Comunicat de presă – Atelier Upcycling
Comunicat de presă
31 August 2018
Atelier Upcycling
Chiar în ultima zi de August, o parte dintre voluntarii SEV ai Curbei de Cultură au organizat un eveniment din seria atelierelor ”Do it youself” ce își propun învățarea și îndrumarea tinerilor când vine vorba de reutilizarea lucrurilor ce ar fi în mod conventional considerate gunoaie în locul aruncării acestora. Atelierul s-a desfășurat chiar în biblioteca Curbei, iar această sesiune de reciclare creativă a avut ca rezultat o sumedenie de lucruri noi și frumoase pe care participanții au fost fericiți și entuziasmați să le ia acasă cu ei.
În cadrul sesiunii acestui atelier de Upcycling au existat trei workshopuri și anume: făcut de căsuțe de păsări din sticle de plastic, suport de creioane din cutii de conserve și portofele din cutii de lapte/suc. Atât voluntarii cât și participanții s-au simțit bine, relaxându-se și distrându-se totodată prin acest procest creative, și toți cei ce au participat au plecat cu ceva nou, atât în abilități cât și în obiecte noi și drăguțe făcute de ei înșiși.
Le mulțuim voluntarilor internaționali Tim, Milena și Raimo pentru facilitare și organizare și voluntarului local Oana pentru traducere și ajutor.
(vizualizați mai multe aici).
=== Această activitate este parte a proiectului SEV Building Youth Supportive Comunities – Environment [2017-2-RO01-KA105-037748], proiect cofinanțat de ANPCDEFP din programul Erasmus+ al Uniunii Europene și implementat în România de Curba de Cultură. ===
Curba de Cultură este o organizaţie neguvernamentală, nonprofit, dedicată învăţării nonformale, culturii şi oportunităţilor de participare ale tinerilor din mediul rural din România. Scopul asociaţiei este de a revitaliza mediul rural din România. Misiunea Curbei de Cultură este să contribuie la dezvoltarea adolescenţilor şi tinerilor ca parte integrantă din comunităţile în care trăiesc, folosind educaţia nonformală ca sistem complementar sistemului formal de educaţie.
Pentru orice informație sau dacă vreți să aflați mai multe despre activitatea noastră ne găsiți pe următoarele canale:
Social media:
Websites: www.curbadecultura.ro
http://evs.curbadecultura.ro/
Facebook pages: https://www.facebook.com/Curba-de-Cultur%C4%83-153846781406285/
https://www.facebook.com/evswcurbadecultura/
Instagram: https://www.instagram.com/curbadecultura/
A Day in Practica / O zi în practică
Once this August, there was “practica”, a two-week long joint project between six EVS volunteers engaged in environmental projects and four anthropology students from Bucureşti. Practica was a field research focussed on getting information about the waste management behaviour of the commune’s inhabitants. For that, we were listing and mapping trash bins and illegal trash dumps, interviewing people in the commune and observing the trash collection system.
So, on a certain Monday I was allocated to a group with Zenaida, Robert, Oana and Kristīne. The task for this day was to finish the mapping of bins and dumps that was started on the previous day, and my group was assigned to go around Schiuleşti in the morning.
We parked the car in front of the school and started to explore the lower part of the village. Soon, at the end of a small path, we found a hidden creek that was filled with all sorts of trash, ranging from plastics to textiles, together with some kilograms of rotten tomatoes.
Heading towards the bridge over Crasna river, we found a place above a steep slope with a very beautiful view over the valley, but leaning over to look down the abysm we encountered yet another place where the villagers secretly threw their garbage. Between plastic bottles, bags and rotting jeans, there were pumpkins blossoming as if somebody mistook trash for compost to grow their vegetables. In an attempt of admiring the view over the valley, on the other side of the river we could see a bright blue spot, whose rather unnatural colour suggested the presence of yet another trash hole.
On the return to the village a cute lonely black-and-beige-spotted puppy joined our group and made it a bit less sad to picture and map all the trashed places we encountered. After some time, we decided to head back to the village per se. Compared to the surroundings, the central streets of the village were rather clean when ignoring the desolate state of the pavement. We made our way up the dusty main road and headed to the park, where we left our new friend with a group of puppies that lives under the park’s recycling bins. A sudden rainstorm made us seek for shelter in Schiuleşti’s volunteers house, and as it continued raining for the rest of the morning we decided to return to the basecamp.
In the afternoon, the weather was good enough to continue the mapping, this time walking around Homorâciu. Again, a dog chose to accompany us along our way through the village. He looked battered, was limping and missing half of his tail. Probably he figured out that a group of friendly people would be the safest place to be.
At a crossing close to our house, we sensed a strong smell and found a place that looked like a deposit for trash that has been cleared shortly before. We chose to follow a road which was running parallel to a small creek. At some point, the asphalt ended and the road and the creek merged, leaving us all with wet feet. On the way down the creek/road we found two more places were trash was randomly dumped in the nature, but to our left we had a beautiful view over green and untrashed fields and hills, so that our martyrium was not in vain. The creek led us to Malu Vânăt, leaving us with a rather uneventful return up the main street and by the train station.
