Romanian approach – abordare în stil românesc
If you want to read cheerful and funny post, skip to some other one. This is about Romanian approach to nature and life generally.
Dacă doriți să citiți un post amuzant și încurajator, vă rog să săriți peste acesta. Acesta este despre abordarea românească când vine vorba de natură în general.
Starting from the beginning: Bucharest. Weather welcomed me with temperatures around 35°C and Sorin, a cute, helpful employer from Curba de Cultura, with a broken van (the trunk was not opening). He he heee… To get luggage into a trunk was the very first little challenge. Definitely not the last one.
Începând cu începutul: București. Vremea m-a întâmpinat cu temperaturi de 35°C și Sorin un angajat drăguți și săritor de la Curba de Cultură cu o dubiță puțin defectă (nu se deschidea portbagajul). He he heee… Să punem bagajul în portbagaj a fost o primă mică provocare. Și nu ultima, cu siguranță.
I have already written something about me, you can read about my first expressions and experiences, and also about what happens in Romania when you go for a hike without a proper map. But what you do not know is that I have been in Romania before. Last year I spent a week in the west part around Caransebes. I tasted amazing goat and sheep cheeses while drinking fresh milk and then enjoying the softness of cake made from urda. But I also saw how many things might be improved here, and how much the country is trying to do something about it, too. Those little notions I would like to talk about a bit more, because they are one of many reasons why I decided to do my EVS here.
Am scris deja câte ceva despre mine, și puteți afla despre primele mele expresii și experiențe și despre ce se poate întâmpla când pleci în drumeție fără a avea o hartă potrivită. Ceea ce nu știți e că eu am mai fost în România înainte. Anul trecut am petrecut o săptămână în partea de vest a țării, în regiunea Caransebeșului. Am gustat brânzeturi de capră și oaie și am băut lapte proaspăt iar apoi am savurat prospețimea unei prăjituri cu urdă. Dar am văzut de asemenea cum multe lucruri pot fi îmbunătățite aici și cât de mult țara încearcă să facă ceva în privința asta. Despre aceste mici chestiuni aș dori să vorbesc mai mult, deoarece ele reprezintă unul din multele motive pentru care am decis să fac SEV-ul aici.
The nature is not immortal, we, humans, are not immortal. And we, humans, are not helpless or powerless. It has been just one month since I had arrived, yet I have met tens of people involved in the process of change. There are associations convincing Romanians to spay dogs instead of making new stray dogs, to sort waste instead of burning it, and there are other working with young people and whole communities. Because it is family and youngster where we need to start, if we want to make (and see) the difference.
Natura nu e nemuritoare, noi, oamenii, nu suntem nemuritori. Și noi oamenii nu suntem neajutorați sau lipsiți de putere. A trecut o lună de când am ajuns și am întâlnit zeci de oameni implicați în aceste schimbări. Există asociații care conving românii să-și sterilizeze câinii în loc să îi lase să facă alți câini vagabonzi, să-și soteze gunoiul în loc să îl ardă și există alții care lucrează cu tinerii și comunitățile. Deoarece trebuie să începem cu tinerii și familiile acestora dacă vrem să facem și să vedem o schimbare.
May be I am too keen of neatness, but really, is it such a big problem to finish what you started? Is it so hard not to beat your horse, not to throw puppies over your fence out to the street, to give your rubbish into a bin instead of burning it on side of the road or just… smile at a customer in a shop? The answer is NO. It is very easy, and fortunately there are people who are trying to do something about it. So, the real challenge is not about getting used to these, but to be truly helpful for those who want to change their homeland.
Try to broaden youth’s horizons so they can have wider purposes, it is what we are doing here. It is knowledge and experience what make us better, stronger, and more useful. It might be written differently in the official papers, but for me it is like that – Curba de Cultura helps to improve Romanian social environment through giving the opportunity to grow, know and undergo to youngsters.
