My favorite mentor! – Mentorul meu favorit!
The European Volunteer Service isn’t only about the project, the house, the other volunteers, the coordinators, the association… it’s also about the mentor. Who? What? When? Where? I will explain you a bit.
The mentor is an outside person of the association who takes care of the integration in your new environment and community, the evolution in your project, but in general he/she is the personal support during the EVS. You can meet as many time as you want and need during the project, in the association or another place that you decide together. But this is a short description, because in fact, he/she does more than we expect in terms of personal development and profesional evolution.
Serviciul European de Voluntariat nu este doar despre proiect, casă, alți voluntari, coordonator, asociație… este și despre mentor. Cine? Ce? Când? Unde? Vă voi explica puțin.
Mentorul este o persoană din afara organizației care este responsabilă pentru integrarea voluntarului în noul mediu și noua comunitate, pentru evoluția proiectului, dar in general el/ea reprezintă suportpe plan personal de-a lungul SEV. Poți să te întâlnești cu mentorul de câte ori dorești, la sediul asociației sau în alt loc pe care îl decideți împreună. Dar asta e doar o descriere scurtă, defapt el/ea face mai mult decât ne-am așteptat atât pentru evoluția pe plan personal cât și profesional.
Now, I will explain more about my super mentor! Her name is Elena but everybody calls her Tromppy (the reason will stay secret 😉 ).
I remember exactly our first meeting. I arrived on 10th of April in Romania and the day after I met her in Brașov. This day was tiring for many reasons, but it was the beginning of a wonderful adventure for me. With Sorin, we left Curba de Cultură to reach Brașov, a beautiful town 2 hours away from Izvoarele, passing through the mountains and beautiful landscapes. Then, I met Tromppy and after a welcoming hug, we went to drink a coffee in one of the student’s favorite bar in the town. And we talked, talked and talked with my poor English, searching my words and sentences, to get to know each other. Then, we came back late, and I was trying to don’t fall asleep during the 2 hours back by car. I will not forget this second day in Romania.
Acum vă voi spune mai multe despre super-mentorul meu! Numele ei este Elena, dar toți o strigă Tromppy (motivul va rămâne secret 😉 )
Îmi amintesc cu exactitate prima noastră întâlnire. Am sosit pe 10 aprilie în România și în ziua următoare am întâlnit-o în Brașov. Ziua a fost una obositoare din mai multe motive, dar a fost începutul unei aventuri frumoase pentru mine. Împreună cu Sorin am plecat de la Curba de Cultură spre Brașov, un oraș frumos la două ore distanță de Izvoarele, trecând prin munți și peisaje superbe. Apoi am întâlnit-o pe Tromppy și după o îmbrățișare de bun venit, am mers să bem o cafea într-unul din barurile studențești din oraș. Și am vorbit, vorbit și vorbit din nou cu engleza mea săracă, căutându-mi constant cuvintele și propozițiile, pentru a ne cunoaște mai bine. Apoi, târziu ne-am întors și pe drum m-am străduit să nu adorm în cele două ore de drum cu mașina. Nu voi uita această a doua zi în România.
After this first meeting, we met one or two times per month, in the office or in Brașov. Each time, it was about new adventures, feelings, stories that we shared together, during one, two or three hours sometimes. Because, the mentoring isn’t only about myself, it’s a sharing about personal experiences together. And with Tromppy, we have to force ourselves to stop talking at some point, to let time for my housemates. Since June I’m not the only volunteer anymore!
We have a really good feeling, she is my guide and my personal support, and thanks to her I discovered some part of myself that I didn’t know before. But it’s not only a story of talking, it’s also a story of discoveries. We organised some meetings in Brașov to visit the town and the areas. We were fascinated by the beautiful view of the town and landscapes around, when we hiked mount ” Tampa”. And recently, we visited the center of Brasov, the “Black and White Towers”, from where we discovered another view. In general, when it’s possible, we enjoy to be outside, walking in the park of Schiulești, or somewhere else, our interest for the nature being common.
In brief, having a mentor like mine is A-MA-ZING! And I’m very glad that I met her during this volunteering, to talk, to laugh, to hug, to discover… Even though my lovely housemates Isabella, Alba, Gabriel and Roman, complain because of the time I spend with her for the mentoring. It does not matter, I enjoy each minute :)!
Dear volunteers, I hope you will meet a mentor who helps you to see further than you expect!
După această primă întâlnire, ne-am văzut o dată sau de două ori pe lună, la birou ori în Brașov. Fiecare dintre aceste întâlniri a fost despre noi aventuri, sentimente, povești pe care le-am împărtășit de-a lung a una, două sau chiar trei ore câteodată. Deoarece mentoratul nu este doar despre mine este și despre împărtășirea experiențelor personale. Iar cu Tromppy trebuie să ne forțăm să ne oprim la un moment dat, să lăsăm timp și pentru colegii mei. Începând din iunie nu mai sunt singurul voluntar!
