and places where they can go. This way, they can also promote local producers, institutions and businesses.
The total number of Romanian hostels is not very large yet, but more hostels are opening here every year. Almost all of them are located in cities, for example in Bucharest, Cluj-Napoca, Braşov and Timişoara. However, as long as people go out and explore, outside of the cities are many things to see and do as well. Like Schirrmann himself once said: “It is impossible to squeeze the limitless world into a crowded classroom.” (or in this case, a couple of cities) “So the school must go out into the world.” And using hostels is just one way to do that…
- RO –
În momentul scrierii acestui articol, Maria și cu mine suntem voluntari la Curba de Cultură de aproape două luni. În acest timp, am cercetat mai multe subiecte pentru proiectul nostru „Youth Hosteling for Local Development”. Unul dintre scopurile proiectului nostru va fi promovarea viitorului hostel pentru tineret din comuna Teişani, care se află în Olteni. Planul este de a deschide clădirea pentru turiști la sfârșitul acestui an. Hostelul va fi unul dintre multele hosteluri de tineret din lume, dar primul din această zonă a României. Prin urmare, aș dori să vă spun ceva mai multe despre conceptul de hosteling în general.
Totul a început în 1907, când un profesor de germană pe nume Richard Schirrmann a venit cu ideea de a crea un hostel pentru tineret. În timpul unei excursii cu clasa sa, care implica camping, au fost prinși de o furtună. În loc să fie nevoiți să rămână afară, li s-a permis să se adăpostească într-o clădire din școală. După această experiență, a decis să-și deschidă propria școală pentru toți tinerii drumeți veniți în zonă. Totuși, acest lucru a fost posibil doar în timpul vacanței de vară, deoarece clădirea a fost încă folosită ca școală pentru restul anului. Pentru a găzdui călătorii pe tot parcursul anului, cinci ani mai târziu a deschis primul hostel pentru tineret oficial din lume. Acesta a fost situat într-un castel din orașul său german Altena.
Practic, un hostel pentru tineret este o cazare supravegheată, ieftină, unde călătorii pot închiria un pat într-un cămin pentru una sau mai multe nopți. Oamenii pot veni singuri sau în grup. Într-un hostel, toate spațiile sunt comune. Aceasta înseamnă că, de exemplu, poți dormi într-un cămin cu călători italieni, poți să te speli pe dinți în baie lângă un oaspete indian, să te joci Uno în camera de zi cu un spaniol și să gătești cina în aceeași bucătărie cu un student din Polonia. Pentru că nu aveți un loc privat, veți întâlni o mulțime de alți călători. Ei vă pot spune despre țările și culturile lor și vă pot împărtăși experiențele lor.
După cum probabil ați observat deja, conceptul de hostel este diferit de conceptul de hoteluri. Într-un hotel, oaspeții rezervă o cameră completă, care include o baie. În hostel, oaspeții nu trebuie să rezerve o cameră completă, ci pot doar închiria un pat. Aceasta înseamnă că nu au aceeași confidențialitate pe care o au oamenii în hoteluri, deoarece toate spațiile din hostelului sunt comune. Pe de altă parte, acest lucru oferă oaspeților mai multe oportunități de a întâlni alți călători. În plus, în majoritatea hotelurilor nu este permis să vă aduceți propria mâncare. În hosteluri, totuși, oaspeții își pot aduce, pregăti și păstra singuri mâncarea fără nicio problemă. Și nu în ultimul rând, hostelurile sunt de obicei mai ieftine decât hotelurile.
Schirrmann și-a creat inițial conceptul pentru tineri, așa că a numit locul „youth hostel”. Unități de cazare similare au luat și acest nume. La început, hostelurile erau într-adevăr folosite doar de tineri. Acest lucru s-a schimbat de-a lungul timpului, pentru că în zilele noastre călătorii de toate vârstele pot sta în “hosteluri pentru tineret”. Majoritatea hostelurilor primesc oameni de toate vârstele, culturile și genurile diferite. Unele hosteluri pentru tineret au o politică de vârstă minimă pentru tinerii care călătoresc singuri, dar adesea copiii sunt bineveniți atunci când părinții lor vin cu ei și își rezervă o cameră privată.
De obicei, în hosteluri sunt posibile o mulțime de lucruri, iar membrii personalului sunt de obicei dispuși să te ajute cu tot felul de lucruri. Cele mai multe pensiuni au o relație bună și strânsă cu comunitatea locală și mediul. De exemplu, pensiunea poate avea angajați care au crescut în zonă sau angajați cu multă experiență în călătorii care cunosc bine zona. Acești membri ai personalului pot sfătui oaspeții despre lucruri de făcut și locurile în care pot merge. Astfel, ei pot promova și producătorii locali, instituțiile și afacerile.
Numărul total de hosteluri din România nu este încă foarte mare, dar aici se deschid în fiecare an mai multe pensiuni. Aproape toate sunt situate în orașe, de exemplu în București, Cluj-Napoca, Brașov și Timișoara. Cu toate acestea, atâta timp cât oamenii ies și explorează, în afara orașelor sunt multe lucruri de văzut și de făcut. Așa cum însuși Schirrmann a spus odată: „Este imposibil să stoarceți nelimitata lume într-o sală de clasă aglomerată”. (sau în acest caz, câteva orașe) „Deci școala trebuie să iasă în lume.” Și folosirea hostelurilor este doar o modalitate de a face asta…
Turism Sustenabil
În ianuarie 2020 am decis ca pe tot parcursul anului voi căuta oportunități de a călători. Evident că nu s-a întâmplat, iar timpul petrecut în schimb citind și urmărind filme în interiorul casei m-a făcut să mă gândesc la călătoriile anterioare și la cât de mult îmi plăcea să văd locuri noi, să încerc diferite mâncăruri și să mă bucur de frumusețea arhitectonică, culturală și naturală.