Poate sunt eu prea dornică de acuratețe, dar pe bune acum, e chiar așa greu să termini ce ai început? E așa greu să nu îți bați calul, să nu arunci cățeii peste gard, să pui gunoiul în tomberon în loc să îl arzi pe marginea drumului ori… să zâmbești unui client în magazin? Raspunsul e NU. E chiar ușor și din fericire există oameni care încearcă să facă ceva în privința asta. Așadar adevărata provocare nu e să te obișnuiești cu aceste lucruri ci să fii cu adevărat util celor ce vor să schimbe ceva în țara lor natală.
Ceea ce facem noi aici este să încercăm să extindem orizonturile tinerilor astfel încât ei să aibă scopuri mai largi. Cunoștințele și experiența ne fac mai buni, mai puternici și mai utili. S-ar putea să fie scris diferit în hârtii dar pentru mine Curba de Cultură ajută la îmbunătățirea mediului social românesc prin facilitaterea de oportunități de a crește, cunoaște și experimenta.
Anna se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură.
Portret de voluntar – Eleny (Estonia)
First when I saw the project I knew that I want to be part of it. Because I have lot of experience in working with youngsters, the opportunity to do something inspired me. I feel the need to grow as a person enriching my culture, language and learning from people that are working in the same area. Moreover an EVS project in Europe will provide me with a huge opportunity of having international exposure and multicultural perspective.
I like to sing very much and I have participated in many Estonians song and dance festivals. Also I like hiking, climbing and shooting arrows with a bow, as hobby. My other activities and interests include listening to music, watching movies and spending time with friends and families.
I am not afraid to discover, experiment and to ask questions. I have participated in youth exchanges and training courses abroad and this helped me to be brave to ask. Also those projects thought me a lot about group dynamics and understanding cultural differences around me. This EVS opportunity means a great deal for my professional and personal growth. I am highly motivated, open-minded and with outstanding communication and organization skills.
I am ready to learn!
Încă de prima datăă când am văzut acest proiect am știut că vreau să fac parte din el. Deoarece am experiență în lucrul cu tinerii, șansa de a face ceva, m-am simtit inspirată. Simt nevoia să cresc ca și om, să îmi îmbogățesc cultura, limba și să învăț de la cei care lucrează în același domeniu. În plus un proiect SEV în Europa îmi aduce o șansă imensă de a fi expusă unei culturi internationale și unei perspective multiculturale.
Îmi place foarte mult să cânt și am participat în multe festivaluri de cântece și dans în Estonia. De asemenea îmi plac drumețiile, cățărările și tirul cu arcul drept hobby. Alte activități și interese includ ascultatul muzicii, vizionarea filmelor și petrecerea timpului cu prietenii și familia.
Nu mi-e teamă să fac noi descoperiri, să experimentez și să pun întrebări. Am participat în numeroase schimburi de tineri și cursuri în străinătate și asta m-a ajutat să nu-mi fie teamă să pun întrebări. De asemenea aceste proiecte m-au învățat multe despre dinamica de grup și despre înțelegerea diferențelor dintre mine și cei din jur. Acest SEV reprezintă o șansă minunată pentru dezvoltarea mea personală și profesională. Sunt foarte motivată, deschisă și posed abilități de comunicare și organizare remarcabile.
Sunt gata să învăț!
Eleny
volunteer from Estonia
Eleny se află în România pentru o perioadă de 5 luni, din septembrie 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură.
Bye, bye Estonia! Say “Hi” to Romania!
Bye, bye Estonia! 31 of September was the time to flight to Romania. Before that I was totally struggling because of packing. In my mind entire time there was one question – How do you pack your 5 months things into one bag? Surprise, surprise I managed to do that just before going to sleep in day before leaving. Success 🙂
In that night I slept only 3 hours because I had to leave at 4 in the morning already and I didn’t have a good sleep. Luckily my mother was so kind that she dropped me off to the airport in the early morning. When we arrived to the airport it was madness over there, because many flights where at the same time and that didn’t happen very often when I had flights. Next, I had to drop off my bag, my big heavy bag. I was nervous because I didn’t know how much weight it is. Luckily everything was okay and I had the chance to start my trip without any problems.
