My favorite mentor! – Mentorul meu favorit!
The European Volunteer Service isn’t only about the project, the house, the other volunteers, the coordinators, the association… it’s also about the mentor. Who? What? When? Where? I will explain you a bit.
The mentor is an outside person of the association who takes care of the integration in your new environment and community, the evolution in your project, but in general he/she is the personal support during the EVS. You can meet as many time as you want and need during the project, in the association or another place that you decide together. But this is a short description, because in fact, he/she does more than we expect in terms of personal development and profesional evolution.
Serviciul European de Voluntariat nu este doar despre proiect, casă, alți voluntari, coordonator, asociație… este și despre mentor. Cine? Ce? Când? Unde? Vă voi explica puțin.
Mentorul este o persoană din afara organizației care este responsabilă pentru integrarea voluntarului în noul mediu și noua comunitate, pentru evoluția proiectului, dar in general el/ea reprezintă suportpe plan personal de-a lungul SEV. Poți să te întâlnești cu mentorul de câte ori dorești, la sediul asociației sau în alt loc pe care îl decideți împreună. Dar asta e doar o descriere scurtă, defapt el/ea face mai mult decât ne-am așteptat atât pentru evoluția pe plan personal cât și profesional.
Now, I will explain more about my super mentor! Her name is Elena but everybody calls her Tromppy (the reason will stay secret 😉 ).
I remember exactly our first meeting. I arrived on 10th of April in Romania and the day after I met her in Brașov. This day was tiring for many reasons, but it was the beginning of a wonderful adventure for me. With Sorin, we left Curba de Cultură to reach Brașov, a beautiful town 2 hours away from Izvoarele, passing through the mountains and beautiful landscapes. Then, I met Tromppy and after a welcoming hug, we went to drink a coffee in one of the student’s favorite bar in the town. And we talked, talked and talked with my poor English, searching my words and sentences, to get to know each other. Then, we came back late, and I was trying to don’t fall asleep during the 2 hours back by car. I will not forget this second day in Romania.
Acum vă voi spune mai multe despre super-mentorul meu! Numele ei este Elena, dar toți o strigă Tromppy (motivul va rămâne secret 😉 )
Îmi amintesc cu exactitate prima noastră întâlnire. Am sosit pe 10 aprilie în România și în ziua următoare am întâlnit-o în Brașov. Ziua a fost una obositoare din mai multe motive, dar a fost începutul unei aventuri frumoase pentru mine. Împreună cu Sorin am plecat de la Curba de Cultură spre Brașov, un oraș frumos la două ore distanță de Izvoarele, trecând prin munți și peisaje superbe. Apoi am întâlnit-o pe Tromppy și după o îmbrățișare de bun venit, am mers să bem o cafea într-unul din barurile studențești din oraș. Și am vorbit, vorbit și vorbit din nou cu engleza mea săracă, căutându-mi constant cuvintele și propozițiile, pentru a ne cunoaște mai bine. Apoi, târziu ne-am întors și pe drum m-am străduit să nu adorm în cele două ore de drum cu mașina. Nu voi uita această a doua zi în România.
After this first meeting, we met one or two times per month, in the office or in Brașov. Each time, it was about new adventures, feelings, stories that we shared together, during one, two or three hours sometimes. Because, the mentoring isn’t only about myself, it’s a sharing about personal experiences together. And with Tromppy, we have to force ourselves to stop talking at some point, to let time for my housemates. Since June I’m not the only volunteer anymore!
We have a really good feeling, she is my guide and my personal support, and thanks to her I discovered some part of myself that I didn’t know before. But it’s not only a story of talking, it’s also a story of discoveries. We organised some meetings in Brașov to visit the town and the areas. We were fascinated by the beautiful view of the town and landscapes around, when we hiked mount ” Tampa”. And recently, we visited the center of Brasov, the “Black and White Towers”, from where we discovered another view. In general, when it’s possible, we enjoy to be outside, walking in the park of Schiulești, or somewhere else, our interest for the nature being common.
In brief, having a mentor like mine is A-MA-ZING! And I’m very glad that I met her during this volunteering, to talk, to laugh, to hug, to discover… Even though my lovely housemates Isabella, Alba, Gabriel and Roman, complain because of the time I spend with her for the mentoring. It does not matter, I enjoy each minute :)!
Dear volunteers, I hope you will meet a mentor who helps you to see further than you expect!
