EVS life | Volunteering with Curba de Cultura

First steps with non formal education

When I arrived in Curba de Cultura I knew that because of my project I would have to go to schools to lead classes, propose activities and share knowledge with them in English and French classes; I had been told about non-formal education, we were only then in June and the school holidays had started, so I told myself “we will see later”.

And then, as the summer was over, we were very quickly back to school, and it was time for me to take my first steps in the different schools, not without apprehension! (I had never faced a class in this position before, I have already given tutoring in high schools as well as private language classes but in this way I must admit that I was not reassured…)

Fortunately we were not dropped in the “cage of wild animals” and we received in Curba de Cultura during 3 days, a very enriching, reassuring and funny training on what non-formal education is, non-formal communication, how to set it up and apply it, we received methods, advice and explanations. We put ourselves in situations and we tried each other in “almost” real conditions, (what a laugh that day, we all fell back into childhood!) We were finally ready to start this new activity as serenely as possible (thanks Kristina and Estelle for this training!!!)

Returning to the main theme of this article, non-formal education (which must be distinguished from informal education) can be defined in this way: it proposes a training and learning time designated as such, without this leading to a final validation in the form of an examination to evaluate what has been learned. This lack of a final evaluation corresponds to the state of mind in which it is carried out. It seeks to foster a spirit of initiative in the participant, who is placed on an equal footing with the learner. Autonomy, initiative, democracy, exchange: these are the key words of non-formal education, which proposes, in an open format, to learn things through mechanisms that allow the active participation of all, this can be for example through games, videos, debates, creative workshops, theatre etc.

So it was with all this new knowledge and especially with a lot of impatience that I was waiting for my first class in order to implement all this. The day D having arrived, my activity was ready and settled at the milimetre, stress and apprehension naturally appeared. Fortunately for me, Estelle was present and accompanied me in this brand new experience. Strangely enough, I immediately felt comfortable in this position, in sharing, in feeling that the students were having a good time and that I was too. I knew right away that I would like it a lot. Of course it took me a few weeks to be totally liberated and each new class was and still is a great experience to correct, improve and learn about how to implement non-formal education.

Today, 3 and a half months after my first experience, I had the opportunity to participate in about forty classes with students ranging from the first grade to the twelfth grade (from the first kindergarten class to the last high school class)

We played many games together, sang, drew, watched videos, answered quizzes, tested our memory and concentration, jumped and turned on ourselves… but we also learned many things about cultures, languages, differences, cultural shock, diversity… but above all we had a great time! And it seems to me that this is one of the essential things when you want to transmit knowledge, know-how or even interpersonal skills.

I am happy to have been able to explore and practice this form of education during my volunteer work, which has taught me and brought me a lot of knowledge as much as it has on a personal level and I am now sure that I want to continue and deepen my learning in this way.

/ Traducere in Romana in lucru/

Portret de voluntar – Tea (Croația)

[EN]

Hi! My name is Tea. I am from Croatia where I lived in Slakovci, a small village very similar to the Romanian villages. I am 25 years old and I studied chemistry. Some of the things I like are reading books, spending time in nature, meeting new people and animals, (I am in Romania just three days and I already made friends with two cats and two dogs!!), eating chocolate and drawing. I worked as a babysitter but I never had the opportunity to work with school aged children so I am really looking forward to that experience. I also like learning new languages so I hope by the end of my project I`ll speak at least some Romanian.

[RO]

Bună! Numele meu e Tea. Sunt din Croația, unde am locuit în Slakovci, un sat mic foarte similar cu satele din România. Am 25 de ani și am studiat chimie. O parte din lucrurile care îmi plac sunt cititul cărților, petrecutul timpului în natură, întâlnitul de noi oameni și animale (sunt în România de doar trei zile și deja m-am împrietenit cu două pisici și doi câini!!), mâncatul de ciocolată și desenatul. Am lucrat ca babysitter dar nu am avut niciodată oportunitatea să lucrez cu copii de vârstă școlară, așa că aștept cu nerăbdare această experiență. De asemenea îmi place să învăț noi limbi deci sper că până la sfârșitul proiectului meu voi vorbi măcar niște română.

Tea este în România pentru o perioadă de șase luni, din decembrie 2018 până în mai 2019, în cadrul proiectului Volunteer to Grow [2017-1-HR01-KA105-035177] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.

Tenerife – Un nou început

Nu ușor mi-a fost gândul să las totul în urmă, să mă desprind de prieteni și de job, de familie și de locuri, de amintiri și de experiențele cele mai noi trăite.

Am intrat în “lumea Erasmus” încă de la 17 ani, când am participat datorita bunei mele prietene Adelina, la primul meu youth exchange și am văzut-o ca pe o “lume” ce trebuie explorată – opt ani mai târziu, 31 de proiecte E+, sute de persoane noi și faine, întâlnite, zeci de prietenii legate și nenumărate nopți nedormite, am ajuns, culmea, tot datorită Adelinei, în Tenerife, Spania, pentru proiectul ce urma să-mi schimbe cu totul și cu totul viața.

Acomodarea, nu pot spune că a fost grea dar, de durata. Nu doar bariera lingvistică, deoarece lumea nu vorbește mai deloc engleza, eu începând să vorbesc spaniola la un nivel conversațional dupa abia două luni, dar și comportamentul acestora, catalogându-l ca pe unul straniu din punctul meu de vedere (comozi și nu foarte dornici de implicare în ceva nou), a întarziat procesul meu de “integrare în comunitate”, prin urmare, și desfășurarea activităților propuse.

O activitate recentă ce cred că îmi va rămâne întipărită în minte pentru o bună perioadă de timp este “înconjurul insulei pe bicicletă”. Fiind primii mei 167 km pe bicicletă, din care 60 km fără oprire, au reprezentat fără îndoială, una din cele mai mari provocări cu care m-am întâlnit până acum.

Din dorința de a inspira tinerii să facă sport, am început cu 5 săptămâni înainte de eveniment (experiența ne-a învățat că o perioadă mai mică de o lună este insuficientă pentru a atinge grupul țintă), să promovăm activitatea atat online cât și offline. Evenimentul a inclus și două ieșiri de pregătire, dintre care la cea de-a doua (însumand un total de 83 km) au participat 15 tineri dornici să ia parte și la evenimentul final. Din păcate pentru noi toți, atât în ziua evenimentului cât și cu o zi înainte, vremea din Tenerife a suferit o schimbare drastică (furtuni și ploi puternice), fapt ce a dus la abandon din partea a 10 tineri din cei înscriși.

Împreună cu cei 5 rămași, două mașini care să ne asiste, multe râsete, provizii și mult curaj, am început, în dimineața zilei de 20 octombrie, la ora 6:30, înconjurul insulei. Drumul a fost anevoios și, cu toate că eram determinați să mergem până la capăt, într-un final, uzi până la oase, ne-am oprit la km 167 din cei 217 km, din cauza ploii.