After security check, after explosions check, after showing my bag I was thinking… well there were my problems and let the adventure begin.
Surprisingly I saw one of my friends in the airport, not knowing that before. Yes, Estonia is small, but meeting in airports doesn’t happen. After talking a lot and taking pictures, it was the time to go.
First stop Frankfurt.
In Frankfurt I was waiting about an hour with my bear, I didn’t have any problems luckily but had many conversation with strangers and all the time telling them that what I am going to do in Romania. It was tiring but at the same time exciting to here the stories.
I was flying with Lufthansa and it was really pleasant stay in both flights because I had the same seat on both flights and I got food and drinks. I really recommend having same seats, because it is just easier if you are tired J And of course I had lot of thinking what am I doing right know, how is it possible that I’m going to Romania, why am I doing it. I am just CRAZY!!
At last I arrived to Romania. Firstly I just wanted to receive my bag. It was my first aim in Romania. After long wait I saw my luggage. I have never been so happy to see my big heavy bag.
But there I was, exhausted, exited, scared and waiting my new life to start. Helllooo Romania!
Eleny
volunteer from Estonia
Eleny se află în România pentru o perioadă de 5 luni, din septembrie 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură.
Cinema nights – Seri de film
Cinema night is not just about watching a simple movie, it’s a special occasion to regroup with friends, to have a good time, to laugh.
Every time for cinema evenings we start by creating posters and sharing the event on Facebook. On the D-day we are filling up the car with materials and getting ready for the people to come. We set the equipment and slowly people are coming: kids, teenagers, volunteers and sometimes even adults.
Serile de film nu sunt doar despre vizionarea unui film, ele reprezintă o ocazie specială de a te aduna împreună cu prietenii, de a petrece timp împreună, de a râde, de a te simți bine.
Fiecare seară de film începe prin crearea de afișe și postarea evenimentului pe Facebook. În ziua filmului, punem toate lucrurile în mașină și pregătim totul pentru oamenii ce urmează să vină. Aranjăm echipamentul și încet-încet spectatorii apar: copii, tineri, voluntari și uneori chiar adulți.
Then, we start the movie, people have food and drinks, everything what they might need. They enjoy the time spent together. Sometimes they talk and laugh, sometimes they move around or even leave in the middle. Anyhow cinema nights are a great. They bring a change, they bring something different in the life of the community and this is really nice for the youngsters and children living here.
Apoi începem filmul, oamenii au gustări, băuturi, tot ce au nevoie. Și se bucură de timpul petrecut împreună. Uneori vorbesc și râd, alteori se plimbă ori chiar pleacă pe la jumătatea filmului. Oricum ar fi serile de film sunt minunate. Ele aduc o schimbare, aduc, ceva diferit în viața comunității și e foarte plăcut pentru copii și tinerii care locuiesc aici.
Mael – volunteer from France
Mael se află în România pentru 5 luni în cadrul proiectului Intercult’rural (ref nr 2015-3-FR02-KA105-010806) co-finanțat de Uniunea Europeană prin programul Erasmus+ și implementant în România de Asociația Curba de Cultură.
Kristina, cu kapa
Yes, I have a Romanian name, but you write it with K. Very similar, with a tiny difference, just like I found Romania comparing to my home country, Slovenia. I could say that I just had a year of honeymoon – well a honey-year, then – with Romania. After coming here to do volunteering in the capital, I accidentally fell in love with its countryside, which is going to keep me here a little longer, trying to be of some help to Curba de Cultură’s mission.