Arriving in Curba, a surprise was awaiting us: the screening of a documentary was planned as after dinner entertainment and to wrap up another eventful day.
Cândva în acest august, a fost ”practica”, un proiect cooperativ pe o durată de două săptămâni între șase voluntari SEV implicați în proiecte de mediu, și patru studenți la antropologie din București. Practica a fost o cercetare de teren axată pe obținerea de informații despre comportamentul de management al deșeurilor ai locuitorilor comunei. Pentru asta, listam și cartografiam coșuri de gunoi și locuri unde se depozitează gunoi în mod illegal, intervievam oameni din comună și observam sistemul de colectare al gunoiului.
Astfel, într-o anumită luni am fost alocat unui grup cu Zenaida, Robert, Oana și Kristīne. Sarcina pentru această zi a fost să terminăm cartografiatul coșurilor și spațiilor care a fost începută ziua trecută, și grupul meu a fost repartizat să se ducă prin Schiuleşti de dimineață.
Am parcat mașina în fața școlii și am început să explorăm părțile de jos ale satului. Curând, la sfârșitul unei mici cărări, am găsit o albie de râu ascunsă care era plină cu tot felul de gunoaie, variind de la plastic la textile, împreună cu niște kilograme de roșii putrezite.
Îndreptându-ne spre podul de deasuprea râului Crasna, am găsit un loc deasupra unei pante abrupte cu o vedere foarte frumoasă asupra văii, dar aplecându-ne să ne uităm în josul prăpastiei am dat de încă unul din locurile unde sătenii își aruncau gunoiul în secret. Printre sticle de plastic, pungi și blugi putreziți, erau dovleci înflorind de parcă cineva a confundat gunoiul cu compostul pentru a își crește legumele. Într-o încercare de a admira priveliștea de peste vale, pe cealaltă parte a râului am putut vedea un punct albastru și strălucitor, a cărui culoare nenaturală sugerează prezența încă unei gropi de gunoi.
La întoarcerea în sat, un cățeluș drăguț, singuratic, pestriț-cu-negru-și-bej, s-a alăturat grupului nostru și a facut să fie puțin mai puțin trist să facem poze și să cartografiem toate locurile pline de gunoi pe care le-am întâlnit. După un timp, am decis să ne întoarcem în sat în adevăratul sens al cuvântului. În comparație cu împrejurimile, străzile centrale ale satului erau destul de curate când ignorai starea neglijată a pavajului. Ne-am îndreptat către strada principală cea prăfuită și spre parc, unde l-am lăsat pe noul nostru prieten cu un grup de cățeluși care locuiesc sub coșurile de reciclare ale parcului. O ploaie bruscă ne-a făcut să căutăm adăpost în casa voluntarilor din Schiuleşti, și cum a continuat să plouă pentru restul dimineții am decis să ne întoarcem la tabăra de bază.
După-amiază, vremea a fost destul de bună încât să continuăm maparea, de data asta mergând prin Homorâciu. Din nou, un câine a ales să ne acompanieze de-a lungul drumului nostru prin sat. Arăta ponosit, schiopăta și îi lipsea jumate din coadă. Probabil s-a gândit că lângă un grup de oameni prietenoși ar fi cel mai în siguranță loc în care să fie.
La o intersecție aproape de casa noastră, am simțit un miros puternic și am găsit un loc care arăta ca un depozit pentru gunoi care a fost curățat de scurtă vreme. Am ales să urmărim un drum care mergea paralel cu un mic pârâu. La un moment dat, asfaltul s-a terminat, drumul și pârâul s-au unit, lăsându-ne pe toți cu picioarele ude. Pe drum în josul pârâului/drumului am mai găsit două locuri unde gunoiul a fost aruncat la întâmplare în natură, dar în stânga noastră aveam o frumoasă vedere asupra verzilor și nepangăritelor de gunoi câmpuri și dealuri, așa că martiriul nostru nu a fost în van. Pârâul ne-a condus la Malu Vânăt, lăsându-ne cu o întoarcere destul de monotonă pe strada principală și pe lângă gară.
Ajungând la Curbă, o surpriză ne aștepta: proiecția unui documentar plănuit ca divertisment de după cină și pentru a încheia încă o zi bogată în evenimente.
Tim este în România pentru o perioadă de șapte luni, din mai 2018 până în noiembrie 2018, în cadrul proiectului Building Youth supportive Communities – Environment [2017-2-RO01-KA105-037748] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Two weeks in different colors – Două săptămâni în culori diferite
Our big family in Curba de Cultura got four more members in the 6th of August so the family grew from 14 to 18 people. Anthropology students Zenaida (Or how we call her Zena), Oana and Rareș stayed with us for 2 weeks but Daria only for one week.
Together with them we went to interview people in every village, we looked for places in villages where people dump their trash, we observed the places around recycling bins while playing board games. We had to wake up really early on Friday morning in the first week because at 7 a.m. we started our mission “follow the trash trucks” and for me it was really interesting because I had never in my life thought I will follow someone in car and I definitely didn’t think I would follow trash truck. Sadly we weren’t like ”Men in black” and didn’t follow them secretly. I had a lot of fun doing these activities because I could learn more about Romania from them and also by going to people’s houses. Thanks to these two weeks I discovered other villages of Izvoarele commune. We worked in different teams but for me it wasn’t so much working because I was enjoying all our activities and everything I did was a new experience for me.