Evenimentul poate fi considerat un succes, indiferent de numărul participanților deoarece pozele postate și poveștile relatate au reușit să anime și mai mulți tineri urmând ca în viitorul apropiat, cel mai probabil finalul lunii noiembrie, să mai organizăm încă un eveniment de acest fel.

Șase luni mai am la dispoziție în încercarea mea de a face o schimbare în stilul de viață al tinerilor din Tenerife și am mari speranțe că, odată cu noii prieteni, cunoștiințele acumulate și cu vizibilitatea proiectului, totul va deveni din ce în ce mai ușor.

Vlad se află în Tenerife (Spania) pentru o periodă de 12 luni, din mai 2018 până în aprilie 2019 în cadrul proiectului Island Health [2017-3-ES02-KA105-010522], proiect cofinanțat din programul Erasmus+ și implementat în Spania de către Association P.O.D.

Dacă și ție ți-ar place un stagiu de voluntariat internațional cu toate cheltuielile acoperite, nu ezita să ne scrii la evs@curbadecultura.ro

Cultural shock in Romania / Șoc cultural în România

[EN] Three and a half months ago, when I arrived, Romania directly surprised me, keeps surprising me every day and will certainly surprise me the whole duration of my stay here. I am surprised in many ways, whether by the beauty of its landscapes, its people, its customs and habits. It is a country full of surprises and richness that I wish to know more about.

I will speak here of “culture shock”, of things and anecdotes that I was able to see or experience in Romania and that were for me a confrontation with otherness, which were a sign of different reality, than that of my own. Different from my own culture, my own habits.

But before that, I would like to clarify this notion, this idea of culture shock by putting things in context.

Indeed having arrived in Romania only 3 and a half months ago, I would have no pretension to describe “a Romanian culture” in all its aspects. So far I had the chance to know only Izvoarele and its surroundings, Brasov, Bucharest, Sighisoara, Vama Veche and Constanta, so I would not speak only of what I could live or see. I would also like to point out that what I am going to consider as a “culture shock” is strictly personal, the elements will be directly related to who I am: a young French man of 29 years of age who lived in Latin America for several years, to what I have experienced in my life; in other words, these cultural differences could never be the same for another person. And finally there will be no value judgment, no criticism, I would simply be in the shoes of an external observer for whom differences of any kind are a richness to understand others.

My first big surprise when I arrived, while I was still in the car being driven in the rain (having left Paris a few hours earlier under a blazing sun of about 30 degrees…) was to observe the rolling landscapes, curves and mountains, coming from a region bordering Belgium called “the flat country” this difference of landscapes jumped directly to my eyes.

In the days after my arrival there was a line of surprises about my village, between the herds of cows coming down the street every night singing their bells, the countless street dogs quietly making their lives (I have never seen a street dog in France), the fruit/vegetable sellers shouting in the street, the wooden horsecarts used daily or the zigzag moves that you have to do while driving in order to avoid holes in the road: the change of scenery was very complete for me!

In the following days I was very surprised to observe that many people hitchhiked along the roads to get around, or that cars stopped when we were waiting for the bus to offer to take us. That was the point where I decided to try the adventure myself with my first three Romanian phrases, “buna ziua, sunt voluntar, nu am bani”, and my astonishment was even greater when I realized that it was really working very well (not without some nice laughs from the drivers). From here on, I used this method to move around without hesitating (Bucharest, Vama Veche, Brasov, Sighisoara), fortunately I have always come across people who speak a little English, French or Spanish which allowed me to communicate during the trip… And it was still a surprise that in most of these conversations (saw no generality in my subject! it’s just my experience), most people came to talk without any restraint and with hatred about their racism towards the gypsy community. Me being used to people feeling ashamed to have such ideas, that they usually only express them through the ballot box, the freedom of speech that my drivers have reported is confusing to me.

I was also amazed to observe that in the cities, people respect traffic lights, patiently wait for the light to go green in order to cross. Being used to people crossing as soon as the opportunity arose in France or even in Latin America where there sometimes even is no signs, it was a sure fun to observe this.

Then gradually as I grasped another characteristic of Romanian society, which is the place of religion in people’s lives. Religion seems to me to be omnipresent, whether it is through the various religious objects that can be observed in the streets, in front of houses or through the signs of the cross that people make when they meet a church, whether they are elderly or younger, this represents a great cultural difference for me.

More recently I learned when I went with my roommate to the village bar at the end of the day on a referundum day, where the police stationed there, that it was not possible to buy and drink alcohol on election days, people explained to us that this was a law to encourage people to go to the polling station, it seemed very surprising to me and was probably my most recent”culture shock”.

I think I have shared with you the most striking situations and anecdotes for me during these first 3 months in this country, there are obviously others, but probably less significant for me.

I hope now to complete this list while I am here for the next 5 months, to continue discovering and getting to know this very special and endearing country, to confront myself more and more with what cultural differences have to offer us and to learn on a daily basis.

[RO]
Acum trei luni și jumătate când am sosit, Romania m-a surprins efectiv, continuă să mă surprindă în fiecare zi și va continua cu siguranță să mă surprindă pe toată durata șederii mele aici. Sunt surprins în multe feluri, de către frumusețea priveliștilor ei, de către oamenii ei, practicile și obiceiurile ei. Este o țară plină de surprize și bogății despre care îmi doresc să aflu mai multe.

Voi vorbi aici despre “șoc cultural”, despre lucruri și anecdote pe care am putut să le văd sau să le experimentez în România și care au fost pentru mine o confruntare cu altfelul, ceea ce a fost un semn al unei realități diferite decât cea a mea. Diferit de cultura mea, de obiceiurile mele.

Dar înainte de asta, aș vrea să clarific această noțiune, această idee de șoc cultural prin a pune lucrurile în context.

Într-adevăr având în vedere că am ajuns în România cu doar trei luni și jumătate în urmă, nu aș avea nicio pretenție să descriu “O Cultură a României” în toate aspectele ei. Până acum am avut șansa să cunosc doar Izvoarele și împrejurimile sale, Brașov, București, Sighișoara, Vama Veche și Constanța, deci aș vorbi doar de ceea ce aș fi putut să trăiesc sau văd. Aș vrea de asemenea să punctez că ceea ce eu am să consider ca fiind un “șoc cultural” e strict personal, elementele vor fi în directă relație cu cine sunt: un tânăr bărbat francez în vârstă de 29 de ani ce a trăit în America Latină pentru câțiva ani, raportat la ceea ce am experimentat în viața mea; în alte cuvinte, aceste diferențe culturale nu ar putea fi niciodată la fel pentru o altă persoană. Și nu în ultimul rând nu va fi nicio judecată de valoare, nicio critică, voi fi pur și simplu în pantofii unui observator exterior pentru care diferențele de orice fel sunt o îmbogățire care ajută să îi înțelegi.