I was born and raised in the hilly countryside of Slovenia, a tiny country just a good 1000 kilometres from Romania, heading west. As far as my first memories go, my family no longer had farm animals, as that was becoming less and less profitable in the early 90s, but all the rest reminded very much of farm life: plots of vegetables to be planted every spring, big orchard full of fruits in the summer and some hard work with preparing winter wood supplies in early autumn. Now that I think about it, pretty much the things I find so charming here in Izvoarele.
I was a little bit of a bookworm, starting to read at the age of 5. Reading was, besides riding bikes with my older sister, my favorite daily activity. That also didn’t change much, just the books became more and more boring since I also went trough high-school education in the mean time. Books got better again when I enrolled in university, I really enjoyed my studies – for 4 years I was dedicating my reading time mostly to sociology and political theory. And the best part of it was writing my diploma on developmental studies and ecology.
My last and longest workplace was related to books, surprise, surprise. I was working for the last few years with a charming little NGO, organising pop-up libraries all around the country, setting free reading and literature events in public spaces and natural areas. Again, another thing that reminded me of home when I first entered Bibilotecă of Curba de Cultură.
At the peak of having a bunch of work-related obligations, I accidentally came across a call for EVS volunteering in Bucharest, shared by one of my Facebook friends. I remember I did my Skype interview in the attic of the place I was working, during lunch break. Internet connection was bad. Or maybe Skype was getting old already, I don’t know. I didn’t really know what to expect, as I was applying to work in a clinical animation project. As things turned out it was much more than that, including teaching kindergarten kids a Slovenian dance or making origami frog competition with drug-addicted youth in a psychiatric hospital. Not to mention sharing an apartment with a little Europe – we were French, Estonian, Spanish, Latvian and Slovenian.
Being extremely lucky of being at the right time in a right place, I met Cosmin and Curba de Cultură. Ever since my first visit I could see myself coming to work here, learning so much stuff I didn’t get from the books (well, and also read some of the books from Bibliotecă ;).
Here I am at the beginning of my second Romanian year. Soo… bine, pa!
A week of holidays! – O săptămână de vacanță!
The day when you are in the middle of your project comes and you want to take some holidays. Yes, you want to take it, because you are in a country that you like, and you want to discover more. I am quite lucky, to organize the trip I had the help of Cosmin the president of Curba, who made a travel map for me with all the interesting things that I could see. So I went on an adventure with my boyfriend Renan, who came to visit me.
In the first day we left Izvoarele towards Sibiu. We passed by Brasov but without stopping. When we arrived in Sibiu we made a little visit of the city and enjoyed the sun there. For the night we found the “Ananas camping” wich I recommend you if you want to camp near Sibiu. It’s a little place full of nature, near the mountains, and far from all the tourists. Little cute familial camping, and also quite cheap.
Ziua în care ești la mijlocul proiectului vine și parcă îți dorești o vacanță. Da, deoarece îți place țara în care ești și vrei să descoperi mai mult. Am fost norocoasă, pentru că am avut parte de ajutorul lui Cosmin, președintele CdC, în organizarea excursiei. El mi-a făcut un traseu cu locuri interesante de vizitat. Astfel am plecat într-o aventură cu iubitul meu Renan, care a venit să mă vadă.
În prima zi am plecat din Izvoarele spre Sibiu. Am trecut de Brașov fără să oprim. Când am ajuns în Sibiu, am vizit orașul și ne-am bucurat de soare. Peste noapte am găsit “Ananas Camping”, un loc pe care vi-l recomand dacă doriți să campați în apropierea Sibiului. E un loc în plină natură, în apropierea munților și departe de turiști, potrivit pentru familii și destul de ieftin.
The second day, we went to visit Hunedoara Castle, who is really huge, and also beautiful. As a student its really cheap to visit the castle. You will spend good time there 😉 . It’s a pity that castles is so close to the city that the landscape around is not that great. After Hunedoara, we’ seen Densuș church which is the oldest church in Romania. It’s really cool and beautiful. In the end we wanted to check the National Park of Cheile Nerei, but we got lost and we didn’t find what we wanted, and tired at the end of the day we went to Moldova Noua.