Ne simțim bine împreună, este ghidul și suportul meu personal și mulțumită ei am descoperit o parte din mine pe care nu o știam înainte. Dar nu este doar o poveste despre vorbit ci și despre descoperiri. Unele dintre întâlniri le-am organizat în Brașov pentru a vizita orașul și zona. Am fost fascinați de aspectul orașului și de peisajul dimprejur câmd am urcat pe Tâmpa. Recent am vizitat centrul Brașovului, Turnul Alb și Turnul Negru de unde am descoperit o nouă perspectivă. În general, când e posibil ne bucurăm de timpul petrecut afară, ne plimbăm prin parcul din Schiulești sau altundeva, interesul nostru pentru natură fiind comun.
Pe scurt să am un mentor ca ea este UI-MI-TOR! Și sunt foarte fericită că am întâlnit-o în timpul acestui stagiu de voluntariat pentru că am cu cine vorbi, râde, îmbrățișa și descoperi… Chiar dacă colegii mei dragi Isabella, Alba, Gabriel și Roman se plâng că petrec prea mult timp în ședințele de mentorat. Nu are importanță, mă bucur de fiecare minut :)!
Dragi voluntari, sper că veți avea și voi un mentor care să vă ajute să vedeți mai departe decât vă așteptați!
Estelle este în România pentru o perioadă de nouă luni, din aprilie până în decembrie 2017, în cadrul proiectului EVS20: Let’s Move and Change [2016-3-FR02-KA105-012345] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Hugs and flowers (about teaching in Romania) – Flori și îmbrățișări (despre predat în România)
Every Wednesday, a little before two, I pack my bag with flashcards, pens, games and flipcharts. I take a short walk from Curba to the Cultural Center in Izvoarele, I move a few chairs and tables around, set my things up, and I take a minute to remind myself of my plan for the day.
When two strikes, I start to see small (and not so small) figures wrapped in layers of warm clothes running from the school to their English lesson. They all gather around me in the hall and try really hard not to speak Romanian when they want to say hi and see how I’m doing. Anyway, they look much less confused when I speak English than I do when I hear Romanian! We then spend an hour learning English together with games and activities that are meant to help the participants improve their speaking and comprehension skills.
I’m always impressed by how much effort and consideration they put in during the time we spend together. So, no matter how badly my day may have been going before, when I leave the lesson, I’m always in the best of moods. Whether I get flowers, positive feedback or just lots of hugs, these little marks of gratitude make me so happy to be a teacher in Romania!
În fiecare miercuri, puțin înainte de ora două îmi iau cartonașele, creioanele, jocurile și foile de flipchart. Fac o scurtă plimbare de la Curba de Cultură la Biblioteca Izvoarele, găzduită de Centrul Cultural, mut câteva scaune și mese, îmi aranjez lucrurile și apoi îmi recapitulez mental planul zilei.
Când se face două încep să văd mici (și nu chiar așa mici) figuri îmbrăcate în straturi calduroase fugind de la școală la lecția de engleză. Toți se adună împrejurul meu în încăpere și încearcă din răsputeri să nu vorbească română când vor să mă salute și să mă întebe ce mai fac. Oricum ei sunt mult mai puțin confuzi când vorbesc engleză decât sunt eu când aud vorbindu-se română! Apoi petrecem o oră învățând engleză împreună prin jocuri și activități al căror rol este să ajute participanții să îți îmbunătășească abilitățile de vorbire și înțelegere ale limbii engleze.
Sunt totdeauna impresionată de efortul și atenția pe care ei o depun în timpul pe care îl petrecem împreună. Nu prea contează cât de prost mi-a mers în ziua respectivă, când am lecție cu ei am cea mai bună dispoziție. Fie că primesc flori, feedback pozitiv ori o mulțime de îmbrățișări, aceste mici semne de recunoștință mă fac foarte fericită să fiu profesor în România!
Héloïse este în România pentru o perioadă de nouă luni, din septembrie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului EVS20: Let’s Move and Change [2016-3-FR02-KA105-012345] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Mâncare, mâncare și mai multă mâncare! – Food, food and more food!
Mâncarea aici e minunată! Cumva, reușesc să mânânc continuu de când am venit în România. Desigur, am luat în greutate, dar merită. Locuitorii comunei Izvoarele, în mod special tănticile pe care le-am vizitat, sunt generoase și ne invită constant pe noi voluntarii SEV la masă ori să încercăm câte o rețetă mai specială. Din când în când am mers la Clubul Seniorilor, iar acolo ori de câte ori este o zi de naștere a vreunui membru, fac petrecere și asta înseamnă că va fi mâncare.