Prima mea mare surpriză când am sosit, cât încă eram în mașină, condus prin ploaie (după ce am părăsit Paris-ul cu câteva ore în urmă sub un soare arzător de cam 30 de grade…) a fost să observ peisajele ce se derulau prin fața mea, curbele și munții; venind dintr-o regiune aflată la granița cu Belgia numită “țara plată”, această diferență de peisaje mi-a sărit în ochi imediat. În zilele de după venirea mea am avut o linie de surprize când vine vorba de satul meu; între cirezile de vaci ce vin în josul străzi în fiecare noapte cântându-și clopotele, nenumărați câini vagabonzi trăind-și viețile în liniște (Nu am văzut niciodată un câine vagabond în Franța), vânzătorii de fructe/legume strigând pe stradă, căruțele din lemn trase de cai și folosite zilnic sau mișcările în zigzag pe care trebuie să le faci când conduci pentru a evita găurile din drum: schimbarea de decor a fost foarte completă pentru mine!

În zilele ce au urmat am fost foarte surprins să observ că mulți oameni făceau autostopul de-a lungul drumurilor pentru a se deplasa, sau că mașini opreau când noi așteptăm microbuzul pentru a se oferi să ne ia. Acela a fost punctul unde am de ieșit să încerc aventura și eu cu primele mele trei fraze în română, “Bună ziua, sunt voluntar, nu am bani”, și mirarea mea a fost chiar și mai mare când am realizat că merge chiar foarte bine (nu fără niște râsete bune de la șoferi). De aici înainte, am folosit metoda asta pentru a mă deplasa prin jur fără ezitare (București, Vama Veche, Brașov, Sighișoara). Din fericire întotdeauna am dat peste oameni care vorbesc puțină engleză, franceză sau spaniolă, ceea ce mi-a dat voie să comunic de-a lungul călătoriei… Și a fost încă o surpriză că în mare parte din aceste conversații (a nu se vedea generalizare în subiectul meu! este doar experiența mea), majoritatea oamenilor au ajuns să vorbească fără nicio reținere și cu ură despre rasismul lor față de comunitatea țiganilor. Eu fiind obișnuit ca oamenilor să le fie rușine să ai e astfel de idei, așa încât de obicei le exprimă doar prin urna de votare, libertatea de exprimare pe care șoferii mei au raportat-o îmi induce confuzie.

Am fost de asemenea uimit să observ că în orașe, oamenii respectă semafoarele, așteaptă cu răbdare ca lumina să se facă verde pentru a trece. Fiind obișnuit cu oameni care trec de îndată ce oportunitatea apare în Franța sau chiar în America Latină unde uneori nici măcar nu sunt semne de circulație, a fost cu siguranță distractiv să observ asta.

Apoi gradual peste mai mult timp am mai înțeles încă o caracteristică a societății românești, care este locul religiei în viețile oamenilor. Religia îmi pare a fi omniprezentă, fie că prin variile obiecte religioase care pot fi observate pe străzi, în fațele caselor sau prin semnul crucii pe care oamenii îl fac când întâlnesc o biserică, indiferent dacă sunt în vârstă sau mai tineri, aceasta reprezintă o mare diferență culturală pentru mine.

Mai recent am învățat când am mers cu colegul meu de cameră la barul din sat la sfârșitul zilei într-o zi de referendum, unde poliția staționase, că nu era posibil să cumperi și să bei alcool în zilele de alegeri, oamenii ne-au explicat că asta esteo lege care să încurajeze oamenii să meargă la secțiile de votare; a părut foarte surprinzător pentru mine și a fost probabil cel mai recent “șoc cultural” al meu.

Cred că am împărtășit cu voi cele mai izbitoare situații și anecdote ale mele din perioada acestor prime 3 luni în această țară, mai sunt desigur și altele, dar probabil mai puțin semnificative pentru mine.

Sper acum să completez această listă în timpul în care sunt aici pentru următoarele cinci luni, să continui descoperirea și cunoașterea acestei foarte speciale țări ce te face să o îndrăgești, să mă confrunt pe mine mai mult și mai mult cu ce au diferențele culturale să ne ofere și să învăț zi de zi.

Baptiste este în România pentru o perioadă de opt luni, din iulie 2018 până în februarie 2019, în cadrul proiectului Voluntary Generation [2017-2-FR02-KA105-013326] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.

Portret de voluntar – Julie (Franța)

[EN] Hello everyone !

I am Julie and I am 22 years old. I come from France and like all stereotypes about French: I like bread, wine and cheese – but there’s more about me than that! To begin my description, I am a dynamic and joyful person. Very curious in nature, I like to discover new things and learn from others. I do horse riding since I was 7 years old, I like animals and I am happy to see many around me here in Romania 😉 Moreover I am a gamer, and that was also the topic of my final paper so I play a lot on my computer. I am interested in all kinds of culture especially during my studies in sociology and history, but I need to see and feel the culture around me, instead of sitting down to write ignorantly what my teachers tell me to. I am open to any kind of discussion without judgments because as I said earlier I love learning from others (it is just going to take me a while to get well communication because I am bad in English). Last but not least, I love to travel and I have already traveled to Turkey, Croatia, England, Amsterdam and Spain. This is my first time in Romania! I can’t wait to meet you all to share a part of me and make a new friends!

See you !

[RO] Bună tuturor!

Eu sunt Julie și am 22 de ani. Vin din Franța și, precum spun stereotipurile despre francezi, îmi plac pâinea, vinul și brânza – dar eu sunt mai mult decât atât!

Ca introducere, sunt o persoană dinamică și veselă. Foarte curioasă din natură, îmi place să descopăr lucruri noi și să învăț de la ceilalți. Fac echitație de când aveam 7 ani, îmi plac animalele și sunt fericită să văd multe în jurul meu aici în România 😉 În plus sunt gamer, mi-am făcut de asemenea lucrarea de licență pe tema asta și mă joc mult pe computer. Sunt interesată de tot felul de tipuri de cultură în special în timpul studiilor mele de sociologie și istorie, dar am nevoie să văd și să simt cultura din jurul meu, în loc de a sta jos să scriu în mod ignorant ce îmi dictează profesorii. Sunt deschisă la orice fel de discuție fără judecăți de valoare pentru că, precum am spus mai devreme ador să învăț de la ceilalți (numai că îmi va lua o vreme să reușesc o comunicare bună pentru că nu sunt tocmai pricepută la engleză. Nu în ultimul rând, iubesc călătoriile și deja am fost în Turcia, Croația, Anglia, Amsterdam și Spania. Asta este prima mea dată în România! Abia aștept să vă cunosc pe toți pentru a împărtăși o parte din mine și a-mi face noi prieteni!

Ne vedem!

Julie este în România pentru o perioadă de opt luni, din noiembrie 2018 până în iulie 2019, în cadrul proiectului Voluntary Generation [2017-2-FR02-KA105-013326] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.

Science of composting in simple terms – Compostul pe înțelesul tuturor

Composting

Have you ever heard about composting? No… well let me tell you what it is.
In the simplest terms it’s a cycle of life. Organic matters are naturally decomposed in a process called composting. This process recycles various organic materials or waste products and produces a soil conditioner (the compost).

