What is (youth) hosteling?
At the moment of writing, Maria and I have been volunteering with Curba de Cultură for almost two months. During this time, we have been researching multiple subjects for our project ‘Youth Hosteling for Local Development’. One of the goals of our project will be to promote the future Teişani Youth Hostel, which is located in Olteni. The plan is to open the building for tourists later this year. The hostel will be one out of many youth hostels in the world, but the first in this area of Romania. Therefore, I would like to tell you something more about the concept of hosteling in general.
It all started in 1907, when a German teacher called Richard Schirrmann came up with the idea of creating a youth hostel. During an excursion with his class that involved camping, they were caught by a thunderstorm. Instead of having to stay outside, they were allowed to take shelter in a school building. After this experience, he decided to open his own school for all young hikers that came to the area. However, this was only possible during the summer holidays, since the building was still used as a school for the rest of the year. In order to accommodate travelers all year long, he opened the first official youth hostel of the world five years later. This was located in a castle in his German town Altena
Jugendherberge Burg Altena, Germany
Basically, a youth hostel is a supervised, inexpensive accommodation where travelers can rent a bed in a dormitory for one or more nights. People can come alone or in a group. In a hostel, all spaces are shared. This means that for example you can sleep in a dormitory with Italian travelers, brush your teeth in the bathroom next to an Indian guest, play Uno in the living room with a Spanish girl and cook your dinner in the same kitchen as a student from Poland. Because you have no private place, you will meet a lot of other travelers. They can tell you about their countries and cultures and share their experiences with you.
As you already might have noticed, the concept of hostels is different from the concept of hotels. In a hotel, guests book a full room which includes a bathroom. In hostels, guests don’t need to book a full room but can just rent a bed. This means that they don’t have the same amount of privacy that people have in hotels, since all spaces in hostels are shared. On the other hand, this gives the guests more opportunities to meet other travelers. Furthermore, in most hotels it is not allowed to bring your own food. In hostels, however, guests can bring, prepare and store their own food without any problem. And last but not least, hostels are usually cheaper than hotels.
Schirrmann originally created his concept for young people, so he called the place a ‘youth hostel’. Similar accommodations took on to that name as well. In the beginning, hostels were indeed only used by young people. This has changed over time, because nowadays travelers from all ages can stay in youth hostels. The majority of hostels welcome people from all different ages, cultures and genders. Some youth hostels have a minimum age policy for young solo travelers, but often children are welcome when their parents come with them and book a private room.
Usually, a lot of things are possible in hostels, and staff members are usually willing to help you with all kinds of things. Most hostels have a good and close relationship with the local community and environment. For example, the hostel can have employees that grew up in the area or employees that have a lot of experience with traveling know the area well. These staff members can advise the guests on things to do and places where they can go. This way, they can also promote local producers, institutions and businesses.
The total number of Romanian hostels is not very large yet, but more hostels are opening here every year. Almost all of them are located in cities, for example in Bucharest, Cluj-Napoca, Braşov and Timişoara. However, as long as people go out and explore, outside of the cities are many things to see and do as well. Like Schirrmann himself once said: “It is impossible to squeeze the limitless world into a crowded classroom.” (or in this case, a couple of cities) “So the school must go out into the world.” And using hostels is just one way to do that…
- RO –
În momentul scrierii acestui articol, Maria și cu mine suntem voluntari la Curba de Cultură de aproape două luni. În acest timp, am cercetat mai multe subiecte pentru proiectul nostru „Youth Hosteling for Local Development”. Unul dintre scopurile proiectului nostru va fi promovarea viitorului hostel pentru tineret din comuna Teişani, care se află în Olteni. Planul este de a deschide clădirea pentru turiști la sfârșitul acestui an. Hostelul va fi unul dintre multele hosteluri de tineret din lume, dar primul din această zonă a României. Prin urmare, aș dori să vă spun ceva mai multe despre conceptul de hosteling în general.
Totul a început în 1907, când un profesor de germană pe nume Richard Schirrmann a venit cu ideea de a crea un hostel pentru tineret. În timpul unei excursii cu clasa sa, care implica camping, au fost prinși de o furtună. În loc să fie nevoiți să rămână afară, li s-a permis să se adăpostească într-o clădire din școală. După această experiență, a decis să-și deschidă propria școală pentru toți tinerii drumeți veniți în zonă. Totuși, acest lucru a fost posibil doar în timpul vacanței de vară, deoarece clădirea a fost încă folosită ca școală pentru restul anului. Pentru a găzdui călătorii pe tot parcursul anului, cinci ani mai târziu a deschis primul hostel pentru tineret oficial din lume. Acesta a fost situat într-un castel din orașul său german Altena.
Practic, un hostel pentru tineret este o cazare supravegheată, ieftină, unde călătorii pot închiria un pat într-un cămin pentru una sau mai multe nopți. Oamenii pot veni singuri sau în grup. Într-un hostel, toate spațiile sunt comune. Aceasta înseamnă că, de exemplu, poți dormi într-un cămin cu călători italieni, poți să te speli pe dinți în baie lângă un oaspete indian, să te joci Uno în camera de zi cu un spaniol și să gătești cina în aceeași bucătărie cu un student din Polonia. Pentru că nu aveți un loc privat, veți întâlni o mulțime de alți călători. Ei vă pot spune despre țările și culturile lor și vă pot împărtăși experiențele lor.