În cea de-a doua zi, am mers să vizităm Castelul Hunedoara, care este imens și foarte frumos. Ca și student e chiar ieftin să vizitez castelul și vei petrece un timp minunat acolo. E păcat că acest castel e foarte aproape de oraș și asta face ca peisajul dimprejur să nu fie atât de minunat. După Huneadoara am vizitat biserica in Densuș, care e cea mai veche biserică din România. E chiar un loc cool. La final am dorit să vedem Parcul național Cheile Nerei, dar ne-am rătăcit cumva și obosiți cum eram ne-am îndreptat spre Moldova Nouă.
After a night in a “pensiune” we took the road to Targu Jiu following Danube. It was just AMAZING! So we had to make a little boat trip on Danube. Later, in Targu Jiu we did not have a place to sleep. We were searching for a camping site (the hostel is too expensive for us). We went to a park and asked a policeman if he could help us. Firstly he suggested us to camp in a park, but moments later he told us “it is a bad idea because it will rain”, so he called Adi, a friend. Then Adi came and told us that we are welcomed in his house. We arrived and we’ve been welcomed by Dana, his wife and Sebi and Cristi (their two little boys).
We spent an AMAZING evening, full of awesome homemade cherry liqueur, palinca and delicious meals. We also learned a lot about Romanian homemade stuff! Thank you for that! And for the salt mines you took us to visit!
For the way back we took Transfăgărășan direction. Everybody needs to go there it’s AMAAAAAZING!!! And this is how we ended our holidays. Romania is a beautiful country full of amazing helpful people, you really should come here 😉
După o noapte într-o pensiune am luat-o spre Târgu Jiu, urmând Dunărea. A fost atât de minunat căci a trebuit să facem un mic tur cu barca pe Dunăre. Mai târziu în Târgu Jiu nu aveam loc de cazare. Am căut un loc pentru camping (hosteluruile sunt prea scumpe pentru noi) și ne-am îndreptat spre parc un de am cerut ajutorul unui polițist. Întâi ne-a sugerat să campăm în parc, dar câteva momente mai târziu ne-a zis că nu e o idee prea bună căci va ploua. Prin urmare l-a contactat pe Adi, un prieten de-al său. Apoi Adi a venit și ne-a spus că suntem bineveți la el acasă. Am sosit și am fost întâmpinați de Dana, soția sa și de Sebi și Cristi (cei doi fii ai lor). 
Am petrecut o seară minunată cu vișinată, palincă și o mâncare delicioasă. De asemenea am și învățat multe despre produsele tradiționale românești. Mulțumim pentru asta! Și pentru salina pe care ne-ați dus să o vizităm.
La întoarcere am trecut pe Transfăgărășan. Toți ar trebui să vadă acest drum, e UIMITOR! Și astfel ne-am încheiat vacanța. România e o țară frumoasă, plină de oameni săritori, vă îndemnă să o vizitați. 
Margot se află în România pentru 5 luni în cadrul proiectului Intercult’rural (ref nr 2015-3-FR02-KA105-010806) co-finanțat de Comisia Europeană prin programul Erasmus+ și implementant în România de Asociația Curba de Cultură.
“Trucks, dogs and a bear” or “Me and Romania”
Hi there!
You have already heard about me, I am the one from Czech Republic, the red head one. I am also the one who was a bit surprised, in the best way, by her new live in Romania. We were told we are going to live in a typical rural house. OK. I was prepared for dry toilets somewhere in the end of our yard, mice everywhere, hot water only from stove… sharing my room with all the other volunteers.