Câteodată mă simt ca un musafir, dar alte dăți mă simt ca o nepoată străină ori ca o tanti mai tânără! De când sunt aici am încercat multe feluri de mâncăruri, dar favoritele mele sunt sarmale cu mămăliguță și zacusca.
The food here is great! Somehow, I am managing to eat all the time since I came to Romania. Obviously, I gained some weight, but it is totally worth it. The inhabitants of Izvoarele, especially our “tantis”, are generous and they keep inviting us, the EVSs, to eat with them in their homes and to try their recipes. Also, from time to time, I attend the Clubul Seniorilor (Seniors Club), so whenever there is a birthday of one of the members, they celebrate a party, and that means that there will be plenty of food.
Sometimes I feel like “musafir” (guest), but other times I feel like I am their foreign granddaughter or that even I am a younger “tanti”! Since I came here, I tried a lot of food, but my favorites are sarmale cu mamaliguța and zacuscă.
Sarmalele sunt făcute din carne de porc, ceapă, orez, varză, supă și condimente (și arată ca niște pachețele de primăvară); și sunt acompaniate de mămăligă, care e făcută din făină. Ador gustul acestei mâncări și odată am reușit să mânânc 7 sarmale odată.
The sarmale cu mamaliguța is made of pork meat, onions, rice, cabbage, broth and spices (and it looks like a spring roll); and accompanied with mamaliga, that is made out of corn. I really love the taste of this dish, and once I even managed to eat 7 sarmale rolls.
Cealaltă mâncare este zacuscă. Sunt numeroase feluri de a o face, dar favorita mea este cu vinete. Ingredientele principale sunt vinetele, ceapa, roșii, morcovi, ardei roșii și condimente. E foarte ușor să mănânci zacuscă zilnic, doar întinde-o pe pâine și mănâncă-o.
The other traditional dish is the zacuscă. There are several ways of making it, but my favorite is the one made of eggplants. The main ingredients are eggplants, onions, tomatoes, carrots, red peppers, and spices. It is really easy to eat zacuscă all day, just spread it on bread and eat it!
Alba este în România pentru o perioadă de 12 luni, din iunie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului Izvoarele Unveiled [2016-3-RO01-KA105-035584] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
How to lose a cow (in three easy steps) – Cum să pierzi o vacă (în trei pași simpli)
Step #1: Milk the cow
It’s 8 in the morning in Izvoarele. Kristina, Zenaida (our favourite Romanian anthropology student) and I are on our way to tanti Păpuşa’s house. The “tantis” are local aunties that we have been visiting in order to learn about traditional activities in the village for our project Izvoarele Unveiled. This particular tanti is a skilled carpet-maker and also the owner of a cow. Kristina is very excited about meeting the cow today.
Tanti Păpuşa lets us wear her cow-milking uniform – a big apron and crocs – but in spite of being fully equipped we are still pretty bad at it. The cow is not used to being touched by us and is probably a little nervous, says Păpuşa.
Step #2: Lose the cow
Next step is taking the cow to the pasture. Once we get there, however, the field is empty. Weird. The cow seems upset and so is Kristina, who is now her best friend. Meanwhile, up the road comes a herd of goats. While Păpuşa asks the goat-boy to call his colleague the cow-boy to ask why he is not in the usual place, his dogs start barking after the cow and scare her away. Huh-oh. Luckily, the cow doesn’t go too far and we are pretty confident we will catch her in no time. After all, it’s not like cows are fast runners or anything like that, right?
WRONG.
Step #3: Keep calm and trust your tanti
The cow is too fast and too smart for us to catch her. We start despairing a little, especially as the locals have been talking about a bear in the forest nearby. But tanti Păpuşa is dealing with the situation like a boss, keeping a stoic attitude and looking for a trail in the grass. We have no idea where we are going but the tanti seems to know what she’s doing and we trust her. Eventually, we meet the cow on a road where we’ve never been before. She recognizes her mistress and lets her lead the way to the pasture. Disaster averted! Finally we can relax and wait for our cart ride home.
Pasul #1: Mulsul vacii
E 8 dimineața în Izvoarele. Kristina, Zenaida (studentul nostru favorit român la antropologie) și eu suntem pe drum spre casa lu’ tanti Păpușa. Aceste tanti sunt localnice pe care le-am vizitat pentru a descoperi mai multe despre activitățile tradiționale ale satului pentru proiectul nostru Izvoarele Unveiled. Această tanti este foarte pricepută la țesutul covoarelor și mai are și o vacă. Kristina este super încântată să întâlnească vaca, azi.
Tanti Păpușa ne lasă să purtăm uniforma ei de muls vaca – un capot mare și crocși – însă chiar dacă suntem echipați tot nu ne pricepem. Vaca nu e obișnuită să fie atinsă de noi și este probabil agitată, zice Păpușa.