După cum probabil ați observat deja, conceptul de hostel este diferit de conceptul de hoteluri. Într-un hotel, oaspeții rezervă o cameră completă, care include o baie. În hostel, oaspeții nu trebuie să rezerve o cameră completă, ci pot doar închiria un pat. Aceasta înseamnă că nu au aceeași confidențialitate pe care o au oamenii în hoteluri, deoarece toate spațiile din hostelului sunt comune. Pe de altă parte, acest lucru oferă oaspeților mai multe oportunități de a întâlni alți călători. În plus, în majoritatea hotelurilor nu este permis să vă aduceți propria mâncare. În hosteluri, totuși, oaspeții își pot aduce, pregăti și păstra singuri mâncarea fără nicio problemă. Și nu în ultimul rând, hostelurile sunt de obicei mai ieftine decât hotelurile.
Schirrmann și-a creat inițial conceptul pentru tineri, așa că a numit locul „youth hostel”. Unități de cazare similare au luat și acest nume. La început, hostelurile erau într-adevăr folosite doar de tineri. Acest lucru s-a schimbat de-a lungul timpului, pentru că în zilele noastre călătorii de toate vârstele pot sta în “hosteluri pentru tineret”. Majoritatea hostelurilor primesc oameni de toate vârstele, culturile și genurile diferite. Unele hosteluri pentru tineret au o politică de vârstă minimă pentru tinerii care călătoresc singuri, dar adesea copiii sunt bineveniți atunci când părinții lor vin cu ei și își rezervă o cameră privată.
De obicei, în hosteluri sunt posibile o mulțime de lucruri, iar membrii personalului sunt de obicei dispuși să te ajute cu tot felul de lucruri. Cele mai multe pensiuni au o relație bună și strânsă cu comunitatea locală și mediul. De exemplu, pensiunea poate avea angajați care au crescut în zonă sau angajați cu multă experiență în călătorii care cunosc bine zona. Acești membri ai personalului pot sfătui oaspeții despre lucruri de făcut și locurile în care pot merge. Astfel, ei pot promova și producătorii locali, instituțiile și afacerile.
Numărul total de hosteluri din România nu este încă foarte mare, dar aici se deschid în fiecare an mai multe pensiuni. Aproape toate sunt situate în orașe, de exemplu în București, Cluj-Napoca, Brașov și Timișoara. Cu toate acestea, atâta timp cât oamenii ies și explorează, în afara orașelor sunt multe lucruri de văzut și de făcut. Așa cum însuși Schirrmann a spus odată: „Este imposibil să stoarceți nelimitata lume într-o sală de clasă aglomerată”. (sau în acest caz, câteva orașe) „Deci școala trebuie să iasă în lume.” Și folosirea hostelurilor este doar o modalitate de a face asta…
Turism Sustenabil
În ianuarie 2020 am decis ca pe tot parcursul anului voi căuta oportunități de a călători. Evident că nu s-a întâmplat, iar timpul petrecut în schimb citind și urmărind filme în interiorul casei m-a făcut să mă gândesc la călătoriile anterioare și la cât de mult îmi plăcea să văd locuri noi, să încerc diferite mâncăruri și să mă bucur de frumusețea arhitectonică, culturală și naturală.
În timp ce călătoria poate fi o modalitate de a câștiga noi experiențe și de a lua o pauză de la grijile de zi cu zi, această experiență este complet diferită pentru cei care locuiesc în acel loc. Turiștii pot simți că ceea ce fac departe de casă nu are efecte, trăind momentan într-o lume distinctă care există doar pentru ei în acel moment, până când își părăsesc locul de vacanță și se întorc acasă, cu viața și preocupările lor reale – o distincție care nu există pentru toți cei cărora acel loc îl reprezintă “acasă”. Locurile în care oamenii călătoresc existau înainte și continuă să existe și după vacanțe, iar ceea ce fac turiștii acolo continuă să aibă efect asupra zonei, naturii și populației acesteia.
Așadar, deși ne dorim ca vacanțele și călătoriile noastre să fie cât mai relaxante posibil, este important să vedem că nu vom avea din neatenție un efect negativ asupra locurilor pe care le vizităm – și de aceea este important să vorbim despre turism durabil.
Turismul durabil este definit de Organizația Mondială a Turismului ca „Turism care ține seama pe deplin de impacturile sale economice, sociale și de mediu actuale și viitoare, răspunzând nevoilor vizitatorilor, industriei, mediului și comunităților gazdă”.
În timp ce turismul poate avea unele efecte economice foarte pozitive și poate crea locuri de muncă, el necesită o cantitate mare de resurse, iar dezvoltarea turismului fără a se concentra pe interesele pe termen lung poate duce la un impact dăunător în mai multe domenii. Pe măsură ce numărul de turiști într-o anumită zonă crește, crește și presiunea asupra acelei zone, care are nevoie de mai multe resurse pentru a-i primi pe acești turiști – mai multe clădiri, mai multe activități. Aceasta înseamnă că, pe măsură ce mai mulți oameni călătoresc, devine mai important să ne gândim la modalități noi și mai durabile de a face asta, pentru a minimiza problemele legate de turismul tradițional.
Cei trei piloni ai turismului durabil sunt pilonul economic, pilonul de mediu și pilonul social. În loc să folosim prea multe resurse naturale și să facem activități care dăunează speciilor și habitatelor locale, putem folosi resursele în mod responsabil și conservam biodiversitatea. Putem ajuta economia locală prin sprijinirea afacerilor locale care tratează și plătesc angajații locali în mod echitabil. Și putem respecta, de asemenea, comunitățile și tradițiile locale, susținând un contact respectuos între culturi.
Turismul durabil nu este ceva ce poate fi realizat doar cu efortul turiștilor responsabili – acesta este ceva care implică întreaga industrie a turismului și necesită acțiuni economice și politice mari. Chiar și așa, dacă vom călători și ne bucurăm să petrecem timp într-un anumit loc, ar trebui să vedem totuși ce putem face pentru a ne asigura că impactul nostru în acel loc nu va lăsa mai rău decât a fost.