După această primă întâlnire, ne-am văzut o dată sau de două ori pe lună, la birou ori în Brașov. Fiecare dintre aceste întâlniri a fost despre noi aventuri, sentimente, povești pe care le-am împărtășit de-a lung a una, două sau chiar trei ore câteodată. Deoarece mentoratul nu este doar despre mine este și despre împărtășirea experiențelor personale. Iar cu Tromppy trebuie să ne forțăm să ne oprim la un moment dat, să lăsăm timp și pentru colegii mei. Începând din iunie nu mai sunt singurul voluntar!
Ne simțim bine împreună, este ghidul și suportul meu personal și mulțumită ei am descoperit o parte din mine pe care nu o știam înainte. Dar nu este doar o poveste despre vorbit ci și despre descoperiri. Unele dintre întâlniri le-am organizat în Brașov pentru a vizita orașul și zona. Am fost fascinați de aspectul orașului și de peisajul dimprejur câmd am urcat pe Tâmpa. Recent am vizitat centrul Brașovului, Turnul Alb și Turnul Negru de unde am descoperit o nouă perspectivă. În general, când e posibil ne bucurăm de timpul petrecut afară, ne plimbăm prin parcul din Schiulești sau altundeva, interesul nostru pentru natură fiind comun.
Pe scurt să am un mentor ca ea este UI-MI-TOR! Și sunt foarte fericită că am întâlnit-o în timpul acestui stagiu de voluntariat pentru că am cu cine vorbi, râde, îmbrățișa și descoperi… Chiar dacă colegii mei dragi Isabella, Alba, Gabriel și Roman se plâng că petrec prea mult timp în ședințele de mentorat. Nu are importanță, mă bucur de fiecare minut :)!
Dragi voluntari, sper că veți avea și voi un mentor care să vă ajute să vedeți mai departe decât vă așteptați!
Estelle este în România pentru o perioadă de nouă luni, din aprilie până în decembrie 2017, în cadrul proiectului EVS20: Let’s Move and Change [2016-3-FR02-KA105-012345] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Hugs and flowers (about teaching in Romania) – Flori și îmbrățișări (despre predat în România)
Every Wednesday, a little before two, I pack my bag with flashcards, pens, games and flipcharts. I take a short walk from Curba to the Cultural Center in Izvoarele, I move a few chairs and tables around, set my things up, and I take a minute to remind myself of my plan for the day.
When two strikes, I start to see small (and not so small) figures wrapped in layers of warm clothes running from the school to their English lesson. They all gather around me in the hall and try really hard not to speak Romanian when they want to say hi and see how I’m doing. Anyway, they look much less confused when I speak English than I do when I hear Romanian! We then spend an hour learning English together with games and activities that are meant to help the participants improve their speaking and comprehension skills.
I’m always impressed by how much effort and consideration they put in during the time we spend together. So, no matter how badly my day may have been going before, when I leave the lesson, I’m always in the best of moods. Whether I get flowers, positive feedback or just lots of hugs, these little marks of gratitude make me so happy to be a teacher in Romania!
În fiecare miercuri, puțin înainte de ora două îmi iau cartonașele, creioanele, jocurile și foile de flipchart. Fac o scurtă plimbare de la Curba de Cultură la Biblioteca Izvoarele, găzduită de Centrul Cultural, mut câteva scaune și mese, îmi aranjez lucrurile și apoi îmi recapitulez mental planul zilei.
Când se face două încep să văd mici (și nu chiar așa mici) figuri îmbrăcate în straturi calduroase fugind de la școală la lecția de engleză. Toți se adună împrejurul meu în încăpere și încearcă din răsputeri să nu vorbească română când vor să mă salute și să mă întebe ce mai fac. Oricum ei sunt mult mai puțin confuzi când vorbesc engleză decât sunt eu când aud vorbindu-se română! Apoi petrecem o oră învățând engleză împreună prin jocuri și activități al căror rol este să ajute participanții să îți îmbunătășească abilitățile de vorbire și înțelegere ale limbii engleze.
Sunt totdeauna impresionată de efortul și atenția pe care ei o depun în timpul pe care îl petrecem împreună. Nu prea contează cât de prost mi-a mers în ziua respectivă, când am lecție cu ei am cea mai bună dispoziție. Fie că primesc flori, feedback pozitiv ori o mulțime de îmbrățișări, aceste mici semne de recunoștință mă fac foarte fericită să fiu profesor în România!
Héloïse este în România pentru o perioadă de nouă luni, din septembrie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului EVS20: Let’s Move and Change [2016-3-FR02-KA105-012345] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Mâncare, mâncare și mai multă mâncare! – Food, food and more food!