Pasul #2 Pierdutul vacii
Pasul următor este dusul vacii la pășune. Odată ajunși acolo, câmpul e gol. Ciudat. Vaca pare supărată, la fel și Kristina care a devenit acum prietena ei cea mai bună. Între timp, pe drum vine o turmă de capre. În timp ce Păpușa îi cere căprarului să îl cheme pe colegul său văcar care nu e la locul obișnuit, câinii căprarului încep să latre la vacă și să o sperie. Huh-oh. Din fericire vaca nu fuge prea departe și suntem siguri că o ajungem imediat. Până la urmă vacile nu sunt cele mai bune alergătoare, nu?
GREȘIT.
Pasul #3: Păstrează-ți calmul și ai încredere în tanti
Vaca e prea rapidă și prea deșteaptă pentru noi să o mai putem prinde. Începem să disperăm puțin, mai ales știind că localnicii vorbeau despre un urs în pădurea din apropiere. Dar tanti Păpușa e stăpână pe situație, păstrează o atitudine stoică și începe să caute urmele prin iarbă. Nu avem nici cea mai vagă idee unde mergem dar tanti pare să știe ce face așa că ne încredem în ea. În cele din urmă găsim vaca pe un drum pe care nu mai fusesem înainte. Își recunoaște stăpâna și se lasă condusă la pășune. Dezastru evitat! În sfârșit ne putem relaxa și aștepta căruța să ne întoarcem acasă.
Isabella este în România pentru o perioadă de 12 luni, din iunie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului Izvoarele Unveiled [2016-3-RO01-KA105-035584] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Cumunicat de presă – Eveniment intercultural cu voluntarii SEV și rezultate preliminarii ale proiectului Izvoarele Unveiled
Comunicat de presă
28 Octombrie 2017
Sâmbătă pe 28 octombrie ne-am adunat la Centrul Cultural pentru a împărtăși cu locuitorii comunei primele rezultate ale muncii voluntarilor în proiectul Izvoarele Unveiled. Pe lângă asta cei mai noi dintre voluntarii găzduiți de Curba de Cultură și-au prezentat țările din care provin și ne-au delectat cu gustări specifice țărilor aferente făcute chiar de ei.
Cea de-a doua seară interculturală din acest an a adunat 8 voluntari SEV, 11 voluntari locali și peste patruzeci de spectatori de toate vârstele. Evenimentul și-a dorit să împărtășească cu oamenii din comuna Izvoarele, care au fost deschiși și au ajutat voluntarii în cercetarea lor despre aceasta, rezultatele de până în momentul respectiv. A fost creată și împărtășită și Harta Izvoarele Unveiled – creată de Alba și Isabella și actualizată cu ajutorul lui Roman și a lui Gabriel.
O altă latură a evenimentului a fost cea interculturală, unde noii voluntari SEV ai Curbei au prezentat prin diverse moduri inventive țările și culturile lor, gătind chiar mâncăruri tradiționale locale.
(vizualizați mai multe aici).
First day of school – Prima zi de școală
Blessings, good wishes, bouquets of flowers and festive clothes – the first day of school is a celebration day in Romania. But is it like that all around the world? We asked our EVS volunteers to tell us how do they find the first Romanian school day comparing to their experience from home.
Urări de bine, binecuvântări, buchete de flori și haine festive – prima zi de școală în România e o zi de celebrări. Dar e la fel peste tot în lume? Noi i-am întrebat pe voluntarii noștri SEV cum li se pare prima zi de școală în România în comparație cu țările lor.
