A Day in Practica / O zi în practică
Once this August, there was “practica”, a two-week long joint project between six EVS volunteers engaged in environmental projects and four anthropology students from Bucureşti. Practica was a field research focussed on getting information about the waste management behaviour of the commune’s inhabitants. For that, we were listing and mapping trash bins and illegal trash dumps, interviewing people in the commune and observing the trash collection system.
So, on a certain Monday I was allocated to a group with Zenaida, Robert, Oana and Kristīne. The task for this day was to finish the mapping of bins and dumps that was started on the previous day, and my group was assigned to go around Schiuleşti in the morning.
We parked the car in front of the school and started to explore the lower part of the village. Soon, at the end of a small path, we found a hidden creek that was filled with all sorts of trash, ranging from plastics to textiles, together with some kilograms of rotten tomatoes.
Heading towards the bridge over Crasna river, we found a place above a steep slope with a very beautiful view over the valley, but leaning over to look down the abysm we encountered yet another place where the villagers secretly threw their garbage. Between plastic bottles, bags and rotting jeans, there were pumpkins blossoming as if somebody mistook trash for compost to grow their vegetables. In an attempt of admiring the view over the valley, on the other side of the river we could see a bright blue spot, whose rather unnatural colour suggested the presence of yet another trash hole.
On the return to the village a cute lonely black-and-beige-spotted puppy joined our group and made it a bit less sad to picture and map all the trashed places we encountered. After some time, we decided to head back to the village per se. Compared to the surroundings, the central streets of the village were rather clean when ignoring the desolate state of the pavement. We made our way up the dusty main road and headed to the park, where we left our new friend with a group of puppies that lives under the park’s recycling bins. A sudden rainstorm made us seek for shelter in Schiuleşti’s volunteers house, and as it continued raining for the rest of the morning we decided to return to the basecamp.
In the afternoon, the weather was good enough to continue the mapping, this time walking around Homorâciu. Again, a dog chose to accompany us along our way through the village. He looked battered, was limping and missing half of his tail. Probably he figured out that a group of friendly people would be the safest place to be.
At a crossing close to our house, we sensed a strong smell and found a place that looked like a deposit for trash that has been cleared shortly before. We chose to follow a road which was running parallel to a small creek. At some point, the asphalt ended and the road and the creek merged, leaving us all with wet feet. On the way down the creek/road we found two more places were trash was randomly dumped in the nature, but to our left we had a beautiful view over green and untrashed fields and hills, so that our martyrium was not in vain. The creek led us to Malu Vânăt, leaving us with a rather uneventful return up the main street and by the train station.
Arriving in Curba, a surprise was awaiting us: the screening of a documentary was planned as after dinner entertainment and to wrap up another eventful day.
Cândva în acest august, a fost ”practica”, un proiect cooperativ pe o durată de două săptămâni între șase voluntari SEV implicați în proiecte de mediu, și patru studenți la antropologie din București. Practica a fost o cercetare de teren axată pe obținerea de informații despre comportamentul de management al deșeurilor ai locuitorilor comunei. Pentru asta, listam și cartografiam coșuri de gunoi și locuri unde se depozitează gunoi în mod illegal, intervievam oameni din comună și observam sistemul de colectare al gunoiului.
Astfel, într-o anumită luni am fost alocat unui grup cu Zenaida, Robert, Oana și Kristīne. Sarcina pentru această zi a fost să terminăm cartografiatul coșurilor și spațiilor care a fost începută ziua trecută, și grupul meu a fost repartizat să se ducă prin Schiuleşti de dimineață.
Am parcat mașina în fața școlii și am început să explorăm părțile de jos ale satului. Curând, la sfârșitul unei mici cărări, am găsit o albie de râu ascunsă care era plină cu tot felul de gunoaie, variind de la plastic la textile, împreună cu niște kilograme de roșii putrezite.
Îndreptându-ne spre podul de deasuprea râului Crasna, am găsit un loc deasupra unei pante abrupte cu o vedere foarte frumoasă asupra văii, dar aplecându-ne să ne uităm în josul prăpastiei am dat de încă unul din locurile unde sătenii își aruncau gunoiul în secret. Printre sticle de plastic, pungi și blugi putreziți, erau dovleci înflorind de parcă cineva a confundat gunoiul cu compostul pentru a își crește legumele. Într-o încercare de a admira priveliștea de peste vale, pe cealaltă parte a râului am putut vedea un punct albastru și strălucitor, a cărui culoare nenaturală sugerează prezența încă unei gropi de gunoi.