Nope. First of all, we have two bathroom inside the house, both. Well… almost inside. So far I have my own room just and only for myself. So far I have discovered the advantage of kitchen placed in yard – you eat when you need to, not when(ever) you have a sweet tooth. And so far I discovered how amazing Romanians are. Not sure when your bus leaves? No problem, somebody stops and takes you even if you are not hitchhiking, just stay in the bus stop and wait for a minute or two. (Well, we already know it does not work if you are French with dreadlocks or dark Italian. But it works if you are a nice person, especially girl. Sorry, boys.)
My first weeks were about discovering local… everything and everyone. I have been introduced to our adopted dog Fifty Shades, chickens, local volunteers (sweet young people with heads full of ideas, jokes and notions), to my/our activities, and, of course, to „my“ organization. Yeap, all of it in the same time. During the week we make interesting and entertaining lessons such as music, languages or handicraft, we play games with local kids, and show a movie. During weekends our programme is up to us, which means I am walking around the neighborhood.
Last time I wanted to see the nearest mountain, Moşa (1420). It took me 5 hours to get there, half the trip was just climbing through a forest, but it was worth it. I love crazy hiking with no road, so I would enjoy it anyway. I took some pictures and a snack on the peak, then it was time to come back. And I did a bad, bad choice to follow local „tourist mark“. I ended up in… nowhere, far, far away from home with only two hours of light left. I had to decide and to do it quickly. Fine, lets go across the forest, my GPS tells me the direction and I do not need to be afraid of bears, our boss claims they live only among the big mountains.
Well, it turned out he was wrong. We were staring at each other, two living statues on an animal path between bushes, one of them furry and four-footed, the other one human. I had to laugh when the bear ran away so, so fast, that it made me wander if he survived the speed. Next time I am more careful about my decision, 40 kilometers is quite a lot for one hike. Next time I am riding the bear!
See you soon in my next report! 😉
Anna
volunteer from Czechia
Anna se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Comisia Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură.
My EVS – The Arrival
I arrived in Romania more than a week ago happy to begin this new chapter of my life!
My last week in Italy was intense, in a mixture of excitement, adrenaline and a little bit of anxiety. In a short time I’ve organized everything… or almost, usually I forget something at the end and I will always realize it too late… Traveler life! I greeted, Saturday, some friends, eating in a Indian restaurant and after drinking one corona extra with salt and lemon, talking about soul searching and life. Sunday night, during preparing the last things, I said goodbye to my oldest and dearest friends with a coconut and cocoa cake and my tasty laddu. In the end: saying goodbye to your animals brothers is more difficult, it is as if you leave a part of your soul there with them, especially with Clarky… my dog. I traveled more but I have never accustomed to this.
Monday morning!
Ready, with my Japa Mala at neck, airplane ticket in my hand and a big smile on my face I left Italy with humble hopes to learn the best and grow up in this country that I will call soon “Home”, again on trip, destination Romania, ready to make my soul free! I arrived in Bucharest airport, Sorin was waiting for me, and with him a ginger girl, Anna. At first I’ve thought that she was part of the staff of Curba de Cultura, but no, Anna is a Czech volunteer, we share the same project, and for she I’ve tried immediately affection; her sincerity and kindness are two characteristics that is impossible to not see. Immediately I felt happy to share with her this chapter of my life, which just started! Along the road to Izvoarele I watched the landscape and I have felt already home, happy about this extraordinary start. At home the rest of the international volunteers family was waiting, Margot and Maël, with a simple and delicious dinner and the best and warm “Welcome”!
Here I am, at the end of this short story of my arrival, my first week was really beautiful, I felt happy meeting new people with whom I shared something strong and authentic, with whom I shared the house and the room, with whom I will spend time in the association, also meeting youngsters and kids in the village, local people who respond to my greeting with a smile, because I think that one of the most important things of an EVS project are people and the relationship with them to feel more and more part of the world and widening our horizons!
See you next time,
yours, Alessio!
Alessio se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-Ro01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură.
