Portret de voluntar – Abdu (Maroc)
Bună tuturor, mă numesc Abdu și am 23 de ani. Sunt originar din Maroc. Mă bucur foarte mult să vă anunț că m-am alăturat recent acestui proiect incredibil de voluntariat, animat de dorința de a contribui la comunitatea locală și de a avea un impact pozitiv.
Cu o diplomă în recepție aeriană și transport maritim, sunt pasionat de explorarea lumii și de conectarea cu oameni din medii diverse. În timpul meu liber, ca hobby îmi place să mă uit la fotbal, să mă joc câteva partide de baschet,să fac jonglerii și sa învăț despre diferite culturi.
Voluntariatul a ocupat întotdeauna un loc special în inima mea, deoarece cred că investirea în bunăstarea și creșterea tinerilor este un pas crucial pentru construirea unui viitor mai luminos. Arta, indiferent de forma ei, are un impact profund asupra indivizilor și comunităților, iar eu cred cu tărie în beneficiile sale terapeutice.
Sunt incredibil de recunoscătoare pentru oportunitatea de a-mi lărgi orizonturile, de a cunoaște persoane incredibile și de a face parte din această călătorie transformatoare. Sper să contribui la extinderea posibilităților pentru tineri și să las o impresie pozitivă, de durată asupra comunității.
Vă mulțumesc pentru sprijinul dumneavoastră și abia aștept să împărtășesc această experiență remarcabilă cu toți cei de la Curba De Cultură!
Hi everyone, my name is Abdu, and I’m 23 years old. Originally from Morocco. It gives me great joy to announce that I have recently joined this incredible volunteering project, driven by a desire to contribute to the local community and make a positive impact.
With a diploma in air reception and maritime transport, I am passionate about exploring the world and connecting with people from diverse backgrounds. In my free time, I enjoy indulging in some hobbies that include watching football, playing some basketball, juggling, and immersing myself in different cultures.
Volunteering has always held a special place in my heart as I believe that investing in the well-being and growth of young people is a crucial step towards building a brighter future. Art, be it in any form, has a profound impact on individuals and communities, and I firmly believe in its therapeutic benefits.
I am incredibly grateful for the opportunity to broaden my horizons, meet incredible individuals, and be part of this transformative journey. I hope to contribute to expanding possibilities for young people and leaving a lasting positive impression on the community. Thank you for your support, and I look forward to sharing this remarkable experience with all of you Curba De Cultură!
Criza Tăcută: Cum influentează școala anxietatea și impactează sănătatea mintală a tinerilor
În societatea noastră modernă și agitată, presiunile succesului academic, acceptării sociale și realizării personale apasă greu pe umerii tinerilor. Acest aspect devine evident în special în interiorul instituțiilor noastre de învățământ. În timp ce școlile servesc ca locuri de cunoaștere și iluminare, ele adăpostesc și o influență insidioasă care deseori trece neobservată: cultivarea anxietății și impactul profund asupra sănătății mintale a tinerilor noștri.
Călătoria academică, odată venerată ca un drum spre iluminare, a devenit un câmp de luptă al stresului și anxietății pentru mulți elevi. Încă din fragedă copilărie, copiii sunt aruncați într-un mediu competitiv unde succesul este măsurat nu în funcție de creșterea personală, ci de rezultatele la examene naționale și medii școlare. Căutarea neîncetată a excelenței academice lasă puțin loc pentru eroare, cultivând o cultură a perfecționismului și a fricii de eșec. Ca rezultat, elevii experimentează nivele crescute de stres și anxietate, luptând cu presiunea constantă de a performa și de a îndeplini așteptări nerealiste.
Dar nu numai cerințele academice apasă greu pe mintea tinerilor. Peisajul social al școlii poate fi la fel de intimidant, dacă nu chiar mai mult. Relațiile cu colegii, odată o sursă de confort și sprijin, pot deveni surse de anxietate și suferință. Frica de respingere, bullying-ul și excluderea socială sunt prezente în mintea multor elevi, ducând la sentimente de izolare și singurătate. Presiunea de a se potrivi și de a se conforma normelor sociale amplifică aceste sentimente, erodând și mai mult stima de sine și sentimentul de apartenență al elevilor.