În timp ce călătoria poate fi o modalitate de a câștiga noi experiențe și de a lua o pauză de la grijile de zi cu zi, această experiență este complet diferită pentru cei care locuiesc în acel loc. Turiștii pot simți că ceea ce fac departe de casă nu are efecte, trăind momentan într-o lume distinctă care există doar pentru ei în acel moment, până când își părăsesc locul de vacanță și se întorc acasă, cu viața și preocupările lor reale – o distincție care nu există pentru toți cei cărora acel loc îl reprezintă “acasă”. Locurile în care oamenii călătoresc existau înainte și continuă să existe și după vacanțe, iar ceea ce fac turiștii acolo continuă să aibă efect asupra zonei, naturii și populației acesteia.
Așadar, deși ne dorim ca vacanțele și călătoriile noastre să fie cât mai relaxante posibil, este important să vedem că nu vom avea din neatenție un efect negativ asupra locurilor pe care le vizităm – și de aceea este important să vorbim despre turism durabil.
Turismul durabil este definit de Organizația Mondială a Turismului ca „Turism care ține seama pe deplin de impacturile sale economice, sociale și de mediu actuale și viitoare, răspunzând nevoilor vizitatorilor, industriei, mediului și comunităților gazdă”.
În timp ce turismul poate avea unele efecte economice foarte pozitive și poate crea locuri de muncă, el necesită o cantitate mare de resurse, iar dezvoltarea turismului fără a se concentra pe interesele pe termen lung poate duce la un impact dăunător în mai multe domenii. Pe măsură ce numărul de turiști într-o anumită zonă crește, crește și presiunea asupra acelei zone, care are nevoie de mai multe resurse pentru a-i primi pe acești turiști – mai multe clădiri, mai multe activități. Aceasta înseamnă că, pe măsură ce mai mulți oameni călătoresc, devine mai important să ne gândim la modalități noi și mai durabile de a face asta, pentru a minimiza problemele legate de turismul tradițional.
Cei trei piloni ai turismului durabil sunt pilonul economic, pilonul de mediu și pilonul social. În loc să folosim prea multe resurse naturale și să facem activități care dăunează speciilor și habitatelor locale, putem folosi resursele în mod responsabil și conservam biodiversitatea. Putem ajuta economia locală prin sprijinirea afacerilor locale care tratează și plătesc angajații locali în mod echitabil. Și putem respecta, de asemenea, comunitățile și tradițiile locale, susținând un contact respectuos între culturi.
Turismul durabil nu este ceva ce poate fi realizat doar cu efortul turiștilor responsabili – acesta este ceva care implică întreaga industrie a turismului și necesită acțiuni economice și politice mari. Chiar și așa, dacă vom călători și ne bucurăm să petrecem timp într-un anumit loc, ar trebui să vedem totuși ce putem face pentru a ne asigura că impactul nostru în acel loc nu va lăsa mai rău decât a fost.
Câteva lucruri care pot fi făcute pentru a călători mai sustenabil:
-Evitați călătoriile cu avionul
-La destinație, folosiți mijloacele de transport în comun sau mergeți pe jos
– Cazare la o unitate de cazare certificată verde
-Cumpărați produse locale și susțineți economia locală
– Respectați diferențele culturale
– Limitați cantitatea de deșeuri pe care o produceți în timpul călătoriilor
-Cercetați și planificați înainte de a călători
Tema turismului durabil poate fi deosebit de relevantă în cazul României: până acum, România nu a fost la fel de populară ca destinațiile turistice majore și, din această cauză, nu s-a pus un accent mare pe turismul durabil. Cu toate acestea, România este o țară cu mult potențial pentru turism și devine din ce în ce mai populară ca destinație turistică. Aceasta înseamnă că este necesar să se profite de beneficiile aduse de turism fără a compromite durabilitatea. Lipsa oportunităților economice și emigrarea tinerilor lasă singure generațiile mai în vârstă în sate mici, tradiționale, riscând pierderea culturii și istoriei zonei. Turismul în aceste zone poate oferi oportunități economice, poate ajuta la dezvoltarea acestor zone și poate împărtăși cultura și natura cu alți oameni – atâta timp cât există un efort de a gândi sustenabi
··· English ···
In January of 2020 I had decided that throughout the year I was going to seek opportunities to travel. Obviously that didn’t happen, and the time that I spent instead reading and watching movies inside the house made me think about previous travels and how much I enjoyed seeing new places, trying different food, and enjoying the architectonic, cultural and natural beauty.
While traveling can be a way of gaining new experiences and taking a break from day-to-day worries, this experience is completely different for those that live in that place. Tourists can feel that there are no effects to what they do away from home, living momentarily in a distinct world that only exists for them in that moment until they leave their vacation spot and return to their home, with their real life and concerns – a distinction that doesn’t exist to everyone for whom that place is home. The places to where people travel existed before and continue existing after the holidays, and what tourists do there continues having an effect on the area and its nature and population.
So, while we want our holidays and travels to be as relaxing as possible, it is important to see that we won’t inadvertently have a negative effect in the places we visit – and that is why it’s important to talk about sustainable tourism.
Sustainable tourism is defined by the World Tourism Organization as “Tourism that takes full account of its current and future economic, social and environmental impacts, addressing the needs of visitors, the industry, the environment and host communities”.
