Portret de voluntar – Čeněk (Republica Cehă)
Deci „Ahoj, všichni!”, înseamnă în cehă „Bună ziua, tuturor!”
Numele meu este Čeněk și am crescut în Adamov, un oraș mic din apropiere de Brno, în Republica Cehă, cu mulți frați. Sunt mândru morav (una dintre cele trei regiuni istorice din Cehia) și călător entuziast.
Ce să spun mai multe despre mine… Sunt o persoană liber gânditoare și deschisă la minte. Îmi place să călătoresc, am călătorit mult după aniversarea de optsprezece ani. Și în principal iubesc doar țările din „Europa de Sud-Est”, inclusiv România.
Deci vorbesc puțin în croată și, de asemenea, în limba bulgară și vreau să continui să studiez aceste țări și culturi la universitatea din Brno. Dar ma bucur ca acum pot fi aici la Izvoarele pentru proiectul F5 si pot sa invat si limba romana frumoasa si sa explorez mai mult viata in aceasta tara.
La liceu am studiat biblioteconomia, așa că sper să lucrăm la mica noastră bibliotecă din Curba de Cultura, să o facem din ce în ce mai buna și să facem și multe activități în această sală. Cu toate acestea, poate în principal vara, pentru că este puțin greu din cauza restrictiilor covid. Sunt foarte nerăbdător!
De asemenea, ultimii cinci ani îmi petrec toate verile în cinematograful mobil de vară din Republica Cehă. Așa că locuiam într-o dubă și organizam seri de film în toate părțile țării noastre. Așa că vreau să spun că de abia aștept să merg serile de film aici în județul Prahova și cred că va fi minunat! De asemenea, dacă vreți să știți ceva mai multe despre Cehia, nu vă sfiați să mă întrebați, pentru că datorită muncii în cinematografia de vară am explorat cu adevărat toate părțile țării noastre.
O vara obișnuită la cinema (
My typical summer in summer cinema)
Ultimul meu hobby mare este geocaching. De fapt, este un joc despre căutarea „comorilor” (cutii mici) cu coordonatele GPS, cred că poate fi foarte drăguț să organizam o „vânătoare de comori” mare vara. Dar este o chestiune de viitor. 😉
Deci acesta sunt eu și sunt nerăbdător să vă cunosc, indiferent cine ești ! 🙂
So „Ahoj, všichni!“, it means in czech „Hello, everybody!“
My name is Čeněk and I growed up in Adamov, a little city nearby Brno in the Czech republic with a lot of siblings. I am a proud Moravian (one of the three historical regions in Czechia) and an enthusiastic traveller.
What else to say about myself… I am a freethinker and an open-minded person. I love travelling, I did it a lot of after my eighteen birthday. I mainly love countries of „South-eastern Europe“, included Romania.
So I speak a bit in croatian and also bulgarian language and I want to continue studying this countries and cultures in the university in Brno. I am glad that now I can be here in Izvoarele for the project F5 were I can learn also beatiful romanian language and to explore how is life in this country.
On high school I studied librarianship, so I hope we will work on our little library in Curba de Cultura, we will do it better and better and also a lot of activities in this room. However, maybe mainly in summer, because it’s a bit hard because covid restrictions. I am looking forward to it!
Also, I spet all my last five summers in a summer mobile cinema in the Czech republic. We were living in a van and we were organizing movie nights in all parts of our country. I want to say I can’t wait for the movie nights here in Prahova county and I believe it will be awesome! Also, if you will want know something more about Czechia, don’t be shy to ask me, because thanks to the work in the summer cinema I really explored all parts of the country.
My last big hobby is geocaching. It’s actually a game about searching „treasures“ (little boxes) with GPS coordenates, I think it can be really nice to organize some big „Treasure hunt“ in summer. But it’s a question for the future. 😉
So this is me and I can’t wait to meet you, no matter who are you! 🙂
Portret de voluntar – Israt Zahan Bhuiyan (Italia)
Salut! Numele meu este Israt, am 19 ani și vin din Vicenza, nordul Italiei. Am studiat la un liceu de Arte Vizuale până în iunie anul trecut și de atunci explorez ceea ce 13 ani de școală nu mi-au dat niciodată. Și dintr-o dată am ajuns în România!
Proiectul meu se numește F5 și este despre redeschiderea centrului de tineret din Izvoarele și, de asemenea, pregătirea activităților pentru tinerii comunității. Proiectul are o durată de 7 luni.
Arta a fost întotdeauna pasiunea mea și sper să exteriorizez această pasiune și să fac lucruri creative cu și pentru tineri.
Până acum, înainte de a veni aici, am făcut întotdeauna parte dintr-o comunitate care m-a ajutat să învăț lucruri noi, să cresc și să gândesc într-un mod în care sistemul educațional nu ne-a învățat niciodată cum ar trebui să facem acest lucru. Acum vreau să fiu persoana care să dea mai departe într-o comunitate lucrurile învățate.
Am făcut o expoziție personală de artă, am făcut ceva voluntariat și am plecat în Irlanda ca babysitter. Interesele mele sunt benzile desenate, jocurile video, cărțile, mersul pe bicicletă, mersul la teatru și să fiu înconjurată de natură.
Nu știu ce vreau să fac în viitor, dar sper să mă bucur de prezentul meu aici în România.
Hello! My name is Israt, I’m 19 years old and I come from Vicenza, Northern Italy. I’ve studied in a Visual Arts high school until last June and since then I’ve been exploring what 13 years of school never gave me. Suddenly I ended up in Romania!
My project is called F5 and it is about refreshing the youth center in Izvoarele and also preparing activities for the young people of the community. The project has a duration of 8 months.
Art has always been my passion and I hope to externalize this passion and do creative things for and with youngsters.
Until now, before coming here, I’ve always been part of a community that helped me learn new things, grow up, and think in a way that the educational system never taught us how to. Now I want to be the person to give in a community.
I did a personal art exhibition, did some minor volunteering, and went to Ireland as an Au Pair. My interests are comics, video games, books, riding a bike, going to the theater and being surrounded by nature.
I don’t know what I want to do in the future, but I hope to enjoy my present here in Romania.
Biserici din Teisani – Churches in Teisani
În data de 19 noiembrie, Lucia, însoțița de Alex Popa, un tânăr din Teisani, am călătorit prin comuna Teisani să aflăm mai multe despre toate bisericile. Iată ce am colectat.
Sfantul Nicolaie – Teisani :
Această biserică a fost construită în jurul anului 1900 și renovată în urmă cu câțiva ani. În religia ortodoxă, se știe că Sfântul Nicolae a fost persoana care a venit cu Dumnezeu la această biserică, motiv pentru care îi poartă numele.
Mai departe vedem în prim plan Clopotnița din dreapta bisericii, intră persoana care să tragă clopotul și bate clopoțelul, este o meserie în sine, două zile pe săptămână și uneori sâmbăta. Dacă există o zi specială în timpul săptămânii, persoana vine din nou să sune. Este interesant de observat că există două tipuri de sunet. Clopoțelul care sună rapid este pentru cei care au murit. Dimpotrivă, sunetul lent al clopoțelului este pentru tradițiile creștine. În data de 19 noiembrie, Lucia, însoțița de Alex Popa, un tânăr din Teisani, am călătorit prin comuna Teisani să aflăm mai multe despre toate bisericile. Iată ce am colectat.
În plus, există o mică clădire pentru a aprinde lumânări. Există două laturi diferite. Una cu scris VII, care înseamnă viu în română. Prin urmare, aprindeți acea lumânare pentru oamenii care sunt în viață în familia dvs., prietenii sau alte persoane. Pe cealaltă parte scrie Morti, care înseamnă mort în română. De aceea aprinzi acea lumânare pentru ca oamenii care au murit să aibă lumină în lumea cealaltă. Oamenii plătesc o jumătate de leu pentru o lumânare.
În stânga bisericii, putem vedea un cimitir care este dedicat unui preot important, Preotul Simion, care a lucrat în această biserică. Oricine poate pune lumânări pe mormântul lui. Spre deosebire de preoții din religia creștină, preoții din religia ortodoxă au voie să se căsătorească și să aibă o familie. Cu toate acestea, nu au voie să aibă copii înainte de căsătorie. La fel este și pentru oamenii care nu lucrează ca personalități religioase.
Serviciul este duminica si sambata in fiecare saptamana. Și dacă există o zi specială în săptămână care nu este duminică sau sâmbătă (de exemplu: Crăciun, Paște, Zilele Sfintelor, căsătoria, decesele…) există o altă slujbă.
Mai mult, pe marginea bisericii sunt picturi, picturi cu Apostoli si Sfinti.
În interiorul bisericii sunt o mulțime de scaune pe care oamenii să stea și perne pentru a sta pe jos. Când oamenii nu se potrivesc în biserică, stau afară și de aceea sunt vorbitori afară.
Sfantul Constantin si Sfanta Elena – Teisani :
Pentru început, Clopotnița este chiar în fața bisericii și oamenii trebuie să treacă prin el pentru a ajunge la biserică. Cineva este însărcinat să sune clopotul, sunetul clopotului și alte treburi din biserică pot fi făcute ca voluntariat.
Mai departe, în grădina din dreapta bisericii se află un Memorial de război, pentru cele două războaie mondiale.
În interiorul acestei biserici există două spații pentru aprinderea lumânărilor, unul este dedicat oamenilor care sunt încă în viață și celălalt celor care au decedat. În plus, în afara bisericii nu există diferențiere, există doar un spațiu atât pentru cei vii, cât și pentru cei morți.
În plus, am văzut un preot făcând o slujbă, în timp ce strângea informații, și ținea în mână un turifer cu vapori ieșind din el. Este interesant de subliniat că turiferele sunt folosite pentru a curăța sufletul oamenilor.
Sfantul Nicolaie si Sfanta Parascheva – Valea Stâlpului :
Pentru început, se află, în dreapta bisericii, un parastas care a fost construit cu mult timp în urmă, pentru un preot important care a lucrat în biserică.
În al doilea rând, Clopotnița este situată în partea stângă a bisericii în prim plan.
În stânga bisericii, putem vedea o cruce deasupra unui mic rezervor de apă sfințită.
Mai mult, există un spațiu, lângă zidul din stânga bisericii, pentru aprinderea lumânărilor pentru cei vii și unul pentru cei morți. După cum se vede în cele două biserici anterioare.
Putem vedea și un tablou pe peretele din fața bisericii. În dreapta tabloului sta Parasceva, iar în stânga Nicolae.
Cimitirul Olteni :
În timpul Paștelui și Crăciunului și cu alte ocazii, oamenii vin în cimitir cu lumânări pentru a le pune pe mormântul familiei. Această tradiție constă în aducerea luminii de la biserică la cimitir. Oamenii își aprind lumânarea la biserică și apoi merg până la cimitir. Astfel oamenii aduc lumina lui Dumnezeu direct celor dragi.
Bughea de sus :
Sătenii au construit această biserică, iar Primăria a început să participe mai târziu la viața bisericii. Această biserică are cea mai veche clopotniță din comună. Persoana însărcinată să sune clopoțelul îl sună cu ciocanele mici.
Mulțumiri speciale lui Alex POPA pentru că și-a dedicat timpul pentru a merge împreună cu noi prin comună și pentru a ne împărtăși aceste informații.
English version
On the 19th of November Lucia and I, accompanied by Alex Popa, a youngster from Teisani, went around Teisani’s commune to learn more about all the churches. Here is it what we collected.
Sfantul Nicolaie – Teisani :
This church was built around 1900 and renovated a few years ago. In the orthodox religion, it is known that Saint Nicholas was the person who came with God to this church which is why it is named after him. Further, we can see the Bell Tower on the right of the church on the foreground, the person in charge to ring the bell comes in and rings the bell, it is a job in itself, two days a week and sometimes on Saturday. If there is a special day during the week the person comes again to ring the bell. It is interesting to note that there are two types of ringing. The fast bell ringing is for people who died. On the opposite, the slow bell ringing is for Christian traditions.
In addition, there is a little building to light candles. There are two different sides. One with written VII, which means alive in Romanian. Therefore, you light that candle for people that are alive in your family, or friends or other people. On the other side is written Morti, which means dead in Romanian. That is why you light that candle so the people who died have light in the otherworld. People pay half a lei for one candle.
On the left of the church, we can see a graveyard that is dedicated to an important priest, Preotul Simion, that worked in this church. Anyone can put candles on his grave. Unlike priests in the Christian religion, priests in the Orthodox religion are allowed to get married and have a family. Nevertheless, they are not allowed to have children before marriage. It is the same for people that do not work as religious figures.
The service is on Sunday and Saturday every week. And if there is a special day in the week that is not on Sunday or Saturday (example: Christmas, Easter, Saint days, marriage, deaths…) there is another service.
Moreover, there are paintings on the side of the church, paintings of Apostols and Saints.
Inside the church there are a lot of chairs for people to sit and pillows to sit on the floor. When people don’t fit in the church they stand outside, and that is why there are speakers outside.
Sfantul Constantin si Sfanta Elena – Teisani :
To start with, the Bell Tower is right in front of the church and people have to walk through it to reach the church. Someone is charged to ring the bell, ringing the bell and other chores in the church can be done as volunteering.Further, there is a War Memorial, for the two World Wars, in the garden on the right of the church.
Inside this church there are two spaces to light candles, one is dedicated to people that are still alive and the other to people that passed away. In addition, outside the church there is no differentiation, there is just one space for both alive and dead people.
Besides, we saw a priest doing a service, while collecting information, and he was holding a thuriferous with fumes coming out of it. It is interesting to point that thuriferous are used to clean people’s soul.
Sfantul Nicolaie si Sfanta Parascheva – Valea Stâlpului :
To begin with, there is, on the right of the church, a memorial that was built a long time ago, for an important priest that worked in the church.
Secondly, the Bell Tower is located on the left of the church in the foreground.
On the left of the church, we can see a cross above a small reservoir of holy water.
Moreover, there is a space, next to the wall on the left of the church, to light candles for alive people and one for dead people. As seen in the two previous churches.
We can also see a painting on wall at the front of the church. On the right of the painting stands Parasceva and on the left Nicolae.
Cemetery of Olteni :
During Easter and Christmas and other occasions people are coming into the cemetery with candles to put on their family’s grave. This tradition consists of bringing the light from the church to the cemetery. People light their candle at the church and then walk all the way to the cemetery. That way people are bringing the light of God directly to their loved ones.
Bughea de sus :
The villagers built this church and the Town Hall started participating in the church’s life later on.
This church has the oldest Bell Tower of the commune. The person in charge to ring the bell rings it with little hammers.
Special thanks to Alex POPA for taking the time to go around the commune with us and share all these very interesting informations.
Portret de voluntar – Andrés “Codes” (Spania)
Bună ziua! Sunt Andrés, și sunt din Barcelona și am 28 de ani. Aceasta este a doua mea aventură cu Curba de Cultură (de data asta în proiectul ”Tinemobilul – The Fury Road”) după ce am participat la proiectul anterior de renovare a Centrului de Tineret din Izvoarele.
În acest nou proiect sper să am ocazia să-mi pun în practică cunoștințele mele de muzician atunci când vine vorba de diverse activități pe care le putem face cu tinerii precum și de a folosi arta ca instrument pentru a ne exprima liber. Să începem această nouă aventură!
Hello! I’m Andrés, and I’m from Barcelona and I’m 28 years old. This is my second adventure with the Culture Curve (this time in the project “Tinemobilul – The Fury Road”) after I participated in the previous project to renovate the Youth Center in Izvoarele.
In this new project I hope to have the opportunity to put my knowledge as a musician into practice when creating various activities that we can do with young people as well as using art as a tool to express ourselves freely. Let’s start this new adventure fellas!
Turism în Teișani
Dragi cititori,
Au trecut exact patru zile de când a avut loc evenimentul din proiectul Luciei și al meu. De aceea, ne-am gândit ca acum, când ați avut cu toții timp să procesați toate aceste emoții ale acelei zile fantastice ; să facem un mic rezumat, dacă pot spune așa, a ceea ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat și, bineînțeles, a tot ceea ce s-a întâmplat în spate evenimentului. Să începem cu procesul prin care am trecut. Lucia, Carla, coordonatoarea noastră extraordinară și cu mine am decis acum puțin peste două săptămâni că ziua de 27 ar fi ziua perfectă pentru evenimentul nostru. Dintr-o dată a devenit foarte concret și atât de real! Am simțit emoție și, încet-încet, ne-am dat seama de tot ceea ce trebuia făcut. Și nu ne-am descurajat, ca o echipă urma să facem față, împreună. În cadrul procesului de organizare am început să ne gândim la partea de promovare. M-am ocupat cu plăcere de designul afișelor, iar canva a fost cel mai mare aliat al meu în aceste momente. După ce am mers de colo-colo cu oameni de la Curbă am stabilit varianta finală. În semn de generozitate, voi atașa o fotografie a afișului nostru premiat.
Pentru că întotdeauna am fost învățată că minciuna este un păcat, vă fac o mărturisire: am uitat să punem data pe afișe. Da, da, știu, cine, în deplinătatea facultăților mintale, uită o dată pe un afiș de promovare a unui eveniment. Ei bine, se întâmplă chiar și celor mai buni. Vreau să îi mulțumesc călduros Luciei, cea mai bună parteneră a mea, care a fost singura, și singura, care a observat greșeala mea. Un bun exemplu de rezolvare a unei provocări prin puțină ingeniozitate. Mai mult, Lucia și cu mine am ales împreună douăzeci de fotografii pentru a le imprima. Aceste fotografii au fost făcute pe parcursul întregului proiect, de la început și până acum și ne-am gândit că a crea o mostră, bazată pe toate cele pe care le avem, ar fi o modalitate excelentă, de a împărtăși cu voi toți, o parte din acest proiect. Din nou, într-o mentalitate generoasă, voi adăuga la acest articol câteva dintre fotografiile din selecția noastră.
Următorul pas a fost să punem posterele noastre în toată zona, după ce le-am primit, desigur. De asemenea, a trebuit să creăm o listă cu materialele necesare, cum ar fi calculatoare, un ecran și, partea cea mai bună, mâncare și băuturi. În acest fel, am avut bucuria de a merge la magazinul nostru preferat, Lidl, pentru a ne cumpăra toate proviziile care ne făceau poftă de mâncare. Mai târziu, unul dintre noi a avut o sesiune de coacere amuzantă, eu personal am copt fursecuri, iar Lucia o prăjitură cu iaurt foarte bună. În paralel, am pregătit o prezentare pentru a le permite minunaților noștri spectatori să înțeleagă mai bine activitățile noastre trecute și viitoare, toate rezidând sub aceleași obiective. Cu câteva săptămâni înainte am creat și o hartă interactivă pe Jamboard, cu ajutorul resurselor create de Maria (un alt voluntar care a făcut parte din proiect) și Lucia. Ultima noastră notă a evenimentului a fost un test adevărat sau fals conceput pentru a vă testa cunoștințele despre comuna Teișani. Am avut mâncare, am avut băutură, am avut o prezentare colorată, eram pregătiți pentru ziua cea mare.
Sâmbătă, 27 noiembrie 2021, la ora 14.00, totul a început. Din partea mea, am împărtășit ceea ce se va face în următoarele luni. Avem planificate patru activități principale. Prima dintre ele este întâlnirea cu producătorii locali. Lucia și Maria s-au întâlnit deja cu unii dintre ei, dar intenționăm să mai întâlnim și alții și să descoperim și alte creații locale și autentice. Cea de-a doua activitate este vizitarea unor spații de cazare. Una dintre ele a fost deja vizitată, dar vor urma și altele. Sperăm să aflăm mai multe despre turismul durabil, despre tradițiile românești și despre modul în care aceste locații de cazare le transmit și le păstrează, precum și despre cum se promovează pe ele însele și zona. În al treilea rând, dorim să creăm videoclipuri pentru a promova traseele de drumeție, producătorii locali și locurile turistice minunate. Nu în ultimul rând, avem o pagină web, la această dată, cam goală, pentru a avea ca scop promovarea comunei și pentru a permite oamenilor să vadă toate oportunitățile de activități care există. Scopul nostru aici este de a structura această pagină web prin adăugarea de trasee de drumeție, harta creată de Lucia, care prezintă toate locurile interesante de văzut în Teișani, precum și fotografiile și videoclipurile realizate. Asta e tot pentru mine, mulțumesc oamenilor minunați că au citit până aici și bineînțeles mulțumesc tuturor celor care s-au alăturat evenimentului nostru, atât online cât și în persoană. La revedere.
Dear readers,
It has been precisely four days since Lucia and my self’s project event has happened. That is why we thought that now that all of you have gotten some time to process all these emotions of that fantastic day ; we shall make a little résumé, if I may say it that way, of what happened, how it happened, and of course, everything that went on behind it to make it happen. Let’s start with the process we went through. Lucia, Carla, our amazing coordinator, and myself decided a little over two weeks ago that the 27 th would be the perfect day for our event. Suddenly it became very concrete and so real! Excitement we felt, and slowly, the realization of everything that had to be done dawned on us. But! We didn’t get discouraged, as a team we were going to face this, together. As part of our organization process we started thinking of the promotion part. I gladly tackled the design of posters, and canva was my biggest ally in these times. After going back and forth with people all around Curba we settled on the final version. In a generous mindset I am going to attach a picture of our award-winning poster.
Because I have always been taught that lying is a sin I will make a confession to you, we forgot to put the date. Yes, yes, I know, who in his right mind forgets a date on a promotional poster for an event. Well, it happens even to the best. I want to thank warmly Lucia, my best sidekick, who was the one, and only, that noticed my mistake. A good example of a challenge being solved by a bit of resourcefulness. Moreover, Lucia and I jointly chose twenty pictures to print. These pictures have been taken during the whole project, from the beginning until now and we thought that creating a sample, based on all the ones we have, would be a great way, to share with you all, a part of this project. Again, in a generous mindset, I will add some of the pictures in our selection to this article.
Our next step was to put our posters all around the area, once we received them, of course. We also had to create a list of the material needed, like computers, a screen and, the best part, food and drinks. This way, we had the joy to go to our favorite shop, Lidl, to buy all our mouthwatering supplies. Later one we had a fun baking session, I personally baked cookies and Lucia a very good yoghurt cake. In parallel we prepared a presentation to allow our wonderful viewers to understand better our past and future activities, all residing under the same objectives. A few weeks in advance I also created an interactive map on Jamboard, with the help of resources created by Maria (another volunteer who was part of the project) and Lucia. Our last touch to the event was a true or false quiz conceived to test your knowledge about Teisani’s commune. We had food, we had drinks, we had a colorful presentation, we were set for the big day.
At 2pm on the Saturday 27 th of November 2021, it all started. On my part, I shared what will be done in the next months. We have four main activities planned. The first one is meeting local producers. Lucia and Maria already met some of them, but we intend to meet some more and discover other local and authentic creations. Our second activity is visiting hostels. One has already been visited but some more are to come. We hope to learn more about sustainable tourism, Romanian traditions and in which way these hostels convey them and preserve them as well as how they promote themselves and the area. Thirdly, we want to create videos to promote the hiking paths, local producers and lovely touristic sites. Last but not least, we have an, at this day, empty webpage, to aims to promote the commune and allow people to see all the opportunities of activities there are. Our goal here is to structure this webpage by adding hiking paths, the map Lucia created that showcases all the interesting places to see in Teisani, and the pictures and videos taken. This is it for me, thank-you wonderful people for reading this far and of course thank-you to everyone who joined our event, as much online than in person. La revedere.
Portret de voluntar – Flavie
Bună, mă numesc Flavie, am 19 ani si vin din Lyon, in Franta. Sunt aici pentru opt luni și jumătate pentru a lucra la programul “Youth Hosteling for Local Development”. Prin urmare, rolul meu va fi să ajut la promovarea turismului în zonă. De exemplu, întâlnirea cu producătorii locali pentru a le oferi idei care să-i ajute să ajungă la un public mai larg, explorarea (și apoi promovarea) traseelor de drumeții din jur, precum biserici, vizitând pensiuni pentru tineri din țară pentru a prezenta aceste locuri și, la o scară mai mare , uitați-vă la ce se poate face pentru a dezvolta un mod de călătorie mai bun și mai durabil.
Pe o notă mai personală, am studiat Psihologia anul trecut cu o opțiune de sănătate (cursuri medicale). Nefiind sigur că vreau să continui pe acel drum, am decis să încep studiile economice în septembrie. Din păcate, nu a decurs așa cum a fost planificat. Într-adevăr, am simțit încă din Liceu nevoia puternică de a mă simți util, de a fi activ și de a realiza activități concrete; Vreau să descopăr noi culturi, noi moduri de viață și noi oameni. De aceea m-am dus și am căutat o misiune de voluntariat. Curba de Cultura a răspuns rapid și cred că a fost șansa mea să fac ceea ce îmi doream de multă vreme. Sunt atât de recunoscător că sunt aici și că pot trăi o astfel de experiență. Sper să-mi fac partea, dedicându-mă acestui proiect, în timp ce învăț și cresc.
Hi, my name is Flavie, I am 19 years old and I come from Lyon, in France. I am here for eight and a half months to work on the “Youth Hosteling for Local Development” program. Therefore, my role will be to help promote tourism in the area. For example, meeting local producers to offer them ideas to help them reach a wider audience, exploring (and then advertising) the surrounding hiking trails as well as churches, visiting youth hostels around the country to showcase these places, and, on a larger scale, look at what can be done to develop a better and more sustainable way of travelling.
