We are in December already so it was expected that everything will start to be related, to some extend, to Christmas. Every second sentence contains something related to it and at some point it even becomes annoying. But until that point let’s see how these days were:
And these all in less then 10 days. Isn’t it a lot of Christmas?
Suntem în decembrie așa că era de așteptat ca totul să începă să fie legat, într-un fel sau altul, de sărbătoarea Craciunului. Fiecare a doua propoziție rostită ori scrisă are o anume legătură, iar după un anumit punct devine chiar enervant. Să vedem însă cum a decurs totul până acolo:
Toate acestea în mai puțin de 10 zile. Nu-i așa că e cam mult Craciun?
În perioada 24 noiembrie – 02 decembrie 2015 Curba de Cultură a organizat primul training dintr-o serie de 3 al proiectului F.E.E.L. – Facilitators in Education and Empowerment of Learners. Fiind un training internațional acesta a reunit participanți din zece țări și a avut ca obiectiv principal creșterea capacităților organizațiilor de tineret din Europa în sprijinirea tinerilor din mediul rural. De asemenea a reprezentat și o bună șansă pentru voluntarii SEV a interacționa și cu alți străini, după o perioadă în care și-au ptrecut cea mai mare parte a timpului în comunitatea românească. Voluntarii s-au putut bucura de gustările și bucatele tradiționale ale fiecărei țări participante dar au dat și o mână de ajutor la organizare și la filmat și făcut poze.
Between 24th November and 02 December 2015 Curba de Cultură organised the first training in a series of three of the project F.E.E.L. – Facilitators in Education and Empowerment of Learners. Being an international training it reunited participants of 10 countries and it had as main objective to increase the capacity of youth-related organizations in Europe to work with and to the best interest of young people in rural areas. At the same time it represented a good chance for the EVS volunteers to interact with other foreigners after spending such a long time in a Romanian community. This way the volunteers enjoyed the traditional snacks and the food from each participant country but they also helped with organizing and filming and taking photos.
I would describe myself as small, brave and open-minded girl. I try to be helpful for other people and I expect them to be the same to me. I do not like fight, argue with the others and I can’t stand when somebody is rude and impolite.
I would like to spend at least half of the year as the volunteer. I am ready to make one year break before I will go for my master degree studies. I would like to gain a lot of experience during this year and don’t waste my time for doing nothing. That’s why I am so motivated to go for that kind of stage. I just want to maximize my life in the best way I can. I am young and brave, if I can help others and at the same time gain a lot of for myself I want to do it. I just don’t want to waste my time just for education at polish university, I know that I can do more and I want to try.
Ania is coming from Poland from quite a big city, Lublin and she is experimenting living and working in a rural area. And so far she did quite a good job.
Mă descriu drept o fată mignonă, curajoasă și cu o minte deschisă. Încerc întotdeauna să fiu de folos celor din jur și mă aștept ca și cei din jur să facă la fel pentru mine. Nu îmi place violența, certurile și nu suport disrespectul și impolitețea.
Vreau să îmi petrec cel puțin o jumătate de an ca voluntar. Sunt dispusă la o pauză de un an înainte de a-mi continua studiile de master. Vreau să câștig experiență și nu să irosesc acest an făcând nimic. Asta e ceea ce mă motivează să iau parte într-un astfel de stagiu. Vreau să îmi cresc șansele din viață în cel mai bun mod posibil. Sunt tânără, curajoasă, iar dacă pot să îi ajut pe ceilalți și să câștig din asta, atunci vreau să fac acest lucru. În acest moment educația într-o universitate poloneză e o pierdere de timp, știu că pot mai mult și voi încerca mai mult.
Ania vine din Polonia, dintr-un oraș destul de mare, Lublin iar acum experimentează traiul într-o zonă rurală. Până în prezent pare că se descurcă.
Și cum iarna se apropie schimbări și îmbunătățiri au fost aduse casei în care locuiesc voluntarii SEV.
Pe lângă înlocuirea ferestrelor clasice cu unele de termopan și izolarea peretilor casei a fost adus și un transport mare de lemne. Acestea împreună cu o cantitate asemănătoare existentă deja vor asigura combustibilul necesar pentru sobele din cele trei dormitoare ale casei plus, camera de zi și bucătăria.
Since winter is coming some changes and improvements were brought to the house where the volunteers live.
Beside replacing the classic windows with thermo-insulating ones and insulating the walls of the building also a big load of wood was brought. This wood together with a similar amount already existent will be the fuel for the masonry stoves which provide the heat in the three bedrooms, living room and kitchen.
Now we are all prepared a bit more for the scary winter.
Continuând cu prezentările voluntarilor noștri vă aducem de această dată mai multe informații despre Hanna.
Continuing with presenting our volunteers we are bringing in the spotlights Hanna.
Every student asks him-/herself after school “What shall I do now?” – So do I. My name is Hanna Müllner, I am 19-years old, I live in a small town in the South of Germany. Not only the fact, that I am not sure yet what I want to study but also the desire to travel to other countries brought me to the idea of being part of the European Voluntary Service.