While tourism can have some very positive economic effects and create employment, it requires a big amount of resources, and the development of tourism without a focus on long-term concerns can lead to a damaging impact in multiple areas. As the number of tourists in a certain area increases, so does the pressure on that area, which needs more resources to welcome these tourists – more buildings, more activities. This means that as more people are travelling it becomes more important to think of new, more sustainable ways of doing that, to minimize the issues with traditional tourism.
The three pillars of sustainable tourism are the economic pillar, the environmental pillar and the social pillar. Instead of using too many natural resources and doing activities that harm local species and habitats, we can use resources responsibly and conserve biodiversity. We can help the local economy by supporting local businesses that treat and pay local employees fairly. And we can also respect the local communities and traditions, supporting a respectful contact between cultures.
Sustainable tourism isn’t something that can be achieved only with the effort of responsible tourists – this is something that involves the entire tourism industry and requires big economic and political action. Even so, if we are going to travel and enjoy spending time in a certain place we should still see what we can do to make sure that our impact in that place will not leave it worse than it was.
Some things that can be done to travel more sustainably:
-Avoid air travel
-At your destination, use public transports or walk
-Stay at a green-certified accommodation
-Buy local products and support the local economy
-Respect cultural differences
-Limit the amount of waste you produce while traveling
-Research and plan before you travel
The topic of sustainable tourism can be particularly relevant in the case of Romania: so far, Romania hasn’t been as popular as the major tourist destinations, and because of this, there hasn’t been a big focus on sustainable tourism. However, Romania is a country with a lot of potential for tourism, and is becoming more popular as a tourist destination. This means that there is a need to take advantage of the benefits brought on by tourism without compromising sustainability. The lack of economic opportunities and the emigration of young people leaves older generations alone in small, traditional villages, risking the preservation of culture and history. Tourism in these areas can provide economic opportunities, help develop these areas and share nature and culture with other people – as long as there is an effort to think sustainably.
Noua iarnă / New winter
/Josue a scris acest articol în engleză. Mulțumim lui Georgian pentru traducere. /
Suntem acum în mijlocul celei mai ciudate ierni din viața noastră, cel puțin așa a fost pentru mine, nu numai pentru situația pandemică internațională, ci și din cauza experiențelor pe care le-am trăit și a oamenilor pe care i-am cunoscut. În mod ironic, am crezut că anul acesta a fost un moment bun nu pentru călătorii, ci pentru a mă muta într-o altă țară în calitate de membru al programului corpurilor europene de solidaritate. Să fim sinceri: să faci voluntariat în altă țară, să înveți lucruri noi, să cunoști oameni noi, este mult mai bine decât să stai acasă în orașul tău obișnuit, asistând la lecții online. Așadar, voi împărtăși aici o parte din experiența mea ca străin în România rurală.
We are now in the middle of maybe the weirdest winter of our lives at least it has been like that for me, not only for the international pandemy situation but also because of the experiences I´ve lived and the people I´ve met. Ironically I thought that this year was a good moment not for travel but to move to a different country as member of europen solidarity corps. Let´s be honest to volunteer in another country learning new things knowing new people is far way better than stay at home in your usual city assisting to online lessons. So, on this occasion I´m going to tell you part of my expirience as foreingner in rural Romania.
Căci cine nu știe, eu sunt Josu și vin dintr-o parte mai uscată a lumii, nu este ca și cum aș fi „tuareg” care trăiește în deșert, dar să spunem că în patria mea peisajul era verde iarna și galben vara.
For who doesn´t know, I´m Josu and I´m coming from a drier part of the world, it´s not like I´m a “tuareg” who lives in the desert but let´s say that in my homeland the landscape used to be green in winter and yellow in summer.
După ce am primit în sfârșit documentele mele spaniole pentru prima dată, am cumpărat un zbor pentru a veni în România pe 7 ianuarie. Am ajuns deja pe 8 dimineața devreme și, ca să fiu sincer, m-am așteptat să fie puțin mai rece când am ieșit din avion, dar au fost aproximativ 2 ° C. Era într-adevăr frig, dar putea fi și mai rău. Acolo de unde vin această temperatură ar putea fi cea minimă, uneori ajunge la 0 ° C, dar nu este niciodată suficient de rece ca să ningă. Totuși, în acea zi m-am întâlnit cu coordonatorul meu care a venit să mă ia și am început drumul spre Izvoarele. Drumul părea același ca atunci când venisem prima dată vara, același drum, aceleași case și aceleași altare deoparte, de asemenea adânc în noapte. Pur și simplu era mai frig.
After I got finally my Spanish documents for the first time I bought a flight to come to Romania on 7th of January I arrived already on 8th in the early morning and to be honest I expected it to be a little bit colder when I got out from the plane but it was like 2ºC. It was cold indeed but it could be worse. Where I come from that temperature could be the minimum, sometimes we reach 0ºC but it´s never enough to snow. However, that day I met my coordinator who came to pick me up and we started the way to Izvoarele. The way seemed the same than when I came the first time on summer, the same road, the same houses and the same shrines aside, also deep in the night. It just was colder.