I also enjoyed the free time that we spent together every day and we also partied after a well done job. Zena was really kind and gave me a new haircut because I’m too lazy to find a hairdresser and it turned out better than I thought. Oana and Zena were the sweetest human beings, from them I got a lot of hugs and love. With Rares story goes like this “Once he always had a hat on his head but then he met me who always borrowed his hat”.
So the question is what are the colors of the two weeks I spent together with them? The colors of a lot of love, good memories, new friendships and adventures.
Marea noastră familie de la Curba de Cultură a mai primit patru membri din 6 august, deci a crescut de la 14 la 18. Studenții la antropologie Zenaida (ori cum o numim noi, Zena), Oana și Rareș au stat cu noi două săptămâni, iar Daria doar una.
Împreună cu ei am mers să intervievăm oamenii din sat, am căutat locuri în care aceștia aruncă gunoiul și am ținut sub observație tomberoanele de reciclare în timp ce jucam boardgames. A trebuit să ne trezim foarte devreme vineri dimineața în prima săptămână căci la 7 a.m. ne-am început misiunea „urmărirea caminoanelor ce colectează gunoi” și pentru a mine asta a fost foarte interesant, căci nu am mai urmărit vreodată în viața mea o mașină și nu mă gândeam vreodată că voi urmări camioanele de gunoi. Din păcate nu am fost „Men in black” și nici nu le-am urmărit în secret. M-am distrat de minune și am putut să învăț mai multe despre România din activitățile astea și din vizitele în casele oamenilor. Mulțumită acestor două săptămâni am descoperit și celelalte sate ale comunei Izvoarele. Am lucrat în echipe diferite, dar pentru mine nu a fost muncă, căci m-am bucurat de toate activitățile și de tot ce am făcut, căci a fost o experiență nouă.
M-am bucurat și de timpul liber pe care l-am petrecut împreună și de petrecerile făcute după muncă. Zena a fost super de treabă și mi-a făcut o tunsoare nouă, căci mi-a fost lene să caut un coafor, și s-a dovedit a fi mai bine decât am crezut. Oana și Zena sunt cele mai dulci persoane pe care el știu și am primti de la ele doar îmbrățișări și iubire. Cu Rareș povestea să în felul următor „odatpă avea o pălărie pe cap, dar de când m-a întâlnit mi-a împrumutat-o mie întotdeauna.”
Întrebarea e acum, ce culoare au aut aceste două săptămâni petrecute cu ei? Culoarea dragostei, a amintirilor frumoase, a prieteniilor și a aventurilor.
Laura este în România pentru o perioadă de două luni, din iulie până în august 2018, în cadrul proiectului Community Volunteers 18/19 [2018-1-LV02-KA105-002120] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Comunicat de presă – Orientare photo / Photo orientation
Comunicat de presă
23 August 2018
Orientare photo / Photo orientation
Voluntarii de la Curba de Cultură au profitat de faptul că încă este vară pentru a organiza o vânătoare de fotografii numai bună pentru oricine a vrut să își exerseze spiritual explorator. Desfășurat în jurul satului Izvoarele, evenimentul a fost plin de tot felul de locuri interesante, obiecte fascinante și peisaje fermecătoare căutate special pentru acesta. Ziua a fost plină de aventură și distracție, iar câștigătorii vânătorii au primit chiar recompense!
Vânătoarea a avut o serie de sarcini de îndeplinit, de la a găsi locuri ascunse prin satul Izvoarele, la a aduna deșeuri, și de la a sta într-un picior până la a face fețe-fețe. Toate cu scopul de a explora satul și de a înțelege ce se întâmplă cu gunoaiele pe care le lasă trecătorii (fie ei localnici sau turiști) în urmă. Copiii s-au distrat și au învățat mai multe despre cât de simplu este de fapt să fii responsabil pentru curățenia locului în care trăiești. Mulțumim pentru orchestrarea evenimentului voluntarilor: Laura, Kristīne, Robert, Tim, Raimo, Adrianna, Baptiste, Thibaut, Anna, Robert și Călin.
(vizualizați mai multe aici).
———————————————————————————————————————
=== Această activitate face parte din proiectele SEV Building Youth Supportive Communities – Environment [2017-2-RO01-KA105-037748] și Community Volunteers 18/19 [2018-1-LV02-KA125-002120] proiecte axate pe educație pentru mediu și colectare selectivă a deșeurilor. Aceste proiecte sunt finanțate de Uniunea Europeană prin programul Erasmus+ și implementate în România de Curba de Cultură. ===
Curba de Cultură este o organizaţie neguvernamentală, nonprofit, dedicată învăţării nonformale, culturii şi oportunităţilor de participare ale tinerilor din mediul rural din România. Scopul asociaţiei este de a revitaliza mediul rural din România. Misiunea Curbei de Cultură este să contribuie la dezvoltarea adolescenţilor şi tinerilor ca parte integrantă din comunităţile în care trăiesc, folosind educaţia nonformală ca sistem complementar sistemului formal de educaţie.
Pentru orice informație sau dacă vreți să aflați mai multe despre activitatea noastră ne găsiți pe următoarele canale:
Social media:
Websites: www.curbadecultura.ro
http://evs.curbadecultura.ro/
Facebook pages: https://www.facebook.com/Curba-de-Cultur%C4%83-153846781406285/
https://www.facebook.com/evswcurbadecultura/
Instagram: https://www.instagram.com/curbadecultura/
Comunicat de presă – Jocuri de reciclare, cu prietenii
Comunicat de presă
20 August 2018
Jocuri de reciclare, cu prietenii
Pentru că la final de vară aceasta a devenit poate mai leneșă, voluntarii SEV ai Curbei de Cultură au organizat un eveniment sportiv de reciclare pentru copiii și tinerii locali!. Desfășurat la terenul de sport al Școlii din Izvoarele, evenimentul a avut ca obiective să creeze un cadru în care participanții să fie activi în aer curat, să aibă parte de activități de lucru în echipă și să învețe cum să folosească diverse materiale reciclabile pentru activități distractive!
Chiar dacă nu au fost mulți participanți din cauza vremii amenințătoare, cei ce au venit s-au distrat de minune la stațiile cu jocuri diverse sportive și legate de mediu pregătite și la sfârșit au primit premii. Tot ce au avut nevoie a fost o sticlă de apă și mult entuziasm – pe care l-au avut din plin de altfel!
Mulțumim voluntarilor internaționali, mai ales lui Kristine care s-a ocupat de cea mai mare parte din planificarea și organizarea evenimentului, dar și lui Thibaut, Raimo, Ada, Robert, Baptiste, Anna pentru promovare și ajutor la organizare și facilitare, cât și volunarilor locali Bea și Robert pentru traducere și nu numai.
———————————————————————————————————————
Curba de Cultură este o organizaţie neguvernamentală, nonprofit, dedicată învăţării nonformale, culturii şi oportunităţilor de participare ale tinerilor din mediul rural din România. Scopul asociaţiei este de a revitaliza mediul rural din România. Misiunea Curbei de Cultură este să contribuie la dezvoltarea adolescenţilor şi tinerilor ca parte integrantă din comunităţile în care trăiesc, folosind educaţia nonformală ca sistem complementar sistemului formal de educaţie.
Pentru orice informație sau dacă vreți să aflați mai multe despre activitatea noastră ne găsiți pe următoarele canale:
Social media:
Websites: www.curbadecultura.ro
http://evs.curbadecultura.ro/
Facebook pages: https://www.facebook.com/Curba-de-Cultur%C4%83-153846781406285/
https://www.facebook.com/evswcurbadecultura/
Instagram: https://www.instagram.com/curbadecultura/
Crasna Monastery, Schiulești
I‘m in Romania for almost two months, and I have been in Crasna Monastery 3 times. It looks like I really like this place and actually it is like that. So, why have I been there for three times in such a short time? Firstly because I just wanted to hike and I knew that the main road will take me to Crasna, second time I visited it with almost all EVS team and third time because we wanted to get interview from a priest. And I can say third time gave me the biggest introduction with church.
When we met the first priest who was talking in the church, he invited us to join and at the same time we got blessed. I think that was one of the kindest priest I have met in my life. I really liked him, the conversation with him, even I don’t know Romanian, was enjoyable. But unfortunately he wasn’t the priest who will answer at the questions. That’s why we needed to talk with other priests. Before our talk, the priest offered us lunch which was something amazing, delicious and kind move from them, but as I found out, if you want you can get food every day in the monastery at 12:00 O’clock. I enjoyed food there and that’s why we weren’t comfortable about the idea that they will clean after us. Then came the idea about helping and showing our respect to them with cleaning also, that we can be helpful to them. We cleaned after ourselves, the room where we ate and also other place, plus we prepared the room for priests where they will eat dinner. I felt at this moment that we were building trust between them and us, so maybe in future if someone will need something from them they will help. As I said before, we went for interview and it’s what we did. A priest answered to all our questions fast and clear.
They were so kind that they even showed us their space with animals (a lot of them), like a mini ZOO with pigs, chickens and cows, but the biggest surprise for me was a black small pig, it was so amazing. I fell in love because that was first time for me when I saw black pig.
The time with a priest ran so fast, that with him we spent more than 2h of conversation about anything. He talked about history and explained everything that we wanted to know. For example: about the year 1942, there was the rule that no one could live in the monastery. In Crasna, there was one priest who lived next to the monastery for 7 years. When the rule ended, he retuned back to the monastery and started to build it as we can see it now. He created everything. And now, in the monastery is living more than 20 monks.
While I was there I saw how much time they are spending for taking care of monastery, everything was clean, beautiful and full of flowers. The only sad thing about that place is that they have bad road and if you want to get there you need to drive really slowly. But in winter, getting there is impossible, because of the road or if you really want to get there you need to walk. The monastery is in middle of nowhere, that means it’s far away from civilization and priest said that they like it, It’s quiet and if it’s quiet you can find some peace and rest. I completely agree with that.
I suggest you all to go there and find your own peace, to just enjoy time there or have some interesting conversation with the priests who are always open for some conversation. Also, some of them can speak English, so you can have some good experience there. As I did.
—
Mănăstirea Crasna, Schiulești
Sunt în România de două luni și am fost de 3 ori la Mănăstirea Crasna. Pare că chiar îmi place locul acesta și chiar așa este! Deci, de ce am fost aici de 3 ori într-o perioadă așa scurtă ? Prima dată am fost pentru că am vrut să mă plimb și știam că drumul principal o să mă ducă la Crasna. A doua oară am vizitat-o cu aproape tot grupul de voluntari SEV și a treia oară pentru că am vrut să obținem un interviu de la un preot. Și pot spune că a treia oară mi-a dat cea mai mare apropiere de biserică.
Când ne-am întâlnit cu primul preot care vorbea în biserică, ne-a invitat să ne alăturăm și, în același timp, am fost binecuvântați. Cred că a fost unul dintre cei mai buni preoți pe care i-am întâlnit în viața mea. Mi-a plăcut cu adevărat conversația cu el, chiar dacă nu știu limba română, a fost plăcută. Dar, din păcate, el nu a fost preotul care va răspunde la întrebările interviului. De aceea trebuia să vorbim cu alt preot. Înainte de conversația noastră, preotul ne-a oferit un prânz uimitor, delicios și, un gest frumos, după cum am aflat, dacă vrei, poți lua mâncare în fiecare zi la mănăstire la ora 12:00. Mi-a plăcut mâncarea și de aceea nu ne-am simțit confortabil în legătură cu ideea că vor curăța după noi. Apoi a venit ideea de a îi ajuta și de a le arăta respectul față de ei și de curățenie, pentru că noi le puteam fi de folos. Am curățat după noi înșine, în camera unde am mâncat și în alt loc, plus că am pregătit camera pentru preoți, unde vor mânca cina. Am simțit în acest moment că noi construim încredere între ei și noi, deci poate că în viitor, dacă cineva va avea nevoie de ceva de la ei, ei vor ajuta. Așa cum am spus mai devreme, am fost la interviu și asta am făcut. Un preot a răspuns la toate întrebările noastre rapid și clar.
Ei au fost atât de buni încât ne-au arătat chiar și spațiul lor cu animale (multe dintre ele), cum ar fi mini-ZOO cu porci, găini și vaci, dar cea mai mare surpriză pentru mine era porcul negru, atât de uimitor. M-am îndrăgostit pentru că a fost pentru prima oară, pentru mine, când am văzut un porc negru. Timpul cu un preot a fugit atât de repede, încât împreună cu el am petrecut mai mult de 2 ore de conversație despre orice. A vorbit despre istorie și a explicat tot ce am vrut să știm. De exemplu: în jurul anului 1942 a existat regula că nimeni nu putea trăi în mănăstire. La Crasna, a fost un preot care a locuit lângă mănăstire timp de 7 ani. Când regula s-a încheiat, a revenit înapoi la mănăstire și a început să o construiască așa cum o vedem acum. El a creat totul. Și acum, în mănăstire, trăiesc mai mult de 20 de călugări.
În timp ce eram acolo, am văzut cât timp petrec pentru a avea grijă de mănăstire, totul era curat, frumos și plin de flori. Singurul lucru trist despre acel loc este acela că ei au drum rău și dacă vrei să ajungi acolo trebuie să conduci foarte încet. Dar în timpul iernii, să ajungi acolo e imposibil, din cauza drumului sau, dacă într-adevăr doriți să ajungeți acolo, trebuie să mergeți. Mănăstirea se află în mijlocul pustietății, adică este departe de civilizație, iar preotul a spus că le place, este liniște și, dacă e liniște, puteți găsi pace și odihnă. Sunt complet de acord cu asta.
Vă sugerez tuturor să mergi acolo și să găsești pacea, să vă bucurați de timp acolo sau să aveți o conversație interesantă cu preotul care este întotdeauna deschis. De asemenea, unii dintre ei vorbesc engleză, astfel încât puteți să aveți o experiență bună acolo. Ceea ce eu am avut!
Kristine este în România pentru o perioadă de două luni, din iulie până în august 2018, în cadrul proiectului Community Volunteers 18/19 [2018-1-LV02-KA105-002120] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
How a winter evening chat turned into what we call JTT – Cum o discuție de seară pe timpul iernii s-a transformat în ceea ce noi numim JTT
Imagine a cold winter evening in Romania. Darkness quickly falling over the crunching snow and the unforgiving frost distorting our joints. We just came back home and started to make fires to bring some heat to our ice-cold rooms. I was more successful (there is a reason why they called me the Fire Queen in the first week of my EVS) so Heloise eventually gave up and sat next to me on the floor, leaning against the stove and stealing the precious heat. This is how we started chatting about our ideas.
We both have an interest in the widely understood area of human rights, and like to find opportunities to discuss, express our opinions and listen to others’ perspectives on this topic. We realised that when facilitating activities in local high schools we often started conversations related to human rights with students but never had time or right circumstances to continue them. We were curious what would happen if we tried to create those circumstances and bring the topic of human rights to the local context. We envisioned forming a small group, a local movement that starts from discussions and then takes it from there to see what comes up.
What did we have in our minds? Movement workshops, painting benches on the streets, student newspapers, a crowdfunding page to buy a camera, documentary screenings, portable escape rooms, you name it. At that point our collective imagination went rather wild.
We started from spending hours on Facebook and talking to people we knew, trying to convince them working their brains for an hour-long discussion after school is a really excellent idea. Finally we gathered our groups and were ready to start the first meeting. Well, almost. Only thing missing was the name. You can imagine two EVS brains, pumped out of all creativity from organising other activities, trying to come up with a good-sounding name.
Youth Power.
Society of Empowered Youth (because SEY sounds cool).
Youth Empowered Solution (because YES is an even cooler abbreviation).
Junior Leagues….
Yeah, I know. But at least I’ve tried.
‘JOIN THE TALK!’ said Heloise in desperation. Little did she know that we will be ‘Joining The Talk’ for the next four months. We just shortened it to ‘JTT’ so that we don’t sound too sketchy.
So here were were, suddenly having regular JTT meetings twice a week. Now, you may wonder how our discussions looked like. We had the standard coffee sipping and favourite bench in the park occupying. But we also had the slightly less typical zacusca (all volunteers favourite) and jam indulgence on a porch, movement games in the woods by the lake (‘we are like forest men or scouts or something’ summed up Heloise eloquently) or thunderstorm-stuck conversations in a hidden monastery. We spoke about gender equality, youth activism worldwide, school bullying, racism, project management, youth opportunities, cooking, our dreams, troubles, what annoys us, favourite food, prejudice, generation gaps…
The group went in all kinds of directions, and it is still constantly transforming, shaping, and forming. We had to say goodbye to Heloise and then Tim became my new partner in crime. But we managed to make that extra step from talking to doing. We brought the discussion on racism to one of the local schools, collaborated with One World Romania to organise an afternoon with documentary screening and food sharing to tackle the issue of bullying, and created an Opportunities Fair to inform local youth about national and international opportunities they can be involved in.
‘What you are doing there is very alien’ I once heard from a friend when talking about JTT. And I must say I couldn’t have heard a better compliment on the work we have done. We still have plenty of ideas and things to do but at this point I am proud of what we have achieved so far. Well, apart from the still lacking name. Any suggestions welcomed!
–
Imaginați-vă o seară rece de iarnă în România. Întunericul cade rapid peste zăpada care scârțâie sub picioare și frigul nestăvilit care ne afectează încheieturile. Abia am ajuns acasă și am început să încingem focurile pentru a încălzi puțin camerele noastre de gheață. Eu am avut mai mult succes (este un motiv pentru care lumea-mi spune Regina Focului încă din prima săptămână de SEV) așa că Heloise s-a dat bătută în final, și s-a așezat lângă mine pe podea, sprijinindu-se de aragaz și furând căldura prețioasă. Cam așa a început discuția despre ideile noastre.
Amândouă avem un interes în zona general înșeleasă a drepturilor omului, și ne plac ocaziile de a discuta, de a ne expune opiniile și de a asculta perspectivele altora legate de acest subiect. Am realizat că atunci când facilităm activități în liceele din localitate, începem de multe ori conversații legate de drepturile omului cu elevii dar niciodată nu am avut timp sau circumstanțele potrivite pentru a le continua. Am fost curioase ce s-ar întâmpla dacă am încerca să creăm aceste circumstanțe și să aducem subiectul drepturilor omului în contextul local. Ne-am imaginat formarea unui grup restrâns, o mișcare locală care pornește de la discuții și evoluează din ele.
Ce aveam noi în minte? Ateliere de mișcare, pictat de bănci pe stradă, ziare ale elevilor, o pagină de strângeri de fonduri pentru a cumpăra o cameră, proiecții de documentare, escape-rooms portabile, numiți-le cum vreți. În acel moment imaginația noastră colectivă a scăpat de sub control.
Am început de la a petrece ore pe Facebook vorbind cu oameni pe care îi știam, încercând să îi convingem că să-ți muncești creierul pentru o oră de discuții după școală este o idee chiar bună. Într-un final am reușit să ne adunăm grupurile și eram pregătiți să începem prima întâlnire. Bine, aproape pregătiți. Singurul lucru care ne lipsea era numele. Vă puteți imagina două creiere de SEV, scurse de creativitate după atâtea organizări de activități, încercând să găsească un nume care să sune bine.
Youth Power.
Society of Empowered Youth (prescurtat SEY, care sună foarte cool)
Youth Empowered Solution ( pentru că YES sună chiar mai cool)
Junior Leagues….
Da, știu. Măcar am încercat.
“JOIN THE TALK” a spus Heloide în disperare. Nici nu știa ea că noi ne vom alătura discuției pentru urnătoarele patru luni. Am prescurtat-o JTT ca să nu sune foarte ciudat.
Deci, aici am ajuns, având dintr-o dată întâlniri JTT de două ori pe săptămână. Acum, poate vă întrebați cum arătau discuțiile noastre. Am avut clasica ceașcă de cafea pe banca favorită. Am avut totuși și mai puțin tipica zacuscă (preferata voluntarilor), răsfățul cu dulceață de pe prispă, jocuri de mișcare în pădurea de lângă lac (“suntem ca niște pădurari sau cercetași sau ceva de genul” ne-a numit Heloise elocvent) sau discuții oprite de furtună într-o mânăstire ascunsă. Am vorbit despre egalitatea dintre sexe, activismul tineretului pe glob, batjocura din școli, rasismul, managementul proiectelor, oportunitățile tinerilor, gătitul, visele noastre, problemele noastre, ce ne enervează, mâncarea favorită, prejudicii, diferența dintre generații…
Grupul a mers în tot felul de direcții și încă evoluează, se transformă, se formează. A trebuit să ne luăm la revedere de la Heloise, apoi Tim a devenit noul meu partener in crime. Am reușit să facem acel pas în plus pentru a trece de la vorbe la fapte. Am adus subiectul rasismului într-o școală din localitate, colaborând cu One World Romania pentru a organiza o după amiază cu o proiecție de documentar și împărțit mâncare pentru a aborda problema “bullying-ului” din școli și am creat un Târg de Oportunități pentru a informa tinerii locali despre oportunitățile naționale și internaționale de care pot profita.
“Ce faceți acolo e cam de pe altă planetă” am auzit o dată de la un prieten care vorbea despre JTT. Și trebuie să spun că nu puteam să aud un compliment mai bun pentru munca pe care o depuneam. Încă mai avem idei și lucruri de făcut, dar în punctul în care ne aflăm acum, sunt mândră de ceea ce am realizat. Bine, mai puțin de numele care încă mai are nevoie de ceva. Orice sugestie este bine venită!
Comunicat de presă – Distracție sub soare! / Fun under the sun!
Comunicat de presă
03 August 2018
Distracție sub soare! / Fun under the sun!
Cu toate că e o vară frumoasă și însorită, unii s-au plictisit în vacanță, așa că voluntarii SEV și locali ai Curbei de Cultură au organizat un eveniment ce a implicat jocuri și activități ce au implicat balans, viteză, lucru în echipă și multă distracție! Desfășurat pe terenul de sport de la Școala Gimnazială din Homorâciu, evenimentul a avut ca obiective să mențină copiii și tinerii din comunitatea rurală activi și să le ofere un timp de relaxare de calitate. De asemenea o altă țintă a fost introducerea unor jocuri noi și mai elaborate ce implică ceva mai multă pregătire, printr-o sesiune mai lungă dorindu-se și îmbunătățirea legăturilor dintre toți cei prezenți.
Evenimentul desfășurat pe data de 3 August începând cu ora 14 a implicat o serie de jocuri complexe și distractive ce au implicat multă pregătire din partea volunatarilor și perseverență din partea participanților. Printre activitățile și jocurile de la eveniment putem enumera: horse ride și 3D twister, dodge ball, cursa cu cartofi, au fost workshopuri pentru chinga și mingi de jonglat, apoi jocuri de “prinde eșarfa”, cursă cu roaba în iarbă, “tic tac boom”, “rață rață gâscă”. Cozo a explicat jocurile și apoi unii dintre copii au repetat regulile pentru a se asigura că toată lumea a înțeles! În pause o parte din copii au vrut să joace fotbal cu Baptiste și Dănuț, în timp ce alții au încercat chinga și jonglatul din nou, iar alții și-au făcut de lucru cu aparatul foto al Curbei cu ajutorul lui Estelle. Deși a fost o zi lungă, toată lumea a părut să se simptă foarte bine!
Mulțumim echipei de organizare formată din voluntarii internaționali Thibaut și Baptiste, precum și ajutoarelor lor, Laura, Robert și Milena. Mulțumim și lui Estelle pentru facilitare și voluntarilor locali Cozo, Claudiu Ioan Burtel, Danut Negoita pentru traducere și ajutor.
————————————————————————————————————————————————
Curba de Cultură este o organizaţie neguvernamentală, nonprofit, dedicată învăţării nonformale, culturii şi oportunităţilor de participare ale tinerilor din mediul rural din România. Scopul asociaţiei este de a revitaliza mediul rural din România. Misiunea Curbei de Cultură este să contribuie la dezvoltarea adolescenţilor şi tinerilor ca parte integrantă din comunităţile în care trăiesc, folosind educaţia nonformală ca sistem complementar sistemului formal de educaţie.
Pentru orice informație sau dacă vreți să aflați mai multe despre activitatea noastră ne găsiți pe următoarele canale:
Social media:
Websites: www.curbadecultura.ro
http://evs.curbadecultura.ro/
Facebook pages: https://www.facebook.com/Curba-de-Cultur%C4%83-153846781406285/
https://www.facebook.com/evswcurbadecultura/
Instagram: https://www.instagram.com/curbadecultura/
Portret de voluntar – Robert (Slovenia)
Hello, my name is Robert and I am a 23 year old Slovenian. I am a medical technician by trade but I am not really keen to seek carrier in this field. I am a big fan of pristine nature, animals and culture. Although I am open minded and accepting I will not yield to bigoted traditions and blatant hypocrisy of religions. I have many good friends who have different gods and culture and I enjoy sharing a pleasant debate with them. Although I am certain there is no inherent reason to anything I am aware we need to create our own meaning in life.