Mâncarea aici e minunată! Cumva, reușesc să mânânc continuu de când am venit în România. Desigur, am luat în greutate, dar merită. Locuitorii comunei Izvoarele, în mod special tănticile pe care le-am vizitat, sunt generoase și ne invită constant pe noi voluntarii SEV la masă ori să încercăm câte o rețetă mai specială. Din când în când am mers la Clubul Seniorilor, iar acolo ori de câte ori este o zi de naștere a vreunui membru, fac petrecere și asta înseamnă că va fi mâncare.
Câteodată mă simt ca un musafir, dar alte dăți mă simt ca o nepoată străină ori ca o tanti mai tânără! De când sunt aici am încercat multe feluri de mâncăruri, dar favoritele mele sunt sarmale cu mămăliguță și zacusca.
The food here is great! Somehow, I am managing to eat all the time since I came to Romania. Obviously, I gained some weight, but it is totally worth it. The inhabitants of Izvoarele, especially our “tantis”, are generous and they keep inviting us, the EVSs, to eat with them in their homes and to try their recipes. Also, from time to time, I attend the Clubul Seniorilor (Seniors Club), so whenever there is a birthday of one of the members, they celebrate a party, and that means that there will be plenty of food.
Sometimes I feel like “musafir” (guest), but other times I feel like I am their foreign granddaughter or that even I am a younger “tanti”! Since I came here, I tried a lot of food, but my favorites are sarmale cu mamaliguța and zacuscă.
Sarmalele sunt făcute din carne de porc, ceapă, orez, varză, supă și condimente (și arată ca niște pachețele de primăvară); și sunt acompaniate de mămăligă, care e făcută din făină. Ador gustul acestei mâncări și odată am reușit să mânânc 7 sarmale odată.
The sarmale cu mamaliguța is made of pork meat, onions, rice, cabbage, broth and spices (and it looks like a spring roll); and accompanied with mamaliga, that is made out of corn. I really love the taste of this dish, and once I even managed to eat 7 sarmale rolls.
Cealaltă mâncare este zacuscă. Sunt numeroase feluri de a o face, dar favorita mea este cu vinete. Ingredientele principale sunt vinetele, ceapa, roșii, morcovi, ardei roșii și condimente. E foarte ușor să mănânci zacuscă zilnic, doar întinde-o pe pâine și mănâncă-o.
The other traditional dish is the zacuscă. There are several ways of making it, but my favorite is the one made of eggplants. The main ingredients are eggplants, onions, tomatoes, carrots, red peppers, and spices. It is really easy to eat zacuscă all day, just spread it on bread and eat it!
Alba este în România pentru o perioadă de 12 luni, din iunie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului Izvoarele Unveiled [2016-3-RO01-KA105-035584] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
How to lose a cow (in three easy steps) – Cum să pierzi o vacă (în trei pași simpli)
Step #1: Milk the cow
It’s 8 in the morning in Izvoarele. Kristina, Zenaida (our favourite Romanian anthropology student) and I are on our way to tanti Păpuşa’s house. The “tantis” are local aunties that we have been visiting in order to learn about traditional activities in the village for our project Izvoarele Unveiled. This particular tanti is a skilled carpet-maker and also the owner of a cow. Kristina is very excited about meeting the cow today.
Tanti Păpuşa lets us wear her cow-milking uniform – a big apron and crocs – but in spite of being fully equipped we are still pretty bad at it. The cow is not used to being touched by us and is probably a little nervous, says Păpuşa.
Step #2: Lose the cow
Next step is taking the cow to the pasture. Once we get there, however, the field is empty. Weird. The cow seems upset and so is Kristina, who is now her best friend. Meanwhile, up the road comes a herd of goats. While Păpuşa asks the goat-boy to call his colleague the cow-boy to ask why he is not in the usual place, his dogs start barking after the cow and scare her away. Huh-oh. Luckily, the cow doesn’t go too far and we are pretty confident we will catch her in no time. After all, it’s not like cows are fast runners or anything like that, right?
WRONG.
Step #3: Keep calm and trust your tanti
The cow is too fast and too smart for us to catch her. We start despairing a little, especially as the locals have been talking about a bear in the forest nearby. But tanti Păpuşa is dealing with the situation like a boss, keeping a stoic attitude and looking for a trail in the grass. We have no idea where we are going but the tanti seems to know what she’s doing and we trust her. Eventually, we meet the cow on a road where we’ve never been before. She recognizes her mistress and lets her lead the way to the pasture. Disaster averted! Finally we can relax and wait for our cart ride home.