Am ajuns la noua mea casă gazdă în jurul orei 04:30 și, deși eram obosit, nu aveam somn, așa că am decis să mănânc ceva și să mă uit la ceva distractiv în laptop. Încercam doar să mă linistesc și să mă simt confortabil până când brusc m-am uitat pe fereastră. Nu mă așteptam ca lumina ușoară a zorilor să mă lase să văd că ningea de când am intrat în casă și curtea era deja complet albă. Știu că acest lucru trebuie să sune prost și foarte normal pentru o mulțime de oameni, dar dacă vă spun că nu am văzut niciodată că ninge până atunci? Adică am văzut zăpada doar o dată, dar nu ningea cu adevărat și era într-un loc în care nu existau multe elemente în jurul meu, cum ar fi case, copaci, oameni … în afară de asta a fost acum nouă ani așa că…
I arrived to my new host house at around 4:30 AM and even though I was tired I was not really sleepy so I decided to eat something and watch something entertaining in my laptop. I was just trying to chill and make myself comfortable until suddenly, I looked through the window. I didn´t expected the slight light of the dawn to let me see that it had been snowing since I got into the house and the yard was already completely white. I know that this must sound silly and super normal for a lot of people but, what if I tell you that I never saw it snowing until then? I mean, I only saw the snow once but it was not really snowing and it was in a place where there was not a lot of elements around me such as houses, trees, people… besides it was nine years ago so…
Oricum, bineînțeles văzând că am decis să merg la plimbare pentru a cunoaște mai bine noul meu sat începând din curtea mea. Terminând acolo, m-am aventurat pe stradă și am început să merg. La un moment dat mă întorc în lateral și am intrat într-o mică „stradă” sau mai bine pe o potecă, care este traversată la un moment dat de șinele de tren. Imaginea aceea dintr-o clipă mi-a amintit de scena clasică a unui tren care trecea prin filmul peisajul alb al Europei de Est
Anyways, of course seeing that I decided to go for a walk to get to know better my new village starting from my own yard. Finishing there, I ventured out the street and started to walk. At some point I turn to the side and got into a little “street” or better yet a path which is crossed at some point by the traintracks. That image by a moment reminded me of the classic scene of a train going through the white countryside of the eastern europe in the movies.
După câteva minute de coborâre, tocmai m-am lovit de râul Crasna, cel care dă numele străzii mele și acelei frumoase mănăstiri de dincolo de Schiulesti. Doar să menționez că a fi acolo toamna a fost ca și cum ai fi fost într-un basm.
After some minutes going downhill I just bumped into the Crasna River, the one which gives the name to my street and that beautiful monastery beyond Schiulesti. just mention that being there on Autumn was like immerse oneself into a fairytale.
În cele din urmă, pe măsură ce ningea și am început să-mi ud blugii, am decis să mă întorc acasă la casa mea confortabilă pentru a încerca să ma încălzesc. Mi-a plăcut România vara,toamna, dar mi s-a părut frumos peisajul acoperit de zăpadă. Sunt sigur că o să mă bucur de primăvară aici. De asemenea … Da, este foarte frumos să folosești lemnul și să faci foc singur pentru a-ți încălzi casa, dar … Haide, încă douăzeci de grade nu sună așa de rău, nu?
Eventually as it kept snowing, and I started to get my jeans wet I decided to go back home to my cozy house to try to warm it up. I liked Romania on Summer also in Autumn, I found the snow-covered countryside beautiful. I´m sure I´m going to enjoy the spring here. Also… Yeah, it´s very nice to use wood and make fire yourself to get your house warm but… Come on, twenty degrees more doesn´t sound that bad, eh?
Portret de voluntar – Paco (Franţa)
Bună, mă numesc Paco, am 21 de ani și vin din estul Franței, nu departe de Strasbourg.
După bacalaureatul științific, am făcut doi ani la Strasbourg la Universitatea de Științe Tehnice a Activităților Fizice și Sportive. Au fost doi ani grozavi, foarte plini de satisfacții, dar în cele din urmă mi-am dat seama că vreau să fac ceva mai concret. Așadar, când trebuia să-mi reiau al treilea an, am decis să fac o pauză și să mă reorientez, de aceea am candidat pentru un loc de muncă mai aproape de orașul meu natal: Mulhouse. Am lucrat timp de 8 luni într-un supermarket și foarte repede am reușit să mă confrunt cu ritmul și cerințele unui loc de muncă cu normă întreagă. Am renunțat pentru că am vrut să mă implic în alte proiecte.
În prezent sunt în România la Izvoarele pentru un proiect de serviciu civil de 12 luni. Am decis să vin la asociația Curba de Cultură pentru că am avut deja ocazia toamna trecută să fac parte din proiectul de 2 luni de la Teisani, unde am renovat un centru de tineret. Acest proiect a fost uimitor pentru că am putut să învăț o mulțime de abilități, informații și mai presus de toate am ajuns să cunosc oameni noi și frumoși. În acest an mă voi putea implica în mai multe proiecte, cum ar fi descoperirea Teisaniului, cu scopul de a face o monografie, de a organiza activități cu centrul mobil de tineret și de a lucra în jurul sarcinilor zilnice de la Curba de Cultură …
Am avut ocazia să călătoresc în viața mea, dar niciodată cu ideea de a rămâne 1 an în aceeași țară, așa că sper că anul acesta îmi va permite să înfloresc, să învăț și să descopăr o mulțime de lucruri. Dar am încredere.
Hi, my name is BLIND-CEROI Paco, I am 21 years old and I come from Eastern France not far from Strasbourg.
When I had my scientific baccalaureate, I went straight to two years in Strasbourg at the University of Technical Sciences of Physical and Sports Activities. It’s been two great, very rewarding years, but finally I realized that I wanted to do something more concrete. So when I had to resume my third year I decided to take a break and reorient myself, that’s why I applied for a job closer to my hometown: Mulhouse. I worked for 8 months in a supermarket, and very quickly was able to be confronted with the pace and the demands of a full-time job. I quit because I wanted to get involved in other projects.