It was really interesting to discover this part of the culture that I’ve never seen before. I was impressed of the involvement of the parents during this first day of school. /…/ In France, it’s totally different. We don’t have a ceremony for the start of the school. (Estelle, France)
A fost foarte interesant să descopăr această parte a culturii pe care nu o mai văzusem. Sunt impresionată de implicarea părinților în această zi. /…/În Franța e complet diferit. Nu avem o ceremonie de început de an școlar. (Estelle, France)
In Croatia for the first day of school we go to buy new books and notebooks for new school year, new pencils, erasers, and other things we need. We go with our parents, mostly moms because dads are always working. We are excited as every kid is for their first day of school, dressed well, but not that fancy as Romanians. (Martina, Croatia)
În Croația pentru prima zi de școală mergem să cumpărăm cărți și caiete pentru noul an școlar, creioane, radiere și alte lucruri de care avem nevoie. Mergem cu părinții, de cele mai multe ori cu mamele, căci tații sunt mereu la muncă. Suntem entuziasmați ca orice copil în prima zi de școală, îmbrăcați frumos, dar nu atât de facy precum românii. (Martina, Croatia)
In Spain, they keep trying to separate the educational system from the politics, religion and Security Forces of the State (although they are connected in not a visible way). They will only attend to some educational event if they are invited – and in this case usually there are protests or riots, especially in Universities – or if they are directly related with the course. (Alba, Spain)
În Spania, se încearcă separarea sistemului educațional de politică, religie și de sistemul de securitate internă (chiar dacă ei sunt conectați într-un mod invizibil). Reprezentanții acestor categorii iau parte doar dacă sunt invitați – iar aceste contexte stârnesc de obicei proteste și revolte, în mod special în Universități – ori dacă au legătură directă cu studiile. (Alba, Spain)
We do not have such a big event as here in Romania. /…/ Children usually cry on the first day and spend only an hour in the classroom, then the teacher or the headmaster makes a little fun for the kids with music, dance or some games. (Roman, Czech Republic)
Nu avem un eveniment așa mare ca în România /…/ Copii plâng de obicei în prima zi și petrec doar o oră în sala de clasă, apoi profesorul ori directorul face ceva distractiv pentru copii, muzică, dans și ceva jocuri. (Roman, Czech Republic)
In Argentina /…/ all the students go to their schools, raise the Argentinian flag for the first time in the year, something we do every day during the school year, and then we all sing the Argentinian anthem. /…/ We bring flowers to the teachers at the end of the school year (and if the teacher deserves it). (Gabriel, Argentina).
În Argentina /…/ toți elevii merg la școală, se ridică steagul argentinian pentru prima dată în acel an școlar, lucru care se va face zilnic după aceea și cântăm cu toții imnul argentinian. /…/ Noi aducem flori profesorilor doar la finalul anului școlar (dacă profesorii le merită). (Gabriel, Argentina)
I wasn’t surprised to see the priest, even though in Italy it would also be weird. Italy is a very catholic country but it is more and more multicultural, especially in the cities, and the relationship between church and state is different from Romania. (Isabella, Italy)
Nu am fost surprinsă să văd preotul, chiar dacă acest lucru ar fi ciudat în Italia. Italia este o țară foarte catolică, dar e din ce în ce mai multiculturală, în orașe în mod special, și relația dintre stat și biserică e diferită de cea din România. (Isabella, Italy)
In comparison to the attended ceremonies, the pupils wear their daily clothes and meet their teacher in the classroom. Together with the teacher the classes go to the schoolyard or the school hall, where the ceremony takes place. Besides this, only the parents of the 1st grade kids are invited. Commonly the people sing a song with movements, which is the beginning of the ceremony. (Stefanie, Lichtenstein)
Prin comparație, elevii poartă hainele de fiecare zi și se întâlnesc cu profesorii în clase. Împreună cu profesorul clasele merg în curtea școlii sau în sala de sport unde are loc ceremonia. Pe lângă asta, doar părinții claselor 1 sunt invitați. De obicei se cântă ceva cântece cu mișcări, ca parte a ceremoniei de început. (Stefanie, Lichtenstein)
I noticed was that everybody had flowers or little bags with them to give as presents for their teachers. In my schools the teachers could only dream about something like this! (Melanie, Belgium)
Am observat că toți aveau flori ori plăsuțe cu cadouri pentru a fi dăruite profesorilor. În școala mea profesorii pot doar să viseze la așa ceva! (Melanie, Belgium)
From all those perspectives, we can understand better our own culture and its’ specifics. Things that seem normal to us, some might be incredible, weird, surprising to others. And that is one of the charms of interculturality that our dear EVS are bringing in the life of Izvoarele.
Urmărind aceste perspective ne putem înțelege mai bine cultura și specificitățile ei. Lucruri care par normale pentru noi, pot fi incredibile, ciudate sau surprinzătoare pentru alții. Și acestea este unul dintre farmecele interculturalității pe care dragii noștri voluntari SEV îl aduc comunității din Izvoarele.
Comunicat de presă – Seara Interculturală
Comunicat de presă
23 Iulie 2017
O primă seară interculturală cu volunarii SEV ai Curbei de Cultură.
Voluntarii SEV găzduiți de Curba de Cultură din cadrul proiectului Izvoarele Unveiled alături de voluntarii locali ai Curbei au organizat o seară interculturală la Centrul Cultural din Izvoarele.
Scopul acestei activități a fost aceea ca participanții să aibă parte de o experiență interculturală în care învață în diverse moduri interactive despre alte țări din Europa – prezentate chiar de locuitori ai acestora.
Voluntarii SEV găzduiți de Curba de Cultură au fost dornici să împărtășească puțin din cultura țărilor din care provin. Participanții au avut ocazia de a afla mai multe despre Italia, Spania, Franța, Cehia și Argentina de la Isabella, Alba, Estelle, Roman și Gabriel atât prin diverse activități informative cât și prin conversație. De asemenea cei prezenți au putut gusta din preparate culinare făcute în casă specifice țărilor prezentate.