Câteva lucruri care pot fi făcute pentru a călători mai sustenabil:
-Evitați călătoriile cu avionul
-La destinație, folosiți mijloacele de transport în comun sau mergeți pe jos
– Cazare la o unitate de cazare certificată verde
-Cumpărați produse locale și susțineți economia locală
– Respectați diferențele culturale
– Limitați cantitatea de deșeuri pe care o produceți în timpul călătoriilor
-Cercetați și planificați înainte de a călători
Tema turismului durabil poate fi deosebit de relevantă în cazul României: până acum, România nu a fost la fel de populară ca destinațiile turistice majore și, din această cauză, nu s-a pus un accent mare pe turismul durabil. Cu toate acestea, România este o țară cu mult potențial pentru turism și devine din ce în ce mai populară ca destinație turistică. Aceasta înseamnă că este necesar să se profite de beneficiile aduse de turism fără a compromite durabilitatea. Lipsa oportunităților economice și emigrarea tinerilor lasă singure generațiile mai în vârstă în sate mici, tradiționale, riscând pierderea culturii și istoriei zonei. Turismul în aceste zone poate oferi oportunități economice, poate ajuta la dezvoltarea acestor zone și poate împărtăși cultura și natura cu alți oameni – atâta timp cât există un efort de a gândi sustenabi
··· English ···
In January of 2020 I had decided that throughout the year I was going to seek opportunities to travel. Obviously that didn’t happen, and the time that I spent instead reading and watching movies inside the house made me think about previous travels and how much I enjoyed seeing new places, trying different food, and enjoying the architectonic, cultural and natural beauty.
While traveling can be a way of gaining new experiences and taking a break from day-to-day worries, this experience is completely different for those that live in that place. Tourists can feel that there are no effects to what they do away from home, living momentarily in a distinct world that only exists for them in that moment until they leave their vacation spot and return to their home, with their real life and concerns – a distinction that doesn’t exist to everyone for whom that place is home. The places to where people travel existed before and continue existing after the holidays, and what tourists do there continues having an effect on the area and its nature and population.
So, while we want our holidays and travels to be as relaxing as possible, it is important to see that we won’t inadvertently have a negative effect in the places we visit – and that is why it’s important to talk about sustainable tourism.
Sustainable tourism is defined by the World Tourism Organization as “Tourism that takes full account of its current and future economic, social and environmental impacts, addressing the needs of visitors, the industry, the environment and host communities”.
While tourism can have some very positive economic effects and create employment, it requires a big amount of resources, and the development of tourism without a focus on long-term concerns can lead to a damaging impact in multiple areas. As the number of tourists in a certain area increases, so does the pressure on that area, which needs more resources to welcome these tourists – more buildings, more activities. This means that as more people are travelling it becomes more important to think of new, more sustainable ways of doing that, to minimize the issues with traditional tourism.
The three pillars of sustainable tourism are the economic pillar, the environmental pillar and the social pillar. Instead of using too many natural resources and doing activities that harm local species and habitats, we can use resources responsibly and conserve biodiversity. We can help the local economy by supporting local businesses that treat and pay local employees fairly. And we can also respect the local communities and traditions, supporting a respectful contact between cultures.
Sustainable tourism isn’t something that can be achieved only with the effort of responsible tourists – this is something that involves the entire tourism industry and requires big economic and political action. Even so, if we are going to travel and enjoy spending time in a certain place we should still see what we can do to make sure that our impact in that place will not leave it worse than it was.
Some things that can be done to travel more sustainably:
-Avoid air travel
-At your destination, use public transports or walk
-Stay at a green-certified accommodation
-Buy local products and support the local economy
-Respect cultural differences
-Limit the amount of waste you produce while traveling
-Research and plan before you travel
The topic of sustainable tourism can be particularly relevant in the case of Romania: so far, Romania hasn’t been as popular as the major tourist destinations, and because of this, there hasn’t been a big focus on sustainable tourism. However, Romania is a country with a lot of potential for tourism, and is becoming more popular as a tourist destination. This means that there is a need to take advantage of the benefits brought on by tourism without compromising sustainability. The lack of economic opportunities and the emigration of young people leaves older generations alone in small, traditional villages, risking the preservation of culture and history. Tourism in these areas can provide economic opportunities, help develop these areas and share nature and culture with other people – as long as there is an effort to think sustainably.
Portret de Voluntar – Maria (Portugalia)
My name is Maria Pimentel, I’m a portuguese illustrator with a bachelor in Fine Arts (in the field of Painting) and a master degree in Animation and Illustration. Because of the pandemic and the completion of my master degree back in may 2020, I spent a lot of time not doing much, which motivated me to work and look for ways to be useful.
I’m very interested in volunteering because I can simultaneously develop as a person and help other people, which is something that I consider important.
Numele meu este Maria Pimentel, sunt ilustratoare portugheză, cu o licență în Arte Plastice (în domeniul picturii) și o diplomă de master în animație și ilustrație. Din cauza pandemiei și a finalizării masterului în mai 2020, am petrecut mult timp fără a face prea multe, ceea ce m-a motivat să lucrez și să caut modalități de a fi utilă.
Sunt foarte interesat de voluntariat, deoarece mă pot dezvolta simultan ca persoană și pot ajuta alți oameni, lucru pe care îl consider important.
Portret de voluntar – Lucia (Olanda)
Hallo everyone,
It is so nice to meet you! My name is Lucia and I am 21 years old. In January I finished my Bachelor’s degree of the Dutch language, which also happens to be the official language of my home country The Netherlands (or Holland, as you might know it). Afterwards, I suddenly got 7 months of free time before starting a Master’s degree. So why not do something special with it instead of staying home?