Currently I am in Romania in Izvoarele for a civic service of 12 months. I decided to come to the Curba de Cultura association because I already had the chance last fall to be part of the 2-month project in Teisani, where we renovated a youth center. This project was amazing because I was able to learn a lot of skills, information and above all I got to know new beautiful people. During this year I will be able to get involved in several projects such as the discovery of Teisani with the objective of making a monograph, organizing activities with the mobile youth center, and working around the daily tasks at Curba de Cultura…
I had the opportunity to travel in my life but never with the idea of staying 1 year in the same country, so I hope that this year will allow me to flourish, learn and discover a lot of things . But I trust it.
Doi străini trăind sărbătorile de crăciun în România
/Andrea și Gertrudis au scris acest articol în engleză. Pentru a citi originalul, vezi textul mai jos./
Noi suntem Gertrudis și Andrea, voluntari ai asociației ‘’Curba De Cultură’’ aici în România, mai exact în comuna Izvoarele (Prahova). De-a lungul acestui an, suntem implicați în proiectul ‘’Discover Teisani’’ (Descoperă Teișani): inițiativă pentru a promova comuna și locuitorii Teișaniului utilizând conținut audio-vizual, articole și multe alte materiale. Cu toate astea, astăzi suntem aici pentru a vorbi despre altceva.
Acest articol este pentru toți cititorii curioși ce vor să știe cum se sărbătorește în alte țări de Crăciun și Anul Nou. Vom vorbi despre ceea ce am văzut, despre experiențele trăite, despre senzațiile și sentimentele pe care le-am trăit în primul nostru festival ca străini.
Toată lumea știe că venirea Crăciunului este deseori sinonim cu apariția decorațiunilor: orice tip de ornamente, lumini și LEDuri de toate formele și culorile, Moși Crăciuni tăcuți în mijlocul de a se cățăra pe fiecare terasă… Din experiențele noastre trecute am crezut că le-am văzut pe majoritatea. Ne-am înșelat, căci din păcate nu fusesem în România înainte. Să spunem că a fost incredibil nu e suficient, felul cum de pe-o zi pe alta fiecare casă s-a aprins, transformând strada liniștită de țară în ceva mai similar cu felul cum ne imaginăm că ar fi o stradă din cartierul chinezesc (Chinatown).
Puteam deja în acele zile să simțim spiritul Crăciunului sau, cel puțin, puteam simți că etapa pregătitoare era în curs de desfășurare. Apoi, zi după zi, din ce în ce mai mulți oameni au început să se deplaseze spre sat. Mai multe strigăte, mai multă muzică, mai mult petrecut. Cu toate astea, momentul exact în care am perceput în sfârșit că e sărbătoare a fost trezitul în acea dimineață înmuiată de un cântec, canto. Am descoperit ulterior că am auzit ”colindatul”, colindele de Crăciun. În esență această tradiție constă într-un grup de persoane cântând la instrumente și vocal cântece, aceștia mergând din casă în casă. Originar, colindele de Crăciun aveau funcție de ritual, mai exact aceea de a ura fertilitate și abundență. Astăzi, scopul comun al colindelor este acela de a alunga spiritele rele ale lui ianuarie și de a ura un Crăciun și An Nou fericite, creând o atmosferă colorată și magică.
Crăciunul se apropia, iar satul era în priză. Aerul era acum plin de pocnitori, muzică tradițională și pocniturile biciurilor fluturate de băieți. Ultima dintre acestea, la fel ca în cazul colindelor de Crăciun, este o tradiție bine fondată: băieții flutură un bici lung în aer, producând pocnituri tunătoare. Primele câteva dăți când am auzit acel sunet am crezut că erau focuri de armă. Sună destul de puternic, și chiar este, pentru a alunga spiritele rele.
Neașteptatul punct culminant al sărbătorilor a venit de Ajunul Anului Nou. Nu am fi crezut niciodată că odată cu miezul nopții cerul de deasupra Izvoarelor va fi colorat de o multitudine de artificii. Pentru acele minute intense artificiile au apărut dintr-o parte în alta, fără răgaz. Până și casa din fața noastră a decis să ia parte în acest dans. Odată cu căderea cenușii lăsate de artificii am mers în stradă, purtând măști și, purtați de euforie, am cunoscut doi copii care erau și ei purtați de euforia de a cunoaște străinii din zonă. A durat ceva, puține cuvinte dar multe gesturi, și ne-am trezit absorbiți într-un dans, condus de copii. Într-un cerc, ținându-ne unii de alții, am urmărit muzica care nu ne-a părăsit vreodată, mereu în fundal. A fost un final potrivit, un rămas bun al anului care ne-a lăsat într-o dispoziție pozitivă de care aveam nevoie pentru a continua planificarea următoarei explorări.
Desigur, drumețiile în zonele din jur a fost absolut obligatorie. Prahova este un județ minunat pentru cei care iubesc natura. Numai în Izvoarele era un traseu liniștit mergând spre Schiulești și, odată acolo, poți continua până la Mănăstirea Crasna. Pe lângă asta, a meritat să vizităm dealurile din Teișani. Iarna oferă o atmosferă magică odată ce se așterne zăpada, dar chiar și înainte te poți bucura de diversitatea culorilor ce rămân din timpul toamnei. Am mers în drumeție de asemenea în SInaia, unde a fost surprinzător de liniștit. Deși tot turismul din Sinaia pare concentrat pe schiat, cărările pentru a ajunge la nivelul de 1450 m erau goale, iar noi am avut sentimentul că toată imensitatea naturii era pentru noi. Cu siguranță, trebuie să fi pregătit cu energie și pantofi potriviți pentru un astfel de plan. Cu toate astea, poți de asemenea găsi și activități mai relaxante în Sinaia, precum vizitarea castelului Peleș. Acolo, îți vor fi introduse un mix de stiluri (turcesc, maur, venețian, al lui Louis IV…) și rafinatul lucru în lemn care caracterizează clădirea.