La întoarcerea în sat, un cățeluș drăguț, singuratic, pestriț-cu-negru-și-bej, s-a alăturat grupului nostru și a facut să fie puțin mai puțin trist să facem poze și să cartografiem toate locurile pline de gunoi pe care le-am întâlnit. După un timp, am decis să ne întoarcem în sat în adevăratul sens al cuvântului. În comparație cu împrejurimile, străzile centrale ale satului erau destul de curate când ignorai starea neglijată a pavajului. Ne-am îndreptat către strada principală cea prăfuită și spre parc, unde l-am lăsat pe noul nostru prieten cu un grup de cățeluși care locuiesc sub coșurile de reciclare ale parcului. O ploaie bruscă ne-a făcut să căutăm adăpost în casa voluntarilor din Schiuleşti, și cum a continuat să plouă pentru restul dimineții am decis să ne întoarcem la tabăra de bază.
După-amiază, vremea a fost destul de bună încât să continuăm maparea, de data asta mergând prin Homorâciu. Din nou, un câine a ales să ne acompanieze de-a lungul drumului nostru prin sat. Arăta ponosit, schiopăta și îi lipsea jumate din coadă. Probabil s-a gândit că lângă un grup de oameni prietenoși ar fi cel mai în siguranță loc în care să fie.
La o intersecție aproape de casa noastră, am simțit un miros puternic și am găsit un loc care arăta ca un depozit pentru gunoi care a fost curățat de scurtă vreme. Am ales să urmărim un drum care mergea paralel cu un mic pârâu. La un moment dat, asfaltul s-a terminat, drumul și pârâul s-au unit, lăsându-ne pe toți cu picioarele ude. Pe drum în josul pârâului/drumului am mai găsit două locuri unde gunoiul a fost aruncat la întâmplare în natură, dar în stânga noastră aveam o frumoasă vedere asupra verzilor și nepangăritelor de gunoi câmpuri și dealuri, așa că martiriul nostru nu a fost în van. Pârâul ne-a condus la Malu Vânăt, lăsându-ne cu o întoarcere destul de monotonă pe strada principală și pe lângă gară.
Ajungând la Curbă, o surpriză ne aștepta: proiecția unui documentar plănuit ca divertisment de după cină și pentru a încheia încă o zi bogată în evenimente.
Tim este în România pentru o perioadă de șapte luni, din mai 2018 până în noiembrie 2018, în cadrul proiectului Building Youth supportive Communities – Environment [2017-2-RO01-KA105-037748] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Two weeks in different colors – Două săptămâni în culori diferite
Our big family in Curba de Cultura got four more members in the 6th of August so the family grew from 14 to 18 people. Anthropology students Zenaida (Or how we call her Zena), Oana and Rareș stayed with us for 2 weeks but Daria only for one week.
Together with them we went to interview people in every village, we looked for places in villages where people dump their trash, we observed the places around recycling bins while playing board games. We had to wake up really early on Friday morning in the first week because at 7 a.m. we started our mission “follow the trash trucks” and for me it was really interesting because I had never in my life thought I will follow someone in car and I definitely didn’t think I would follow trash truck. Sadly we weren’t like ”Men in black” and didn’t follow them secretly. I had a lot of fun doing these activities because I could learn more about Romania from them and also by going to people’s houses. Thanks to these two weeks I discovered other villages of Izvoarele commune. We worked in different teams but for me it wasn’t so much working because I was enjoying all our activities and everything I did was a new experience for me.
I also enjoyed the free time that we spent together every day and we also partied after a well done job. Zena was really kind and gave me a new haircut because I’m too lazy to find a hairdresser and it turned out better than I thought. Oana and Zena were the sweetest human beings, from them I got a lot of hugs and love. With Rares story goes like this “Once he always had a hat on his head but then he met me who always borrowed his hat”.
So the question is what are the colors of the two weeks I spent together with them? The colors of a lot of love, good memories, new friendships and adventures.
Marea noastră familie de la Curba de Cultură a mai primit patru membri din 6 august, deci a crescut de la 14 la 18. Studenții la antropologie Zenaida (ori cum o numim noi, Zena), Oana și Rareș au stat cu noi două săptămâni, iar Daria doar una.
Împreună cu ei am mers să intervievăm oamenii din sat, am căutat locuri în care aceștia aruncă gunoiul și am ținut sub observație tomberoanele de reciclare în timp ce jucam boardgames. A trebuit să ne trezim foarte devreme vineri dimineața în prima săptămână căci la 7 a.m. ne-am început misiunea „urmărirea caminoanelor ce colectează gunoi” și pentru a mine asta a fost foarte interesant, căci nu am mai urmărit vreodată în viața mea o mașină și nu mă gândeam vreodată că voi urmări camioanele de gunoi. Din păcate nu am fost „Men in black” și nici nu le-am urmărit în secret. M-am distrat de minune și am putut să învăț mai multe despre România din activitățile astea și din vizitele în casele oamenilor. Mulțumită acestor două săptămâni am descoperit și celelalte sate ale comunei Izvoarele. Am lucrat în echipe diferite, dar pentru mine nu a fost muncă, căci m-am bucurat de toate activitățile și de tot ce am făcut, căci a fost o experiență nouă.