Impactul anxietății induse de școală asupra sănătății mintale a tinerilor nu poate fi supraestimat. Studiile au arătat că stresul cronic și anxietatea în timpul adolescenței pot avea efecte profunde și de durată asupra dezvoltării creierului, ducând la o serie de probleme de sănătate mintală, inclusiv depresie, tulburări de anxietate și abuz de substanțe. Mai mult, stigmatul asociat bolilor mintale adesea împiedică elevii să caute ajutor, lăsându-i să sufere în tăcere și izolare.
Ca educatori, părinți, lucrători de tineret și factori de decizie, este responsabilitatea noastră să recunoaștem efectele dăunătoare ale anxietății induse de școală și să luăm măsuri pentru a le aborda. Acest lucru necesită o abordare complexă care prioritizează sănătatea mintală și bunăstarea tinerilor noștri. Școlile trebuie să creeze medii de învățare suportive și incluzive în care elevii să se simtă în siguranță să se exprime și să caute ajutor atunci când este nevoie. Educația în domeniul sănătății mintale ar trebui să fie integrată în curriculum, învățând elevii strategii de gestionare a stresului și tehnici de creștere a rezilienței. În plus, accesul la resurse și servicii de sănătate mintală ar trebui să fie disponibil pentru toți elevii, indiferent de statutul socio-economic sau de origine.
În concluzie, influența școlii asupra anxietății și impactul acesteia asupra sănătății mintale a tinerilor este o problemă urgentă care necesită atenție și acțiune. Prin recunoașterea rolului pe care școlile îl joacă în perpetuarea anxietății și implementarea măsurilor pentru a o aborda, putem crea un mediu de învățare mai sănătos și mai suportiv pentru generațiile viitoare. Tinerii noștri merită angajamentul nostru neclintit față de bunăstarea și succesul lor.
—
The Silent Crisis: How school influence fuels anxiety and impacts mental health in young people
In today’s fast-paced society, the pressures of academic success, social acceptance, and personal achievement weigh heavily on the shoulders of young people. Nowhere is this more evident than within the walls of our educational institutions. While schools serve as the bastions of knowledge and enlightenment, they also harbor an insidious influence that often goes unnoticed: the cultivation of anxiety and its profound impact on the mental health of our youth.
The academic journey, once revered as a path to enlightenment, has become a battleground of stress and anxiety for many students. From an early age, children are thrust into a competitive environment where success is measured not by personal growth, but by standardized exams and grades. The relentless pursuit of academic excellence leaves little room for error, fostering a culture of perfectionism and fear of failure. As a result, students experience heightened levels of stress and anxiety, grappling with the constant pressure to perform and meet unrealistic expectations.
But it’s not just the academic demands that weigh heavily on the minds of young people. The social landscape of school can be equally daunting, if not more so. Peer relationships, once a source of comfort and support, can become sources of anxiety and distress. The fear of rejection, bullying, and social exclusion looms large in the minds of many students, leading to feelings of isolation and loneliness. The pressure to fit in and conform to societal norms only exacerbates these feelings, further eroding students’ sense of self-worth and belonging.
The impact of school-induced anxiety on the mental health of young people cannot be overstated. Studies have shown that chronic stress and anxiety during adolescence can have profound and long-lasting effects on brain development, leading to a host of mental health issues, including depression, anxiety disorders, and substance abuse. Moreover, the stigma surrounding mental illness often prevents students from seeking help, leaving them to suffer in silence and isolation.
As educators, parents, and policymakers, it is our responsibility to recognize the detrimental effects of school-induced anxiety and take action to address them. This requires a multifaceted approach that prioritizes the mental health and well-being of our youth. Schools must create supportive and inclusive environments where students feel safe to express themselves and seek help when needed. Mental health education should be integrated into the curriculum, teaching students coping strategies and resilience-building techniques. Additionally, access to mental health resources and support services should be readily available to all students, regardless of socioeconomic status or background.
In conclusion, the influence of school on anxiety and its impact on the mental health of young people is a pressing issue that demands our attention and action. By acknowledging the role that schools play in perpetuating anxiety and implementing measures to address it, we can create a healthier and more supportive learning environment for future generations. Our youth deserve nothing less than our unwavering commitment to their well-being and success.
Învățând în Bratislava
Bună, sunt Vlad am 23 de ani și sunt voluntar în Bratislava, Slovacia. Postul pe care îl ocup este tehnician audio-video în centrul cultural A4 – Space for Contemporary Culture. Pe lângă acestea, locuiesc si lucrez cu alți 3 voluntari care se ocupa cu producția video, foto si managementul paginilor de social media. Programul pe care îl avem nu este unul fix si in mare parte lucram de Luni pana Duminica iar orele variază extrem de mult in funcție de evenimente.
După cum am menționat și mai sus, eu lucrez împreună cu tehnicienii audio video. Îndatoririle mele includ: pregătirea scenei pentru evenimente, atât cu lumini cât și partea audio, asistarea artiștilor dar și a personalului din birou cu diferite probleme pe care le pot avea, distribuirea de postere și booklets atât in A4 cât și în alte localuri din oraș si nu în ultimul rând crearea unei mici “reviste” împreună cu ceilalți voluntari. Pe lângă asta mă ocup și cu partea de video însemnând montarea, controlarea și înregistrarea evenimentelor cu cele 3 camere robotice. În anumite zile acopăr și partea de foto din cauza colegului meu care ori este plecat ori nu poate ajunge la eveniment.
În cele 6 luni de când sunt aici pot spune ca am învățat, si încă învăț, multe lucruri despre managementul unui centru cultural și a diferitelor evenimente pe care le avem. De exemplu, crearea și citirea unui plan de lumini, conectarea și testarea sistemului audio și a microfoanelor, ajustarea și focusul reflectoarelor pentru fiecare eveniment în parte și identificarea dar și rezolvarea problemelor care apar din diferite motive. Pe lângă toate acestea am avut ocazia, la sfârșitul anului trecut, de a lucra pentru festivalul de muzică experimentală “NEXT”. Pe lângă partea tehnică am lucrat cu fondatorul festivalului și cu un alt programator pentru a crea un spațiu 3D virtual, un fel de scena online, în care oamenii au putut să asculte și să vadă concertul. Pentru asta a trebuit sa învăț o mică parte din limbajul de programare Java și să repun în practică aptitudinile de modelare 3D învățate în facultate. Aș putea spune că traiul în Bratislava este destul de bun.
Banii pe care îi primim sunt suficienți indiferent de preferințele culinare. Împărțirea unui apartament cu alte persoane este un lucru cu care eram deja obișnuit, si lăsând deoparte micile neînțelegeri care inevitabil apar, totul e bine.
Îmi place să fac voluntariat aici și mă bucur că am ales acest proiect. Vă îndemn și pe voi să încercați voluntariatul internațional.
***
Vlad este voluntar internațional în cadrul proiectului ”Space for Culture 2021” (2021-1-SK02-ESC51-000037660) un proiect finanțat de Uniunea Europeană prin programul Corpul European de Solidaritate și implementat de partenerii noștri A4 – Space for Contemporary Culture.
Dacă și ție îți surâde ideea de a fi voluntar internațional pentru câteva luni sau chiar un an de zile, scrie-ne degrabă la sorin@curbadecultura.ro
Portrat de Voluntar – Thomas (Franța)
Hello everybody, nice to meet you!
I’m Thomas, a new volunteer of Curba de Cultură.
I come from the North of France in a little village near Lille.
I’m 23 year old, I studied at the STAPS university in sports to become a physical education teacher.
However I wanted to take a break this year in my studies to make things more concrete, to feel useful and to help everyone by developing new skills.
And I liked Curba’s project of non-formal education, to share my experience in the education field and animation experience, all to develop new competences here.
I’m looking forward to meeting you to start the project fully. Unfortunately, for the moment the context prevents us from meeting and as all of you I’m patient and I take my precaution. Let’s meet very soon I hope!
Take care of your and your family
Bye, Thomas
Bună tuturor, îmi pare bine să vă cunosc!
Eu sunt Thomas, noul voluntar al Curbei de Cultură.
Vin din Nordul Franței dintr-un mic sat aproape de Lille.
Am 23 de ani, am studiat la Universitatea Sportivă STAPS pentru a deveni profesor de educație fizică.
Însă anul acesta am vrut să iau o pauză de la studiile mele pentru a face lucrurile mai concrete, pentru a mă simți util și pentru a ajuta pe toată lumea dezvoltându-mi noi abilități.
Mi-a plăcut proiectul de educație non-formală al Curbei, pentru a-mi împărtăși experiența în domeniul educației și animației, toate pentru a-mi dezvolta noi competențe aici.
Aștept cu nerăbdare să vă întâlnesc pentru a începe proiectul pe deplin. Din păcate, ceea ce se petrece în momentul de față ne împiedică să ne întâlnim și voi fi răbdător și precaut ca voi toți, de altfel.
Sper să ne vedem curând!
Aveți grijă de voi și de familia voastră.
Cu bine, Thomas
A week of holidays! – O săptămână de vacanță!
The day when you are in the middle of your project comes and you want to take some holidays. Yes, you want to take it, because you are in a country that you like, and you want to discover more. I am quite lucky, to organize the trip I had the help of Cosmin the president of Curba, who made a travel map for me with all the interesting things that I could see. So I went on an adventure with my boyfriend Renan, who came to visit me.
In the first day we left Izvoarele towards Sibiu. We passed by Brasov but without stopping. When we arrived in Sibiu we made a little visit of the city and enjoyed the sun there. For the night we found the “Ananas camping” wich I recommend you if you want to camp near Sibiu. It’s a little place full of nature, near the mountains, and far from all the tourists. Little cute familial camping, and also quite cheap.
Ziua în care ești la mijlocul proiectului vine și parcă îți dorești o vacanță. Da, deoarece îți place țara în care ești și vrei să descoperi mai mult. Am fost norocoasă, pentru că am avut parte de ajutorul lui Cosmin, președintele CdC, în organizarea excursiei. El mi-a făcut un traseu cu locuri interesante de vizitat. Astfel am plecat într-o aventură cu iubitul meu Renan, care a venit să mă vadă.
În prima zi am plecat din Izvoarele spre Sibiu. Am trecut de Brașov fără să oprim. Când am ajuns în Sibiu, am vizit orașul și ne-am bucurat de soare. Peste noapte am găsit “Ananas Camping”, un loc pe care vi-l recomand dacă doriți să campați în apropierea Sibiului. E un loc în plină natură, în apropierea munților și departe de turiști, potrivit pentru familii și destul de ieftin.
The second day, we went to visit Hunedoara Castle, who is really huge, and also beautiful. As a student its really cheap to visit the castle. You will spend good time there 😉 . It’s a pity that castles is so close to the city that the landscape around is not that great. After Hunedoara, we’ seen Densuș church which is the oldest church in Romania. It’s really cool and beautiful. In the end we wanted to check the National Park of Cheile Nerei, but we got lost and we didn’t find what we wanted, and tired at the end of the day we went to Moldova Noua.
În cea de-a doua zi, am mers să vizităm Castelul Hunedoara, care este imens și foarte frumos. Ca și student e chiar ieftin să vizitez castelul și vei petrece un timp minunat acolo. E păcat că acest castel e foarte aproape de oraș și asta face ca peisajul dimprejur să nu fie atât de minunat. După Huneadoara am vizitat biserica in Densuș, care e cea mai veche biserică din România. E chiar un loc cool. La final am dorit să vedem Parcul național Cheile Nerei, dar ne-am rătăcit cumva și obosiți cum eram ne-am îndreptat spre Moldova Nouă.
After a night in a “pensiune” we took the road to Targu Jiu following Danube. It was just AMAZING! So we had to make a little boat trip on Danube. Later, in Targu Jiu we did not have a place to sleep. We were searching for a camping site (the hostel is too expensive for us). We went to a park and asked a policeman if he could help us. Firstly he suggested us to camp in a park, but moments later he told us “it is a bad idea because it will rain”, so he called Adi, a friend. Then Adi came and told us that we are welcomed in his house. We arrived and we’ve been welcomed by Dana, his wife and Sebi and Cristi (their two little boys).
We spent an AMAZING evening, full of awesome homemade cherry liqueur, palinca and delicious meals. We also learned a lot about Romanian homemade stuff! Thank you for that! And for the salt mines you took us to visit!
For the way back we took Transfăgărășan direction. Everybody needs to go there it’s AMAAAAAZING!!! And this is how we ended our holidays. Romania is a beautiful country full of amazing helpful people, you really should come here 😉
După o noapte într-o pensiune am luat-o spre Târgu Jiu, urmând Dunărea. A fost atât de minunat căci a trebuit să facem un mic tur cu barca pe Dunăre. Mai târziu în Târgu Jiu nu aveam loc de cazare. Am căut un loc pentru camping (hosteluruile sunt prea scumpe pentru noi) și ne-am îndreptat spre parc un de am cerut ajutorul unui polițist. Întâi ne-a sugerat să campăm în parc, dar câteva momente mai târziu ne-a zis că nu e o idee prea bună căci va ploua. Prin urmare l-a contactat pe Adi, un prieten de-al său. Apoi Adi a venit și ne-a spus că suntem bineveți la el acasă. Am sosit și am fost întâmpinați de Dana, soția sa și de Sebi și Cristi (cei doi fii ai lor). 
Am petrecut o seară minunată cu vișinată, palincă și o mâncare delicioasă. De asemenea am și învățat multe despre produsele tradiționale românești. Mulțumim pentru asta! Și pentru salina pe care ne-ați dus să o vizităm.
La întoarcere am trecut pe Transfăgărășan. Toți ar trebui să vadă acest drum, e UIMITOR! Și astfel ne-am încheiat vacanța. România e o țară frumoasă, plină de oameni săritori, vă îndemnă să o vizitați. 
Margot se află în România pentru 5 luni în cadrul proiectului Intercult’rural (ref nr 2015-3-FR02-KA105-010806) co-finanțat de Comisia Europeană prin programul Erasmus+ și implementant în România de Asociația Curba de Cultură.
“Trucks, dogs and a bear” or “Me and Romania”
Hi there!
You have already heard about me, I am the one from Czech Republic, the red head one. I am also the one who was a bit surprised, in the best way, by her new live in Romania. We were told we are going to live in a typical rural house. OK. I was prepared for dry toilets somewhere in the end of our yard, mice everywhere, hot water only from stove… sharing my room with all the other volunteers.
Nope. First of all, we have two bathroom inside the house, both. Well… almost inside. So far I have my own room just and only for myself. So far I have discovered the advantage of kitchen placed in yard – you eat when you need to, not when(ever) you have a sweet tooth. And so far I discovered how amazing Romanians are. Not sure when your bus leaves? No problem, somebody stops and takes you even if you are not hitchhiking, just stay in the bus stop and wait for a minute or two. (Well, we already know it does not work if you are French with dreadlocks or dark Italian. But it works if you are a nice person, especially girl. Sorry, boys.)
My first weeks were about discovering local… everything and everyone. I have been introduced to our adopted dog Fifty Shades, chickens, local volunteers (sweet young people with heads full of ideas, jokes and notions), to my/our activities, and, of course, to „my“ organization. Yeap, all of it in the same time. During the week we make interesting and entertaining lessons such as music, languages or handicraft, we play games with local kids, and show a movie. During weekends our programme is up to us, which means I am walking around the neighborhood.
Last time I wanted to see the nearest mountain, Moşa (1420). It took me 5 hours to get there, half the trip was just climbing through a forest, but it was worth it. I love crazy hiking with no road, so I would enjoy it anyway. I took some pictures and a snack on the peak, then it was time to come back. And I did a bad, bad choice to follow local „tourist mark“. I ended up in… nowhere, far, far away from home with only two hours of light left. I had to decide and to do it quickly. Fine, lets go across the forest, my GPS tells me the direction and I do not need to be afraid of bears, our boss claims they live only among the big mountains.
Well, it turned out he was wrong. We were staring at each other, two living statues on an animal path between bushes, one of them furry and four-footed, the other one human. I had to laugh when the bear ran away so, so fast, that it made me wander if he survived the speed. Next time I am more careful about my decision, 40 kilometers is quite a lot for one hike. Next time I am riding the bear!
See you soon in my next report! 😉
Anna
volunteer from Czechia
Anna se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Comisia Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură.
My EVS – The Arrival
I arrived in Romania more than a week ago happy to begin this new chapter of my life!
My last week in Italy was intense, in a mixture of excitement, adrenaline and a little bit of anxiety. In a short time I’ve organized everything… or almost, usually I forget something at the end and I will always realize it too late… Traveler life! I greeted, Saturday, some friends, eating in a Indian restaurant and after drinking one corona extra with salt and lemon, talking about soul searching and life. Sunday night, during preparing the last things, I said goodbye to my oldest and dearest friends with a coconut and cocoa cake and my tasty laddu. In the end: saying goodbye to your animals brothers is more difficult, it is as if you leave a part of your soul there with them, especially with Clarky… my dog. I traveled more but I have never accustomed to this.
Monday morning!
Ready, with my Japa Mala at neck, airplane ticket in my hand and a big smile on my face I left Italy with humble hopes to learn the best and grow up in this country that I will call soon “Home”, again on trip, destination Romania, ready to make my soul free! I arrived in Bucharest airport, Sorin was waiting for me, and with him a ginger girl, Anna. At first I’ve thought that she was part of the staff of Curba de Cultura, but no, Anna is a Czech volunteer, we share the same project, and for she I’ve tried immediately affection; her sincerity and kindness are two characteristics that is impossible to not see. Immediately I felt happy to share with her this chapter of my life, which just started! Along the road to Izvoarele I watched the landscape and I have felt already home, happy about this extraordinary start. At home the rest of the international volunteers family was waiting, Margot and Maël, with a simple and delicious dinner and the best and warm “Welcome”!
Here I am, at the end of this short story of my arrival, my first week was really beautiful, I felt happy meeting new people with whom I shared something strong and authentic, with whom I shared the house and the room, with whom I will spend time in the association, also meeting youngsters and kids in the village, local people who respond to my greeting with a smile, because I think that one of the most important things of an EVS project are people and the relationship with them to feel more and more part of the world and widening our horizons!
See you next time,
yours, Alessio!
Alessio se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-Ro01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură.
Potret de voluntar – Anna (Cehia)
I have been working with Erasmus students for several years, the activities I have done or seen had led me to realize how important it is to “study” other countries’ – language, habits, mentality… During my studies I also noticed how important it is to lead other young people, especially those with disadvantage background, to study not just languages, but other cultures and habits, too. It helps with self-development as well as community development.
But all the opportunities I could take gave me no more than nice memories and just a hint of real experience. In my region are many people, younger or older, who would deserve better (better opportunities, activities etc.) and I would like to offer it. This is the reason why I am highly interested in abroad volunteering. I would like to enhance my communicative and language skills, learn other country´s language and system of work with youngsters (and volunteers). Moreover I would like to offer you my enthusiasm, openness and diligence.
Am lucrat pentru câțiva ani cu studenți Erasmus, iar activitățile pe care le-am făcut, m-au făcut să realizez cât de important este să “studiezi” limba, obiceiurile, metalitatea altor țări. De-a lungul studiilor mele am observat cât de important este să ghidezi tinerii, în special pe cei provenind din medii defavorizate, să studieze nu doar alte limbi dar și ale culturi și obiceiuri. Acest lucru contribuie la dezvoltarea personală dar și la cea a comunității.
Dar toate aceste activități nu mi-au oferit decât amintiri frumoase și doar gustul unei experiențe reale. În regiunea mea există mulți oameni, tineri și bătrâni, care ar merita mai mult (șanse mai bune, activități mai bune etc) și mi-ar plăcea să le ofer asta. Acesta este motivul pentru care sunt atât de interesată de voluntariatul internațional. De asemenea mi-ar place să îmi îmbunătățesc abilitățile lingvistice și de comunicare, să învăț o altă limbă și un sistem de lucru cu tinerii (și voluntarii). În plus vreau să ofer entuziasmul, deschiderea și să îmi dau toată silința.
Anna se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-Ro01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură.
Portret de voluntar – Alessio (Italia)
I consider myself a friendly guy, I am very open-minded and living with a disability since childhood and this has given me the strength of will, determination and a bit of stubbornness, so if I get a target, I must get it. Beside this I like to joke, I try to see life with optimism and I believe in values like love, friendship and respect.
I believe that the EVS projects are a great opportunity. I am participating in this one hosted by Curba de Cultură because I want to broaden my horizons, to learn about a new culture and also because I firmly believe that an experience like this is a learning experience for personal growth, a step forward to feel citizen of the World.
Personally I am fascinated by the idea of working with young people because they are often the ones who need a person to talk or with whom to meet. So from this experience I expect to increase my cultural and personal baggage, to live and to confront new educational experiences with other volunteers with different backgrounds than mine. I think this will not be a common experience but I will take the best from it.
Mă consider un tip prietenos, deschis la minte și deși am o ușoară dizabilitate încă din copilărie asta mi-a dat putere, determinare și un pic de încăpățânare, prin urmare dacă am o țintă, trebuie să ajung la ea. Pe lângă asta îmi place să glumesc, să văd viața într-o notă optimistă și cred în valori precum iubire, prietenie și respect.
Consider că proiectele EVS sunt oportunități minunate. Particip în acesta, găzduit de Curba de Cultură deoarece vreau să îmi lărgesc orizonturile, să descopăr o nouă cultură și cred cu tărie că o experiență ca asta este o experiență de învățare, de dezvoltare personală, un pas în față în a deveni un cetățean al Lumii.
Personal sunt fascinat de ideea de a lucra cu tineri, deoarece adesea ei sunt cei care au nevoie de cineva cu care să vorbească ori cu cine să se întâlnească. Din acest stagiu mă aștept să să îmi cresc bagajul cultural și personal, să trăiesc și să experiementez o nouă experiență educațională împreună cu voluntari provenind din alte medii decât al meu. Aceasta nu va fi o experiență obișnuită, dar voi lua ce e mai bun din ea.
Alessio se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-Ro01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură.
Evenimente muzicale interculturale
În cadrul proiectului Intercult’rural cei doi voluntari francezi, Margot și Mael, găzduiți de Curba de Cultură au organizat două evenimente cu tematică muzicală. Primul a fost pe data de 30 iunie la Școala Gimnazială Traian Săvulescu în Izvoarele, iar cel de-al doilea pe 25 iulie la Școala Gimnazială Homorâciu. Dar mai multe detalii vă dă Margot în testimonialul ei.
In the Intercult’rural project the two French volunteers hosted by Curba de Cultura organised two musical events. The first one was on 30th June in Școala Gimnazială Traian Săvulescu in Izvoarele and the second one on 25th July at Școala Gimnazială Homorâciu. But more details you can find from Margot’s testimonials.
I organized my first event in the 30 June. It was a musical event with percussion, piano and voice workshops and a handicraft workshop. We organized preparation meetings but it was really hard at the beginning to keep the people attentive during all the meetings. All the local volunteers helped me, it was a group work. The problem was the promotion which was not done properly and lead to a poor attendance. This was a lesson learnt and for next time we know what to do better. We learnt how to work together and how to assign tasks so in a way it was still a success.
Am organizat primul eveniment pe 30 iunie. Evenimentul a cuprins ateliere de percuție, piano și voce precum și un atelier de lucru manual. Am organizat întâlniri preparatorii, dar mi-a fost greu la început să mențin atenția trează a celor ce participau. Toți voluntarii locali m-au ajutat, a fost muncă în echipă. Problema a fost însă partea de promovare, care nu a fost făcută adecvat ceea ce a dus la o slabă prezență la eveniment. A fost o lecție învățată, iar data viitoare, știm ce trebuie îmbunătățit. Am învățat însă cum să lucrăm în echipă și cum să împărțim sarcinile, așadar din punctul ăsta de vedere a fost un succes.
For the 25th July I organized a second musical event. I wanted to do better than the first one, so with the help of the local volunteers, we did it. We worked more on promotion, we did posters, and Mael with some helpful guys and girls walked on the streets of the village, made noise with djembe and told to people what is going on and when it will happen. The event itself went in a better way. This time we had percussion, piano and guitar workshops and handicraft from recycled materials workshop. We had lots of children coming and even some adults passed by to see the event. Everyone had lots of fun and I think they were very happy. In the end I was really happy to see smiles on everyone’s faces.
Pentru data de 25 iulie am organizat cel de-al doilea eveniment. Mi-am dorit să iasă mai bine și cu ajutorul voluntarilor locali a ieșit. Am muncit mai mult la partea de promovare, am făcut afișe, iar Mael împreună cu câțiva băieți și fete am colindat ulițele satului, au bătut în tobe, au făcut zgomot și au spus oamenilor ce și când urmează să se întâmple. Întregul eveniment a mers mai bine. de această dată am avut atelier de percuție, pian și chitară și lucru manual din materiale reciclate. Mulți copii au participat și chiar adulți au trecut pe acolo pentru a vedea ce se întâmplă. Toți s-au distrat și cred că erau fericiți. La final m-am bucurat să văd zâmbete pe fețele tuturor.
Margot, volunteer from France.
Margot se află în România pentru 5 luni în cadrul proiectului Intercult’rural (ref nr 2015-3-FR02-KA105-010806) co-finanțat de Uniunea Europeană prin programul Erasmus+ și implementant în România de Asociația Curba de Cultură.