Nu putem termina fără să menționăm că am avut șansa să vizităm Bucureștiul în timpul sărbătorilor. Ne-a dat o impresie similară a unui loc plin de viață cu un mix interesant de stiluri în ceea ce privește clădirile. Nu în același fel, dar de asemenea atractiv. Cu cantitatea de lumini, noaptea a fost îndeosebi vie în centrul vechi. A trebuit să fim în capitală pentru a ajunge în Sinaia cu trenul. Am avut norocul de a ne urca într-un tren internațional istoric și frumos spre Viena, unul cu compartimente separate. Cu siguranță trenurile din România merită un alt articol în viitor.
În scurtul timp în care am fost în București, am putut vizita câteva librării. Acestea erau pline de decorațiuni șic de Crăciun. Cu toate astea, privirile noastre au mers direct spre rafturi de parcă căutau comori. Aceste locuri, la fel ca și bibliotecile, par să păzească într-un loc spațiu foarte mic o cantitate enormă de cunoaștere despre cultura unei țări. Nu doar datorită conținutului cărților în sine, dar și prin felul cum rafturi sunt așezate, subiectele și autorii de care sunt interesați..
În concluzie, suntem fericiți că acesta este doar începutul călătoriei noastre. Prin ”Discover Teișani” suntem în locul perfect pentru a ne satisface curiozitatea interioară, care se așteaptă să aprecieze toată bogăția acestei țări.
/Original title: Two foreigners living winter holidays in Romania/
We are Gertrudis and Andrea, volunteers of the association ‘’Curba De Cultură’’ here in Romania, precisely in the comune of Izvoarele (Prahova). For this year, we are involved in the project ‘’Discover Teisani’’: the initiative for promoting the commune and the citizens of Teișani utilizing audio-visual content, articles and many other materials. Nevertheless, today we are here to talk about something else.
This article is for all the curious readers who want to know about how it is celebrated in other countries on Christmas and New Year’s Eve. We will talk about what we saw, the experiences lived, the sensations and feelings we felt in our first fest as a foreign.
Everyone knows that the arrival of Christmas is often synonymous with the arrival of decorations: any type of ornament, lights and LEDs of all forms and colours, silent Santa Claus in the middle of climbing on every terrace … From our past experience we thought we had seen most of them. We were wrong, alas we had never been in Romania before. It was incredible, to say the least, how from one day to the next every house suddenly turned on, transforming the quiet country road into something more similar with how we imagine a street in Chinatown would be.
We could already feel in those days the Christmas spirit or, at least, we could feel that the preparatory phase was underway. Then, day after day, more and more people began to flock to the village. More shouting, more music, more partying. However, the exact moment in which we finally perceived to be in celebration was the awakening on that morning softened by a song, a canto. We discovered later that we heard the ‘’colindat’’, the Christmas carols. Basically that tradition consists of a group of people playing instruments and singing songs goes from one house to another. Originally, Christmas carols had a ritual function, namely that of wishing fertility and abundance. Today the common purpose of carols is to chase away the bad spirits of January and to wish a merry Christmas and the New Year’s Eve, creating a colourful and magical atmosphere.
Christmas was upon us and the village was fermenting. The air was now filled with the firecrackers, traditional music and the cracking of whips waved by the boys. The latter, as the Christmas carols, is a well-founded tradition: the boys wave a long whip in the air, producing thundering pops. The first few times we heard that sound we thought it was gunshots. Sound powerful enough, it is thought, to ward off evil spirits.
The unexpected climax of the holidays came on New Year’s Eve. We would never have thought that with the click of midnight the sky above Izvoarele would be coloured by a multitude of fireworks. For those intense minutes fireworks appeared from one side to the other, without respite. Even the house opposite ours decided to take part in that crackling dance. With the fall of the ashes left by the fireworks we went down the street, wearing masks, and taken by the euphoria, we met two kids who were also taken by the euphoria of meeting the strangers in the zone. It took a little, a few words but many gestures and we found ourselves immersed in a dance, led by the kids. In a circle, holding each other, we followed the music that never left us, always in the background. It was a worthy ending, a year’s farewell that let us in the positive mood we needed to continue planning the next explorations.
Of course, hiking in the surrounding areas was a must. Prahova is a great county for those who love nature. Just in Izvoarele, there is a quiet path going to Schiulesti and, once there, you can continue until the Crasna Monastery. Besides, it is worthwhile visiting the hills in Teisani. Winter provides a magical atmosphere once the snow arrives, but even before you can enjoy the diversity of colours that remains from the autumn. We also hiked in Sinaia and it was surprisingly calm. Although the tourism in Sinaia seems focused on skiing, the paths to arrive at the level 1450m were empty, and we had the feeling that all the immensity of nature was for us. For sure, you need to be prepared with energy and proper shoes for this kind of plan. However, you can also find more relaxed activities in Sinaia, such as visiting the Peleș Castle. There, you will be introduced in a mixture of styles (Turkish, Moorish, Venetian, Louis IV…) and the refined work in the wood that characterizes the building.
We cannot finish without mentioning that we had the chance to visit Bucharest during these holidays. It gave us a similar impression of a lively place with an interesting mix of styles in buildings. Not in the same way, but likewise attractive. With the amount of lights, the night was particularly alive in the old town. We had to be in the capital to arrive in Sinaia by train. It was lucky to get on an historical and beautiful international train heading to Vienna, ones with separate compartments. For sure, trains in Romania deserve another article in the future.