Simpler? A tree or a vegetable, maybe a fruit will grow, fall on the ground and most likely by next year same time will turn into dirt – and not just simple dirt, it will be highly nutritious dirt, extremely good for plants to grow. So living things (plants and such) are with time becoming hummus (a really good dirt for plants), and if you gather it pile in order to get hummus, you can call it composting.

Now to business. Composting is highly recommended in agriculture. Some say that animals are the best fertiliser producers, but they are wrong: it is indeed good, but it contains a lot of acid so you need wait a few weeks or even months before using it as a compost. And not even mentioning the smell. So, a better, less smelly way to compost is to start a compost pile. It is easy and if done RIGHT it will not smell at all! Also on the benefits side: in some cases it takes only 2 weeks before getting good and usable compost (awesome right?).

What do you need for it?

Not much: you need space (depending how big is the compost pile).
Also you need food leftovers, as these will be the things you want to get rid of and turning it in green stuff, known as a nutrition for compost.

Another thing you need is referred to as brown stuff, that means old wood or paper, leaves that have turned to brown or old grass that is already brown. Brown stuff is a building block for composting.

Lastly it needs some air and water. These are quite important things for compost. Since composting is a chemical reaction between brown and green stuff, if it does not get enough of air it will create a lot of gas (and yes it smells). Also with reaction like this compost piles can become hot and I mean REALLY hot. (Ever heard a compliment “wow you are hotter than a compost pile”? ) There are cases where dry compost piles have thought on fire, since in summer, a good compost pile has steady degrees of 60 C, and if it is not touched in long time it can grow to about 80 degrees C easily.

Not to scare you, but no – the facts are not from some sort of science fiction movie, they are real.

OK, lets start with a compost pile.

step 1: find a place in the shade on the middle of the day. In my home I have 1m diameter of fence circle, on the shade of a apple tree.

step 2: start a kind of sandwich with brown stuff and green stuff. A compost pile is composed from 80% of brown stuff and 20%green stuff. Just imagine a sandwich from this and try to build one … you but a bit of brown stuff and add 1/4th of green stuff, on top of that again brown stuff, added 1/4 green stuff and so on. Some tips would be also try to always end with brown stuff so it would not attract animals or flies (also it will prevent it from smelling)

Taking care of a compost pile

General rule is – if it smells you messed it up. That means it might not have enough of air, or too much of green stuff, meaning not enough of brown stuff to decompose that smelly green stuff. Maybe your compost pile is black? That means its overheating and you need to stir it. Yes its best to stir your compost pile once a week so it would not over heat and maybe to take that precious nutrition rich dirt that your plants grave for so so so so much.

Urban compost

But wait! What if you live in a city and want to compost at home? There is an soulution. All you need is a bucket, green stuff (some food leftovers), a bit of brown stuff (a old news paper will do), some water and some WORMS. But not any worms: you need a handful of worms from special species and you problem is solved (for example red wigglers are most popular). These compost worms are awesome, they speed up composting remarkably and as result you can collect worm juice. All that these guys are doing is eating, reproducing and leaving behind their poo, so juice is actually their pee, one of the most powerful organic fertilisers. You have to mix it with water though, 10:1 for not killing the plant itself, as it it very concentrated.

So, when composting in the city all you need to do is to water the little guys, feed them every once in a while, have a bit of time to time gather the compost and juice, and ooh – make sure that they will not get direct sunlight as this is what kills them.

Yes and no in a compost pile

YES

organic materials like leaves, grass, and food scraps (not oily!)
newspapers (most inks used in newspapers are not toxic)
tree bark
all fruits and vegetables (including citruses)
vegetable and fruit peels and ends
coffee grounds and filters
tea bags (even those with high tannin levels)
grains such as bread, cracker and cereal (including moldy and stale)
eggshells (rinsed)
leaves and grass clippings (not sprayed with pesticides)
paper towels (which has not been used with cleaners or chemicals)

meat and bones
non organic waste as plastic
oily materials

Compost

Ai auzit de compost? Nu… atunci dă-mi voie să îți spun ce este.

Pe scurt, este ciclul vieții. Materiile organice se descompun natural într-un proces numit compostare. Procesul reciclează variate materii organice sau resturi de produse și face un îngrășământ pentru sol (compost).

Mai simplu? Un copac ori o legumă, ori chiar un fruct va crește, va cădea pe pământ și până la anul va fi transformat în sol – și nu simplu sol, ci un sol cu proprietăți nutritive, extrem de bun pentru creșterea plantelor. Prin urmare ființele vii (plante și altele) se transformă în timp în humus (o materie foarte bună pentru plante), iar când aduni o astfel de grămadă de humus poți să o numești compost.

Compostul este foarte recomandat în agricultură. Unii zic că animalele sunt cei mai buni fertilizatori, dar se înșeală: sunt buni întradevăr, dar conțin mult acid, deci trebuie să aștepți câteva săptămâni sau chiar luni pentru a le folosi resturile ca și compost. Și să nu mai vorbim de miros. Un mod bun, mai puțin mirositor de a face compost este să faci o grămadă de compost. E ușor și dacă e făcut CORECT nu va mirosi deloc! Printre beneficii: în unele cazuri durează doar 2 săptămâni pentru a avea compost bun de folosit (minunat, nu?).

De ce ai nevoie?

Nu foarte multe: spațiu (depinde cât de mare e grămada de compost). Și mai ai nevoie de resturi alimentare, că astea sunt cele de care vrei să scapi, sunt chestiile verzi pe care le transformi în resurse pentru compost. Și mai ai nevoie de chestii maro, lemn vechi sau hârtie, frunze sau iarbă maro deja. Acestea sunt baza compostului.

Și în cele din urmă ai nevoie de aer și apă. Și astea sunt destul de importante pentru compost. Din moment ce compostarea este o reacție chimică între materiile maro și cele verzi. Dacă nu are suficient aer se vor crea gaze (și va mirosi). Totodată în reacțiile dintr-o grămadă de compost poate deveni foarte fierbinte. (Ai auzit vreodată de complimentul “ești mai fierbinte decât o grămadă de compost”?). Au fost cazuri în care grămezi uscate de compost au luat foc, căci pe timp de vară, o grămadă de compost are o temperatură constantă de 60 grade C și dacă nu este atinsă o perioadă poate ajunge la 80, cu ușurință.

Nu intenționez să te sperii, dar astea sunt fapte reale și nu filme science fiction.

OK, să facem o grămadă de compost.

Pasul 1: găsește un loc care e la umbră în miezul zilei. Acasă am un spațiu de 1 metru diametru îngrădit cu un gard, sub un măr.

Pasul 2: fă un sandviș cu materii maro și verzi. O grămadă de compost are 80% materii maro și 20% materii verzi. Imaginează-ți un sandviș din astea și fă unul. Deci materii maro și 1/4 materii verzi și apoi din nou maro și din nou versi. Un sfat, încheie cu materii maro, ca să nu atragi animale sau muște și pentru a nu mirosi.

Îngrijirea unei grămezi de compost

Regulă generală – dacă miroase ceva a mers prost. Adică ori nu a avut suficient aer, ori prea multe materii verzi și prea puține maro în care să se descompună. Poate grămada ta de compost e neagră? Asta înseamnă că s-a supraîncălzit și trebuie să o amesteci. Da, e bine să amesteci grămada de compost o dată pe săptămână, pentru a nu se încăzi prea tare și a distruge elementele nutriționale de care plantele tale au nevoie.

Compost urban

Dar stai! Dacă locuiești într-un oraș și vrei să faci compost? Există o soluție. Tot ce ai nevoie este o găleată, materii verzi (resturi alimentare), ceva materii maro (ziare vechi) niște apă și ceva viermi: ai nevoie de o mână de viermi dintr-o specie specială și problema ta este rezolvată (râmele sunt cele mai populare). Acești viermi pentru compost sunt minunați, ei grăbind procesul de compostare și ca rezultat poți aduna și un fel de suc. Tot ce fac vermii ăștia este să mănânce, să se reproducă și să lase în urma lor fecale și urină, urina fiind unul dintre cele mai puternice fertilizatoare. Totuși trebuie să o amesteci cu apă în proporție de 10:1, dacă nu vrei să distrugi plantele.

Deci, când faci compost în oraș nu trebuie decât să le dai apă acestori viermi și să îi hrănești din când în când, apoi să aduni compostul și sucul și să te asiguri că nu ajung în lumina directă a soarelui, căci îi va ucide.

Ce să pui și să nu pui în grămada de compost

materii organice precum frunze, iarbă și coji de fructe (care nu sunt uleioase)
ziare (majoritatea cernelurilor nu sunt toxice)
scoarță de copac
fructe și legume (incluzând citrice)
coji și cotoare de fructe și legume
zaț de cafea și filtre
pliculețe de ceai (chiar și cele cu conținut ridicat de tanin)
produse de panificație, pâine, biscuiți, cereale (inclusiv cele mucegăite și învechite
coji de ouă (clătite)
resturi de iarbă și frunze (care nu au fost ierbicidate)
prosoape de hârtie (care nu au fost folosite împreună cu chimicale)

caren și oase
resturi non-organice (plastic de exemplu)
materii uleioase

Raimo este în România pentru o perioadă de șapte luni, din mai 2018 până în noiembrie 2018, în cadrul proiectului Building Youth supportive Communities – Environment [2017-2-RO01-KA105-037748] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.

A little story about paper – O mică poveste despre hârtie

/EN/

Howdy!

Coming from Germany, I am very used to recycling, especially when it comes to paper. Germans recycle about 80% of all their paper, meanwhile the recycling of paper is nearly non-existent in Romania.

But why go though all the work of carefully selecting the paper and recycling it to new paper? Unlike plastic or metal products, paper is made out of wood which can easily be regrown.

One big reason would be in order to save water. The production of 40g new paper needs 2,8 L of water, compared to 0,2 L for recycling paper. It also becomes a lot more polluted in the process of producing new paper, than in the one for recycled paper. If you are interested in finding out why saving water is so important for the environment, read Robert’s article about water, coming up in the next days.

Another point is, that the chemicals used in order to make paper out of wood are often very toxic and bad for the environment, unlike the ones used for the recycling process. This is especially true for the bleaching of newly made paper, which is either not done with recycling paper or done with non-toxic chemicals.

The recycling process for paper also needs 1/3 of the energy of producing newly made paper.

It also needs wood. While trees can be regrown, it takes years for them to do so and if we use up to much wood to regrow, the amount of forests in a country decrease and decrease, as is currently the case in Romania.

If you want to help the environment, try to sort paper and put it into the blue recycling bin, buy recycling paper instead of normal one and use both sides of paper.

And here is a little guide for recycling paper yourself:

Put small pieces of paper [tear them apart by hand] into a bucket of water and leave it alone for three days
Nail a fly screen onto a wooden frame (about the size of a piece of paper)
Blend the water-paper-mix with a blender. If the mass is to solid, add warm water.
Put the paper-mix into a big container, add water (About a quater of the paper mass). Take the frame from step 2 and pull it slowly though the water, till their is a small layer of paper on it.z
Tear the layer slowly from the frame and leave it to dry

/RO/

Servus!

Venind din Germania sunt obișnuită să reciclez, mai ales hârtie. Nemții reciclează în jur de 80% din hârtie, în timp ce reciclarea hârtiei în România e aproape inexistentă.

Dar de ce să trecem prin acest proces de selectare a hârtiei și reciclare? Spre deosebire de plastic și metal, hârtia e făcută din lemn, care poate fi înlocuit prin plantare.

Un motiv important pentru a recicla este pentru a economisi apă. Pentru a produce 40gr de hârtie nouă e nevoie de 2.8L apă, în timp ce pentru aceeași cantitate prin reciclare e nevoie de 0.2L. De asemenea apa devine mai poluată la finalul acestui proces, decât cea folosită la reciclare. Dacă vreți să aflați mai multe despre importanța apei pentru mediu, citiți articolul lui Robert (urmează în următoarele zile, fiți pe faza).

Un alt motiv ar fi chimicalele folosite pentru a crea hârtie, care sunt adesea toxice și nocive pentru mediu, spre deoasebire de cele pentru reciclare. Asta mai ales din cauza înălbitorilor folosiți pentru hârtie, care nu sunt folosiți la hârtia reciclată, ori sunt folosiți unii non-toxici.

În plus, procesul de reciclare a hârtiei are nevoie de doar o treime din energia folosită pentru hârtia nouă. Apoi mai are nevoie de lemn. Chiar dacă pădurile pot refăcute, durează ani de zile pentru acest lucru, iar dacă folosim pădurile prea mult, zonele împădurite scad vizibil, cum e cazul României.

Dacă vrei să ajuți mediul, încearcă să sortezi hârtia și pune-o în containerul albastru, cumpără hârtie reciclată în loc de cea obișnuită și mai ales folosește ambele părți ale hârtiei.

Aici aveți un mic ghid de reciclare a hârtiei:

Pune bucățele de hârtie (rupte cu mâna) într-o găleată cu apă și lasă-le trei zile.
Prinde o pânză de țânțari pe o ramă de lemn (de mărimea hârtiei pe care vei să o produci)
Amestecă compoziția de hârtie cu apă cu un blender. Dacă e prea tare, mai pune puțină apă caldă.
Transferă amestecul într-un vas mai mare și mai pune apă (un sfert din cantitatea de hârtie). Ia rama de la punctul 2 și trece-o ușor prin apă, până ai un mic strat de hârtie pe ea.
Desfă stratul ușor de pe ramă și lasă-l să se usuce.

Milena este în România pentru o perioadă de cinci luni, din iulie 2018 până în noiembrie 2018, în cadrul proiectului Building Youth supportive Communities – Environment [2017-2-RO01-KA105-037748] proiect cofinanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.

Why do we need forests and how can we keep them / De ce avem nevoie de păduri și cum putem să le păstrăm

[EN] I can’t remember if there was a time when I wasn’t in love with nature, could be because I grew up in a place where I could play among the trees anytime I wanted. I come from a small country in central Europe called Slovenia and the thing I adore most about it is the fact that 66% of it is covered by forests. Those provide a vital environment for many species. There are over 3000 different fern and flower species along with 50000 different animal species thriving in my country so I’m very happy that over 11% of our land is protected territory.

Upon my arrival in Romania I was initially shocked by the vast flat-lands but in a country as big as Romania is I was sure to find some landscapes more suitable for my soul. It comes as no surprise the country has plenty of green forests to offer. Not only that, there are 3,700 plant species identified, out of which 23 are declared natural monuments, 74 are extinct species, 39 are endangered species, 171 are vulnerable species and 1253 rare species. 33.792 animal species have been identified, out of which 33.085 invertebrates and 707 vertebrates. So there are a lot of reasons to protect the natural environment, not only in my country and Romania but also everywhere else.

But a question comes to mind: how? How can you as an insignificant individual help something so ancient and bigger than you can imagine? Surely none of us will single-handedly prevent climate change, deforestation and pollution, but every little bit helps. The easiest way and the one that unfortunately doesn’t pop into everyone’s mind is simple: just don’t throw your trash on the floor after you no longer need it. If you were able to carry the package of chips with you before it was empty how can you not take the empty one back to the nearest bin? Using recycled paper also helps a lot as no new trees were cut down to help you with your daily lives.

Hemp products are also a very good alternative as the plant gives valuable resources in a shorter time; it also isn’t very demanding and doesn’t exhaust the soil as much. With wide variety of use it truly is a great choice, from food to building material: is there anything it can’t do?

Another simple solution is to opt for a walk or ride on a bicycle instead of taking a car, using public transportation instead of a personal vehicle also doesn’t seem as much but definitely helps.

But back to my main point: why do we need trees in the first place? It’s not only because they are nice to look at, even though studies showed patients with a green view had a quicker recovery. The obvious reason is because they produce oxygen and well, that’s literally something you can’t live without, them filtering over 21 kg of carbon dioxide per year (a single tree) is also pretty amazing.

The root system prevents soil erosion, their shade can help cool down urban areas, also saving you money on cooling down your house in summer and providing protection from winds which can help lower costs of your winter heat bill. Air pollution isn’t the only pollution they help with, noise pollution is also lowered in areas with trees. To top it off just think about all the food they provide, from fruits to syrup and playing a vital role in honey production. There are also medicinal properties that can be extracted from a number of trees (apple tree, common ash, hazel, beech tree, cedar and black walnut just as an example). So on your next walk through the woods I hope you will see these ancient beauties as the amazing living things they are and will be mindful of your surrounding. Plus points if you take out more trash than you brought. Thanks for your read, hope to talk to you soon, hugs and kisses until then.

[RO] Nu-mi pot aminti dacă era un timp când nu eram îndrăgostit de natură, ar putea fi pentru că am crescut într-un loc unde m-am putut juca printre copaci oricând am vrut. Vin dintr-o țară mică din Europa centrală numită Slovenia, iar lucrul pe care îl ador cel mai mult la ea este faptul că 66% din ea este acoperită de păduri. Acestea asigură un mediu vital pentru multe specii. Există peste 3000 de specii diferite de ferigi și flori pe lângă 50000 de specii diferite de animale prosperând în țara mea așa că sunt foarte fericit că peste 11% din țara noastră e teritoriu protejat.

La sosirea mea în România am fost inițial șocat de vastele câmpii, dar într-o țară așa mare cum e România eram sigur că o să găsesc niște peisaje mai potrivite pentru sufletul meu. Nu a venit ca o surpriză că țara are o grămadă de păduri verzi de oferit. Nu numai asta, sunt 3,700 de specii de plante identificate, dintre care 23 sunt declarate monumente naturale, 74 sunt specii extincte, 39 sunt specii pe cale de dispariție, 171 sunt specii vulnerabile și 1253 specii rare. 33.792 de specii de animale au fost identificate, dintre care 33.085 nevertebrate și 707 vertebrate. Așa că sunt o grămadă de motive să protejezi mediul natural, nu numai în țara mea și în România dar de asemenea în toate celelalte locuri.

Dar o întrebare vine în minte: cum? Cum poți tu ca un individ insignifiant să ajuți ceva așa de străvechi și mai mare decât îți poți imagina? Cu siguranță nici unul dintre noi nu va preveni de unul singur schimbarea climatică, defrișările și poluarea, dar fiecare lucru micuț ajută. Cel mai ușor mod și cel care din păcate nu apare în mintea tuturor e cel mai simplu: doar nu arunca gunoiul pe jos după ce nu mai ai nevoie de el. Dacă ai putut să cari pachetul de chipsuri cu tine înainte să fie gol cum poți să nu îl iei pe cel gol înapoi la cel mai apropiat coș? Folosirea hârtiei reciclate de asemenea ajută mult căci nici un nou copac nu este tăiat pentru a te ajuta cu viața de zi cu zi.

Produsele din cânepă sunt de asemenea o alternativă foarte bună, planta dând resurse valoroase într-un timp mai scurt; de asemenea nu necesită foarte multe resurse și nu extenuează solul la fel de mult. Cu o varietate largă de folosiri e cu adevărat o alegere minunată, de la mâncare la material de construcții: e ceva ce nu poate să facă?

O altă soluție simplă este să optezi pentru a merge sau a face o plimbare cu bicicleta în loc de a lua mașina, de a folosi mijloacele de transport în comun în loc de un vehicul personal de asemenea nu pare de parcă e așa mare lucru dar ajută cu certitudine.

Dar înapoi la principalul meu punct: de ce avem nevoie de copaci de fapt? Nu e numai pentru că sunt frumoși când te uiți la ei, deși studii au arătat că pacienții cu o priveliște verde au avut o recuperare mai rapidă… Motivul evident este pentru că produc oxigen și ei bine, asta e literalmente ceva fără de care nu poți trăi, ei filtrând peste de 21 kg de dioxid de carbon pe an (un singur copac) e deasemenea destul de uimitor.

Sistemul de rădăcini previne eroziunea solului, umbra lor poate ajuta la răcirea zonelor urbane, de asemenea salvându-ți banii la a îți răci casa vara și asigurând protecție împotriva vântului ceea ce poate ajuta la micșorarea costurilor facturii tale de iarnă. Poluarea aerului nu e singura poluare cu care ajută, poluarea fonică e de asemenea micșorată în zone cu copaci. Peste toate astea doar gândește-te la toată mâncarea pe care o asigură, de la fructe la sirop și jucând un rol vital în producția de miere. Sunt de asemenea proprietăți medicinale care pot fi extrase dintr-un număr de copaci (măr, frasin comun, castan, fag, cedru și nuc negru doar ca un exemplu). Deci următoarea ta plimbare prin pădure sper că vei vedea aceste frumuseți antice ca pe minunatele lucruri vii care sunt și vei fi atent la împrejurimile tale. Puncte în plus dacă pleci cu mai mult gunoi decât ai adus. Mulțumesc pentru lectură, sper să vorbim curând, îmbrățișări și pupici până atunci.

Robert este în România pentru o perioadă de cinci luni, din iulie 2018 până în noiembrie 2018, în cadrul proiectului Building Youth supportive Communities – Environment [2017-2-RO01-KA105-037748] proiect cofinanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.

Comunicat de presă – Cultura Verde în Sezonul Aurit

Comunicat de presă
21 Septembrie 2018

Cultura Verde în Sezonul Aurit

Cu ocazia venirii toamnei, așa-zisului ”Sezon aurit”, voluntarii SEV și locali ai Curbei de Cultură au organizat un eveniment intercultural ce a avut ca scop îmbogățirea cunoștințelor participanților când vine vorba de alte culturi și țări, cu precădere despre legătura acestora cu natura și această cultură verde. Desfășurat la Centrul Cultural din Izvoarele, evenimentul a oferit oportunitatea de a afla lucruri noi prin ascultare de prezentări, participare interactivă și comunicare cu cei prezenți, precum și oportunitatea de delectare cu mâncăruri străine diverse preparate în casă chiar de voluntarii internaționali.

Aici și aici video-uri de promovare a evenimentului 🙂

Voluntarii SEV și-au prezentat în diverse moduri realitățile țărilor, fie prin prezentări power-point, povești cu tâlc sau jocuri interactive, cultura țărilor lor și relația acestora cu natura demonstrându-se a fi foarte interesante și în multe privințe foarte diferite atât de noi cât și între ele, dar și asemănătoare în anumite privințe de asemenea.
Având în vedere că acest eveniment a fost despre lucruri precum Protecția Pădurilor în Germania și Activism de Mediu în Franța, am avut o taxă de intrare sub forma articolelor reciclabile, articole ce erau apoi aruncate la tomberoanele speciale (sub îndrumare când era nevoie, desigur). Unii participanți au fost așa entuziasmați încât s-au dus și au cules sticle de plastic din tot satul pentru eveniment, așa multe că ar fi putut să dea taxă de intrare pentru încă o tură de participanți – bravo pentru entuziasmul ecologic! 🙂 Mulțumim voluntarilor internaționali Tim, Raimo, Thibaut, Baptiste, Milena, Robert pentru tot efortul depus la organizarea și facilitarea evenimentului, precum și tuturor voluntarilor locali care au venit în număr mare și au ajutat cu de toate de la traduceri la pregătire și curățenie, și nu în ultimul rând mulțumim lui Kristina pentru coordonare și ajutor.

(vizualizați mai multe aici).

: o taxă de participare mult mai mult decât suficientă, mulțumim pentru implicarea în curățarea comunei!!

: selectarea gunoiului reciclabil adus ca taxă 🙂

: Robert, gazda serii, alături de traducătorul lui personal pe acea seară, voluntarul local Cozo 🙂

: Baptiste a povestit despre un grup anarhist din țara lui, Franța, cu Oana ca translator

: Tim a spus două povești cu tâlc specific Portugheze

: Milena a vorbit despre pădurile din Germania

: un joc din timpu prezentării lui Robert, voluntarul nostru SEV din Slovenia

: preparate din Estonia și Germania

: tartă cu mere în stil portughez și pâine pentru diverse bunătăți precum miere făcută de albinuțele din Slovenia 🙂

———————————————————————————————————————

Curba de Cultură este o organizaţie neguvernamentală, nonprofit, dedicată învăţării nonformale, culturii şi oportunităţilor de participare ale tinerilor din mediul rural din România. Scopul asociaţiei este de a revitaliza mediul rural din România. Misiunea Curbei de Cultură este să contribuie la dezvoltarea adolescenţilor şi tinerilor ca parte integrantă din comunităţile în care trăiesc, folosind educaţia nonformală ca sistem complementar sistemului formal de educaţie.

Pentru orice informație sau dacă vreți să aflați mai multe despre activitatea noastră ne găsiți pe următoarele canale:

Social media:

Websites: www.curbadecultura.ro
http://evs.curbadecultura.ro/
Facebook pages: https://www.facebook.com/Curba-de-Cultur%C4%83-153846781406285/
https://www.facebook.com/evswcurbadecultura/
Instagram: https://www.instagram.com/curbadecultura/

Small everyday things that make a difference for the planet / Mici lucruri din viața de zi cu zi care fac o diferență pentru planetă

[EN] Embarking on an environmental volunteering project is something very personal. This is not a regular job that I do from 8 to 5 and forget about it for the rest of the day. It reflects my values, my desired way of life. Therefore, when I came to Romania and started working on this project, I also started thinking about my daily life and my routines. And I discovered plenty of situations where I was behaving unsustainably, because of routines that I follow without thinking, and things I do out of laziness or comfort or because I simply don’t know any other solution. And so, I started observing and changing small things in my daily life. At first it seemed to be a big deal to change routines, but if done in the right way, step by step the new behaviour becomes the routine, and things are getting done automatically.

But let’s keep it concrete, and stick to some examples from my daily life here in Izvoarele.

When I moved in, recycling was something that was done, but not well done. The closest recycling bins are 700 meters away, so it was easier to throw most of the stuff into the wet waste, which is collected once a week. All you have to do is to put the container on the street. And although I was used to recycling back home in Portugal, I found myself adapting to my housemates’ behaviour. When the commune introduced the blue bags for plastic and metal that are collected every two weeks, we took it as an impetus to rethink our household and started separating wet waste, organic, blue bag, glass and paper. All it took was to think a bit about what waste we produce and where in the house.

The main stake of our waste is produced while cooking/eating, so placing the organic waste and recycling bins in the kitchen or nearby makes sense. If they are on the other side of the house, the trash is more likely to end in the wet waste that is handily located under the sink. After all, in our daily routines we intuitively do the easiest and most comfortable thing.

We have a dog, so it makes sense to have a bin for the empty food cans and bags somewhere near the feeding bowl. In the rooms, the trash mainly consists of old papers and bills, so we put small boxes for paper there. We also put a box in the bathroom for the empty toilet paper rolls. Once we figured where to put which bins, recycling became an easy task, a natural routine.

Some of the materials we consider waste are actually reusable. For example, whenever I am going somewhere and need to take something to drink, I fill a glass bottle with tap water. And we save all the jars, wash them and put jam or other stuff inside. Paper is saved to start fire in the ovens in winter, carton boxes are used for shopping and to collect fruits.

As we decided to collect our organic waste separately, the question arose of what to do with it as there is no separate collection of organic waste in Romania (currently, in only 8 European countries organic waste is collected by the communes [1]). But as we live on the countryside and have a big garden, we decided to start composting.

Our garden has some fruit trees, and lately we have been flooded with pears, apples and prunes. Adrianna started to make jam and compote out of them. And there is no reason why we shouldn’t: it’s free, it’s healthy, it’s tasty. But well, it requires work. And when Adrianna left, no one took over this task, so that a lot of the fruits were just rotting on the ground. At some point we started picking them up and storing them in the basement (hoping that it is cold and dry enough) and we figured out that it is not that hard to handle them. There are plenty of ways to make them storable: besides jam and compote, we can make dry fruits, juice, pies…

Not everyone has the garden, the patience or the time to grow their own food, but still we can be aware of what we eat and ask ourselves if it is worth buying imported products if there are national, even local ones available. Buying local products reduces the pollution from transport, besides helping the local economy. And so, slowly I grew the habit of checking the labels to see where the products come from. And at one point I decided to buy only fruits and vegetables grown in Romania, and after a while I extended this to dairy products and meat. I also started to go to the market and the butcher, as there the chances are higher to get local products.

Another important part of our daily routines is the way to work. In Portugal I mainly used the bicycle in my daily life, but in Izvoarele the roads are either full of traffic or in a desolate state. But walking to work turned out to be a good option as well, it frees my mind and it is healthy both for me and for the environment.

Of course, there are a lot more things that I can change in my daily life. My next goal is to reduce the amount of plastic waste I produce, so I will start bringing my own bags to the market, looking for eco-friendlier packaged products, and so on.

[1] https://www.compostnetwork.info/policy/biowaste-in-europe/separate-collection/

[RO]

Îmbarcarea într-un proiect de voluntariat în domeniul mediului e ceva foarte personal. Ăsta nu este un loc de muncă obișnuit la care mă duc de la 8 la 5 și de care uit pentru restul zilei. Îmi reflectă valorile, felul de viață pe care doresc să îl trăiesc. Așadar, când am venit în România și am început să lucrez la acest proiect, am început de asemenea să mă gândesc la viața mea de zi cu zi și la rutinele mele. Și am descoperit o mulțime de situații unde mă comportam nesustenabil, din cauza unor rutine pe care le aveam fără să mă gândesc la ele, și lucruri pe care le fac din lene sau comfort sau pentru că pur și simplu nu știu altă soluție. Și deci, am început să observ și să schimb mici lucruri în viața mea de zi cu zi. La început a părut să fie mare lucru să schimb rutine, dar dacă e făcut în modul potrivit, pas cu pas noul comportament devine rutină, iar lucrurile sunt făcute automat.

Dar să o ținem concret, și să rămânem pe niște exemple din viața mea de zi cu zi aici în Izvoarele.

Când m-am mutat aici, reciclarea era ceva ce se făcea, dar nu se făcea bine. Cele mai apropiate coșuri de reciclare sunt la 700 de metri depărtare, așa că era mai ușor să arunc majoritatea lucrurilor în gunoiul menajer, care este colectat o dată pe săptămână. Tot ce trebuie să faci este să pui containerul pe stradă. Și deși eram obișnuit cu reciclarea acasă în Portugalia, am început să mă adaptez la comportamentul celor cu care locuiam. Când comuna a introdus sacii albaștrii pentru plastic și metal care sunt colectați odată la două săptămâni, am luat-o ca pe un imbold să regândim gospodăria noastră și am început să separăm gunoiul menajer, organic, sacul albastru, sticlă și hârtie. Tot ce a fost nevoie a fost să ne gândim puțin la ce gunoi producem și unde anume în casă.

Cea mai mare porțiune din gunoiul nostru este produs gătind/mâncând, așa că să poziționăm deșeurile organice și coșurile de reciclare în bucătărie sau în apropiere are sens. Dacă se află în cealaltă parte a casei, gunoiul e mult mai probabil să ajungă în gunoiul menajar care e localizat la îndemână sub chiuvetă. La urma urmelor, în rutina noastră zilnică facem intuitiv cel mai ușor și mai comfortabil lucru.

Avem un câine, așa că are sens să avem un coș pentru conservele și pungile goale de mâncare undeva lângă bolul unde îl hrănim. În camere, gunoiul e constituit în principal din hârtii vechi și facturi, așa că am pus mici cutii pentru hârtie acolo. Am pus de asemenea o cutie în baie pentru rolele goale de hârtie igienică. Odată ce ne-am dat seama unde să punem care coșuri, reciclarea a devenit o sarcină ușoară, o rutină ce ne vine în mod natural.

Unele din materialele pe care le considerăm gunoi sunt de fapt refolosibile. Spre exemplu, de fiecare dată când merg undeva și am nevoie să iau ceva de băut, umplu o sticlă de sticlă cu apă de la robinet. Și păstrăm toate borcanele, le spălăm și punem gem sau alte lucruri înăuntru. Hârtia este păstrată pentru a porni focuri în sobe iarna, cutiile de carton sunt folosite pentru cumpărături și pentru a colecta fructe.

Având în vedere că am decis să ne colectăm deșeurile organice separat, a răsărit întrebarea ce să facem cu ele având în vedere că nu există colectare separată a deșeurilor organice în România (în mod curent, în doar 8 țări Europene deșeurile organice sunt colectate de autorități locale [1]). Dar cum locuim la țară și avem o grădină mare, am decis să începem să facem compost.

Grădina noastră are niște pomi fructiferi, și în ultima vreme am fost inundați cu pere, mere și prune. Adrianna a început să facă gem și compot din ele. Și nu e nici un motiv pentru care nu am face: e gratis, e sănătos, e gustos. Dar, însă, necesită muncă. Și când Adrianna a plecat, nimeni nu a preluat această sarcină, așa că o grămadă din fructe pur și simplu putrezeau pe jos. La un moment dat am început să le adunăm și să le depozităm în pivniță (sperând că e suficient de rece și uscat) și ne-am dat seama că nu e așa greu să ne ocupăm de ele. Există destule feluri prin care să le facem depozitabile: pe lângă gem și compot, putem face fructe uscate, suc, plăcinte…

Nu toată lumea are grădina, răbdarea sau timpul să își crească propria mâncare, însă tot putem fi conștienți de ceea ce mâncăm și ne putem întreba dacă merită să cumpărăm produse importate dacă sunt unele naționale, chiar locale disponibile. Cumpăratul de produse locale reduce poluarea din transport, pe lângă că ajută economia locală. Și așadar, încetișor am dezvoltat obiceiul de a verifica etichetele pentru a vedea de unde vin produsele. La un moment dat am decis să cumpăr doar fructe și legume crescute în România, și după o vreme am extins asta și la produse lactate și carne. Am început de asemenea să mă duc la piață și la măcelar, șansele de a găsi produse locale fiind mai mari acolo.

O altă parte importantă din rutina noastră zilnică este drumul către muncă. În Portugalia foloseam în principal bicicleta în viața mea de zi cu zi, dar în Izvoarele drumurile sunt ori pline de trafic ori într-o stare proastă. Dar mersul pe jos la muncă s-a dovedit a fi o opțiune bună de asemenea, îmi eliberează mintea și este sănătos atât pentru mine cât și pentru mediu.

Desigur, mai sunt multe lucruri pe care le pot schimba în viața mea de zi cu zi. Următorul meu țel este să reduc cantitatea de deșeuri din plastic pe care o produc, așa că voi începe să îmi aduc propriile pungi la magazin, mă voi uita după produse ambalate mai prietenoase cu mediul (eco-friendly), și așa mai departe.