Adventures with the minibus in Izvoarele

ByAlba

Adventures with the minibus in Izvoarele

Coming from a capital such as Madrid and not having a driving license, it was normal that I was quite concerned about the public transport. But things are different now in Izvoarele. It is a small place, so the public transport is reduced with a strict schedule (and sometimes a bit random). The first thing I asked Sorin was “Where are the public transport schedules and the bus and train stops?”, so he showed me the paper schedule that is in the office.

Venind dintr-o capitală precum Madrid și fără un permis de conducere, era normal să fiu destul de îngrijorată de transportul public. Dar lucrurile sunt diferite în Izvoarele. E un loc mic, prin urmare transportul public este redus și cu un orar strict (dar câteodată la întâmplare). primul lucru pe care l-am întrebat pe Sorin a fost “Unde găsesc orar autobuzelor, precum și stațiile de autobuz și tren?” iar el mi-a arătat orarul lipit pe perete în birou.

dav

The first day that I had to use the public transport was to go from Schiulesti to Curba the Cultura, and it was so confusing for me. Isabella and I were together, so at least we had some fun with our confusion. Estelle drove us until Homoraciu bus stop, and we just had to take one bus to arrive at Curba de Cultura.

În prima zi în care am folosit transportul în comun am mers din Schiulești către Curba de Cultură și a fost puțin confuzant. Eram cu Isabella așa că cel puțin ne-am distrat. Estelle ne-a dus cu mașina până la Homorâciu în stație și de acolo aveam de luat un singur autobuz pentru a ajunge la Curba de Cultură.

We got into the van that said “Valenii de Munte – Maneciu” (also the ones which go to Bucuresti, Ploiesti or Cheia). We saw through the window the Amo Pensiunea, then Curba de Cultura, and when we were approaching the church, our stop, we had a small problem: “How do we get out of the bus?” None of the passengers wanted to get out in Izvoarele stop, so they did not move. “Ok. So… we just passed our stop… now what? There is not a stop button or something?”, and yes, Isabella and I get out of the bus in Maneciu. We were so lost that we even had to call Kristina. Somehow, we managed to get the bus from Maneciu and to get out in Izvoarele. We discover that if you want to get out, you have to stand up inside the van (but sometimes it does not work and the driver passes the stops, somehow we ended up once in Malu Vanat).

Am urcat în microbuz ce avea scris “Valenii de Munte – Maneciu” (același care vine de la București, Ploiești spre Cheia). Am văzut pe geam pensiunea Amo, apoi Curba de Cultură și când ne apropiam de biserică unde e stația, am avut o problemă: “Cum coborâm?” Nici unul dintre pasageri nu cobora acolo, deci nu s-au mișcat. “Ok… așa am ratat coborârea… și acum ce facem? Nu există vreun buton de stop ori ceva?” așa se face că eu și Isabella am coborât în Măneciu. ne pierduserăm așadar am sunat-o pe Kristina. cumva am reușit să luăm alt microbuz din Măneciu și să coborâm la Izvoarele. Am descoperit că pentru a coborî trebuie să te ridici în picioare (dar nici așa nu funcționează întotdeauna și odată am coborât în Malu Vânăt.

dav

But we also met some funny drivers and had funny moments. One of them made a joke on me! I got into the van; showed him my monthly ticket, and then he took it and… made a movement of throwing it through the window!! There is another driver, “our driver” that we almost meet him every time we go by bus. He lives also in Schiulesti, and one day, we were waiting for the bus to return from Curba (and no bus came from the schedule)… I saw him driving the van and raised my hand to stop him; we got inside the van and showed him my ticket, but he rejected it… He was just returning home from his work and took us for free to almost our home! He is really nice!

Însă am întâlnit și șoferi amuzanți și am avut momente amuzante. Unul dintre ei mi-a jucat o farsă! Am urcat în microbuz, i-am arătat abonamentul, l-a luat și s-a prefăcut să îl aruncă pe geam!!! Apoi un alt șofer, “șoferul nostru” pe care îl întâlnim aproape de fiecare dată. El loicuiește de asemenea în Schiulești și într-o bună zi în timp ce așteptam autobuzul să ne întoarcem de la Curbă (nici nu autobuz nu venea conform orarului)… l-am văzut conducând, i-am făcut cu mâna și a oprit. I-am arătat abonamentul dar l-a respins… El doar se întoarcea acasă de la muncă și ne-a dus și pe noi gratuit până aproape acasă! Este foarte drăguț.


Alba este în România pentru o perioadă de 12 luni, din iunie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului  Izvoarele Unveiled [2016-3-RO01-KA105-035584] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură. 

 

About the Author

Alba author

Leave a Reply