I am a big fan of free speech and I am grateful I live in an open society where it is allowed to speak your thoughts. If I were given a choice between security and freedom I’d choose freedom. I consider myself to be a kind person and one that can adapt to multiple situations. I sincerely hope that situation regarding ecological consciousness and environmental protection (littering and consumption of non-renewable energy sources) will get better in my life-span. This is also why I choose the environmental project for my EVS. I do hope that one day all people will accept nature as their friend and not enemy, for we are nature ourselves. I laugh at people when they think they are superior to other living beings, sure we are different but if we were superior we wouldn’t be poisoning ourselves and everything around us. But as a saying goes: baby steps. And I do believe we are making our first ones already.
Salut, eu sunt Robert am 23 de ai și sunt sloven. Sunt asistent medical prin natura studiilor dar nu mă pasionează o carieră în domeniu. Sunt fan al unei naturi curate, culturii și animalelor. Deși sunt deschis la minte nu voi accepta tradițiile bigote și ipocrizia religiilor. Am mulți prieteni care fac parte din diferite culturi cu diferite zeități și chiar îmi place să am diferite discuții cu ei. Și deși sunt sigur că lucrurile în general nu se întâmplă cu un motiv anume, sunt conștient că trebuie să ne creem propriul scop în viață.
Sunt mare fan al libertății de expresie și mă bucur că putem trăi într-o societate deschisă care ne permite să dăm glas gândurilor. Dacă ar fi să aleg între siguranță și libertate, aș alege libertatrea. Mă consider o persoană care se poate adapta multiplelor situații. Și sper sincer ca situația protecției mediului și a conștiinței ecologice (aruncarea gunoiului și consumul energiilor neregenerabile) să se îmbunătățească. Din acest motiv am ales acest proiect de mediu pentru SEV-ul meu. Sper ca într-o bună zi oamenii să accepte natura ca pe un prieten și nu ca pe un dușman, căci până la urmă suntem parte din natură. Oamenii care cred că suntem superiori altor ființe, mă fac să râd, căci dacă am fi superiori cu siguranță nu ne-am otrăvi pe noi și ceea ce este în jurul nostru. Dar cum zice vorba: pași mici. Și cred că îi facem pe ai noștri deja.
Robert este în România pentru o perioadă de cinci luni, din iulie 2018 până în noiembrie 2018, în cadrul proiectului Building Youth supportive Communities – Environment [2017-2-RO01-KA105-037748] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Comunicat de presă – Vânătoare de gunoi
Comunicat de presă
20 Iulie 2018
Vânătoare de gunoi
Că tot este vacanță de vară, voluntarii SEV și voluntarii locali ai Curbei de Cultură au organizat o vânătoare de comori și de.. gunoi! Aventura a avut ca loc de pornire sediul Curbei și s-a desfășurat împrejurul satului Izvoarele. Activitatea a avut ca obiectiv să învețe tinerii lucruri despre mediu și ecologie printr-o mulțime de jocuri și întrebări, dar și căutând o comoară!
Vor mai urma evenimente de acest tip pe care le vor voluntarii veniți să își împărtășească experiența pe acest subiect sunt nerăbdători să le organizeze!
Cu ajutorul voluntarilor SEV, copii din comuna Izvoarele au descoperit multe și diverse jocuri și activități despre mediul înconjurător și separarea gunoiului și s-au distrat copios în timpul ăsta. Vânătoarea de comori distractivă și interactivă i-a făcut să învețe fără să își dea seama! Mulțumim lui Raimo, Kristine, Laura, Thibaut, Tim, Robert și Milena pentru organizare și lui Beatrice, Călin și Laura pentru ajutor și poze.
(vizualizați mai multe aici).
———————————————————————————————————————
. === Aceste activități sunt parte a proiectului „Building Youth Supportive Communities – Environment” [2017-2-RO01-KA105-037748], un proiect SEV cofinanțat de Uniunea Europeană și implementat de Curba de Cultură. ===
Curba de Cultură este o organizaţie neguvernamentală, nonprofit, dedicată învăţării nonformale, culturii şi oportunităţilor de participare ale tinerilor din mediul rural din România. Scopul asociaţiei este de a revitaliza mediul rural din România. Misiunea Curbei de Cultură este să contribuie la dezvoltarea adolescenţilor şi tinerilor ca parte integrantă din comunităţile în care trăiesc, folosind educaţia nonformală ca sistem complementar sistemului formal de educaţie.
Pentru orice informație sau dacă vreți să aflați mai multe despre activitatea noastră ne găsiți pe următoarele canale:
Social media:
Websites: www.curbadecultura.ro
http://evs.curbadecultura.ro/
Facebook pages: https://www.facebook.com/Curba-de-Cultur%C4%83-153846781406285/
https://www.facebook.com/evswcurbadecultura/
Instagram: https://www.instagram.com/curbadecultura/