In the short time we were in Bucharest, we could visit a couple of bookstores. They were full of fancy decorations for Christmas. However, our eyes glanced directly at the shelves as they were looking for a treasure. These places, as well as the libraries, seem to safeguard in a very small space an enormous amount of knowledge about a country’s culture. Not only because of the content of the books themselves, but also because of the way the shelves are arranged, what subjects and authors they are interested in…
In conclusion, we are happy that this is only the beginning of our journey. Through ‘’Discovering Teisani’’ we are in the perfect place to satisfy our inner curiosity, which is expecting to appreciate all the wealth of this country.
The renovation of the youth Centre in Teisani – Renovarea Centrului de Tineret din Teisani
During these last three weeks I was part of a team that helped renovate a kindergarten school to a youth centre. A lot of work had to be done, physical work mostly. When I arrived there, they had already started with scratching the walls. Truthfully I was a bit glad because it looked like it took a lot of time and energy to do so. There were a lot of tasks that had to be done; the first task that I had to learn, because I had no idea what I was doing, was putting cement on the wall. It was super hard the first try, most of the cement ended on my clothes and the floor rather than on the wall.
After the cement dried, the next task was to plaster the wall with glett twice. It was a bit frustrating because we had to try covering the cement that was grey with white glett which was super hard to straighten out. There were lines everywhere and they were fast. The second layer of glett was even harder because it had to be thin and smooth in order not to sand a lot afterwards. It was hard but I liked doing it although my clothes weren’t happy, they were full of glett. After two layers of glett we had to start sanding to make the walls smooth. I thought the sanding part would not be hard but I was wrong, it was super difficult because the dust kept getting in your eyes even though I was wearing glasses to protect them. During the last week I was also helping another volunteer with the tiles in the bathroom. I like it because it requires precision and the machine was quite fun to use to cut the tiles with. Last part was painting the rooms with white paint. The ceiling was the hardest to paint because the paint was falling from the brush to the floor and on my clothes. I have a lot of pictures with specs of paint on my face, it was really funny.
Although it was a hard task to do and sometimes frustrating, I am really glad that I was part of the team. I was not seeing the whole picture until I saw the finish line. I have learnt so many new skills and I loved meeting new volunteers. It was really fun working together. I am looking forward to using the youth centre for activities in the near future for youths and I am really happy that now they have a place to go to learn and have fun at the same time.
Now I can say that I am ready to build my own house in the future and to call all volunteers who were involved to help me!
In ultimele 3 saptamani am facut parte dintr-o echipa care a ajutat la renovarea unei foste gradinite intr-un centru de tineret. Foarte multa munca a fost depusa, in special munca fizica. Cand am ajuns aici, deja incepusera cu reparatul peretilor. Sincer m-am bucurat pentru ca parea ca o buna parte din munca cea mai grea fusese deja facuta. Totusi erau o gramada de sarcini ce necesitau sa fie facute, prima pe care am invatat sa o fac a fost cimentarea peretilor. A fost greu la inceput si mare parte din ciment a ajuns mai degraba pe hainele mele si pe podea decat pe pereti.
Dupa ce cimentul s-a uscat, urmatoarea sarcina a fost tencuirea peretilor cu glet, de doua ori. A fost frustrant pentru ca incercam sa acoperim cat mai bine cimentul gri, cu gletul care era alb in asa fel incat sa fie neted. Erau denivelari peste tot si a fost greu de nivelat. Al doilea strat de glet a fost chiar mai greu, fiind si mai subtire si greu de intins uniform. A fost o munca destul de grea, dar m-am bucurat facand-o cu toate ca mi am murdarit hainele. Dupa gletuirea peretilor a fost nevoie sa slefuim tot cat sa nu se observe denivelari in pereti. Credeam ca partea asta urma sa fie cea mai usoara, dar m-am inselat, pentru ca tot praful intra in ochi, cu toate ca purtam ochelari de protective.in ultima saptamana am ajutat alt voluntar, cu montatul gresiei din baie. Partea aceasta a fost destul de placuta pentru ca implica destula precizie si nu a fost o treaba grea manevratul masinii de taiat gresie. Ultima parte a fost sa zugravim interiorul. Tavanul a fost cel mai greu de zugravit, pentru ca pica vopseaua pe haine sip e podea. Am cateva poze care descriu mai bine situatia.
Cu toate ca a fost munca grea si uneori frustranta, chiar ma bucur ca am facut parte din aceasta echipa. Nu am vazut iaginea de ansamblu pana nu am terminat tot. Am invatat sa duc la capat niste sarcini pe care pana acum nu ma gandeam ca le pot face, si m-am bucurat sa intalnesc cu voluntarii noi. A fost distractiv sa lucram impreuna. Abia astept sa folosim centrul pentru activitati cu tinerii si copiii si sunt foarte fericita ca acum o sa aiba un loc unde sa vina si sa invete, dar sis a se distreze.
Acum pot spune ca sunt pregatita sa imi construiesc singura casa in viitor si ca voi chema voluntarii implicate sa ma ajute!
The simple Schiulesti house bread – Pâine simplă de casă în Schiulesti
Over the last couple weeks, I have started to make bread for my housemates and me, and it has become quiet a succes. Normally I don’t like baking or cooking, but for me there is nothing better than new baked bread.
The recipe is quite simple. You just need 8 ingrediens:
– 7 gram of dry yeast ( what normally commensurate to 1 pack of dry yeast)
– 5 dl and 40 cl hot water ( around 40 degrees)
– 3 spoonful sugar
– 1 teaspoon fine salt
– 2 spoonful oil ( sunflower or olive)
– Around 1 kilo of flour
– 1 egg
– Optional : 150 gram of fine oat
Procedure:
– Dissolve the dry yeast in the hot water in a bowl.