Ever since the age of 15, I have been dreaming about living in another country for a while. Not just going there on a two weeks holiday and running from tourist attraction to tourist attraction, but actually living and studying or working there for months. My dream was to get to know a different culture from the inside out by becoming one of the inhabitants of the country and learning the language. I wanted to actually dó something instead of traveling around, which is why I signed up for the European Solidarity Corps. On their website was a message about a project of Curba de Cultura, with the goal of promoting the local Youth Hostel and local development. Since I have done a minor in Communication and Information Sciences, it seemed like a good fit.
So here I am now, isolated in a country that is completely new to me. I don’t know the language, the area, the culture, and the people. But I can’t wait to find out and learn all about it in the months to come!
Hallo tuturor!
Îmi face plăcere să vă cunosc! Numele meu este Lucia și am 21 de ani. In ianuarie am terminat facultatea de limbă olandeză, care se întâmplă să fie și limba oficială a țării (Olanda – după cum i se spune aici). După aceea, dintr-o dată m-am trezit cu 7 luni de timp liber până îmi încep masteratul. Deci, de ce să nu fac ceva special decât să stau acasă?
Încă de când aveam 15 ani, am visat sa trăiesc într-o altă țară. Nu doar să merg în vacanță acolo temporar și să dau peste tot felul de atracții turistice, ci să trăiesc, să studiez și să lucrez acolo pentru câteva luni. Am vrut să pot cunoaște o nouă cultură, devenind unul din cetățenii țării și să învăț o limbă diferită. Am vrut să fac și puține călătorii, deaceea m-am înscris la Corpul European de Solidaritate. Pe siteul lor am dat de un mesaj despre un proiect la Curba de Cultură, care avea ca scop promovarea unui Hostel de tineri și dezvoltare locală. Din moment ce am făcut cursuri în comunicare și știință informațională, părea să fie o potrivire perfectă.
Deci, aici sunt, în izolare într-o țară complet nouă mie. Nu cunosc limba, zona, cultura, nici oamenii. Însă deabia aștept sa descopăr și să învăț totul în lunile ce vor urma!
Portret de voluntar – Margot (Franța)
Hi!
I’m Margot ! I’m 24 years old and I come from Cambrai, a small town in the north of France
I love nature, animals, cultural exchange and different ways of life! I hod a master’s degree in sociology, anthropology and education sciences and I’m here to exchange as much as possible with everyone !
See you soon ! A bientôt Margot ! 😊 😊
Salut!
Sunt Margot! Am 24 de ani si vin din Cambrai, un oraș mic din nordul franței.
Iubesc natura, animalele, schimburile culturale și diferite moduri de a trai! Dețin o diploma de master in sociologie, antropologie și științe ale educației și sunt aici pentru a împărtăși din experiențele mele cu toții! 😊
Portret de voluntar – Emma (Franța)
Hello everyone !
I’m Emma from Nancy (a city in the east of France) and I arrived at Schiulesti a few days ago for my quarantine time. Can’t wait to start more with Curba and meet you! By the way, I’m 23 years old, currently on a gap year break from my food science studies. I wanted to have other experiences, more at the human / social level, so before arriving here I had a civic service with an interfaith association whose aim is to make people from different convictions meet, I also started learning spanish 🙂 I’m into hiking, climbing and cooking as well (and eating afterwards) so it’s very likely that I’ll ask you for some recipes! So here I’m in Romania, it’s my first time in this country and I will be there for a volunteering of 2 months. I’ll get to do activities with young people at the youth center and with the tina mobile among the other activities I’ll do here.
See you soon! A bientôt!
Bună tuturor!
Sunt Emma din Nancy (un oraș din estul Franței) și am ajuns în Schiulești acum câteva zile pe timp de carantină. Deabia aștept să incep mai multe activități la Curba și să vă cunosc! Am 23 ani, momentan într-un an liber de la Facultatea de Științe Alimentare. Am vrut ca să am și alte experiențe, mai mult orientate spre social așa încat înainte să ajung aici am fost voluntară la un serviciu civic ce este o asociație interreligioasă a cărui scop este sa facă oamenii din diferite confesiuni să se întâlnească. Deasemenea vorbesc spaniolă 🙂 Îmi place de asemenea să merg în drumeții, cățărari și să gătesc (dar și să mănânc) deci este foarte posibil să vă cer rețete! Așadar, aici sunt, în România, este prima mea dată în această țară și voi fi aici pentru 2 luni. Voi avea ocazia să lucrez cu tineri la Centrul de tineret și să merg cu autorulota printre alte activități ce vor fii aici.
Ne vedem curand! A bientôt!
Portret de voluntar – Ravaka (Franţa)
Hello ! My name is Ravaka. I am 25 years old and I come from France. I love listening to music so this is what I do most of the time when I’m by myself. I am passionate about South Korea and some other countries in Asia such as Japan and Thaïland… I am curious about History and Cultures of the world in general. I like speaking and learning foreign languages. I also very much enjoy learning about the different ways of living and the customs there are in the world. This is one of the reasons I love traveling. Another reason is that I am a bit adventurous.
Being able to live and grow in an unknown environment is the main reason I decided to involve myself in a volunteering project abroad. It is a way of challenging myself which I felt I needed to do. Then I find it very motivating to be working with other young people on a project that would benefit many people. Since I have never done anything like this before, except from some volunteering work as a student, I found that a 2 months volunteering project was right for me to start my volunteering journey. Also, I heard we could go hiking and I can’t wait to do that !
I hope this experience will be positive and I feel grateful to be here in this year of 2021.
Buna ! Numele meu este Ravaka. Am 25 de ani și vin din Franța. Îmi place să ascult muzică, așa că fac asta de cele mai multe ori când sunt singur. Sunt pasionat de Coreea de Sud și de alte țări din Asia, cum ar fi Japonia și Thailanda … Sunt curios de Istoria și Culturile lumii în general. Îmi place să vorbesc și să învăț limbi străine. De asemenea, îmi place foarte mult să învăț despre diferitele moduri de viață și obiceiurile care există în lume. Acesta este unul dintre motivele pentru care îmi place să călătoresc. Un alt motiv este că sunt un pic aventuros.
A putea trăi și crește într-un mediu necunoscut este principalul motiv pentru care am decis să mă implic într-un proiect de voluntariat în străinătate. Este un mod de a mă provoca pe mine, pe care am simțit că trebuie să îl fac. Apoi mi se pare foarte motivant să lucrez cu alți tineri la un proiect care ar aduce beneficii multor oameni. Din moment ce nu am mai făcut așa ceva, cu excepția unor activități de voluntariat ca student, am constatat că un proiect de voluntariat de 2 luni mi-a fost potrivit pentru a-mi începe călătoria de voluntariat. De asemenea, am auzit că putem face drumeții și abia aștept să fac asta!
Sper că această experiență va fi pozitivă și sunt recunoscător să fiu aici în acest an din 2021.
Noua iarnă / New winter
/Josue a scris acest articol în engleză. Mulțumim lui Georgian pentru traducere. /
Suntem acum în mijlocul celei mai ciudate ierni din viața noastră, cel puțin așa a fost pentru mine, nu numai pentru situația pandemică internațională, ci și din cauza experiențelor pe care le-am trăit și a oamenilor pe care i-am cunoscut. În mod ironic, am crezut că anul acesta a fost un moment bun nu pentru călătorii, ci pentru a mă muta într-o altă țară în calitate de membru al programului corpurilor europene de solidaritate. Să fim sinceri: să faci voluntariat în altă țară, să înveți lucruri noi, să cunoști oameni noi, este mult mai bine decât să stai acasă în orașul tău obișnuit, asistând la lecții online. Așadar, voi împărtăși aici o parte din experiența mea ca străin în România rurală.
We are now in the middle of maybe the weirdest winter of our lives at least it has been like that for me, not only for the international pandemy situation but also because of the experiences I´ve lived and the people I´ve met. Ironically I thought that this year was a good moment not for travel but to move to a different country as member of europen solidarity corps. Let´s be honest to volunteer in another country learning new things knowing new people is far way better than stay at home in your usual city assisting to online lessons. So, on this occasion I´m going to tell you part of my expirience as foreingner in rural Romania.
Căci cine nu știe, eu sunt Josu și vin dintr-o parte mai uscată a lumii, nu este ca și cum aș fi „tuareg” care trăiește în deșert, dar să spunem că în patria mea peisajul era verde iarna și galben vara.
For who doesn´t know, I´m Josu and I´m coming from a drier part of the world, it´s not like I´m a “tuareg” who lives in the desert but let´s say that in my homeland the landscape used to be green in winter and yellow in summer.
După ce am primit în sfârșit documentele mele spaniole pentru prima dată, am cumpărat un zbor pentru a veni în România pe 7 ianuarie. Am ajuns deja pe 8 dimineața devreme și, ca să fiu sincer, m-am așteptat să fie puțin mai rece când am ieșit din avion, dar au fost aproximativ 2 ° C. Era într-adevăr frig, dar putea fi și mai rău. Acolo de unde vin această temperatură ar putea fi cea minimă, uneori ajunge la 0 ° C, dar nu este niciodată suficient de rece ca să ningă. Totuși, în acea zi m-am întâlnit cu coordonatorul meu care a venit să mă ia și am început drumul spre Izvoarele. Drumul părea același ca atunci când venisem prima dată vara, același drum, aceleași case și aceleași altare deoparte, de asemenea adânc în noapte. Pur și simplu era mai frig.
After I got finally my Spanish documents for the first time I bought a flight to come to Romania on 7th of January I arrived already on 8th in the early morning and to be honest I expected it to be a little bit colder when I got out from the plane but it was like 2ºC. It was cold indeed but it could be worse. Where I come from that temperature could be the minimum, sometimes we reach 0ºC but it´s never enough to snow. However, that day I met my coordinator who came to pick me up and we started the way to Izvoarele. The way seemed the same than when I came the first time on summer, the same road, the same houses and the same shrines aside, also deep in the night. It just was colder.
Am ajuns la noua mea casă gazdă în jurul orei 04:30 și, deși eram obosit, nu aveam somn, așa că am decis să mănânc ceva și să mă uit la ceva distractiv în laptop. Încercam doar să mă linistesc și să mă simt confortabil până când brusc m-am uitat pe fereastră. Nu mă așteptam ca lumina ușoară a zorilor să mă lase să văd că ningea de când am intrat în casă și curtea era deja complet albă. Știu că acest lucru trebuie să sune prost și foarte normal pentru o mulțime de oameni, dar dacă vă spun că nu am văzut niciodată că ninge până atunci? Adică am văzut zăpada doar o dată, dar nu ningea cu adevărat și era într-un loc în care nu existau multe elemente în jurul meu, cum ar fi case, copaci, oameni … în afară de asta a fost acum nouă ani așa că…
I arrived to my new host house at around 4:30 AM and even though I was tired I was not really sleepy so I decided to eat something and watch something entertaining in my laptop. I was just trying to chill and make myself comfortable until suddenly, I looked through the window. I didn´t expected the slight light of the dawn to let me see that it had been snowing since I got into the house and the yard was already completely white. I know that this must sound silly and super normal for a lot of people but, what if I tell you that I never saw it snowing until then? I mean, I only saw the snow once but it was not really snowing and it was in a place where there was not a lot of elements around me such as houses, trees, people… besides it was nine years ago so…
Oricum, bineînțeles văzând că am decis să merg la plimbare pentru a cunoaște mai bine noul meu sat începând din curtea mea. Terminând acolo, m-am aventurat pe stradă și am început să merg. La un moment dat mă întorc în lateral și am intrat într-o mică „stradă” sau mai bine pe o potecă, care este traversată la un moment dat de șinele de tren. Imaginea aceea dintr-o clipă mi-a amintit de scena clasică a unui tren care trecea prin filmul peisajul alb al Europei de Est
Anyways, of course seeing that I decided to go for a walk to get to know better my new village starting from my own yard. Finishing there, I ventured out the street and started to walk. At some point I turn to the side and got into a little “street” or better yet a path which is crossed at some point by the traintracks. That image by a moment reminded me of the classic scene of a train going through the white countryside of the eastern europe in the movies.
După câteva minute de coborâre, tocmai m-am lovit de râul Crasna, cel care dă numele străzii mele și acelei frumoase mănăstiri de dincolo de Schiulesti. Doar să menționez că a fi acolo toamna a fost ca și cum ai fi fost într-un basm.
After some minutes going downhill I just bumped into the Crasna River, the one which gives the name to my street and that beautiful monastery beyond Schiulesti. just mention that being there on Autumn was like immerse oneself into a fairytale.
În cele din urmă, pe măsură ce ningea și am început să-mi ud blugii, am decis să mă întorc acasă la casa mea confortabilă pentru a încerca să ma încălzesc. Mi-a plăcut România vara,toamna, dar mi s-a părut frumos peisajul acoperit de zăpadă. Sunt sigur că o să mă bucur de primăvară aici. De asemenea … Da, este foarte frumos să folosești lemnul și să faci foc singur pentru a-ți încălzi casa, dar … Haide, încă douăzeci de grade nu sună așa de rău, nu?
Eventually as it kept snowing, and I started to get my jeans wet I decided to go back home to my cozy house to try to warm it up. I liked Romania on Summer also in Autumn, I found the snow-covered countryside beautiful. I´m sure I´m going to enjoy the spring here. Also… Yeah, it´s very nice to use wood and make fire yourself to get your house warm but… Come on, twenty degrees more doesn´t sound that bad, eh?
Portret de voluntar – Paco (Franţa)
Bună, mă numesc Paco, am 21 de ani și vin din estul Franței, nu departe de Strasbourg.
După bacalaureatul științific, am făcut doi ani la Strasbourg la Universitatea de Științe Tehnice a Activităților Fizice și Sportive. Au fost doi ani grozavi, foarte plini de satisfacții, dar în cele din urmă mi-am dat seama că vreau să fac ceva mai concret. Așadar, când trebuia să-mi reiau al treilea an, am decis să fac o pauză și să mă reorientez, de aceea am candidat pentru un loc de muncă mai aproape de orașul meu natal: Mulhouse. Am lucrat timp de 8 luni într-un supermarket și foarte repede am reușit să mă confrunt cu ritmul și cerințele unui loc de muncă cu normă întreagă. Am renunțat pentru că am vrut să mă implic în alte proiecte.
În prezent sunt în România la Izvoarele pentru un proiect de serviciu civil de 12 luni. Am decis să vin la asociația Curba de Cultură pentru că am avut deja ocazia toamna trecută să fac parte din proiectul de 2 luni de la Teisani, unde am renovat un centru de tineret. Acest proiect a fost uimitor pentru că am putut să învăț o mulțime de abilități, informații și mai presus de toate am ajuns să cunosc oameni noi și frumoși. În acest an mă voi putea implica în mai multe proiecte, cum ar fi descoperirea Teisaniului, cu scopul de a face o monografie, de a organiza activități cu centrul mobil de tineret și de a lucra în jurul sarcinilor zilnice de la Curba de Cultură …
Am avut ocazia să călătoresc în viața mea, dar niciodată cu ideea de a rămâne 1 an în aceeași țară, așa că sper că anul acesta îmi va permite să înfloresc, să învăț și să descopăr o mulțime de lucruri. Dar am încredere.
Hi, my name is BLIND-CEROI Paco, I am 21 years old and I come from Eastern France not far from Strasbourg.
When I had my scientific baccalaureate, I went straight to two years in Strasbourg at the University of Technical Sciences of Physical and Sports Activities. It’s been two great, very rewarding years, but finally I realized that I wanted to do something more concrete. So when I had to resume my third year I decided to take a break and reorient myself, that’s why I applied for a job closer to my hometown: Mulhouse. I worked for 8 months in a supermarket, and very quickly was able to be confronted with the pace and the demands of a full-time job. I quit because I wanted to get involved in other projects.
Currently I am in Romania in Izvoarele for a civic service of 12 months. I decided to come to the Curba de Cultura association because I already had the chance last fall to be part of the 2-month project in Teisani, where we renovated a youth center. This project was amazing because I was able to learn a lot of skills, information and above all I got to know new beautiful people. During this year I will be able to get involved in several projects such as the discovery of Teisani with the objective of making a monograph, organizing activities with the mobile youth center, and working around the daily tasks at Curba de Cultura…
I had the opportunity to travel in my life but never with the idea of staying 1 year in the same country, so I hope that this year will allow me to flourish, learn and discover a lot of things . But I trust it.
Doi străini trăind sărbătorile de crăciun în România
/Andrea și Gertrudis au scris acest articol în engleză. Pentru a citi originalul, vezi textul mai jos./
Noi suntem Gertrudis și Andrea, voluntari ai asociației ‘’Curba De Cultură’’ aici în România, mai exact în comuna Izvoarele (Prahova). De-a lungul acestui an, suntem implicați în proiectul ‘’Discover Teisani’’ (Descoperă Teișani): inițiativă pentru a promova comuna și locuitorii Teișaniului utilizând conținut audio-vizual, articole și multe alte materiale. Cu toate astea, astăzi suntem aici pentru a vorbi despre altceva.
Acest articol este pentru toți cititorii curioși ce vor să știe cum se sărbătorește în alte țări de Crăciun și Anul Nou. Vom vorbi despre ceea ce am văzut, despre experiențele trăite, despre senzațiile și sentimentele pe care le-am trăit în primul nostru festival ca străini.
Toată lumea știe că venirea Crăciunului este deseori sinonim cu apariția decorațiunilor: orice tip de ornamente, lumini și LEDuri de toate formele și culorile, Moși Crăciuni tăcuți în mijlocul de a se cățăra pe fiecare terasă… Din experiențele noastre trecute am crezut că le-am văzut pe majoritatea. Ne-am înșelat, căci din păcate nu fusesem în România înainte. Să spunem că a fost incredibil nu e suficient, felul cum de pe-o zi pe alta fiecare casă s-a aprins, transformând strada liniștită de țară în ceva mai similar cu felul cum ne imaginăm că ar fi o stradă din cartierul chinezesc (Chinatown).
Puteam deja în acele zile să simțim spiritul Crăciunului sau, cel puțin, puteam simți că etapa pregătitoare era în curs de desfășurare. Apoi, zi după zi, din ce în ce mai mulți oameni au început să se deplaseze spre sat. Mai multe strigăte, mai multă muzică, mai mult petrecut. Cu toate astea, momentul exact în care am perceput în sfârșit că e sărbătoare a fost trezitul în acea dimineață înmuiată de un cântec, canto. Am descoperit ulterior că am auzit ”colindatul”, colindele de Crăciun. În esență această tradiție constă într-un grup de persoane cântând la instrumente și vocal cântece, aceștia mergând din casă în casă. Originar, colindele de Crăciun aveau funcție de ritual, mai exact aceea de a ura fertilitate și abundență. Astăzi, scopul comun al colindelor este acela de a alunga spiritele rele ale lui ianuarie și de a ura un Crăciun și An Nou fericite, creând o atmosferă colorată și magică.
Crăciunul se apropia, iar satul era în priză. Aerul era acum plin de pocnitori, muzică tradițională și pocniturile biciurilor fluturate de băieți. Ultima dintre acestea, la fel ca în cazul colindelor de Crăciun, este o tradiție bine fondată: băieții flutură un bici lung în aer, producând pocnituri tunătoare. Primele câteva dăți când am auzit acel sunet am crezut că erau focuri de armă. Sună destul de puternic, și chiar este, pentru a alunga spiritele rele.
Neașteptatul punct culminant al sărbătorilor a venit de Ajunul Anului Nou. Nu am fi crezut niciodată că odată cu miezul nopții cerul de deasupra Izvoarelor va fi colorat de o multitudine de artificii. Pentru acele minute intense artificiile au apărut dintr-o parte în alta, fără răgaz. Până și casa din fața noastră a decis să ia parte în acest dans. Odată cu căderea cenușii lăsate de artificii am mers în stradă, purtând măști și, purtați de euforie, am cunoscut doi copii care erau și ei purtați de euforia de a cunoaște străinii din zonă. A durat ceva, puține cuvinte dar multe gesturi, și ne-am trezit absorbiți într-un dans, condus de copii. Într-un cerc, ținându-ne unii de alții, am urmărit muzica care nu ne-a părăsit vreodată, mereu în fundal. A fost un final potrivit, un rămas bun al anului care ne-a lăsat într-o dispoziție pozitivă de care aveam nevoie pentru a continua planificarea următoarei explorări.
Desigur, drumețiile în zonele din jur a fost absolut obligatorie. Prahova este un județ minunat pentru cei care iubesc natura. Numai în Izvoarele era un traseu liniștit mergând spre Schiulești și, odată acolo, poți continua până la Mănăstirea Crasna. Pe lângă asta, a meritat să vizităm dealurile din Teișani. Iarna oferă o atmosferă magică odată ce se așterne zăpada, dar chiar și înainte te poți bucura de diversitatea culorilor ce rămân din timpul toamnei. Am mers în drumeție de asemenea în SInaia, unde a fost surprinzător de liniștit. Deși tot turismul din Sinaia pare concentrat pe schiat, cărările pentru a ajunge la nivelul de 1450 m erau goale, iar noi am avut sentimentul că toată imensitatea naturii era pentru noi. Cu siguranță, trebuie să fi pregătit cu energie și pantofi potriviți pentru un astfel de plan. Cu toate astea, poți de asemenea găsi și activități mai relaxante în Sinaia, precum vizitarea castelului Peleș. Acolo, îți vor fi introduse un mix de stiluri (turcesc, maur, venețian, al lui Louis IV…) și rafinatul lucru în lemn care caracterizează clădirea.
Nu putem termina fără să menționăm că am avut șansa să vizităm Bucureștiul în timpul sărbătorilor. Ne-a dat o impresie similară a unui loc plin de viață cu un mix interesant de stiluri în ceea ce privește clădirile. Nu în același fel, dar de asemenea atractiv. Cu cantitatea de lumini, noaptea a fost îndeosebi vie în centrul vechi. A trebuit să fim în capitală pentru a ajunge în Sinaia cu trenul. Am avut norocul de a ne urca într-un tren internațional istoric și frumos spre Viena, unul cu compartimente separate. Cu siguranță trenurile din România merită un alt articol în viitor.
În scurtul timp în care am fost în București, am putut vizita câteva librării. Acestea erau pline de decorațiuni șic de Crăciun. Cu toate astea, privirile noastre au mers direct spre rafturi de parcă căutau comori. Aceste locuri, la fel ca și bibliotecile, par să păzească într-un loc spațiu foarte mic o cantitate enormă de cunoaștere despre cultura unei țări. Nu doar datorită conținutului cărților în sine, dar și prin felul cum rafturi sunt așezate, subiectele și autorii de care sunt interesați..
În concluzie, suntem fericiți că acesta este doar începutul călătoriei noastre. Prin ”Discover Teișani” suntem în locul perfect pentru a ne satisface curiozitatea interioară, care se așteaptă să aprecieze toată bogăția acestei țări.
/Original title: Two foreigners living winter holidays in Romania/
We are Gertrudis and Andrea, volunteers of the association ‘’Curba De Cultură’’ here in Romania, precisely in the comune of Izvoarele (Prahova). For this year, we are involved in the project ‘’Discover Teisani’’: the initiative for promoting the commune and the citizens of Teișani utilizing audio-visual content, articles and many other materials. Nevertheless, today we are here to talk about something else.
This article is for all the curious readers who want to know about how it is celebrated in other countries on Christmas and New Year’s Eve. We will talk about what we saw, the experiences lived, the sensations and feelings we felt in our first fest as a foreign.
Everyone knows that the arrival of Christmas is often synonymous with the arrival of decorations: any type of ornament, lights and LEDs of all forms and colours, silent Santa Claus in the middle of climbing on every terrace … From our past experience we thought we had seen most of them. We were wrong, alas we had never been in Romania before. It was incredible, to say the least, how from one day to the next every house suddenly turned on, transforming the quiet country road into something more similar with how we imagine a street in Chinatown would be.
We could already feel in those days the Christmas spirit or, at least, we could feel that the preparatory phase was underway. Then, day after day, more and more people began to flock to the village. More shouting, more music, more partying. However, the exact moment in which we finally perceived to be in celebration was the awakening on that morning softened by a song, a canto. We discovered later that we heard the ‘’colindat’’, the Christmas carols. Basically that tradition consists of a group of people playing instruments and singing songs goes from one house to another. Originally, Christmas carols had a ritual function, namely that of wishing fertility and abundance. Today the common purpose of carols is to chase away the bad spirits of January and to wish a merry Christmas and the New Year’s Eve, creating a colourful and magical atmosphere.
Christmas was upon us and the village was fermenting. The air was now filled with the firecrackers, traditional music and the cracking of whips waved by the boys. The latter, as the Christmas carols, is a well-founded tradition: the boys wave a long whip in the air, producing thundering pops. The first few times we heard that sound we thought it was gunshots. Sound powerful enough, it is thought, to ward off evil spirits.
The unexpected climax of the holidays came on New Year’s Eve. We would never have thought that with the click of midnight the sky above Izvoarele would be coloured by a multitude of fireworks. For those intense minutes fireworks appeared from one side to the other, without respite. Even the house opposite ours decided to take part in that crackling dance. With the fall of the ashes left by the fireworks we went down the street, wearing masks, and taken by the euphoria, we met two kids who were also taken by the euphoria of meeting the strangers in the zone. It took a little, a few words but many gestures and we found ourselves immersed in a dance, led by the kids. In a circle, holding each other, we followed the music that never left us, always in the background. It was a worthy ending, a year’s farewell that let us in the positive mood we needed to continue planning the next explorations.
Of course, hiking in the surrounding areas was a must. Prahova is a great county for those who love nature. Just in Izvoarele, there is a quiet path going to Schiulesti and, once there, you can continue until the Crasna Monastery. Besides, it is worthwhile visiting the hills in Teisani. Winter provides a magical atmosphere once the snow arrives, but even before you can enjoy the diversity of colours that remains from the autumn. We also hiked in Sinaia and it was surprisingly calm. Although the tourism in Sinaia seems focused on skiing, the paths to arrive at the level 1450m were empty, and we had the feeling that all the immensity of nature was for us. For sure, you need to be prepared with energy and proper shoes for this kind of plan. However, you can also find more relaxed activities in Sinaia, such as visiting the Peleș Castle. There, you will be introduced in a mixture of styles (Turkish, Moorish, Venetian, Louis IV…) and the refined work in the wood that characterizes the building.
We cannot finish without mentioning that we had the chance to visit Bucharest during these holidays. It gave us a similar impression of a lively place with an interesting mix of styles in buildings. Not in the same way, but likewise attractive. With the amount of lights, the night was particularly alive in the old town. We had to be in the capital to arrive in Sinaia by train. It was lucky to get on an historical and beautiful international train heading to Vienna, ones with separate compartments. For sure, trains in Romania deserve another article in the future.
In the short time we were in Bucharest, we could visit a couple of bookstores. They were full of fancy decorations for Christmas. However, our eyes glanced directly at the shelves as they were looking for a treasure. These places, as well as the libraries, seem to safeguard in a very small space an enormous amount of knowledge about a country’s culture. Not only because of the content of the books themselves, but also because of the way the shelves are arranged, what subjects and authors they are interested in…
In conclusion, we are happy that this is only the beginning of our journey. Through ‘’Discovering Teisani’’ we are in the perfect place to satisfy our inner curiosity, which is expecting to appreciate all the wealth of this country.