I hope to get to know your county, the people and the culture from a different perspective. I am excited to work in a project that helps the people involved and establishes something lasting. I am sure that I can contribute with my work to the life of others even in a small meaning, but also to myself, by learning new things about people from your country and my own personality. In school and youth work I have learned to run projects, to learn from failures, to take responsibility and to gain in experience! That is why I am happy to be a volunteer in your project.
Fiecare elev se întreabă la finalul școlii: Ce ar trebui să fac acum? – Asta mă întreb și eu scum. Numele meu este Hanna Mullner, am 19 ani și vin dintr-un orășel din sudul Germaniei. Nu doar faptul că nu știu încă ce vreau să studiez dar și dorința de a călători în alte țări m-a condus spre idea de a fi parte din Serviciul European de Voluntariat.
Sper să cunosc România cu oamenii și cultura ei dintr-o perspectivă diferită. Sunt încântată să lucrez într-un proiect care ajută oamenii implicați în ceva de durată. Sunt sigură că pot contribui cu munca mea la existența celorlalți chiar și puțin și de asemenea pentru mine prin învățarea de lucruri din țara gazdă sau despre personalitatea mea. În școală și în lucrul cu tinerii am învățat să conduc proiecte, să învăț din greșeli, să îmi asum responsabilități și să acumulez experiență. Acesta este motivul pentru care sunt fericită să fiu voluntar în proiectul vostru.
Cu toate ca Halloweenul nu e o sărbătoare românească asta nu înseamnă că nu e o bună ocazie de a exersa limba Engleză și de a face activități antrenante la școală și nu numai. La asta s-au gândit și voluntarii SEV atunci când împreună cu profesorii de limbi străini de la școlile din Izvoarele au venit cu propuneri pentru un alt mod de a învăța, unul non-formal și unul foarte distractiv.
Although Halloween is not a Romanian holiday, this doesn’t mean it does not represent a good chance to practice English and to take part in catchy activities at school and not only. This is also what the EVS volunteers thought about when together with language teachers from Izvoarele commune proposed another way of learning, a non-formal one, and a very fun one.
Deși nu putem reda în cuvinte experiența copiilor din timpul activităților și nici a voluntarilor care au muncit la organizare și implementare, vă putem confirma că nu s-a făcut deloc rabat la râsete, veselie și culori de pictat pe față.
We cannot express entirely through text the experience the children had and also the experience the volunteers had while organizing and implementing we can confirm that there was no rebate at laughter, happiness and colors for face-painting.
Am tot vorbit despre voluntarii găzduiți de noi, dar poate că nu ar strica să îi cunoașteți ceva mai bine. Așadar, printr-o serie de postări dedicate vi-i vom prezenta pe fiecare.
We kept talking about the volunteers hosted by us, but maybe it would be better to know them even more, so through a series of posts we will present each of them.
I am Liina, a 20-year-old Estonian. I found out about your project on Seiklejate Vennaskond’s (Estonian sending organization) homepage. I have always wanted to take part of long-term voluntary service and now when I have an opportunity to apply for EVS I decided to be part of it. I think that by being a volunteer I can learn many new things from the people who I work with and at the same time I can share my experiences with other youngsters.
I am particularly interested in being a volunteer in this project, because I like that it’s objectives are aimed at young people in rural environment. I believe that I could get some more knowledge and experience about this topic. I will have the ability to empower my creativity and different skills even more than ever before. I really like that volunteer, who works with your team, will have the chance to promote non-formal education and learning activities with children in schools and with young people within the youth centre. I want to experiment the EVS, because I enjoy working in multicultural team. I prefer to do something that is not very routine- I am always motivated to work in various new places and with new people.
Numele meu este Liina și sunt o estoniancă de 20 de ani. Am aflat despre proiect de pe pagina Seiklejate Vennaskond (organizația de trimitere din Estonia). Dintotdeauna mi-am dorit să iau parte la un EVS de lungă durată și acum când mi s-a ivit această posibilitate am decis să profit de ea. Consider că fiind voluntar aș putea să învăț multe lucruri noi de la cei cu care lucrez, și aș putea totodată să împărtășesc din experiențele mele.
Sunt interesată de acest proiect în mod special deoarece am aobservat că obiectivele lui sunt orientate către tinerii din mediul rural. Consider că aș putea să acumulez cunoștințele și experiență pe marginea acestui subiect. Voi avea șansa de a-mi îmbunătăți creativitatea și de a dobândi alte abilități mai mult ca până acum. Chiar apreciez faptul că voluntarii, muncind în echipe vor avea ocazia să promoveze educația non-formală și alte metode de învățare, cu copiii în școli și cu tinerii în cadrul centrului de tineret. Vreau să experimentez un EVS pentru că îmi place să lucrez în medii interculturale. Prefer ceva mai puțină rutină și sunt mereu motivată să lucrez în locuri noi cu oameni noi.
After the intense audio-video training from last month, the time to implement what the volunteers have learnt has come. In teams of two, the volunteers hosted by Curba de Cultură visited other Romanian NGOs hosting EVS volunteers.