Pasul #1: Mulsul vacii
E 8 dimineața în Izvoarele. Kristina, Zenaida (studentul nostru favorit român la antropologie) și eu suntem pe drum spre casa lu’ tanti Păpușa. Aceste tanti sunt localnice pe care le-am vizitat pentru a descoperi mai multe despre activitățile tradiționale ale satului pentru proiectul nostru Izvoarele Unveiled. Această tanti este foarte pricepută la țesutul covoarelor și mai are și o vacă. Kristina este super încântată să întâlnească vaca, azi.
Tanti Păpușa ne lasă să purtăm uniforma ei de muls vaca – un capot mare și crocși – însă chiar dacă suntem echipați tot nu ne pricepem. Vaca nu e obișnuită să fie atinsă de noi și este probabil agitată, zice Păpușa.
Pasul #2 Pierdutul vacii
Pasul următor este dusul vacii la pășune. Odată ajunși acolo, câmpul e gol. Ciudat. Vaca pare supărată, la fel și Kristina care a devenit acum prietena ei cea mai bună. Între timp, pe drum vine o turmă de capre. În timp ce Păpușa îi cere căprarului să îl cheme pe colegul său văcar care nu e la locul obișnuit, câinii căprarului încep să latre la vacă și să o sperie. Huh-oh. Din fericire vaca nu fuge prea departe și suntem siguri că o ajungem imediat. Până la urmă vacile nu sunt cele mai bune alergătoare, nu?
GREȘIT.
Pasul #3: Păstrează-ți calmul și ai încredere în tanti
Vaca e prea rapidă și prea deșteaptă pentru noi să o mai putem prinde. Începem să disperăm puțin, mai ales știind că localnicii vorbeau despre un urs în pădurea din apropiere. Dar tanti Păpușa e stăpână pe situație, păstrează o atitudine stoică și începe să caute urmele prin iarbă. Nu avem nici cea mai vagă idee unde mergem dar tanti pare să știe ce face așa că ne încredem în ea. În cele din urmă găsim vaca pe un drum pe care nu mai fusesem înainte. Își recunoaște stăpâna și se lasă condusă la pășune. Dezastru evitat! În sfârșit ne putem relaxa și aștepta căruța să ne întoarcem acasă.
Isabella este în România pentru o perioadă de 12 luni, din iunie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului Izvoarele Unveiled [2016-3-RO01-KA105-035584] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Cumunicat de presă – Eveniment intercultural cu voluntarii SEV și rezultate preliminarii ale proiectului Izvoarele Unveiled
Comunicat de presă
28 Octombrie 2017
Sâmbătă pe 28 octombrie ne-am adunat la Centrul Cultural pentru a împărtăși cu locuitorii comunei primele rezultate ale muncii voluntarilor în proiectul Izvoarele Unveiled. Pe lângă asta cei mai noi dintre voluntarii găzduiți de Curba de Cultură și-au prezentat țările din care provin și ne-au delectat cu gustări specifice țărilor aferente făcute chiar de ei.
Cea de-a doua seară interculturală din acest an a adunat 8 voluntari SEV, 11 voluntari locali și peste patruzeci de spectatori de toate vârstele. Evenimentul și-a dorit să împărtășească cu oamenii din comuna Izvoarele, care au fost deschiși și au ajutat voluntarii în cercetarea lor despre aceasta, rezultatele de până în momentul respectiv. A fost creată și împărtășită și Harta Izvoarele Unveiled – creată de Alba și Isabella și actualizată cu ajutorul lui Roman și a lui Gabriel.
O altă latură a evenimentului a fost cea interculturală, unde noii voluntari SEV ai Curbei au prezentat prin diverse moduri inventive țările și culturile lor, gătind chiar mâncăruri tradiționale locale.
(vizualizați mai multe aici).
My favorite place – Locul meu preferat
During the 2 months I visited many places but especially Brașov it was a nice place, I visited it with other EVS volunteers and our mentor Tromppy. Also we visited city Ploiești. The city is located 56 km north of Bucharest, there are many cultural and architectural monuments and you can see the Clock Museum or Oil Museum and also Art museum of Ploiești. Typical for the city are its communist buildings and also why we always visit this city is for the big shopping center. Also during On-Arrival Training I visited Bucharest, which has an amazing atmosphere and there is a lot of sightseeing.
But I spend most of my time in the village of Izvoarele, which has the amazing atmosphere because of the people who live there. On the streets, you can see a lot of cats, dogs, cows and especially horses with a trailers. Most horses pull hay or wood from the forest. Sometimes it’s crazy on the way home when we’re on the road and the cows are blocking us.
It’s hard to write what the best of all I’ve ever visited in Romania because I can say that Romania is really a beautiful country.
Locul meu preferat.
În cele două luni petrecute aici am vizitat multe locuri, dar Brașov e un loc minunat, pe care l-am vizitat împreună cu ceilalți voluntari și cu Tromppy, mentorul nostru. De asemenea am vizitat Ploiești, oraș situat la 56 de kilometri nord de București, care găzduiește monumente culturale și arhitecturale precum Muzeul Ceasului, muzeul Petrolului sau muzeul de artă al Ploieștiului. Tipic pentru oraș este arhitectura comunistă, dar un alt motiv pentru care îl vizităm adesea este centrul comercial. Pe lângă aceste orașe am vizitat și Bucureștiul în timpul trainingului de la sosire, oraș cu o atmosferă minunată și cu multe de văzut.
Cea mai mare parte a timpului mi-o petrec la Izvoarele care are o atmosferă minunată datorită oamenilor care locuiesc acolo. Pe ulițe vezi pisici, câini, vaci și căruțe trase de cai. Majoritatea acestor căruțe transportă fân ori lemne din pădure. Iar câteodată când ne întoarcem acasă drumul ne este blocat de câte o cireadă de vaci ce se întoarce de la pășune.
După cum vedeți, e greu să aleg cel mai frumos lucru pe care l-am văzut în România, dar țara în ansamblu este minunată.
But if I should choose, so is village Schiulesti and nature around this place. I love nature and above all mountains. That’s why village Schiulesti. Because when I need to be alone with my thoughts, I disappear from our house, take my own good walking shoes, book, water, biscuits and especially guitar and I try to find the right place to stay. When I find this place, I sit down and look at the beautiful nature and the beautiful view of the whole area of Prahova. Everything is quiet around and I just wonder if its two days or two months since I am in Romania.
I recommend this time for yourself to stop from the chaos of everyday day. Just find time!
Dacă aș fi obligat să aleg, aș alege satul Schiulești și natura ce-l înconjoară. Îmi place natura, munții în mod special. De asta aș alege satul Schiulești. Deoarece atunci când simt nevoia să fiu singur și să îmi ascult gândurile, dispar din casă, îmi iau încălțămintea de plimbare, cartea, apă și biscuiți și chitara și îmi găsesc un loc de stat. Apoi stau, admir peisajele magnifice ale Prahovei. Și cum e liniște așa, mă întreb dacă au trecut două zile, sau două luni de când sunt în România.
Recomand acest timp pentru tine pentru a ne mai opri din când în când din haosul zilnic. Găsiți puțin timp!
Roman este în România pentru o perioadă de 12 luni, din iulie 2017 până în iunie 2018, în cadrul proiectului Izvoarele Unveiled [2016-3-RO01-KA105-035584] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Portret de voluntar – Héloïse (Franța)
Hi! I’m Héloïse, I’m 22 years old and I just arrived in Romania from the North of France. I have a master’s degree in English and I specialized in English literature. So I’m interested in books of course, but also TV series and video games, and more serious subjects like gender equality or animals’ rights. I also love travelling and I’ve always known that I wanted to go abroad when I finish studying, and since I have worked as a volunteer in a school before, I turned to a local organisation, ADICE, to help me find an EVS project.
Buna! Ma numesc Héloïse, am 22 de ani si abia am ajuns in Romaina din Nordul Frantei. Am o diploma de masterat in limba engleza si sunt specializata in literatura engleza. Deci sunt interesata de carti, desigur, dar si de seriale si jocuri video, dar si subiecte mai seriose precum egalitatea intre genuri sau drepturile animalelor. De asemenea iubesc sa calatoresc si mereu am stiut ca vreau sa merg in strainatate dupa ce termin studiile, si de cand am lucrat ca voluntar intr-o scoala, m-am intors la o organizatie locala, ADICE, pentru a ma ajuta sa gasesc un proiect EVS.
When they told me about the project in Curba de Cultura I was very excited because it seems to be a perfect combination of learning new things, discovering a new culture and sharing knowledge and having fun, and it is exactly what I was looking for. So I agreed to the project and now here I am for 9 months!
Cand mi-au spus despre proiect in Curba de Cultura am fost incantata pentru ca parea a fi combinatia perfecta dintre a invata lucruri noi, a descoperi o cultura noua, a impartasi cunostinte si a te distra, iar asta era fix ceea ce cautam. Asa ca am fost de acord cu proiectul si acum sunt aici pentru 9 luni.
I can’t wait to meet everyone I am going to spend time with, the young people coming to Curba and my EVS colleagues in particular!
See you soon!
Abia astept sa cunosc pe toata lumea cu care voi petrece timpul, tinerii care vin la Curba si colegii mei EVS in particular.
Ne vedem în curand!
________________________________________________________________________________
Héloïse este în România pentru o perioadă de nouă luni, din septembrie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului EVS20: Let’s Move and Change [2016-3-FR02-KA105-012345] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Romania in pictures – România în imagini
Hi everybody ! I present my housemates, from Spain, Italy, Czech republic and Argentina, with who I share my daily life. I’m the 4th person, the small blond girl, from France ! I took a lot of pictures during these last 5 months and I would like to share with you some of them that I like and represent my new life in Romania. Let’s see ! 😉
Salutare tuturor! Aceștia sunt colegii mei de casă, din Spania, Italia, Cehia și Argentina, cu care îmi împart traiul zilnic. Eu sunt cea de-a patra personă (în fotografie), fata blondă, micuță din Franța. În acest 5 luni de când sunt aici am făzut o mulțime de fotografii și voi împărtăși câteva dintre ele cu voi. Acestea sunt reprezentative pentru viața mea aici. Să vedem 😉
These are the views of my room, every morning, in the volunteers’ house. It’s so peaceful to wake up early and just admire the landscape with the sounds of the birds in background – Schiulești
Asta văd eu pe geamul camerei mele în fiecare dimineață. E atât de liniștitor să te trezești dimineața devreme și să admiri priveliștea cu cântecul păsărelelor în fundal – Schiulești
Her name is Fifty Shades of Grey (choosen by the last volunteers) and it’s our dog. She likes to accompany us in the village and the mountains, but mostly bark in the gate of the house to protect it.
Numele eui este Fifty Shades of Grey (așa au numit-o voluntarii anteriori) și e câinele nostru. Îi place să meargă cu noi prin stat și pe munte, dar cel mai adesea latră la poartă ca să ne protejeze.
For some hours we had another habitant of the house, it’s was so big ! – Schiulești
Pentru câteva ore am avut încă un locatar, și era așa mare! – Schiulești
Another discovery in the garden of the house, we are so lucky to find these delicious raspberries, and others fruits – Schiulești
În grădina casei am descoperit această zmeruă delicioasă, precum și alte fructe – Schiulești
And on the road to go to Curba de Cultura, I have the chance to observe a beautiful landscape, a nice sunset – Between Schiulești and Homorâciu.
Pe drumul spre Curba de Cultură, am avut ocazia să observ un peisaj minunat, apusul. – Între Schiulești și Homorâciu.
Or if you want to pass through the moutains, you can use this kind of bridge. They are stronger than they appear, don’t worry ! Even the herd of goats cross them…
Ori dacă pleci în drumeșie pe munte poți da peste astfel de podețe. Sunt mai rezistente decât par, nu te îngrijora! Am văzut o turmă de capre traversându-l…
And when you arrive in Curba de Cultura, a lot of flowers welcome you, the colors of the happiness of this place – Izvoarele
Apoi când ajungi la Curba de Cultură, un strat de flori te întâmpină, culorile fericirii acestui loc – Izvoarele
A fluffy and sweet cat is waiting for caresses in the library, lying in the sun – Izvoarele
O pisică pufoasă și dulce așteaptă să fie mângâiată în bibliotecă, la soare – Izvoarele
At the end of the day, from the window in the office of Curba de Cultura, we have a nice sunset through the leaves of the tree – Izvoarele
La final de zi pe gemul de la birou, un apus frumos se vede printre frunze – Izvoarele
And now, a bit of travel around…
Acum ne mai învârtim prin prejur…
In one of villages around Izvoarele, the cows enjoy the water during the hot summer. Why not ? – Cernești
În unul din staele comunei Izvoarele vacile se bucură de răcoarea apei într-o zi călduroasă de vară. De ce nu? – Cernești
In the other side of the valley, I feel taller, flying above the mountains – Schiulești
în cealaltă parte a văii mă simt înaltă, parcă zbor deasupra munților – Schiulești
A place where the sun attract you through the leaves, during a hike – Between Schiulești and Slanic
Locul unde soarele te atrage printre frunze, când ieși la plimbare – Între Schiulești și Slănic
During a festival of traditional dance and songs, a cute girl is waiting for the show, with her Romanian traditional clothes – Cheia
În timpul festivalului de dansuri și muzică populară o fetiță frumușică își așteaptă rândul în spectacol, îmbrăcată în costum tradițional – Cheia
Gossip between two old women, it was so funny to catch this moment of whispers.
Bunicuțele stau la o bârfă, acest moment de șușoteli a fost așa amuzant.