– Add the sugar, salt and oil
– Add flour until the dough is not sticky and not stuck to your hands.
– You can optional take the bread out on the table, to knead it better.
– Put it back in the bowl with a little oil in the bottom
– Let it rest in a warm and dry place, for at least 1 hour and 30 minutes
– Turn on the oven ( we have gas, so i have no idea how hot it is, but around 190 degrees)
– When its done resting divide it in 2 bread, and put them on a separate baking tray, and brush it with a beaten egg
– Put it in the oven, until it golden on the top.
And tada you should have 2 beautiful bread.
În ultimele două săptămâni, am început să pregătesc pâine pentru colegii cu care stau și pentru mine și a devenit un adevărat succes. În mod normal, nu-mi place să coc sau să gătesc, dar pentru mine nu este nimic mai bun decât pâinea nouă coaptă.
Rețeta este destul de simplă. Ai nevoie doar de 8 ingrediente:
– 7 grame de drojdie uscată (ceea ce este în mod normal proporțional cu 1 pachet de drojdie uscată)- 5 dl și 40 cl de apă fierbinte (aproximativ 40 de grade)
– 3 linguri de zahăr
– 1 linguriță de sare fină
– 2 linguri de ulei (floarea soarelui sau măsline)
– Aproximativ 1 kg de făină
– 1 ou
– Opțional: 150 de grame de ovăz fin
Procedură:
– Se dizolvă drojdia uscată în apa fierbinte într-un vas.
– Adăugați zahărul, sarea și uleiul
– Adăugați făină până când aluatul nu este lipicios și nu este lipit de mâini.
– Puteți scoate opțional pâinea pe masă, pentru a o frământa mai bine.
– Puneți-o înapoi în castron cu puțin ulei
– Lăsați-o într-un loc cald și uscat, timp de cel puțin 1 oră și 30 de minute
– Porniți cuptorul (avem gaze, așa că habar nu am cât de fierbinte este, dar pe la 190 grade)
– După aceea, împărțiți-o în 2 pâini și puneți-le pe o tavă separată de copt și periați-le cu un ou bătut.
– Puneți-le în cuptor, până se înroșesc deasupra.
Și tada ar trebui să ai 2 pâini frumoase.
Experiența Habemus Ha(m)bar
Avem un hambar și avem habar ce să facem cu el. Așa a început proiectul Habemus Ha(m)bar anul trecut când am plănuit împreună cu autoritățile comunei Teișani să folosim resursele comunei în interesul tinerilor din comunitate. Planurile și ideile s-au transformat într-o serie de proiecte care au primit și finanțare europeană prin programul Corpul European de Solidaritate. Așa a apărut Habemus Ha(m)bar care a început în martie 2020 și care trebuia să reunească 45 de voluntari internaționali în trei serii a câte 15. Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg mai niciodată, căci pandemia ne-a încurcat destul de rău. Am reușit însă să adunăm două echipe de voluntari (36 de voluntari în total) cu care am făcut minuni de-a dreptul.
Prima echipă de voluntari a început munca la renovarea fostei grădinițe pentru a o transforma într-un centru de tineret, într-un mediu sigur și confortabil în care tinerii din comună și nu numai să se întâlnească, să socializeze și să învețe prin metode de învățare experiențială. Totodată au început și munca la organizarea celei de-a doua ediții a festivalului rural de tineret – Ruralympics. Cea de-a doua echipă a continuat munca de renovare și a făcut deschiderea oficială a Centrului de Tineret Teișani.
Chiar dacă anul acesta situația a fost îngreunată de contextual pandemic, cei 36 de voluntari (români și internaționali) au reușit să facă o treabă uimitoare respectând totodată toate măsurile de protecție și siguranță. Rezultatele muncii voluntarilor s-au văzut în comunitate, dar și în ei înșiși, fiecare dintre ei plecând de aici cu o experiență care le-a schimbat viețile și cu o mulțime de noi prietenii și conexiuni pentru viitor.
Câteva reacții ale voluntarilor după proiect:
It was the best activity I did this summer, which I want to repeat, I recommended everyone to get involved in similar projects (Ștefan)
It was awesome. we did a lot we managed things beyond immagination. it was awesome (Raimo)
Iar la câteva luni de la terminarea stagiilor și întoarcerea acasă voluntarii au realizat că experiența proeictului Habemus Hambar le influențează pozitiv planurile de viitor, astfel unii au decis ce vor să studieze, ori ce loc de muncă își doresc, alții au profitat de acest răgaz și și-au analizat opțiunile dar mai ales au învățat să ia decizii informate și asumate. Stagiile de voluntariat i-au făcut pe cei 36 de tineri să devină niște adulți responsabili și cetățeni europeni pe nesimțite.
I told my friends it was nice experience they should also participate in these kind of programs (Muhammad)
I lived the greatest experience I can think of from my past 5 years, made new friends and had a sense of purpose whilst enjoying myself every day! (Franka)
Cât despre Centrul de Tineret Teișani, el își va deschide porțile din ianuarie, cu ajutorul altor voluntari, dar online pentru moment și de îndată ce se va putea și în formă fizică, gata să pună la dipoziție sala media dotată cu echipament profesional de înregistarare audio și video, dar și sala de activități, jocuri și timp liber cu atmosferă relaxantă și îmbietoare. Așadar, continuăm să facem lucruri bune pentru comunitatea locală
Găzduirea voluntarilor și întreaga muncă de organizare a festivalului, precum și cea de renovare au fost posibile cu sprijinul financiar al programului Corpul European de Solidaritate, un program de finanțare al Uniunii Europene.