Acesta a fost doar primul dintr-o serie de evenimente de acest tip, unde voluntarii din diverse țări împărtășesc cultura, situația, experiența și chiar bucatele lor cu oamenii din Izvoarele și împrejurimi.
On Arrival Training
Before this week of On Arrival Training, I didn’t expect that I can discover so many things in a such short time. The OAT took place in Sinaia, not far from Izvoarele, so I was lucky; some of volunteers had about 10 hours by train! This town is very peaceful, with a different architecture than I’ve seen before, between abandoned and fantasy, in the middle of the mountains. We are accommodated in a hotel in the center of Sinaia where each of us had a room for himself. I imagined that it will be very nice to relax and enjoy the swimming pool and sauna for a week. The reality was different!
Înainte de săptămâna cu trainingul la sosire nu credeam că pot descoperi atât de multe lucruri într-un timp atât de scurt. Trainingul s-a desfășurat la Sinaia, nu departe de Izvoarele, deci am avut noroc; unii voluntari au călătorit zece ore cu trenul! Orășelul e foarte liniștit, cu o arhitectură diferită decât ce am văzut până acum, între abandonat și fantasy, în mijlocul munților. Am fost cazați la un hotel în centrul Sinaiei unde fiecare a avut o cameră pentru sine. Mi-am imaginat că va fi foarte relaxant ca pentru o săptămână să mă bucur de piscină și saună. Realitatea a fost cu totul alta!
Each volunteer wanted to learn more about the others and to get most of this training, so we used the rooms just for sleep. The rest of the time was for discussions or walks in the town. The relaxation schedule didn’t match with the training… But I earned more to spend time with others volunteers 😉
In few days I met almost 50 volunteers from 13 different cultures. It’s so amazing! Each volunteer who was there had the same state of mind for the training and EVS. So we had a friendly atmosphere and relationship between each of us. At the end of the week, it was so difficult to leave them. A lot of emotions invaded us in the last day and the last evening was a little sad. So, we planned all places we can visit, and it was very nice.
Fiecare voluntar și-a dorit să afle mai multe despre ceilalți și să profite cât mai mult de acest training, prin urmare ne întorceam în camere doar când ne răpunea oboseala. Restul timpului a fost pentru discuții și plimbări în oraș. Orarul de relaxare nu prea s-a potrivit cu trainingul… Dar am avut mai mult timp să petrec cu alți voluntari 😉
În doar câteva zile am întâlnit 50 de voluntari parte a 13 culturi diferite. A fost uimitor! Fiecare voluntar care a fost acolo a fost în același spirit pentru training și SEV. Prin urmare am avut o atmosferă prietenoasă și relații bune între noi. Iar la final de săptămână a fost așa greu să ne despărțim. O multitudine de emoții ne-au invadat în ultima zi, iar seara a fost choar tristă puțin. Ca să ne înveselim puțin ne-am făcut planuri să ne vizităm unii pe alții.
I had two great trainers, Sonia and Andreea, whom organized a lot of interesting sessions with happiness and humor but also with professionalism. During this week, they gave me several information and advice about my role, challenges and objectives of the EVS, the life in Romania, the way to manage the activities, the role of the mentor, the goal of the Youthpass, the insurance etc. Moreover we had sessions on conflict management, teambuilding, interculturality and culture shock workshops on art & crafts, origami, dance, tourism, history & culture and how to survive Romania. At the end of the week, I had the impression that they succeeded to touch the needs of each volunteer even though we were quite different. This helped to feel good, to regain my confidence and abilities.
Am avut doi trainer minunați, Sonia și Andreea, care au organizat numeroase sesiuni interesante cu multă veselie și umor dar și cu profesionalism. Pe durata acestei săptămâni, m-au ajutat cu informații și sfaturi legate de rolul meu, de provocările și obiectivele SEV, traiul în România, cum să-mi organizez activitățile, rolul mentorului, scopul Youthpass-ului, asigurarea medicală etc. În plus am avut sesiuni despre managerierea conflictelor, lucru în echipă, interculturalitate și șoc cultural, atelier de lucru manual, origami, dans, turism, istorie și cultură și cum să supraviețuiești în România. La finalul săptămânii cred că au reușit să atingă nevoile fiecărui voluntar, chiar dacă suntem cu toții destul de diferiți. Asat m-a ajutat să mă simt bine, să îmi recapăt încrederea și abilitățile.
After this week, I feel different. It’s easier to speak English and I feel less alone in this country. The fact that I know people in lots of places in this country means that I can move when I want to discover it.
The week of On Arrival Training is very important for a volunteer, even necessary. Enjoy this week and the days after, till the end of the EVS.