Potret de voluntar – Anna (Cehia)
I have been working with Erasmus students for several years, the activities I have done or seen had led me to realize how important it is to “study” other countries’ – language, habits, mentality… During my studies I also noticed how important it is to lead other young people, especially those with disadvantage background, to study not just languages, but other cultures and habits, too. It helps with self-development as well as community development.
But all the opportunities I could take gave me no more than nice memories and just a hint of real experience. In my region are many people, younger or older, who would deserve better (better opportunities, activities etc.) and I would like to offer it. This is the reason why I am highly interested in abroad volunteering. I would like to enhance my communicative and language skills, learn other country´s language and system of work with youngsters (and volunteers). Moreover I would like to offer you my enthusiasm, openness and diligence.
Am lucrat pentru câțiva ani cu studenți Erasmus, iar activitățile pe care le-am făcut, m-au făcut să realizez cât de important este să “studiezi” limba, obiceiurile, metalitatea altor țări. De-a lungul studiilor mele am observat cât de important este să ghidezi tinerii, în special pe cei provenind din medii defavorizate, să studieze nu doar alte limbi dar și ale culturi și obiceiuri. Acest lucru contribuie la dezvoltarea personală dar și la cea a comunității.
Dar toate aceste activități nu mi-au oferit decât amintiri frumoase și doar gustul unei experiențe reale. În regiunea mea există mulți oameni, tineri și bătrâni, care ar merita mai mult (șanse mai bune, activități mai bune etc) și mi-ar plăcea să le ofer asta. Acesta este motivul pentru care sunt atât de interesată de voluntariatul internațional. De asemenea mi-ar place să îmi îmbunătățesc abilitățile lingvistice și de comunicare, să învăț o altă limbă și un sistem de lucru cu tinerii (și voluntarii). În plus vreau să ofer entuziasmul, deschiderea și să îmi dau toată silința.
Anna se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-Ro01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură.
Portret de voluntar – Alessio (Italia)
I consider myself a friendly guy, I am very open-minded and living with a disability since childhood and this has given me the strength of will, determination and a bit of stubbornness, so if I get a target, I must get it. Beside this I like to joke, I try to see life with optimism and I believe in values like love, friendship and respect.
I believe that the EVS projects are a great opportunity. I am participating in this one hosted by Curba de Cultură because I want to broaden my horizons, to learn about a new culture and also because I firmly believe that an experience like this is a learning experience for personal growth, a step forward to feel citizen of the World.
Personally I am fascinated by the idea of working with young people because they are often the ones who need a person to talk or with whom to meet. So from this experience I expect to increase my cultural and personal baggage, to live and to confront new educational experiences with other volunteers with different backgrounds than mine. I think this will not be a common experience but I will take the best from it.
Mă consider un tip prietenos, deschis la minte și deși am o ușoară dizabilitate încă din copilărie asta mi-a dat putere, determinare și un pic de încăpățânare, prin urmare dacă am o țintă, trebuie să ajung la ea. Pe lângă asta îmi place să glumesc, să văd viața într-o notă optimistă și cred în valori precum iubire, prietenie și respect.
Consider că proiectele EVS sunt oportunități minunate. Particip în acesta, găzduit de Curba de Cultură deoarece vreau să îmi lărgesc orizonturile, să descopăr o nouă cultură și cred cu tărie că o experiență ca asta este o experiență de învățare, de dezvoltare personală, un pas în față în a deveni un cetățean al Lumii.
Personal sunt fascinat de ideea de a lucra cu tineri, deoarece adesea ei sunt cei care au nevoie de cineva cu care să vorbească ori cu cine să se întâlnească. Din acest stagiu mă aștept să să îmi cresc bagajul cultural și personal, să trăiesc și să experiementez o nouă experiență educațională împreună cu voluntari provenind din alte medii decât al meu. Aceasta nu va fi o experiență obișnuită, dar voi lua ce e mai bun din ea.
Alessio se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-Ro01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură.