Voluntariatul prin ochii Emiliei

ByCarla Duatis

Voluntariatul prin ochii Emiliei

Am visat multă vreme să voluntariez în Africa și am citit multe informații despre realitățile acestui continent, Anul ăsta a fost mai dificil pentru mine deci să colectez și caut informații mi-a adus un fel de pace și mi-a păstat speranța de mai bine. Abia așteptam o gură de aer proaspăt într-o nouă călătorie. Îmi amintesc furtuna ”stai acasă” a izbucnit și am descoperit că fără călătorit mă simt ca un pește fără apă.

Acum două luni am primit o invitație de la Corpul European de Solidaritate să voluntariatez în România. La început credeam că este o glumă hazlie. Cum ar trebui să pot împacheta în câteva zile, să-mi părăsesc locul de muncă și să amân treburi importante, pentru a merge într-o țară în care nu am mai fost. Cu toate astea, ideea nu m-a lăsat să dorm. Era acolo, bâzâind în mintea mea. Am spus da! De ce nu? Și nu o regret deloc!

Am cunoscut o grămadă de oameni din diferite culturi. Deși fiecare voluntar are propriul proiect aici, am avut și șansa de a luncra împreună și a ne cunoaște mai bine. Unii dintre ei erau implicați în renovarea clădirii unde Curba de Cultură își are sediul principal. Am organizat evenimente, filme și promovare. Odată, am organizat o seară de film într-un sătuc mic, cu numai 15 locuitori. Am pregătit o cinema în aer liber cu ecranul pe o dubă. Am fost așa entuziasmați și am aranjat totul în mijlocul nimicului când, surpriză! A trebuit să înlăturăm o parte din scaune pentru a lăsa niște fermieri să treacă cu căruțele cu cai. După ce am reamenajat, patru copii timizi din sat au venit să vadă ce se întâmple, să vadă filmul. Îmi amintesc că am fost așa de fericită și entuziasmată pentru ei pentru că eu nu am avut parte de astfel de experiențe când eram mică.

De-a lungul săptămânii lucram cu tineri și copii la Centrul de Tineret. Proiectul pentru care am venit s-a numit Descopră-ți potențialul. Scopul său a fost să creeze oportunități atât pentru tineri cât și pentru cei mici. Jocuri, distracție, integrare multiculturală, artă sau activități fizice și multe altele. Am învățat noi abilități sau limbi unii de la alții. Fiecare voluntar putea contribui cu ceva. Un bun exemplu este ultima lecție de spaniolă desfășurată afară de Robertp, sau atelierul de gătit cu Oana. Am pregătit ”zacuscă”, o pastă de legume tradițional românească pe care o poți mânca pe pâine și să simți doar bucurie.

Uneori, voluntariatul poate fi dificil, dar în același timp aduce mult bine în viețile altor persoane, mai ales alor noaste. Cred că fiecare dintre noi ar trebui să experimenteze asta măcar o dată în viață.

Una dintre experiențele pe care nu le voi uita a fost aceea de a face o cocă pentru 100 de clătite și 74 de brioșe. Noi eram responsabili cu gătitul tuturor acestora pentru evenimentul de promovare. Ne-am împărțit în echipe de cinci voluntari și am lucrat pentru acest eveniment festiv. Cei care mă știu sunt conștienți că mă ambalez destul de mult în bucătărie. Când am primit această sarcină eram destul de îngrijorată, dar până la urmă am reușit să o facem și să ne și simțim bine.

De obicei avem weekendurile libere pentru a putea merge să călătorim și să învățăm despre cultura locală. Sunt așa recunoscătoare că am profitat de acest timp în întregime. Am vizitat Bucureștiul, capitala, și am încercat bucătăria tradițională românească. Alpturi de un alt prieten, am văzut trei orașe frumoase și vechi: Sinaia, Brașov și Sibiu, situate printre munți. În timp ce făceam autostopul, am găsit o doamnă foarte drăguță care ne-a dus până la locația noastră. A fost surprinși să aflăm că aceasta era italiană, exact ca și prietenul meu Elia. M-a surpins și numărul de urși din zonă, dar nu m-a speriat îndeajuns încât să nu merg pe traseu și să încerc  cățăratul multi-pitch pentru prima dată în viața mea. Am putut vedea orașul și munții dintr-un punct mai înalt. Timpul stă în loc când ai o astfel de priveliște.

Le datorez majoritatea acestor momente deosebite ce mi-au îmbogățit experiența oamenior minunați pe care i-am întâlnit. Cu care atât gătitul împreună cât și munca crâncenă au fost experiențe extraordinare. Oameni cărora nu le e frică de sentimente sau provocări. Care pot merge cu tine în toiul nopții la o nuntă în România pentru a explora cultura mediului local și a adânci relațiile interanționale la nunți tradiționale.

”Cerul nopții este foarte limpede aici. Mă duce cu gândul la casă și îmi dă un sentiment de singurătate. Mă uit la stele și mă simt așa mică în întregul univers. Dar, în același timp, cu persoanele potrivite lângă mine, mă simt atât de vie și sprijinită indiferent cât de departe de casă sunt.”

********************************************

I have long dreamed of volunteering in Africa and read a lot of information about the reality of this continent. This last year was more difficult to me so gathering information and searching gave me some peace and kept me dreaming about being better. I couldn’t wait for a fresh breath of air while on a new journey. I remember a time when the “stay home” storm broke out and then I discovered that without traveling I feel like a fish without water.

Two months ago, I got an invitation from the European Justice Corps to volunteer in Romania. At first, I thought it was a funny joke.  How am I supposed to pack in a few days, leave my job and postpone many important matters, in order to go to a country where I have not been to before. However, the idea of it did not let me sleep. It was there, buzzing in my mind. I said yes! Why not? Well, I do not regret at all!

I met a lot of people from different cultures. Although, each volunteer has an individual project here, we also got the chance to work together and to get to know each other. Some of them were involved in the renovation of the building that would be the future headquarters of the Curba de Cultura organization. We organized events, film openings and promotions.

One time, we organized a movie night in a very small village, with only 15 inhabitants. We set up a field cinema on the back of the van. We were so excited and had everything arranged in the middle of nowhere, when.. surprise!  We had to take away all the chairs to let some farmers pass with their horses. After rearranging four shy children from the village came to see what’s going on, to watch the movie. I remember being so happy and enthusiastic for them because I did not have any of this experiences when I was younger.

During the week, I was working with children and youngsters at the Youth Center. The project I have come for was called Uncover your Potential. Their purpose was to create opportunities for both young people and the youngest. Games, fun, multicultural integration, art or physical activities and many other activities. We learnt new skills or languages from each other. Each volunteer could contribute with something. A good example is the last Spanish lesson conducted outdoors by Roberto, or the cooking workshop lead by Oana. We prepared “Zacusca”, a famous Romanian veggie spread that you eat with bread and just feel joy.

Sometimes, volunteering can be difficult, but at the same time it brings a lot of good to other people’s lives, especially our own. I think each of us should experience it at least once in a lifetime.

One of the experiences I will never forget was making a dough for 100 pancakes and 74 muffins. We were in charge of cooking all of these for promotion event. We worked in teams of five volunteers and we prepared for this festival event. People who know me are aware that I make quite a fuss in the kitchen. When I got the assignment I was all worried but eventually we managed to do it and to have a good time as well.

Usually, we have the weekends free to be able to go traveling and learn about the local culture.  

I am so grateful I took advantage of this time fully. I visited Bucharest, the capital, tried traditional Romanian cuisine. Along with another friend, I saw three beautiful old towns: Sinaia, Brasov and Sibiu situated among the mountains. While hitchhiking, we found a very nice woman who drove us to our location. We were surprised to find out that this woman was Italian exactly like my friend Elia. I was surprised by the number of bears in the local area, but it did not scare me enough not to go on the trail and try multi-pitch climbing for the first time in my life. I was able to see the city and the mountains from a higher perspective. Time stops when you have that kind of a view.

I owe most of these amazing and enriching moments I experienced here to the wonderful people I met. With whom both cooking meals together or hard work was an extraordinary experience. People who are not afraid of challenges or feelings. Who can go with you in the middle of the night to a wedding in Romania to explore the culture of the local environment and deepen international relations at traditional weddings.

“The night sky is very clear here. It makes me think about home and gives me a feeling of loneliness. I look at the stars and I feel so tiny in the whole universe. But, at the same time, with the right people next to me, I feel so alive and supported no matter how far I am for my home!”

About the author

Carla Duatis administrator

Leave a Reply