După această săptămână mă simt diferit. Îmi e mai ușor să vorbesc engleză și mă simt mai puțin singură în această țară. Iar faptul că cunosc oameni aici înseamnă că pot să mișc mai ușor când vreau să o descopăr.
Săptămâna de training la sosire e foarte importantă pentru voluntari, chiar necesară. Bucurați-vă de această săptămână și de zilele de după, până la finalul SEV-ului.
Estelle este în România pentru o perioadă de nouă luni, din aprilie până în decembrie 2017, în cadrul proiectului EVS20: Let’s Move and Change [2016-3-FR02-KA105-012345] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Human Library – Biblioteca Vie
Few weeks ago I thought this post will be about another trip around Romania, but… I was sick. And then again. But nobody wants to read about sweat, pain and doctors, who left their professional competences far away behind their office, right? So, I decided to change the topic, instead of What I did during my holidays I want to tell you something about Sun, happiness and angels. Yeap, I am a bit sarcastic. Let´s be a bit more serious. I was considering the nicest thing what happened in last weeks or months: my boyfriend arrived, I got a job in Czech Republic, our yard is one big ice ring, I found gloves on a street… Not really readable things. But Human Library! That is a different story!
Acum câteva săptămâni am crezut că voi scrie despre o nouă călătorie prin România, dar am fost răcită… o dată, și încă o dată. Și cum nimeni nu vrea să citească despre transpirație, durere și doctori am decis să schimb puțin subiectul și în loc de ce am făcut în vacanță vreau să vă povestesc despre soare, fericire și îngeri. Sunt puțin sarcastică, dar voi fi ceva mai serioasă. Așadar am început să listez cele mai bune lucruri care s-au întâmplat în ultima vreme: m-a vizitat prietenul meu, am obținut o slujbă acasă în Cehia, avem patinoar în curte, am găsit niște mănuși pe stradă… parcă nu sunt tocmai chestii de povestit. Dar Biblioteca Vie! Asta e o poveste într-adevăr.
What is it? Human Library is based on somehow experienced people (books) who share their story (book story) with one or two other people 
(readers) in time. As the official web page says, it “is designed to build a positive framework for conversations that can challenge stereotypes and prejudices through dialogue”, usually in collaboration with “Books” who are subjects of those – people of different culture, HIV possitve, alcoholic, with ADHD, homeless, with autism etc.
Ce anume e Biblioteca Vie? E un eveniment bazate pe oameni care doresc să împărtășească experiențe (cărți) cu una sau două persoane (cititori). După cum zice și site-ul oficial ” a fost gândit să construiască un cadru de conversație pozitiv care aduce în dialog stereotipuri și prejudecăți” de obicei cărțile sunt persoane care au trecut prin diferite experiențe (culturi diferite, seropozitivi, alcoolic, ADHD, oameni fărăr adăpost, autiști etc)
Because Romania, especially its rural parts, does not really know what to understand under the word “volunteer” and it is easily connected with the old communistic picture of it, Curba de Cultură decided that on 5th December (the International Volunteering Day) to organize a Human Library about volunteering. The Books were Romanian volunteers which returned from international projects and us, EVS volunteers. In a local, cozy pub we had Librarians, local young volunteers who introduced the Readers (incoming guests) to the list of books. Reader then chose the one he was the most interested in and they sat down in a more private table, where the Book said its story and Reader could ask questions.
I have to say that it was very nice experience with very nicely organized
event. Although we did not have dozens of Readers, those who came got the best service. I told my story twice, first time to a woman for whom were my words translated, which was super interesting – to shorten my story and try to keep its line. The other reader was a young man and my story was suddenly different. No need of translation, different sex, age and questions. The first time it was a life of a girl, me, who had harder childhood, worked on herself, fell in love and ended up with her love. The second time it was a life of a girl, who was trying to cut her family ties so badly, that she was determined to fail every single time.
Deoarece în România și mai ales în zonele rurale nu prea se înțelege sensul termenului “voluntar” și este adesea legat de sensul pe care regimul comunist i l-a dat, Curba de Cultură a decis ca pe 5 decembrie, de Ziua Internațională a Voluntariatului să organizeze o Bibliotecă Vie despre voluntariat. Cărțile au fost voluntari români care s-au întors din stagii internaționale și noi, voluntarii SEV. Într-o cafenea confortabilă a fost organizată biblioteca, cu bibliotecari – tineri voluntari locali care au ajutau cititorii (musafirii) să aleagă cărți, cu cititori care mai apoi au ales cărți și împreună cu care au stat de vorbă la o masă mai retrasă. Cărțile își spunea poveștile iar cititorii puteau întreba. Trebuie să admit că a fost o experiență minunată într-un eveniment bine organizat.Chiar dacă nu am avut o mulțime de cititori, cei care au venit au avut parte de cel mai bun tratament. Mi-am spus povestea de două ori, prima dată unei femei iar vorbele mele au fost traduse ceea ce a făcut totul mult mai interesant fiind nevoietă să îmi schimb povestea și să îi păstrez liniaritatea. Cea de-a doua oară cititorul meu a fost un tânăr, iar povestea mea a fost diferită. Nu a fost nevoie de traducere, cititorul a fost de sex diferit, vârstă diferită și a avut ăntrebări diferite. Prima dată a fost povestea unei fete, eu, care a avut o copilărie grea, care a muncit pentru ea, s-a îndrăgostit și a rămas cu iubitul ei. A doua oară a fost povestea unei fete care și-a dorit atât de mult să se îndepărteze de familia ei încât nu a contat că a eșuat de fiecare dată.
I saw that life can have any shape or form, depending on who you talk with and what you do (not) want to mention or point out. It means that simply by focusing on the positive things, there is a big probability to change your life in a good way. At least from outside.
Am văzut că viața poate avea orice formă, depinde de persoana cu care vorbești și de ce vrei să menționeză sau să lași deoparte. Doar concentrându-te pe lucruri pozitive există deja o mare probabilitate a lucrurile să ia o turnură pozitivă. Cel puțin din exterior.
Anna se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Curba de Cultură.
SEV-ul din perspectiva comunității
Înainte să îmi încep stagiul SEV într-o zonă rurală a României, eram încântat că voi lua o pauză de la viața în oraș, dar pe de altă parte diferențele de limbă și cele dintre oameni m-au făcut confuz câteodată în timpul stagiului de voluntariat. Încă de la început am întâlnit o mulțime de oameni binevoitori și deschiși, dar și câtiva reci sau indiferenți. Încă un lucru, impactul stagiului meu de voluntariat asupra comunității nu mi-a fost prea clar.
Before starting my EVS in Romania’s rural area, I was happy to take a break from the life in the city, but on the other side the language and the differences between the people made me feel confused sometimes during my volunteering service. From the beginning I’ve met many kind and open people but also some cold or indifferent ones. One more thing, the impact of my volunteering service on the community wasn’t that clear.
Când mi s-a cerut să scriu acest articol, nu am putut refuza, așadar aici sunt, povestindu-vă despre impactul asupra comunității. Cu ajutorul lui Claudiu, unul dintre voluntarii locali, am intervievat câțiva oameni întrebându-i ce știu ei despre noi [voluntarii], ce opinie au despre noi, ce cred despre ceea ce facem și ce am putea face mai mult.
In the moment I was asked to write this article, I could not refuse, so here I am telling you about the impact on community. With the help of Claudiu, our local volunteer, I interviewed some people asking them what they know about us, what opinion they have about us, what do they think about the work we are doing in the community and what more we could do?
Unii au fost evazivi, alții nu au vrut să răspundă, iar o altă parte ne-a zis că nu știu ce fac voluntarii SEV. În cele din urmă, am găsit și oameni care știau ce facem noi în școlile din comunitate și care știau și despre Curba de Cultură. Ne-au zis că apreciază munca noastră, deoarece ajutăm tinerii din comunitate să devină mai deschiși și îi ajutăm să se familiarizeze și cu alte culturi.
Some people were evasive, some did not want to answer, some told us that they don’t have idea about what EVS volunteers do. Finally, some people were also aware of the stuff we did in local schools and aware of what Curba de Cultura does. They told us that our work is very appreciated because we help the youngster in the community to become open minded and we help them to get acquainted with other cultures.
Adulții din comunitatea locală sunt încântați de faptul că avem naționalități diferite și că venim din medii și culturi diferite, ba mai mult, că fiecare are experiență și cunoștințe diferite pe care le împărtășim cu copiii și tinerii. În plus unii au zis și că suntem simpatici și că le place că salutăm în română și că interacționăm cu localnicii. Pot spune că și mie îmi place relația pe care o avem cu localnicii și îmi place bunăvoința de care dau dovadă părinții copiilor. La final pot să afirm că rezultatul acestor interviuri a fost o surpiză plăcută și e foarte reconfortant să știu că facem o treabă bună.
The adults from the community like that each of us is from a different nation, with different backgrounds and cultures, moreover that each of us has different experiences and knowledge o share with youngsters and children. Furthermore,
some said that we are sympathetic and they like that we are saluting in Romanian and interacting with all the community. I can say that I also really like the relationship with the community and I like the kindness of children’s parents.
In the end of this day I can say that I’ve received a nice surprise for these interviews with the community and it was very rewarding to know that we are doing a good job.
Acesta e cel mai mișto proiect SEV!
This is the greatest of the EVS project!
Alessio se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Curba de Cultură.