On a more personal note, I studied Psychology last year with a health option (medical courses). Not being sure I wanted to continue on that path I decided to start an economic degree in September. Unfortunately, it didn’t go as planned.
Indeed, I have felt the strong urge to feel useful, to be active and to achieve concrete activities since Highschool; I want to discover new cultures, new ways of life and new people. That’s why I went and searched for a volunteering mission. Curba de Cultura quickly responded, and I believe it was my chance to do what I had wanted to do for a long time now.
I am so grateful to be here and to be able to live that kind of experience. I hope to make my part by dedicating myself to this project while at the same time learning and growing.
Descoperirea Sloveniei prin voluntariat!
Salut tuturor,
Eu sunt Iulia, am 24 de ani şi acum două luni a început experienţa mea ca voluntar ESC în Slovenia, mai exact în Skofja Loka un orăşel înconjurat de munţi şi oameni foarte primitori. Fac parte dintr-un proiect educativ unde lucrăm cu copii cu diferite dizabilităţi, facem sport, gătim împreună, ieşim la plimbare prin pădure, facem activităţi manuale, învăţăm engleză şi ne bucurăm învăţând lucruri noi în fiecare zi.
Experienţa mea ca voluntar este mult mai diversificată, pe lângă proiectul educativ cu copii, mă bucur de timpul liber împreună cu colegii mei; mergem în excursii, în fiecare săptămână descoperim locuri noi, savurăm mâncarea tradiţională, învăţăm limba slovenă, gătim împreună, facem sport şi acum că iarna se apropie ne îngrămădim toţi în casă să bem un ceai cald şi să jucăm cărţi, şah sau să învăţăm despre cultura, limba şi ţara din care provenim fiecare dintre noi.
Slovenia e o ţară mica, cu doar 2 milioane de locuitori dar de o frumuseţe imensă. Printre excursiile pe care le-am făcut până acum aș menționa Lacul Bled, am reuşit să mergem pe la sfârşitul lui septembrie şi am fost recompensaţi cu apă destul de caldă plus un peisaj de început de toamnă impresionant de frumos. Recomand cu drag şi Piran, un orăşel situat la litoral, unde ai impresia că te afli în Italia. Pe lângă aceste excursii facem plimbări prin pădure şi ne bucurăm de aer curat şi noi prietenii.
Proiectul are o durată de 11 luni şi aştept cu nerăbdare să acumulez noi experienţe şi învăţături în lunile care urmează. Un stagiu de voluntariat nu are decât să ne schimbe în MAI BINE ca persoane deci încurajez pe orice tânar şi nu doar, să aiba curajul de a se implica fie într-un proiect local, fie în străinătate. La final tot ceea ce oferim se întoarce la noi.
Voluntariatul prin ochii Emiliei
Am visat multă vreme să voluntariez în Africa și am citit multe informații despre realitățile acestui continent, Anul ăsta a fost mai dificil pentru mine deci să colectez și caut informații mi-a adus un fel de pace și mi-a păstat speranța de mai bine. Abia așteptam o gură de aer proaspăt într-o nouă călătorie. Îmi amintesc furtuna ”stai acasă” a izbucnit și am descoperit că fără călătorit mă simt ca un pește fără apă.
Acum două luni am primit o invitație de la Corpul European de Solidaritate să voluntariatez în România. La început credeam că este o glumă hazlie. Cum ar trebui să pot împacheta în câteva zile, să-mi părăsesc locul de muncă și să amân treburi importante, pentru a merge într-o țară în care nu am mai fost. Cu toate astea, ideea nu m-a lăsat să dorm. Era acolo, bâzâind în mintea mea. Am spus da! De ce nu? Și nu o regret deloc!
Am cunoscut o grămadă de oameni din diferite culturi. Deși fiecare voluntar are propriul proiect aici, am avut și șansa de a luncra împreună și a ne cunoaște mai bine. Unii dintre ei erau implicați în renovarea clădirii unde Curba de Cultură își are sediul principal. Am organizat evenimente, filme și promovare. Odată, am organizat o seară de film într-un sătuc mic, cu numai 15 locuitori. Am pregătit o cinema în aer liber cu ecranul pe o dubă. Am fost așa entuziasmați și am aranjat totul în mijlocul nimicului când, surpriză! A trebuit să înlăturăm o parte din scaune pentru a lăsa niște fermieri să treacă cu căruțele cu cai. După ce am reamenajat, patru copii timizi din sat au venit să vadă ce se întâmple, să vadă filmul. Îmi amintesc că am fost așa de fericită și entuziasmată pentru ei pentru că eu nu am avut parte de astfel de experiențe când eram mică.
De-a lungul săptămânii lucram cu tineri și copii la Centrul de Tineret. Proiectul pentru care am venit s-a numit Descopră-ți potențialul. Scopul său a fost să creeze oportunități atât pentru tineri cât și pentru cei mici. Jocuri, distracție, integrare multiculturală, artă sau activități fizice și multe altele. Am învățat noi abilități sau limbi unii de la alții. Fiecare voluntar putea contribui cu ceva. Un bun exemplu este ultima lecție de spaniolă desfășurată afară de Robertp, sau atelierul de gătit cu Oana. Am pregătit ”zacuscă”, o pastă de legume tradițional românească pe care o poți mânca pe pâine și să simți doar bucurie.
Uneori, voluntariatul poate fi dificil, dar în același timp aduce mult bine în viețile altor persoane, mai ales alor noaste. Cred că fiecare dintre noi ar trebui să experimenteze asta măcar o dată în viață.
Una dintre experiențele pe care nu le voi uita a fost aceea de a face o cocă pentru 100 de clătite și 74 de brioșe. Noi eram responsabili cu gătitul tuturor acestora pentru evenimentul de promovare. Ne-am împărțit în echipe de cinci voluntari și am lucrat pentru acest eveniment festiv. Cei care mă știu sunt conștienți că mă ambalez destul de mult în bucătărie. Când am primit această sarcină eram destul de îngrijorată, dar până la urmă am reușit să o facem și să ne și simțim bine.
De obicei avem weekendurile libere pentru a putea merge să călătorim și să învățăm despre cultura locală. Sunt așa recunoscătoare că am profitat de acest timp în întregime. Am vizitat Bucureștiul, capitala, și am încercat bucătăria tradițională românească. Alpturi de un alt prieten, am văzut trei orașe frumoase și vechi: Sinaia, Brașov și Sibiu, situate printre munți. În timp ce făceam autostopul, am găsit o doamnă foarte drăguță care ne-a dus până la locația noastră. A fost surprinși să aflăm că aceasta era italiană, exact ca și prietenul meu Elia. M-a surpins și numărul de urși din zonă, dar nu m-a speriat îndeajuns încât să nu merg pe traseu și să încerc cățăratul multi-pitch pentru prima dată în viața mea. Am putut vedea orașul și munții dintr-un punct mai înalt. Timpul stă în loc când ai o astfel de priveliște.
Le datorez majoritatea acestor momente deosebite ce mi-au îmbogățit experiența oamenior minunați pe care i-am întâlnit. Cu care atât gătitul împreună cât și munca crâncenă au fost experiențe extraordinare. Oameni cărora nu le e frică de sentimente sau provocări. Care pot merge cu tine în toiul nopții la o nuntă în România pentru a explora cultura mediului local și a adânci relațiile interanționale la nunți tradiționale.
”Cerul nopții este foarte limpede aici. Mă duce cu gândul la casă și îmi dă un sentiment de singurătate. Mă uit la stele și mă simt așa mică în întregul univers. Dar, în același timp, cu persoanele potrivite lângă mine, mă simt atât de vie și sprijinită indiferent cât de departe de casă sunt.”
********************************************
I have long dreamed of volunteering in Africa and read a lot of information about the reality of this continent. This last year was more difficult to me so gathering information and searching gave me some peace and kept me dreaming about being better. I couldn’t wait for a fresh breath of air while on a new journey. I remember a time when the “stay home” storm broke out and then I discovered that without traveling I feel like a fish without water.
Two months ago, I got an invitation from the European Justice Corps to volunteer in Romania. At first, I thought it was a funny joke. How am I supposed to pack in a few days, leave my job and postpone many important matters, in order to go to a country where I have not been to before. However, the idea of it did not let me sleep. It was there, buzzing in my mind. I said yes! Why not? Well, I do not regret at all!
I met a lot of people from different cultures. Although, each volunteer has an individual project here, we also got the chance to work together and to get to know each other. Some of them were involved in the renovation of the building that would be the future headquarters of the Curba de Cultura organization. We organized events, film openings and promotions.
One time, we organized a movie night in a very small village, with only 15 inhabitants. We set up a field cinema on the back of the van. We were so excited and had everything arranged in the middle of nowhere, when.. surprise! We had to take away all the chairs to let some farmers pass with their horses. After rearranging four shy children from the village came to see what’s going on, to watch the movie. I remember being so happy and enthusiastic for them because I did not have any of this experiences when I was younger.
During the week, I was working with children and youngsters at the Youth Center. The project I have come for was called Uncover your Potential. Their purpose was to create opportunities for both young people and the youngest. Games, fun, multicultural integration, art or physical activities and many other activities. We learnt new skills or languages from each other. Each volunteer could contribute with something. A good example is the last Spanish lesson conducted outdoors by Roberto, or the cooking workshop lead by Oana. We prepared “Zacusca”, a famous Romanian veggie spread that you eat with bread and just feel joy.
Sometimes, volunteering can be difficult, but at the same time it brings a lot of good to other people’s lives, especially our own. I think each of us should experience it at least once in a lifetime.
One of the experiences I will never forget was making a dough for 100 pancakes and 74 muffins. We were in charge of cooking all of these for promotion event. We worked in teams of five volunteers and we prepared for this festival event. People who know me are aware that I make quite a fuss in the kitchen. When I got the assignment I was all worried but eventually we managed to do it and to have a good time as well.
Usually, we have the weekends free to be able to go traveling and learn about the local culture.
I am so grateful I took advantage of this time fully. I visited Bucharest, the capital, tried traditional Romanian cuisine. Along with another friend, I saw three beautiful old towns: Sinaia, Brasov and Sibiu situated among the mountains. While hitchhiking, we found a very nice woman who drove us to our location. We were surprised to find out that this woman was Italian exactly like my friend Elia. I was surprised by the number of bears in the local area, but it did not scare me enough not to go on the trail and try multi-pitch climbing for the first time in my life. I was able to see the city and the mountains from a higher perspective. Time stops when you have that kind of a view.
I owe most of these amazing and enriching moments I experienced here to the wonderful people I met. With whom both cooking meals together or hard work was an extraordinary experience. People who are not afraid of challenges or feelings. Who can go with you in the middle of the night to a wedding in Romania to explore the culture of the local environment and deepen international relations at traditional weddings.
“The night sky is very clear here. It makes me think about home and gives me a feeling of loneliness. I look at the stars and I feel so tiny in the whole universe. But, at the same time, with the right people next to me, I feel so alive and supported no matter how far I am for my home!”
Aventură în Polonia 2.0
Partenerul nostru FRSP, din Polonia, caută doi tineri pentru un proiect de voluntariat internațional de 12 luni!
Cultural House MOK placement: https://volo.frsp.eu/en/2021/10/27/mok-empowering-regions-through-volunteering-2/
Voluntarul/a va da o mână de ajutor la organizarea de activități, va propune și organiza activități și chiar va avea ocazia să participe în diferite activități. Prin urmare dacă:
- ai între 18 și 30 de ani
- îți place să înveți și ești curios
- ești activ, lucrezi cu entuziasm și responsabilitate
- ești sociabil și te poți organiza și singur când e cazul
- ești creativ și dornic să îți pui ideile în practică
- înțelegi și vorbești engleză acceptabil
- ești dornic să înveți poloneză
Partenerii noștri
îți vor asigura cazarea într-un apartament împreună cu alți voluntari, o
alocație pentru masă, bani de buzunar și transport local. Pe lângă asta,
primești asigurare medicală și rambursarea transportului până acolo și înapoi
în limita a 275EUR.
Ce altceva mai primești?
- cunoștințe și abilități de planificare, organizare și implementare de activități educative, culturale și de tineret
- posibilitatea de a-ți transforma ideile în proiecte și de a avea o influență pozitivă
- experiență de muncă în lucrul cu tinerii și organizarea de evenimente
- traiul independent și într-o altă țară
- posibilitatea de a învăța poloneză și de a-ți extinde cercul de prieteni.
Acum că știi cu ce se mănâncă proiectul ăsta, pune mâna și scrie-ne un email cu CV și completează formularele de pe site-ul partenerilor (din linkurile de la începutul acestui articol) și trimite-l, cât mai repede la sorin@curbadecultura.ro. Tot acolo trimiți și întrebările și nelămuririle dacă ai vreounele.
Acest proiect este finanțat de Uniunea Europeană prin programul Corpul European de Solidaritate
Portret de voluntar – Eleny (Estonia)
First when I saw the project I knew that I want to be part of it. Because I have lot of experience in working with youngsters, the opportunity to do something inspired me. I feel the need to grow as a person enriching my culture, language and learning from people that are working in the same area. Moreover an EVS project in Europe will provide me with a huge opportunity of having international exposure and multicultural perspective.
I like to sing very much and I have participated in many Estonians song and dance festivals. Also I like hiking, climbing and shooting arrows with a bow, as hobby. My other activities and interests include listening to music, watching movies and spending time with friends and families.
I am not afraid to discover, experiment and to ask questions. I have participated in youth exchanges and training courses abroad and this helped me to be brave to ask. Also those projects thought me a lot about group dynamics and understanding cultural differences around me. This EVS opportunity means a great deal for my professional and personal growth. I am highly motivated, open-minded and with outstanding communication and organization skills.
I am ready to learn!
Încă de prima datăă când am văzut acest proiect am știut că vreau să fac parte din el. Deoarece am experiență în lucrul cu tinerii, șansa de a face ceva, m-am simtit inspirată. Simt nevoia să cresc ca și om, să îmi îmbogățesc cultura, limba și să învăț de la cei care lucrează în același domeniu. În plus un proiect SEV în Europa îmi aduce o șansă imensă de a fi expusă unei culturi internationale și unei perspective multiculturale.
Îmi place foarte mult să cânt și am participat în multe festivaluri de cântece și dans în Estonia. De asemenea îmi plac drumețiile, cățărările și tirul cu arcul drept hobby. Alte activități și interese includ ascultatul muzicii, vizionarea filmelor și petrecerea timpului cu prietenii și familia.
Nu mi-e teamă să fac noi descoperiri, să experimentez și să pun întrebări. Am participat în numeroase schimburi de tineri și cursuri în străinătate și asta m-a ajutat să nu-mi fie teamă să pun întrebări. De asemenea aceste proiecte m-au învățat multe despre dinamica de grup și despre înțelegerea diferențelor dintre mine și cei din jur. Acest SEV reprezintă o șansă minunată pentru dezvoltarea mea personală și profesională. Sunt foarte motivată, deschisă și posed abilități de comunicare și organizare remarcabile.
Sunt gata să învăț!
Eleny
volunteer from Estonia
Eleny se află în România pentru o perioadă de 5 luni, din septembrie 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură.