La magazinul de vis-a-vis
I came to Romania on the first of July of the year 2017. I came from the best country of the world, Czech Republic, and I had everything there: Best friends, Best beer, Best house! But there was one thing missing in my life – love. One day I was feeling particularly hungry, lonely and confused so I decided to visit the shop in front of Curba. I stayed in front of the shop, choosing my drink. I couldn’t decide, because there were so many options: Should I take Sprite? Schweppes? Fanta? Orange or Strawberry juice? Water with Bubbles or without?
Am ajuns în România pe 1 iulie 2017. Am venit din cea mai bună țară din lume, Cehia unde aveam de toate: cei mai buni prieteni, cea mai bună bere, cea mai bună casă! Dar îmi lipsea un lucru, iubirea. Într-una din zile mă simțeam înfometat, singur și confuz și am decis să trec pe la magazinul din fața Curbei de Cultură. Am stat în fața magazinului alegându-mi băutura. Nu puteam decide căci erau prea multe variante: Să iau sprite? Schwepps? Fanta? Suc de portocale ori de căpșuni? Apă cu bule sau fără?
In the moment I took my decision suddenly I saw the shopkeeper through the window, she was standing behind the counter looking at me. Then she came outside and asked in Romanian “de ce aveți nevoie?” and I looked at her and I said “Nu vrebesycsb romanuescke” (nu vorbesc românește – I do not speak Romanian). In this moment, I saw a funny spark in her eyes and I knew that she would be my saleswoman friend forever. From this moment every time, I had the chance I went to the shop to see her. In Izvoarele there are so many shops, but every time when I want to buy something, I choose her shop. She knows already what I usually buy. Sometimes she tries to speak English to me and I try to speak Romanian.
Când m-am decis într-un final am văzut vânzătoarea prin geam, că mă privea din spatele tejghelei. Apoi a venit afară și m-a întrebat în română “de ce aveți nevoie?” și am privit-o și am spus “Nu vrebesycsb romanuescke” (nu vorbesc românește). În momentul ăla i-am văzut amuzamentul în ochi și am știu că va fi vânzătoarea mea prietenă pentru totdeauna. De atunci oricând aveam ocazia am mers să o văd. În Izvoarele sunt multe magazine, dar când am nevoie să fac cumpărături merg la ea, căci ea știe ce cumpăr de obicei. Câteodată chiar încearcă să vorbească engleză, iar eu română.
So now I feel more comfortable in the community knowing that there are carrying people around.
Acum mă simt mai confortabil în comunitate, știind că oamenii în jur sunt grijulii.
Roman este în România pentru o perioadă de 12 luni, din iulie 2017 până în iunie 2018, în cadrul proiectului Izvoarele Unveiled [2016-3-RO01-KA105-035584] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
ByAlba
Mâncare, mâncare și mai multă mâncare! – Food, food and more food!
Mâncarea aici e minunată! Cumva, reușesc să mânânc continuu de când am venit în România. Desigur, am luat în greutate, dar merită. Locuitorii comunei Izvoarele, în mod special tănticile pe care le-am vizitat, sunt generoase și ne invită constant pe noi voluntarii SEV la masă ori să încercăm câte o rețetă mai specială. Din când în când am mers la Clubul Seniorilor, iar acolo ori de câte ori este o zi de naștere a vreunui membru, fac petrecere și asta înseamnă că va fi mâncare.
Câteodată mă simt ca un musafir, dar alte dăți mă simt ca o nepoată străină ori ca o tanti mai tânără! De când sunt aici am încercat multe feluri de mâncăruri, dar favoritele mele sunt sarmale cu mămăliguță și zacusca.
The food here is great! Somehow, I am managing to eat all the time since I came to Romania. Obviously, I gained some weight, but it is totally worth it. The inhabitants of Izvoarele, especially our “tantis”, are generous and they keep inviting us, the EVSs, to eat with them in their homes and to try their recipes. Also, from time to time, I attend the Clubul Seniorilor (Seniors Club), so whenever there is a birthday of one of the members, they celebrate a party, and that means that there will be plenty of food.
Sometimes I feel like “musafir” (guest), but other times I feel like I am their foreign granddaughter or that even I am a younger “tanti”! Since I came here, I tried a lot of food, but my favorites are sarmale cu mamaliguța and zacuscă.
Sarmalele sunt făcute din carne de porc, ceapă, orez, varză, supă și condimente (și arată ca niște pachețele de primăvară); și sunt acompaniate de mămăligă, care e făcută din făină. Ador gustul acestei mâncări și odată am reușit să mânânc 7 sarmale odată.
The sarmale cu mamaliguța is made of pork meat, onions, rice, cabbage, broth and spices (and it looks like a spring roll); and accompanied with mamaliga, that is made out of corn. I really love the taste of this dish, and once I even managed to eat 7 sarmale rolls.
Cealaltă mâncare este zacuscă. Sunt numeroase feluri de a o face, dar favorita mea este cu vinete. Ingredientele principale sunt vinetele, ceapa, roșii, morcovi, ardei roșii și condimente. E foarte ușor să mănânci zacuscă zilnic, doar întinde-o pe pâine și mănâncă-o.
The other traditional dish is the zacuscă. There are several ways of making it, but my favorite is the one made of eggplants. The main ingredients are eggplants, onions, tomatoes, carrots, red peppers, and spices. It is really easy to eat zacuscă all day, just spread it on bread and eat it!
Alba este în România pentru o perioadă de 12 luni, din iunie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului Izvoarele Unveiled [2016-3-RO01-KA105-035584] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
ByIsabella
How to lose a cow (in three easy steps) – Cum să pierzi o vacă (în trei pași simpli)
Step #1: Milk the cow
It’s 8 in the morning in Izvoarele. Kristina, Zenaida (our favourite Romanian anthropology student) and I are on our way to tanti Păpuşa’s house. The “tantis” are local aunties that we have been visiting in order to learn about traditional activities in the village for our project Izvoarele Unveiled. This particular tanti is a skilled carpet-maker and also the owner of a cow. Kristina is very excited about meeting the cow today.
Tanti Păpuşa lets us wear her cow-milking uniform – a big apron and crocs – but in spite of being fully equipped we are still pretty bad at it. The cow is not used to being touched by us and is probably a little nervous, says Păpuşa.
Step #2: Lose the cow
Next step is taking the cow to the pasture. Once we get there, however, the field is empty. Weird. The cow seems upset and so is Kristina, who is now her best friend. Meanwhile, up the road comes a herd of goats. While Păpuşa asks the goat-boy to call his colleague the cow-boy to ask why he is not in the usual place, his dogs start barking after the cow and scare her away. Huh-oh. Luckily, the cow doesn’t go too far and we are pretty confident we will catch her in no time. After all, it’s not like cows are fast runners or anything like that, right?
WRONG.
Step #3: Keep calm and trust your tanti
The cow is too fast and too smart for us to catch her. We start despairing a little, especially as the locals have been talking about a bear in the forest nearby. But tanti Păpuşa is dealing with the situation like a boss, keeping a stoic attitude and looking for a trail in the grass. We have no idea where we are going but the tanti seems to know what she’s doing and we trust her. Eventually, we meet the cow on a road where we’ve never been before. She recognizes her mistress and lets her lead the way to the pasture. Disaster averted! Finally we can relax and wait for our cart ride home.
Pasul #1: Mulsul vacii
E 8 dimineața în Izvoarele. Kristina, Zenaida (studentul nostru favorit român la antropologie) și eu suntem pe drum spre casa lu’ tanti Păpușa. Aceste tanti sunt localnice pe care le-am vizitat pentru a descoperi mai multe despre activitățile tradiționale ale satului pentru proiectul nostru Izvoarele Unveiled. Această tanti este foarte pricepută la țesutul covoarelor și mai are și o vacă. Kristina este super încântată să întâlnească vaca, azi.
Tanti Păpușa ne lasă să purtăm uniforma ei de muls vaca – un capot mare și crocși – însă chiar dacă suntem echipați tot nu ne pricepem. Vaca nu e obișnuită să fie atinsă de noi și este probabil agitată, zice Păpușa.
Pasul #2 Pierdutul vacii
Pasul următor este dusul vacii la pășune. Odată ajunși acolo, câmpul e gol. Ciudat. Vaca pare supărată, la fel și Kristina care a devenit acum prietena ei cea mai bună. Între timp, pe drum vine o turmă de capre. În timp ce Păpușa îi cere căprarului să îl cheme pe colegul său văcar care nu e la locul obișnuit, câinii căprarului încep să latre la vacă și să o sperie. Huh-oh. Din fericire vaca nu fuge prea departe și suntem siguri că o ajungem imediat. Până la urmă vacile nu sunt cele mai bune alergătoare, nu?
GREȘIT.
Pasul #3: Păstrează-ți calmul și ai încredere în tanti
Vaca e prea rapidă și prea deșteaptă pentru noi să o mai putem prinde. Începem să disperăm puțin, mai ales știind că localnicii vorbeau despre un urs în pădurea din apropiere. Dar tanti Păpușa e stăpână pe situație, păstrează o atitudine stoică și începe să caute urmele prin iarbă. Nu avem nici cea mai vagă idee unde mergem dar tanti pare să știe ce face așa că ne încredem în ea. În cele din urmă găsim vaca pe un drum pe care nu mai fusesem înainte. Își recunoaște stăpâna și se lasă condusă la pășune. Dezastru evitat! În sfârșit ne putem relaxa și aștepta căruța să ne întoarcem acasă.
Isabella este în România pentru o perioadă de 12 luni, din iunie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului Izvoarele Unveiled [2016-3-RO01-KA105-035584] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.