M-am bucurat și de timpul liber pe care l-am petrecut împreună și de petrecerile făcute după muncă. Zena a fost super de treabă și mi-a făcut o tunsoare nouă, căci mi-a fost lene să caut un coafor, și s-a dovedit a fi mai bine decât am crezut. Oana și Zena sunt cele mai dulci persoane pe care el știu și am primti de la ele doar îmbrățișări și iubire. Cu Rareș povestea să în felul următor „odatpă avea o pălărie pe cap, dar de când m-a întâlnit mi-a împrumutat-o mie întotdeauna.”
Întrebarea e acum, ce culoare au aut aceste două săptămâni petrecute cu ei? Culoarea dragostei, a amintirilor frumoase, a prieteniilor și a aventurilor.
Laura este în România pentru o perioadă de două luni, din iulie până în august 2018, în cadrul proiectului Community Volunteers 18/19 [2018-1-LV02-KA105-002120] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Crasna Monastery, Schiulești
I‘m in Romania for almost two months, and I have been in Crasna Monastery 3 times. It looks like I really like this place and actually it is like that. So, why have I been there for three times in such a short time? Firstly because I just wanted to hike and I knew that the main road will take me to Crasna, second time I visited it with almost all EVS team and third time because we wanted to get interview from a priest. And I can say third time gave me the biggest introduction with church.
When we met the first priest who was talking in the church, he invited us to join and at the same time we got blessed. I think that was one of the kindest priest I have met in my life. I really liked him, the conversation with him, even I don’t know Romanian, was enjoyable. But unfortunately he wasn’t the priest who will answer at the questions. That’s why we needed to talk with other priests. Before our talk, the priest offered us lunch which was something amazing, delicious and kind move from them, but as I found out, if you want you can get food every day in the monastery at 12:00 O’clock. I enjoyed food there and that’s why we weren’t comfortable about the idea that they will clean after us. Then came the idea about helping and showing our respect to them with cleaning also, that we can be helpful to them. We cleaned after ourselves, the room where we ate and also other place, plus we prepared the room for priests where they will eat dinner. I felt at this moment that we were building trust between them and us, so maybe in future if someone will need something from them they will help. As I said before, we went for interview and it’s what we did. A priest answered to all our questions fast and clear.
They were so kind that they even showed us their space with animals (a lot of them), like a mini ZOO with pigs, chickens and cows, but the biggest surprise for me was a black small pig, it was so amazing. I fell in love because that was first time for me when I saw black pig.
The time with a priest ran so fast, that with him we spent more than 2h of conversation about anything. He talked about history and explained everything that we wanted to know. For example: about the year 1942, there was the rule that no one could live in the monastery. In Crasna, there was one priest who lived next to the monastery for 7 years. When the rule ended, he retuned back to the monastery and started to build it as we can see it now. He created everything. And now, in the monastery is living more than 20 monks.
While I was there I saw how much time they are spending for taking care of monastery, everything was clean, beautiful and full of flowers. The only sad thing about that place is that they have bad road and if you want to get there you need to drive really slowly. But in winter, getting there is impossible, because of the road or if you really want to get there you need to walk. The monastery is in middle of nowhere, that means it’s far away from civilization and priest said that they like it, It’s quiet and if it’s quiet you can find some peace and rest. I completely agree with that.
I suggest you all to go there and find your own peace, to just enjoy time there or have some interesting conversation with the priests who are always open for some conversation. Also, some of them can speak English, so you can have some good experience there. As I did.
—
Mănăstirea Crasna, Schiulești
Sunt în România de două luni și am fost de 3 ori la Mănăstirea Crasna. Pare că chiar îmi place locul acesta și chiar așa este! Deci, de ce am fost aici de 3 ori într-o perioadă așa scurtă ? Prima dată am fost pentru că am vrut să mă plimb și știam că drumul principal o să mă ducă la Crasna. A doua oară am vizitat-o cu aproape tot grupul de voluntari SEV și a treia oară pentru că am vrut să obținem un interviu de la un preot. Și pot spune că a treia oară mi-a dat cea mai mare apropiere de biserică.
Când ne-am întâlnit cu primul preot care vorbea în biserică, ne-a invitat să ne alăturăm și, în același timp, am fost binecuvântați. Cred că a fost unul dintre cei mai buni preoți pe care i-am întâlnit în viața mea. Mi-a plăcut cu adevărat conversația cu el, chiar dacă nu știu limba română, a fost plăcută. Dar, din păcate, el nu a fost preotul care va răspunde la întrebările interviului. De aceea trebuia să vorbim cu alt preot. Înainte de conversația noastră, preotul ne-a oferit un prânz uimitor, delicios și, un gest frumos, după cum am aflat, dacă vrei, poți lua mâncare în fiecare zi la mănăstire la ora 12:00. Mi-a plăcut mâncarea și de aceea nu ne-am simțit confortabil în legătură cu ideea că vor curăța după noi. Apoi a venit ideea de a îi ajuta și de a le arăta respectul față de ei și de curățenie, pentru că noi le puteam fi de folos. Am curățat după noi înșine, în camera unde am mâncat și în alt loc, plus că am pregătit camera pentru preoți, unde vor mânca cina. Am simțit în acest moment că noi construim încredere între ei și noi, deci poate că în viitor, dacă cineva va avea nevoie de ceva de la ei, ei vor ajuta. Așa cum am spus mai devreme, am fost la interviu și asta am făcut. Un preot a răspuns la toate întrebările noastre rapid și clar.
Ei au fost atât de buni încât ne-au arătat chiar și spațiul lor cu animale (multe dintre ele), cum ar fi mini-ZOO cu porci, găini și vaci, dar cea mai mare surpriză pentru mine era porcul negru, atât de uimitor. M-am îndrăgostit pentru că a fost pentru prima oară, pentru mine, când am văzut un porc negru. Timpul cu un preot a fugit atât de repede, încât împreună cu el am petrecut mai mult de 2 ore de conversație despre orice. A vorbit despre istorie și a explicat tot ce am vrut să știm. De exemplu: în jurul anului 1942 a existat regula că nimeni nu putea trăi în mănăstire. La Crasna, a fost un preot care a locuit lângă mănăstire timp de 7 ani. Când regula s-a încheiat, a revenit înapoi la mănăstire și a început să o construiască așa cum o vedem acum. El a creat totul. Și acum, în mănăstire, trăiesc mai mult de 20 de călugări.
În timp ce eram acolo, am văzut cât timp petrec pentru a avea grijă de mănăstire, totul era curat, frumos și plin de flori. Singurul lucru trist despre acel loc este acela că ei au drum rău și dacă vrei să ajungi acolo trebuie să conduci foarte încet. Dar în timpul iernii, să ajungi acolo e imposibil, din cauza drumului sau, dacă într-adevăr doriți să ajungeți acolo, trebuie să mergeți. Mănăstirea se află în mijlocul pustietății, adică este departe de civilizație, iar preotul a spus că le place, este liniște și, dacă e liniște, puteți găsi pace și odihnă. Sunt complet de acord cu asta.
Vă sugerez tuturor să mergi acolo și să găsești pacea, să vă bucurați de timp acolo sau să aveți o conversație interesantă cu preotul care este întotdeauna deschis. De asemenea, unii dintre ei vorbesc engleză, astfel încât puteți să aveți o experiență bună acolo. Ceea ce eu am avut!
Kristine este în România pentru o perioadă de două luni, din iulie până în august 2018, în cadrul proiectului Community Volunteers 18/19 [2018-1-LV02-KA105-002120] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Our Life with Dante – Viața noastră cu Dante
It was a warm evening and volunteers of the Homorâciu house returned home, where they found a little surprise…
Life in the Romanian’s village is full of unexpected events. Problems with electricity, water, weather is something you can get used to it. Especially, if the place is just pure beautiful, which luckily is my case. We are surrounded by stunning nature, kind people and lot of animals. For me, as an animal lover it is something I really enjoy. The most of all I love dogs and Romania is full of them. The wild ones are maybe not so pleasant, but there are also some cute. And one of them appeared in our house, during warm, summer evening.
I found Dante (because that is our dog’s name) on the grass on our yard. He was so scared, small and sweet. I think someone from our neighbors left him in our place, hoping we will present our good hearts and take care of him. At first we were not sure what to do. We knew, if we will give him food it will means he is staying with us. After debate we decided that we can take this responsibility and keep him. He simply stole our hearts and won affection.
Dante (we thought it is a cool name and rare in this area) is the apple of our eyes. We all take care of him, because we know , if we wouldn’t, he probably would be not a part of this material world now. In the village areas people usually don’t put much attention to pets and when new life is created , they just throw little kittens or puppies away. Dante was lucky he got us.
Even though, we love to spoil him, we try also to have some strict rules we follow, to raise him as a good dog. He can’t go inside the house, he has his sleeping space and food on the porch. Dante is an adorable dog, but he can be also very annoying. He loves to steal socks from the laundry and he bites, bites, bites everything and everyone. But it is hard for me to get angry on him for a long time. I just love this little devil.
We decided that we wouldn’t like to leave him here. We think it may not be a good idea to put the responsibility of taking care of him to new volunteers. Having a dog is not only a pleasure of fun, but also a lot of obligations. Spending time with him is not only about playing and petting him but as owners we have to support his life and think about his safety and safety of other people, therefore we took him to the vet to give him proper medical treatment.
After discussing the case, Tim decided that he can take him with him when his project will be over, and Dante can find new home in his parents house.
I think it can be little devastating for me and heart breaking, to leave Dante. I got attached to him very fast and I am sure others got too. I expect some tears will appear when the time to say goodbye will come. But, knowing, he will be in good hands and have a great care is a relief. I am sure he will spend a lot of nice moments with EVS volunteers and also with his future family.
Era o seară caldă când voluntarii care stau în casa din Homorâciu s-au întors acasă unde au găsit o mică surpriză…
Viața la sat în România e plină de evenimente neașteptate. Probleme cu electricitatea, apa sau vremea, te poți obișnui cu toate. În mod special dacă locul e pur și simplu frumos, care din fericire e și cazul meu. Suntem înconjurați de natura minunată, oameni blânzi și multe animale. Pentru mine, ca iubitor de animale, asta e ceva ce îmi face plăcere. Îmi plac câinii cel mai mult și România e plină de ei. Cei de pe străzi nu sunt chiar plăcuți, dar unii pot fi drăguți. Iar unul dintre ei a apărut în curtea noastră într-o seară călduroasă de vară.
L-am găsit pe Dante (căci ăsta e numele câinelui nostru) în iarba din curte. Era speriat, mic și drăguț. Cred că unul din vecinii noștri l-a abandonat la noi în grădină, sperând poate că avem inimă bună și vom avea grijă de el. Nu eram siguri ce să facem cu el. Știam că dacă îl hrănim, va rămâne cu noi. După ce am dezbătut puțin am decis să ne asumăm responsabilitatea creșterii lui și să îl păstrăm. Pur și simplu ne-a furat inimile și afecțiunea.
Dante (am considerat că ar fi un nume mișto și rar în zonă) este pupilul nostru. Cu toții avem grijă de el, căci dacă noi nu am avea grijă, probabil că el nu ar mai fi parte din această lume. În zonele rurale oamenii nu acordă atâta atenție animalelor de companie și când vine vorba de noi vieți, ci pur și simplu abandonează pisorii or cățeii. Dante a avut noroc cu noi.
Și chiar dacă ne place să îl răsfățăm, încercăm să impunem niște reguli pentru a-l crește ca un bun câine. Așadar nu are voie în casă, are locul lui de dormit și vasul cu mâncare pe verandă. Dante este un cățel adorabil, dar poate fi și enervant. Îi place să fure șosete de la uscat și mușcă, mușcă, mușcă tot ce prinde. Dar îmi este greu să stau supărată pe el mult timp. Pur și simplu iubesc acest mic drăcușor.
Am decis că nu îl vom lăsa aici. Cred că nu e o idee bună să pasăm responsabilitatea creșterii lui to noilor voluntari. A avea un câine nu e doar plăcere și distracție, ci înseamnă și obligații. Petrecerea timpului cu el nu e numai despre joc și mângâieri, ci ca stăpâni e vorba și despre a avea grijă de viața și siguranța lui și despre siguranța altor oameni, și așa se face că l-am dus chiar și la veterinar pentru tratament medical adecvat.
După ce am discutat situația lui, Tim a decis că îl va lua cu el când îți va încheia proiectul, iar Dante îți va găsi o nouă casă la părinții lui. Cred că acest lucru va fi devastator pentru mine, să îl părăsesc pe Dante. M-am atașat de el foarte repede și cred că și alții au făcut la fel. Mă aștept să mi se umezească ochii când va veni vremea să zic la revedere. Dar știindu-l pe mâini bune și că va fi îngrijit, e o ușurare. Sunt sigură că va petrece momente minunate cu alți voluntari SEV și cu noua lui familie.
Portret de voluntar – Robert (Slovenia)
Hello, my name is Robert and I am a 23 year old Slovenian. I am a medical technician by trade but I am not really keen to seek carrier in this field. I am a big fan of pristine nature, animals and culture. Although I am open minded and accepting I will not yield to bigoted traditions and blatant hypocrisy of religions. I have many good friends who have different gods and culture and I enjoy sharing a pleasant debate with them. Although I am certain there is no inherent reason to anything I am aware we need to create our own meaning in life.
I am a big fan of free speech and I am grateful I live in an open society where it is allowed to speak your thoughts. If I were given a choice between security and freedom I’d choose freedom. I consider myself to be a kind person and one that can adapt to multiple situations. I sincerely hope that situation regarding ecological consciousness and environmental protection (littering and consumption of non-renewable energy sources) will get better in my life-span. This is also why I choose the environmental project for my EVS. I do hope that one day all people will accept nature as their friend and not enemy, for we are nature ourselves. I laugh at people when they think they are superior to other living beings, sure we are different but if we were superior we wouldn’t be poisoning ourselves and everything around us. But as a saying goes: baby steps. And I do believe we are making our first ones already.
Salut, eu sunt Robert am 23 de ai și sunt sloven. Sunt asistent medical prin natura studiilor dar nu mă pasionează o carieră în domeniu. Sunt fan al unei naturi curate, culturii și animalelor. Deși sunt deschis la minte nu voi accepta tradițiile bigote și ipocrizia religiilor. Am mulți prieteni care fac parte din diferite culturi cu diferite zeități și chiar îmi place să am diferite discuții cu ei. Și deși sunt sigur că lucrurile în general nu se întâmplă cu un motiv anume, sunt conștient că trebuie să ne creem propriul scop în viață.
Sunt mare fan al libertății de expresie și mă bucur că putem trăi într-o societate deschisă care ne permite să dăm glas gândurilor. Dacă ar fi să aleg între siguranță și libertate, aș alege libertatrea. Mă consider o persoană care se poate adapta multiplelor situații. Și sper sincer ca situația protecției mediului și a conștiinței ecologice (aruncarea gunoiului și consumul energiilor neregenerabile) să se îmbunătățească. Din acest motiv am ales acest proiect de mediu pentru SEV-ul meu. Sper ca într-o bună zi oamenii să accepte natura ca pe un prieten și nu ca pe un dușman, căci până la urmă suntem parte din natură. Oamenii care cred că suntem superiori altor ființe, mă fac să râd, căci dacă am fi superiori cu siguranță nu ne-am otrăvi pe noi și ceea ce este în jurul nostru. Dar cum zice vorba: pași mici. Și cred că îi facem pe ai noștri deja.
Robert este în România pentru o perioadă de cinci luni, din iulie 2018 până în noiembrie 2018, în cadrul proiectului Building Youth supportive Communities – Environment [2017-2-RO01-KA105-037748] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Call for a Romanian volunteer
Partenerul nostru Fundația Comunitară Valmiera (Valmieras novada fonds) caută un tânăr român care să organizeze activități împreună cu ei în centrul de tineret al fundației, in Valmiera, Letonia.
Prin urmare, dacă ai:
- între 17 și 30 de ani
- ești activ, lucrezi cu entuziasm și responsabilitate
- ești sociabil și te poți organiza și singur când e cazul
- ești creativ și dornic să îți pui ideile în practică
- ai un an la dispoziție începând din octombrie
- și dacă mai știi și un pic de engleză
ești potrivit pentru proiectul nostru de voluntariat.
Partenerii noștri din Letonia îți vor asigura cazarea, o alocație pentru masă, bani de buzunar, transport local și credit pentru telefon. Pe lângă asta, primești asigurare medicală și rambursarea transportului până acolo și înapoi, în limita a 275 euro.
Ce altceva mai primești?
- cunoștințe despre domeniul tineretului și a politicilor de tineret
- cunoștințe și abilități de planificare, organizare și implementare de activități cu tinerii
- posibilitatea de a-ți transforma ideile în proiecte și de a influența tinerii de acolo într-un mod pozitiv
- experiență de muncă în organizarea de evenimente, managerierea de proiecte, promovare și comunicare
- traiul independent și într-o altă țară
- posibilitatea de a învăța letonă și de a-ți extinde cercul de prieteni
Dacă sună cât de cât bine ceea ce primești, uite cât de simplu este să le primești. Sarcinile și responsabilitățile tale vor fi:
- să promovezi „Ceplis” drept un loc deschis pentru tineri
- să organizezi și promovezi evenimente precum: seri de boardgames, seri de film, ateliere media, colțuri literare, cluburi de limbi străine, ateliere de teatru și orice alte idei mai ai tu.
- să ajuți echipa „youth bank” la activități de fundraising
- să motivezi și să sprijini tinerii din comunitate să facă și ei evenimente ori să ia prte la proiecte internaționale.
Mai multe detalii despre activitățile organizației gazdă, aici.
Ce zici? Te bagi la un an de aventură în Letonia?
DA?
Trimite-ne un CV și o scrisoare de intenție până pe 15 august 2018 ora 23.59, în care să ne spui de ce vrei să petreci un an în Letonia și ce plănuiești să faci acolo. Ambele documente trebuie să fie în engleză. Adresa de mail la care le trimiți și la care poți cere clarificări ori mai multe informații este sorin@curbadecultura.ro
Abia așteptăm să te trimitem în această aventură!
Portret de voluntar – Laura (Letonia)
Hi there,
My name is Laura and I am from Latvia. In Latvia I live five kilometers away from a small village inhabited by about 4000 people, so this place is perfect for me. I’m 18 years old and I’m a student of “Smiltenes Tehnikums” where I’m studying veterinary assistance. You can already guess that I love animals of every kind. I also like kids, I worked as volunteer in children camps and sometimes I needed to look after my older brothers kids. In my free time I read a lot of books and listen to music. Although I am introvert and shy person I like to meet new people, learn different culture and things.
In Latvia I had a lot of free time in my summer break. Most of the days I spent doing nothing. That’s why instead of losing my time I wanted to go on EVS and learn as much as possible. Curba de Cultura was the one gave me this opportunity.
I’m always ready for new challenges because that’s how we learn. I think that this place is beautiful and in these two months I’m going to try discover as many places as possible. Also I hope that I’m gonna get more open with people and will have many good memories.
Sal’tare, eu sunt Laura și sunt din Letonia. În Letonia locuiesc la 5 kilometri de un mic sat de vreo 4000 de locuitori, prin urmare aici e perfect pentru mine. Am 18 ani și studiez la “Smiltenes Tehnikums” asistență veterinară. Puteți ghici deja că iubesc animalele de tot felul. Îmi plac copiii și am făcut voluntariat în tabere de copii iar câteodată am avut grijă de copii fraților mei. În timpul liber citesc și ascult muzică. Deși sunt introvertită și timidă, îmi place să cunosc alți oameni, să învăț despre alte culturi și lucruri.
În Letonia aveam mult timp în vacanțele de vară. Majoritatea zilelor le petreceam făcând nimic. Ca să nu mai pierd timpul am plecat într-un SEV pentru a învăța mult mai multe. Curba de Cultură mi-a dat această ocazie. Sunt întotdeauna pregătită pentru noi provocări pentru că așa învățăm. Consider că acest loc e frumos iar în aceste două luni voi încerca să descopăr cât mai multe locuri posibil. De asemenea sper că voi deveni mai deschisă și îmi voi face mai multe amintiri.
Laura este în România pentru o perioadă de două luni, din iulie până în august 2018, în cadrul proiectului Community Volunteers 18/19 [2018-1-LV02-KA105-002120] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Portret de voluntar – Kristīne (Letonia)
Hello beautiful human being who is reading this amazing article now.
I would like to introduce myself to the whole world, but especially to you. The name which my parents gave me (actually my brother) is Kristīne and I am 21 years old. I am coming from a small village inhabited by less than 1000 people and it’s called Palsmane.
I graduated Valmieras Tehnical school so now I am an accountant. But it was not enough for me, so this year I will start my road in Latvian University to became better. I am an attractive person who loves to eat, listen to music, run, read books, to do math, work with children, to hike, take care of animals and travel, but I am always open for something new.
I have done some volunteering work in my life before coming here, mostly with children: teacher in summer camps for Latvian children or from all around the world, individual teacher for math, physics, chemistry and so on.
This time will be something different because I came to a country with amazing mountains all around me. Why? Because I love volunteering work, helping others, children, new people around me and that moment when you feel someone wants you to be here. That’s why I decided to come to Romania. Everything what I like is here!
Our project is about environment and education for environment and this is what I am into.
Bună ziua omule care citești acest articol. Aș vrea să mă prezint întregii lumi și ție în mod special. Numele pe care mi l-au dat părinții (de fapt fratele meu) este Kristine și am 21 de ani. Vin dintr-un sat mic locuit de mai puțin de 1000 oameni și numit Palsmane.
Am terminat Școala Tehnică din Valmieras și prin urmare acum sunt un contabil. Dar cum asat nu afost sufiecint pentru mine, anul ăsta voi porni pe calea Universității Letone pentru a mă perfecționa. Sunt o persoană atractivă căreia îi place să mănânce, să asculte muzică, să alerge, să citească, să facă calcule, să se plimbe, să aibă grijă de animale și să călătorească, dar sunt întotdeauna deschisă pentru chestii noi.
Am făcut voluntariat în viața mea înainte să vin aici în mare cu copii: am predat în tabere de vară copiilor letoni sau din întreaga lume sau am dat meditații la matematică, fizică, chimie și așa mai departe.
De data asta va fi diferit pentru că am venit într-o țară cu munți minunați împrejur. De ce? Pentru că iubesc munca voluntară, să îi ajut pe alții, iubesc copii, să întâlnesc oameni noi și mai ales sentimentul ăla când știi oamenii te vor să fii acolo pentru ei. De asta am decis ăs vin în România. Toate lucrurile care îmi plac se pot găsi aici!
Proiectul nostru este despre mediu și educație pentru mediu și asta chiar mă pasionează.
Kristine este în România pentru o perioadă de două luni, din iulie până în august 2018, în cadrul proiectului Community Volunteers 18/19 [2018-1-LV02-KA105-002120] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Portret de voluntar – Milena (Germania)
Salut! I arrived in this beautiful little village just a few days ago. I drove all the way from my small rural village on the edge of the Danube valley, Southern Germany, to Izvoarele by car. The way the landscape, town and cities changed on the way was amazing. On the end of my journey I was greeted by a place so different, but also in some ways similar to the place I called home my whole life.
I was amazed by all the animals everywhere, which just ran around instead of being carefully confined like in my home region, may it be dogs, cows, horses or sheep. The horse carriages made me feel like I traveled back in time, as I had only ever seen them as tourist traps in major cities or for traditional festivals before.
I was also happy to notice, that despite having been told that this was an agricultural region. The forests were rather preserved and land used for agricultural usage was small and in-between; at least compared to my home region, where strips of trees where rare between all the big cultivated fields. The view was just breathtaking. Despite all this there was trash laying around everywhere and in that moment I knew, that my project, to promote environmental conscious waste management, was important.
When I finally arrived in Curba de Cultura I was welcomed by the other volunteers with an elan and joy that made me feel home right away. The first day was kinda confusing, thanks to a mix of being tired because of the long drive and the mountain of information I had to process. But I quickly settled in the next few days and had a lot of fun. I hope the next few months will be as great as the few days I had till now.
Salut! Am ajuns în acest frumos sat acu câteva zile. Am condus din sătucul meu, de unde începe Dunărea, din sudul Germaniei până în Izvoarele. Modul în care peisajele și orașele s-au schimbat a fost uimitor. La finalul călătoriei mele am fost întâmpinată de un loc atât de diferit și totuși similar cu locul pe care îl numesc acasă.
M-au mirat animalele care se găsesc peste tot, care aleargă și nu sunt îngrădite precum în regiunea mea natală, fiecă că vorbim de câini, vaci, cai sau oi. Căruțele m-au făcut să mă simt ca și cum aș fi călătorit înapoi în timp, căci singurele ocazii când le-am văzut au fost când au fost folosite ca capcane pentru turiști în orașe și festivaluri tradiționale.
M-am bucurat să constat, cu toate că mi-a fost spus, că aceasta este o zonă destul de agricolă. Pădurile par păstrate, iar terenul folosit pentru agricultură este în bucăți mici și printre păduri; cel puțin în comparație cu regiunea mea unde zonele cu copaci sunt rare printre zonele cultivate. Imaginea îți taie răsuflarea. Cu toate acestea am văzut gunoi peste tot și am știut că proiectul pentru care vin este important.
Când am ajuns în cele din urmă la Curba de Cultură am fost primită de ceilalți voluntari cu un elan și o bucurie care m-a făcut să mă simt acasă. Prima zi a fost puțin confuză din cauza unui amestec de oboseală după condus un drum lung și un munte de informații pe care a trebuit să le procesez. Dar în zilele următoare toate s-au aranjat și m-am distrat bine. Sper ca și lunile următoare să fie la fel.
Milena este în România pentru o perioadă de cinci luni, din iulie 2018 până în noiembrie 2018, în cadrul proiectului Building Youth supportive Communities – Environment [2017-2-RO01-KA105-037748] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Comunicat de presă – Ziua Comunei Izvoarele
Comunicat de presă
03 Iulie 2018
Cu ocazia Zilei Comunei Izvoarele, pe data de 2 Iulie, Asociația Curba de Cultură împreună cu voluntarii SEV din cadrul proiectului Izvoarele Unveiled și voluntari locali au organizat un eveniment de proporții în parcul din Schiulești. Un principal obiectiv al acestei adunări a fost acela de a prezenta frumusețea și diversitatea comunei de aniversarea sa, precum și de a promova proiectul etnografic desfășurat de voluntarii SEV alături de studenți de la specializarea Antropologie – Universitatea București. Un alt scop al evenimentului a fost acela de a aduce izvorenii din toate generațiile împreună pentru a se bucura și a celebra.
Chiar dacă – mai bine zis pentru că – a fost o celebrare ploioasă a comunei anul acesta, ne-am adunat forțele locale și internaționale și am adus culori în parcul din Schiulești! Ateliere de graffiti, Vânătoare de comori, Jocuri de societate și promovarea activităților de vară, toate au fost dedicate tinerilor. Pentru întreaga comună am împărtășit rezultatele campaniei Descoperă Izvoarele (Izvoarele Unveiled) prin rezultate fotografice și nu numai și mai ales prin vizionarea documentarului creat în cadrul proiectului. Puteți găsi momente amuzante și pe instagram @curbadecultura și @discoverizvoarele.
Mulțumim Gabriel, Isabella, Heloise, Adrianna, Anna, Tim, Raimo, Baptiste, Thibaut, Laura, Alexandra, Danut, Calin, Beatrice pentru distracție și lui Estelle, Laura si Zenaida și pentru poze de toate felurile.
Mai multe poze din ziua comunei colorata puteti vedea aici. Detalii despre rezultatele proiectului Izvoarele Unveiled găsiți aici.