Passing by Craiova, I visited the Art Museum and I was charmed by the interior architecture – Craiova
Trecând prin Craiova am vizitat Muzeul de Artă și am fost fermecată de arhitectura interioară – Craiova
A bit further, during my third week in Romania, I discovered this beautiful castle, Peleș Castle, so awesome in the middle of the mountains – Sinaia
Mai demult, în cea de-a treia săptămână a mea în România am descoperit acest frumos castel, Peleș, în mijlocul munților – Sinaia
And because in Romania, there is also the sea, I went in the seaside, just for a week end to have the impression to be in holidays – Vama Veche
Și pentru că România are și ieșire la mare, am mers la mare și am avut impresia că sunt în vacanță – Vama Veche
These pictures and others make me feel happy when I watch them. I’m so lucky to be in this lovely area and country, but mostly in Curba de Cultura, with all the amazing people I met.
Pozele acestea și multe altele mă fac fericită că le-a putut imortaliza. Sunt așa norocoasă să fiu în această zonă și această șară, dar mai ales la Curba de Cultură cu oamenii minunați pe care i-am întâlnit.
Estelle este în România pentru o perioadă de nouă luni, din aprilie până în decembrie 2017, în cadrul proiectului EVS20: Let’s Move and Change [2016-3-FR02-KA105-012345] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Portret de Voluntar – Melanie (Belgia)
Hello! 🙂 My name is Melanie and I’m 18 years old. I am German and Polish, but I live in Belgium, where I have spent nearly all my life. Now, I just finished my school but I didn’t know what I wanted to do – study? But what, how, where? All I knew was that I wanted to go out and see a new place, and most importantly meet new, wonderful people… so when finally I came here in Izovarele to Curba de Cultura, I knew that it was really the best decision to do this EVS. Even though at first I was a bit nervous because it was the first time I’m leaving my family and my home etc. for so long, every single person that I met was so welcoming and simply kind that soon I felt super comfortable in this beautiful place. Now I’m simply exited to live here, explore, get to know you, the locals – your culture, what you love, how you think and see the world – and together with the other volunteers do all kinds of activities where we can also share a bit of ourselves! So well I’m sure we will have plenty of time during these 6 months for all of this, and I’m already really looking foward to it. See you at Curba! Melanie
Bună! Eu sunt Melanie și am 18 ani. Sunt nemțoaică și poloneză, dar trăiesc în Belgia unde mi-am petrecut aproape întreaga viață. Acum, am terminat școala și nu știam ce vreau să fac – să învăț? Dar ce, cum, unde? Tot ce știam e că vreau să ies, să văd locuri noi și cel mai important, oameni minunați… prin urmare când am ajuns în cele din urmă la Curba de Cultură, am știut că a fost cea mai bună decizie să fac acest SEV. Chiar dacă la început eram puțin emoționată pentru că îmi părăseam familia și casa pentru prima dată, pentru o perioadă atât de lungă. Fiecare persoană pe care am întâlnit-o a fost atât primitoare și binevoitoare încât curând m-am simțit super confortabil în acest loc minunat. Acum sunt încântată să trăiesc aici, să explorez și să cunosc localnicii – cultura, ce iubesc, cum gândesc și să văd lumea – și împreună cu alți voluntari să facem activități în care putem împărtăși un pic din noi înșine! Sunt sigură că vom avea timp destul în aceste 6 luni și abia aștept.
Ne vedem la Curbă!
Melanie se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din septembrie 2017 până în Februarie 2018 în cadrul proiectului Behind Borders (ref nr 2017-2-BE05-KA105-002181), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Asociația Curba de Cultură.
First day of school – Prima zi de școală
Blessings, good wishes, bouquets of flowers and festive clothes – the first day of school is a celebration day in Romania. But is it like that all around the world? We asked our EVS volunteers to tell us how do they find the first Romanian school day comparing to their experience from home.
Urări de bine, binecuvântări, buchete de flori și haine festive – prima zi de școală în România e o zi de celebrări. Dar e la fel peste tot în lume? Noi i-am întrebat pe voluntarii noștri SEV cum li se pare prima zi de școală în România în comparație cu țările lor.
It was really interesting to discover this part of the culture that I’ve never seen before. I was impressed of the involvement of the parents during this first day of school. /…/ In France, it’s totally different. We don’t have a ceremony for the start of the school. (Estelle, France)
A fost foarte interesant să descopăr această parte a culturii pe care nu o mai văzusem. Sunt impresionată de implicarea părinților în această zi. /…/În Franța e complet diferit. Nu avem o ceremonie de început de an școlar. (Estelle, France)
In Croatia for the first day of school we go to buy new books and notebooks for new school year, new pencils, erasers, and other things we need. We go with our parents, mostly moms because dads are always working. We are excited as every kid is for their first day of school, dressed well, but not that fancy as Romanians. (Martina, Croatia)
În Croația pentru prima zi de școală mergem să cumpărăm cărți și caiete pentru noul an școlar, creioane, radiere și alte lucruri de care avem nevoie. Mergem cu părinții, de cele mai multe ori cu mamele, căci tații sunt mereu la muncă. Suntem entuziasmați ca orice copil în prima zi de școală, îmbrăcați frumos, dar nu atât de facy precum românii. (Martina, Croatia)
In Spain, they keep trying to separate the educational system from the politics, religion and Security Forces of the State (although they are connected in not a visible way). They will only attend to some educational event if they are invited – and in this case usually there are protests or riots, especially in Universities – or if they are directly related with the course. (Alba, Spain)
În Spania, se încearcă separarea sistemului educațional de politică, religie și de sistemul de securitate internă (chiar dacă ei sunt conectați într-un mod invizibil). Reprezentanții acestor categorii iau parte doar dacă sunt invitați – iar aceste contexte stârnesc de obicei proteste și revolte, în mod special în Universități – ori dacă au legătură directă cu studiile. (Alba, Spain)
We do not have such a big event as here in Romania. /…/ Children usually cry on the first day and spend only an hour in the classroom, then the teacher or the headmaster makes a little fun for the kids with music, dance or some games. (Roman, Czech Republic)
Nu avem un eveniment așa mare ca în România /…/ Copii plâng de obicei în prima zi și petrec doar o oră în sala de clasă, apoi profesorul ori directorul face ceva distractiv pentru copii, muzică, dans și ceva jocuri. (Roman, Czech Republic)
In Argentina /…/ all the students go to their schools, raise the Argentinian flag for the first time in the year, something we do every day during the school year, and then we all sing the Argentinian anthem. /…/ We bring flowers to the teachers at the end of the school year (and if the teacher deserves it). (Gabriel, Argentina).
În Argentina /…/ toți elevii merg la școală, se ridică steagul argentinian pentru prima dată în acel an școlar, lucru care se va face zilnic după aceea și cântăm cu toții imnul argentinian. /…/ Noi aducem flori profesorilor doar la finalul anului școlar (dacă profesorii le merită). (Gabriel, Argentina)
I wasn’t surprised to see the priest, even though in Italy it would also be weird. Italy is a very catholic country but it is more and more multicultural, especially in the cities, and the relationship between church and state is different from Romania. (Isabella, Italy)
Nu am fost surprinsă să văd preotul, chiar dacă acest lucru ar fi ciudat în Italia. Italia este o țară foarte catolică, dar e din ce în ce mai multiculturală, în orașe în mod special, și relația dintre stat și biserică e diferită de cea din România. (Isabella, Italy)
In comparison to the attended ceremonies, the pupils wear their daily clothes and meet their teacher in the classroom. Together with the teacher the classes go to the schoolyard or the school hall, where the ceremony takes place. Besides this, only the parents of the 1st grade kids are invited. Commonly the people sing a song with movements, which is the beginning of the ceremony. (Stefanie, Lichtenstein)
Prin comparație, elevii poartă hainele de fiecare zi și se întâlnesc cu profesorii în clase. Împreună cu profesorul clasele merg în curtea școlii sau în sala de sport unde are loc ceremonia. Pe lângă asta, doar părinții claselor 1 sunt invitați. De obicei se cântă ceva cântece cu mișcări, ca parte a ceremoniei de început. (Stefanie, Lichtenstein)
I noticed was that everybody had flowers or little bags with them to give as presents for their teachers. In my schools the teachers could only dream about something like this! (Melanie, Belgium)
Am observat că toți aveau flori ori plăsuțe cu cadouri pentru a fi dăruite profesorilor. În școala mea profesorii pot doar să viseze la așa ceva! (Melanie, Belgium)
From all those perspectives, we can understand better our own culture and its’ specifics. Things that seem normal to us, some might be incredible, weird, surprising to others. And that is one of the charms of interculturality that our dear EVS are bringing in the life of Izvoarele.
Urmărind aceste perspective ne putem înțelege mai bine cultura și specificitățile ei. Lucruri care par normale pentru noi, pot fi incredibile, ciudate sau surprinzătoare pentru alții. Și acestea este unul dintre farmecele interculturalității pe care dragii noștri voluntari SEV îl aduc comunității din Izvoarele.