După trainingul audio-video intens de luna trecută, a venit și timpul aplicării a ceea ce voluntarii au învățat. În echipe de câte doi, voluntarii găzduiți de Curba de Cultură au vizitat alte ONGuri românești ce găzduiesc voluntari SEV.
Franck and Hanna were the first ones to go. They traveled to Panciu to Asociația Lumea lui Pinnochio and Mărășești to Asociația Voluntariat pentru viață where they met great people and awesome EVS volunteers. If you would like to see more of those people and places please follow these two links:
Franck și Hanna au plecat primii, au călătorit spre Panciu la Asociația Lumea lui Pinnochio și Mărășești la Asociația Voluntariat pentru viață unde au întâlnit oameni minunați și voluntari SEV grozavi. Dacă doriți să aflați mai multe oamenii și locurile acelea urmăriți linkurile de mai sus.
Celelalte două vizite au fost la Centrul Cercetășesc Nocrich din jud. Sibiu și la Asociația ACTOR în București. De această dată Liina, Ania și Kristijan au fost protagoniștii, iar rezultatele muncii lor le puteți vedea în filmulețele următoare:
The other two visits were to Centrul Cercetășesc Nocrich, Sibiu and to Asociația ACTOR from Bucharest. This time Liina, Ania and Kristijan were the protegonists and the results of their work can be seen in the videos with links posted above.
Vă dorim vizionare plăcută și sperăm ca aceste mărturii video să vă încurajeze să urmați un stagiu SEV.
We wish you a pleasant watch and we hope these video will encourage you to follow and EVS stage.
Pentru câteva momente și voluntarii găzduiți de noi s-au simțit din nou elevi, participând la festivitatea de deschidere a anului școalar 2015-2016.
For few moments the vounteers hosted by us felt pupils again, by taking part in the festivities of the Opening of a new School Year.
După participarea la ceremoniile de deschidere a anului școalar la Școala Gimnazială Traian Savulescu în Izvoarele și la Școala Generală din Schiulești, voluntarii au făcut câteva comparații cu ceea ce se întâmplă în țările lor cu aceeași ocazie.
After taking part in the ceremonies in Școala Gimnazială Traian Savulescu in Izvoarele and in Școala Generală in Schiulești, the volunteers made some comparisons with the ceremonies in their countries.
“One difference is the fact that we start school earlier then children in Romania – Polish children start the new school year at 1st September.” (Ania – Poland)
“The main difference between the ceremonies is that in Estonia we don’t see the priest on the first on the first day of school” (Liina – Estonia)
“Guten Morgen they can hear the teacher saying and here it goes – let the next school year begin!” (Hanna – Germany)
“It was similar to what we do in our country, just with a lot more accent put on religion” (Kristijan – Macedonia)
Spor la învățătură!
When you are an EVS volunteer, you have an On Arrival Training with other volunteers in your hosting country. The goal of it is to learn more about the country and to become prepared for the rest of your volunteering period.
My training took place last week in a beautiful town in the mountains, in the middle of Romania, called Predeal. I won’t speak about the training itself but about EVS and how is to be a volunteer.
I came with my colleagues there on the Sunday evening and we were welcome by one of the trainers who showed us the rooms. I shared it with a guy from my project, that I already knew, and with two Turkish boys. Then I came to the restaurant to eat, and I discovered a lot of young people from different countries – Turkey, Uruguay, Poland, United Kingdom, Germany, Estonia, Macedonia, Spain, Italy, Bulgaria and one other French guy. All of them were speaking and laughing together. At this moment I thought “Ok, it’s the place where I want to be, let’s go !”. This moment me and my friends from the same project split up to sit in random places and started to speak with the others.
We all met a lot of new volunteers and joined to new groups of friends! It was so easy to speak with others because we were all in the similar situation – Every one of us came to Romania from our home countries to meet other people, to share with them new experiences and to have fun together. During one week we were making a lot of jokes, comparing our countries and cultures, having discussions how is it for us in Romania, with our projects and what we have done till now…
Every night we were staying together till the midnight, listening to music from all around the world and playing the guitar. We had also an international night where we were in groups by country and we had to present funny animation connected with our traditions and culture. Now I know how to dance Turkish dance, play Polish games, sing German songs or drink Spanish sangria… We were all very glad to share something about our countries with the others and happy to discover some parts of their cultures.
At the end of the week I couldn’t imagine that it’s over. I decided to spend more time with my new friends and we went together to explore another Romanian city – Brașov. After having a lot of fun during the day, it turned out that it’s not enough for us … so the decision what to do next came very quickly – we took the train to go to the capital! I spent the night in the place of my new friend which I met just five days earlier. I couldn’t see myself making such spontaneous decision ever before.
For me, this story explains how it is to be an EVS volunteer – it means meeting people, travelling, discovering a country, deciding in the last minute to go there or here because you have the opportunity to do that, don’t really have plan, just follow what life proposes to you. I know that I will definitely see the others. I can go to their cities in Romania or maybe even visit them in their home countries! I am definitely ready to go everywhere I can during my free time and have experiences that I have never had before and maybe that I will never have again.
Franck,
French Volunteer in Romania