“Pa, pa” și “Ahoj”
Departure. The very last day in our house was about practicing Tetris in real life. First time when I tried to fit everything what I wanted to take, my backpack was not big enough. Second time I got even some spare space, although I added some gifts. Hah! I knew online Tetris is useful!
Last minutes. Putting four pieces of huge luggage, four small plus two bags of stuff and three people into one car. Managed. Saying goodbye to Fifty Shades. Managed. She ran away, smart girl, she knows that the last words are the hardest. Last trip on our road. Everything what was somehow important for me received my goodbye, like that „Bye bye, strange cute dog.“ And I was waving. „Bye bye, plenty little holes in the road.“ And I was waving. And I had tears in my eyes.
Very last minutes with Sorin and Kristina in Curba, last hugs and kisses. Bus driver in hurry and here I am, heading to Bucharest – never to be EVS volunteer again, hopefully to see my people and places again in future.
Plecare. Ultima zi la noi în casă a fost dedicat practicării tetrisului în viața reală. Prima dată când am încercat să pun în bagaj tot ce voiam să iau, rucsacul meu nu era suficient de mare. A doua oară am obținut chiar niște spațiu liber cu toate că adăugasem niște cadouri. Hah! Știam eu că tetrisul online se va dovedi util!
Ultimele minute. Am pus patru bagaje mari, două mici și trei oameni într-o mașină. Am făcut-o. I-am spus la revedere lui Fifty Shades. Am făcut-o. Ea a fugit, fată deșteaptă, știe că cuvintele de despărțire sunt cele mai grele. Ultima călătorie pe acest drum. Tot ce a fost important pentru mine a primit rămas bun, după modelul “Pa, pa cățeluș străin și drăguț”. Și apoi făceam cu mâna. ” Pa, pa mulțime de gropi de pe drum”. Și am făcut cu mâna. Și aveam lacrimi în ochi.
Cele din urmă minute cu Sorin și Kristina, ultimele îmbrățișări și pupici. Șoferul autobuzului era grăbit și uite-mă în drum spre București – noi voi mai fi vreodată voluntar SEV și sper că voi mai întâlni oamenii mei și aceste locuri în viitor.
First minutes in Czech Republic. „NO! Take me back!“ Nobody listen to my thoughts. First impression: Czech people are so kind! How is that possible?! (We have an image of The Frowning Nation.) I obviously forgot that even strange people can actually smile while speaking. Second impression: Rohlíky. Together with our bread it is the most normal pastry in my country. As my EVS 
mate Eleny missed their Estonian black bread, I missed ours. And we have plastic sacs with handles. Third impression: Nothing has changed. The same buildings, conductor in a train…
Primele minute în Cehia. “NU! Du-mă înapoi” Nimeni nu îmi ascultă gândurile. Prima impresie: cehii sunt atât de drăguți! Cum e posibil? (Suntem portretizați drept o națiune încruntată). Evident că am uitat că până și străinii pot să zâmbească atunci când vorbesc. A doua impresie: rohliky. Împreună cu pâinea noastră, e poate cel mai faimos produs de panificație de la noi din țară. Precum colega mea de EVS, Eleny ia- dus dorul pâinii negre estoniene, așa mi-a lipsit și mie. Și avem pungi de plastic cu mânere. A treia impresie: nimic nu s-a schimbat. Aceleași clădiri, același conductor de tren…
Fifth impression: Whole world is under a big cloud and covered with decimetres of snow (Nope, Romania have not seen cloudy sky for weeks and snow melted or vapourated.) Sixth impression: Everything is different! Where is my bakery and the 
butchery next to it? Why is Billa there?! Where has my favourite second-hand shop disappeared? Seventh impression: Snow! Snow! Snow!
A cincea impresie: totul este sub un mare nor și acoperit cu decimetri de zăpadă (nu, România nu a văzut asemenea cer înnorat săptămâni întregi, iar zăpada s-a topit sau evaporat). A șasea impresie: Totul e diferit. Unde este brutăria mea preferată și cu măcelăria de lângă? De ce este Billa acolo? Unde a dispărut magazinul meu second-hand favorit? A șaptea impresie: Zăpadă! Zăpadă! Zăpadă!
Eight impression: The best lunch ever: chlebíček = „sandwich“ with super 
unhealthy salami spread, slice of a boiled egg, ham and pickled cucumber. First morning: I woke up in my friend bed, turned my head and there she was. Happily sleeping just next to me.
First evening: For the first time I tried to cook our traditional meal, svíčková (in a funny way can be translated as Candle Sauce, but it is about dumplings, beef and cream-vegetable sauce). It was excellent!
A opta impresie: cel mai bun prânz din totdeauna: chlebíček= un sendviș cu o pastă de salam supersărată, cu felii de ou fiert, șuncă și castravete murat. Prima dimineață: M-am trezit în patul prietenei mele, mi-am întors privirea și ea era acolo. Dormind fericită lângă mine.
Prima seară: pentru prima dată am gătit felul nostru tradițional svíčková (într-un mod amuzant poate fi tradus drept sos de lumânări, dar e cu găluște, vită și sos de smântână și legume). A fost excelent!
Anna a fost în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Curba de Cultură.
La revedere România!
I arrived to Romania six months ago, in the beginning of August and now my EVS finished. I arrived with summer and I leave with winter. I arrived with smile on my face with hope to make something good, to discover myself and now I’m here with a mix of feelings, surprised, impressed, happy, sad and many more. I’m making my luggage and I am thinking of all the things that I’ve made here, of all the people that I’ve met.
Looking back… before coming here I’ve never worked in a school. But it was fantastic! I was afraid to work alone at the beginning, but after, I decided to fight against my fear and I did it. I made my own workshops and every time they were an amazing experience. Alone or in a group I loved every activity and I loved to see them happy. It was the best gift that someone can receive. Those moments of happiness helped me overcome problems and sadness. During my EVS I lived lots of different experiences: beautiful moments and bad ones, happy and sad one, sunny days and rainy days, easy moments and hard ones, accompanied or alone. But I met people and they became my friends and… this is life.
Looking back I feel that I am changed, I know myself better and I am proud of my work here. This chapter of my life, which changed me is almost closed, but I’m happy and it was great.
I’m sad to leave, but we will meet again Romania, we will meet again my friends, we will meet again my other family… “La revedere”!
Am sosit în România acum șase luni, la începutul lui august iar acum SEV-ul meu s-a terminat. Am sosit vara și plec iarna. Am sosit cu un zâmbet pe față, cu speranța de a face ceva bun, de a mă descoperi pe mine însumi și acum sunt aici cu niște sentiment amestecate, surprins, impresionat, fericit, trist și multe altele. Îmi fac bagajul și mă gândesc la toate lucrurile pe care le-am făcut aici, la toți oamenii pe care i-am întâlnit.
Uitându-mă în urmă… înainte de a veni aici nu am lucrat niciodată într-o școală. Dar a fost fantastic! Mi-a fost teamă să lucrez singur la început, dar după aceea am decis să mă împotrivesc fricii și am făcut-o. Mi-am susținut propriile ateliere și de fiecare dată au fost niște experiențe minunate. Singur sau în grup am adorat fiecare activitate și am adorat să îi văd fericiți. A fost cel mai bun dar pe care cineva îl poate primi. Acele momente de fericire m-au ajutat să trec peste probleme și tristețe. De-a lungul SEV-ului meu am trecut prin numeroase experiențe: momente frumoase și mai puțin frumoase, momente fericite și triste, zile cu soare și zile cu ploaie, momente ușoare și mai grele, în singurătate sau în compania cuiva. Dar am întâlnit oameni care au devenit prietenii mei… așa e viața.
Uitându-mă în urmă simt că m-am schimbat, mă cunosc mai bine și sunt mândru de munca mea aici. Acest capitol al vieții mele, care m-a schimbat aproape s-a încheiat, dar mă bucur că a fost unul minunat.
Sunt trist că plec, dar ne vom întâlni din nou România, ne vom întâlni din nou prieteni, ne vom întâlni din nou cealaltă familie… La revedere!
Salutări,
Alessio
Alessio se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din septembrie 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Quotes from Eleny’s Diary – Fragmente din Jurnalul lui Eleny
Dear diary…
Dragă jurnalule…
31.08.2016
“Okay.. first day is over. My flights were okay, but so exhausting. I arrived to Romania. Thinking in my head: what did you do. Then I saw my name on the paper and it was Sorin who picked me up from the airport. I thought he was taller, when I was talking with him on skype. 😀 We made some round in Bucharest and we had long drive to Izvoarele youth center. OMG.. people were waiting for me. They had a big sign.. So awesome. First time that people made me that kind of stuff. Okay, I looked around and it was nice. Totally fine. Then we went to my new home. OMG… Roads are so bad; the place is so different, where am I… How can I survive here 5 months???”
Okay… prima zi s-a terminat. Zborurile mele au fost în regulă, dar epuizante. Am sosit în România. În mintea mea: ce-ai făcut? Apoi mi-am văzut numele pe o hârtie și Sorin a fost cel care m-a luat de la aeroport. Mi s-a părut a fi mai înalt când am discutat pe skype 😀 Am făcut un tur al Bucureștiului și am avut un drum lung spre Izvoarele spre centrul de tineret. OMG… oamenii mă așteptau. Aveau un semn mare… A fost așa mișto. A fost pentru prima dată când cineva a făcut asemenea lucruri pentru mine. M-am uitat împreujur și era drăguț. Chiar bine. Apoi am mers spre noua mea casă. OMG… drumul era așa de rău, locul atât de diferit, unde sunt… Cum voi supraviețui aici 5 luni?
30.09.2016
“I love it here. We had today our cultural evening where we talked about our countries. We did it outside. So many people who were just walking pass, wanted to come and hear us. And there was sooo much foooood!!!
PS! I got new nickname: Neneny! Soooo cooool “
Îmi place la nebunie aici. Am avut astăzi o seară înterculturală în care am vorbit despre țările noastre. Și am ținut-o afară. Mulți oameni care doar erau în trecere au dorit să vină și să ne audă. Și a fost așa multă mâncare!
P.S! Am primit și o poreclă: Neneny! Așa de mișto!
31.10.2016
“Sorin picked us up and we went to Homoraciu school. We made there Halloween workshop. It is so fun to make handicraft with students.
Wow.. And after that we went to Curba to meet our mentor. It was really good talking with her, to talk about everything what is happening. And after that we just went home and we did nothing. Nice huh… Aaa.. and each day at somewhere six all the cows are coming home… This is a view :D“
Sorin ne-a luat azi să mergem la școală în Homorâciu. Am organizat acolo un atelier de Haloween. A fost foarte amuzant să facem lucru manual cu elevii. Wow… după aceea ne-am întors la Curba unde ne-am întâlnit cu mentorul. A fost așa bine să vorbesc cu ea despre tot ce se întâmplă. Iar apoi am mers acasă și nu am făcut nimic. Drăguț nu? Ăăă… și în fiecare zi pe la șase se întorc vacile de la pășune… E o imagine de văzut 😀
30.11.2016
“Whaat! I have free day today. Me and Anna went to Valeni to buy some food. And also I had a dream this night that my house is on fire… what a dream, what does it mean? Anyway we went to the shop and I already got some souvenirs for my family. That’s so cool. Then we went back to Schiulesti with a bus. OMG… it was soo full, so tiny bus and so full. At home I watched some movies. I like that I have time to watch some movies“
Cee? Am zi liberă azi. Eu și Anna am mers la Văleni să cumpărăm mâncare. De asemenea am visat că era casa în flăcări… ce vis, ce-o fi însemnând? oricum, am mers la magazin și am luat chiar niște suveniruri pentru familia mea. Și e așa mișto. Apoi ne-am întors în Schiulești cu autobuzul. OMG… a fost așa de plin, un autobuz atât de mic și așa de plin. Acasă m-am uitat la niște filme. Îmi place faptul că am timp să văd și filme.
31.12.2016
“Eee… I didn’t do nothing in the morning but after that it was awesome. Me, Anna and Karel went to Cernesti to look around and we met some guys, who were nicely dressed and they had a big Christmas tree on their horse cart. What… You can see that kind of stuff only in Romania.
Then we went to Valeni to buy some food for our new years eve and also we picked up Marija the Estonian. Then back and we had really long cooking time. Coool… lot of food. And then some crazy people want to come in our garden and sing us some songs in Romanian. Wow… this was scary. I was hiding from them… 😀 like literally… But our new year eve inside of our house was really quiet and nice, candlelight and that kind off stuff… 00:00 we went out to see some fireworks and went in the center and we had chance to try whip because there were our students from school . My dream came true to try that 😀 COOL NEW YEARS EVE! But what happens in Romania, stays in Romania. :D”
Eee… nu am făcut mai nimic de dimineață dar apoi a fost grozav. Eu, Ann și Karel am mers în Cernești să vedem satul și am întâlnit niște oameni îmbrăcați frumos și care aveau un brad de Crăciun în căruță. Ce… Poți vedea așa ceva doar în România.
Apoi am mers la Văleni să facem niște cumpărături pentru Anul Nou și am luat-o pe Marija, o altă fată din Estonia. Apoi ne-am întors și a fost foarte plăcut să gătim împreună. Coool… o grămadă de mâncare. Iar apoi niște oameni au vrut să vină la noi în curte și să ne încânte cu tradiții de Anul Nou. Wow… a fost înfricoșător. Eu m-am ascuns… 😀 pe bune vorbesc… Și apoi de Anul Nou în casa noastră a fost plăcut și liniștit, cu lumânări și cu tot felul de alte chestii… La 00:00 am ieșit să vedem artificiile și am mers în centru unde am avut ocazia să pușcăm din bici pentru că acolo erau elevii de la școala pe care o vizităm. Visul meu a devenit realitate. UN REVELION GROZAV! Dar ce se întâmplă în România, rămâne în România.
Thank you Romania for so many emotions!
Mulțumesc România pentru atât de multe trăiri!
Eleny se află în România pentru o perioadă de 5 luni, din septembrie 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Human Library – Biblioteca Vie
Few weeks ago I thought this post will be about another trip around Romania, but… I was sick. And then again. But nobody wants to read about sweat, pain and doctors, who left their professional competences far away behind their office, right? So, I decided to change the topic, instead of What I did during my holidays I want to tell you something about Sun, happiness and angels. Yeap, I am a bit sarcastic. Let´s be a bit more serious. I was considering the nicest thing what happened in last weeks or months: my boyfriend arrived, I got a job in Czech Republic, our yard is one big ice ring, I found gloves on a street… Not really readable things. But Human Library! That is a different story!
Acum câteva săptămâni am crezut că voi scrie despre o nouă călătorie prin România, dar am fost răcită… o dată, și încă o dată. Și cum nimeni nu vrea să citească despre transpirație, durere și doctori am decis să schimb puțin subiectul și în loc de ce am făcut în vacanță vreau să vă povestesc despre soare, fericire și îngeri. Sunt puțin sarcastică, dar voi fi ceva mai serioasă. Așadar am început să listez cele mai bune lucruri care s-au întâmplat în ultima vreme: m-a vizitat prietenul meu, am obținut o slujbă acasă în Cehia, avem patinoar în curte, am găsit niște mănuși pe stradă… parcă nu sunt tocmai chestii de povestit. Dar Biblioteca Vie! Asta e o poveste într-adevăr.
What is it? Human Library is based on somehow experienced people (books) who share their story (book story) with one or two other people 
(readers) in time. As the official web page says, it “is designed to build a positive framework for conversations that can challenge stereotypes and prejudices through dialogue”, usually in collaboration with “Books” who are subjects of those – people of different culture, HIV possitve, alcoholic, with ADHD, homeless, with autism etc.
Ce anume e Biblioteca Vie? E un eveniment bazate pe oameni care doresc să împărtășească experiențe (cărți) cu una sau două persoane (cititori). După cum zice și site-ul oficial ” a fost gândit să construiască un cadru de conversație pozitiv care aduce în dialog stereotipuri și prejudecăți” de obicei cărțile sunt persoane care au trecut prin diferite experiențe (culturi diferite, seropozitivi, alcoolic, ADHD, oameni fărăr adăpost, autiști etc)
Because Romania, especially its rural parts, does not really know what to understand under the word “volunteer” and it is easily connected with the old communistic picture of it, Curba de Cultură decided that on 5th December (the International Volunteering Day) to organize a Human Library about volunteering. The Books were Romanian volunteers which returned from international projects and us, EVS volunteers. In a local, cozy pub we had Librarians, local young volunteers who introduced the Readers (incoming guests) to the list of books. Reader then chose the one he was the most interested in and they sat down in a more private table, where the Book said its story and Reader could ask questions.
I have to say that it was very nice experience with very nicely organized
event. Although we did not have dozens of Readers, those who came got the best service. I told my story twice, first time to a woman for whom were my words translated, which was super interesting – to shorten my story and try to keep its line. The other reader was a young man and my story was suddenly different. No need of translation, different sex, age and questions. The first time it was a life of a girl, me, who had harder childhood, worked on herself, fell in love and ended up with her love. The second time it was a life of a girl, who was trying to cut her family ties so badly, that she was determined to fail every single time.
Deoarece în România și mai ales în zonele rurale nu prea se înțelege sensul termenului “voluntar” și este adesea legat de sensul pe care regimul comunist i l-a dat, Curba de Cultură a decis ca pe 5 decembrie, de Ziua Internațională a Voluntariatului să organizeze o Bibliotecă Vie despre voluntariat. Cărțile au fost voluntari români care s-au întors din stagii internaționale și noi, voluntarii SEV. Într-o cafenea confortabilă a fost organizată biblioteca, cu bibliotecari – tineri voluntari locali care au ajutau cititorii (musafirii) să aleagă cărți, cu cititori care mai apoi au ales cărți și împreună cu care au stat de vorbă la o masă mai retrasă. Cărțile își spunea poveștile iar cititorii puteau întreba. Trebuie să admit că a fost o experiență minunată într-un eveniment bine organizat.Chiar dacă nu am avut o mulțime de cititori, cei care au venit au avut parte de cel mai bun tratament. Mi-am spus povestea de două ori, prima dată unei femei iar vorbele mele au fost traduse ceea ce a făcut totul mult mai interesant fiind nevoietă să îmi schimb povestea și să îi păstrez liniaritatea. Cea de-a doua oară cititorul meu a fost un tânăr, iar povestea mea a fost diferită. Nu a fost nevoie de traducere, cititorul a fost de sex diferit, vârstă diferită și a avut ăntrebări diferite. Prima dată a fost povestea unei fete, eu, care a avut o copilărie grea, care a muncit pentru ea, s-a îndrăgostit și a rămas cu iubitul ei. A doua oară a fost povestea unei fete care și-a dorit atât de mult să se îndepărteze de familia ei încât nu a contat că a eșuat de fiecare dată.
I saw that life can have any shape or form, depending on who you talk with and what you do (not) want to mention or point out. It means that simply by focusing on the positive things, there is a big probability to change your life in a good way. At least from outside.
Am văzut că viața poate avea orice formă, depinde de persoana cu care vorbești și de ce vrei să menționeză sau să lași deoparte. Doar concentrându-te pe lucruri pozitive există deja o mare probabilitate a lucrurile să ia o turnură pozitivă. Cel puțin din exterior.
Anna se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Curba de Cultură.
SEV-ul din perspectiva comunității
Înainte să îmi încep stagiul SEV într-o zonă rurală a României, eram încântat că voi lua o pauză de la viața în oraș, dar pe de altă parte diferențele de limbă și cele dintre oameni m-au făcut confuz câteodată în timpul stagiului de voluntariat. Încă de la început am întâlnit o mulțime de oameni binevoitori și deschiși, dar și câtiva reci sau indiferenți. Încă un lucru, impactul stagiului meu de voluntariat asupra comunității nu mi-a fost prea clar.
Before starting my EVS in Romania’s rural area, I was happy to take a break from the life in the city, but on the other side the language and the differences between the people made me feel confused sometimes during my volunteering service. From the beginning I’ve met many kind and open people but also some cold or indifferent ones. One more thing, the impact of my volunteering service on the community wasn’t that clear.
Când mi s-a cerut să scriu acest articol, nu am putut refuza, așadar aici sunt, povestindu-vă despre impactul asupra comunității. Cu ajutorul lui Claudiu, unul dintre voluntarii locali, am intervievat câțiva oameni întrebându-i ce știu ei despre noi [voluntarii], ce opinie au despre noi, ce cred despre ceea ce facem și ce am putea face mai mult.
In the moment I was asked to write this article, I could not refuse, so here I am telling you about the impact on community. With the help of Claudiu, our local volunteer, I interviewed some people asking them what they know about us, what opinion they have about us, what do they think about the work we are doing in the community and what more we could do?
Unii au fost evazivi, alții nu au vrut să răspundă, iar o altă parte ne-a zis că nu știu ce fac voluntarii SEV. În cele din urmă, am găsit și oameni care știau ce facem noi în școlile din comunitate și care știau și despre Curba de Cultură. Ne-au zis că apreciază munca noastră, deoarece ajutăm tinerii din comunitate să devină mai deschiși și îi ajutăm să se familiarizeze și cu alte culturi.
Some people were evasive, some did not want to answer, some told us that they don’t have idea about what EVS volunteers do. Finally, some people were also aware of the stuff we did in local schools and aware of what Curba de Cultura does. They told us that our work is very appreciated because we help the youngster in the community to become open minded and we help them to get acquainted with other cultures.
Adulții din comunitatea locală sunt încântați de faptul că avem naționalități diferite și că venim din medii și culturi diferite, ba mai mult, că fiecare are experiență și cunoștințe diferite pe care le împărtășim cu copiii și tinerii. În plus unii au zis și că suntem simpatici și că le place că salutăm în română și că interacționăm cu localnicii. Pot spune că și mie îmi place relația pe care o avem cu localnicii și îmi place bunăvoința de care dau dovadă părinții copiilor. La final pot să afirm că rezultatul acestor interviuri a fost o surpiză plăcută și e foarte reconfortant să știu că facem o treabă bună.
The adults from the community like that each of us is from a different nation, with different backgrounds and cultures, moreover that each of us has different experiences and knowledge o share with youngsters and children. Furthermore,
some said that we are sympathetic and they like that we are saluting in Romanian and interacting with all the community. I can say that I also really like the relationship with the community and I like the kindness of children’s parents.
In the end of this day I can say that I’ve received a nice surprise for these interviews with the community and it was very rewarding to know that we are doing a good job.
Acesta e cel mai mișto proiect SEV!
This is the greatest of the EVS project!
Alessio se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Curba de Cultură.
“Sunt voluntar, nu am bani!”, “Noroc”, “Gata”
Coming to Romania was really quick decision in my life. I knew only one word “noroc“ and I said to myself…. you are ready to go, because one word it is already a success 🙂
Arrived to Romania, hear the Romanian language… that just blow my mind, because I didn’t understand anything. Not even a word. How can you speak this language??
For Estonians, like me, Romanian it’s really hard language because there is no similarity with Estonian. Yes, I could know Italian or Spanish languages which are similar, but I know German and Russian and that is not helping me. At all. But there is also some similarity with Estonian and Romanian language… they are both just unbelievably hard to learn.
Venirea în România a fost o decizie extrem de rapidă. Știam doar un cuvânt noroc și mi-am zis.. ești pregătită de plecare, deoarece un cuvând e deja un succes 🙂
Sosită în România, am auzit limba română… și asta a fost șocant, căci nu înțelegeam nimic. Nici măcar un cuvânt. Cum să vorbesc o asemenea limbă?
Pentru estonieni, ca mine, româna e o limbă foarte grea deoarece nu se aseamănă cu estona. Dacă aș fi știut italiană ori spaniolă care sunt asemănătoare, dar eu știu germană și rusă și asta nu mă ajută. Deloc. Există o singură asemănare cu limba estonă și română… ambele sunt foarte greu de învățat.
I started Romanian from core.
My first word what I learned in Romania was “gata”. That word is just magnificent. Everybody understood that when its “gata” it is “gata”. Now I’m just using 
that word all the time. And you know… I’m taking that word with me in Estonia and then everybody is getting to know the power of the word “GATA”. Other sentence what everybody said that I have to know was “Sunt voluntar, nu am bani”. Easy to remember… but in the beginning it was incredibly Chinese for me.
Day by day I started to learn more and more this language, because I had my Romanian lesson each week. Huh… I would say. Now our volunteers house is full on signs which are teaching us words and that’s how we learn. Also I’m learning a lot thanks to my mobile applications. This is really useful and handy for learning that hard Romanian language.
Am început cu româna din miezul ei.
Primul cuvânt învățat a fost gata. Cuvântul ăsta e magnific. Toată lumea înțelege că atunci când e gata e gata. Acum folosesc cuvântul ăsta tot timpul. Și știi ce… Voi lua acest cuvânt cu mine în Estonia și atunci toată lumea va cunoaștea puterea cuvântului gata. O altă propoziție pe care toată lumea a zis că ar trebui să o știu a fot Sunt voluntar, nu am bani. Ușor de reținut… dar la început era chineză pentru mine. Zi de zi am învățat tot mai mult, deoarece aveam lecții de omână în fiecare săptămână. Huh… aș zice. Acum casa noastră de voluntari este plină de semne care ne învață cuvinte și cum să învățăm. De asemenea învăț mult și cu ajutorul aplicațiilor mobile. Acestea sunt foarte utile și folositoare pentru a învăța această limbă română, grea.
So where I’m trying to speak my really bad Romanian — everywhere… but more in the schools, if I’m hitchhiking or in the shop. Basic words and talking with your hands always helps… But people still understand you and they teach you even more Romanian – so I would say talking is good, because you learn a lot.
Sooo… every day is a new day and every day you can learn new word. My last word what I learned was “iepure”. But there is sooooo many words I can learn!
So lets learn more Romanian 🙂 I’m always ready!
Prin urmare, unde încerc să vorbesc limba română… peste tot… dar cel mai adesea în școli, dacă fac autostopul sau la magazin. Cuvinte de bază, precum și vorbitul cu mâinile ajută întotdeauna… Oamenii te înțeleg și te învață chiar mai multă română – vorbitul e bun, căci înveți mai mult. Deci… fiecare zi e o noua zi și în fiecare zi poți învăța un cuvânt nou. Cel mai recent cuvânt pe care l-am învățat a fost iepure. Dar sunt atât de multe cuvinte pe care le pot învăța!
Așadar să învățăm română 🙂 Sunt întotdeauan pregătită!
Eleny se află în România pentru o perioadă de 5 luni, din septembrie 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
EVS from dog´s perspective – EVS din perspectivă canină
Rătăcesc prin sate de câtiva ani deja, înghețând iarna și fugind vara de câini agresivi. Viața nu e amuzantă când ești un câine al străzii. Și eu sunt un câine al străzii.
I have been wandering around villages for a few years already, freezing in the winter, running from other aggressive dogs in the summer. Life is no fun if you are a street dog. I am a street dog.
Time by time I managed to find some nice people, some warmer place where I could stay for a night or two, but more often I was curled up in the blanket of fallen leaves. Time by time I found another four-legged friend, but more often I was hunted by one of my own kind. Until things happened. There is a white building among other grey and brown, which was abandoned for a while since the owner died. It was just a while. The days were long and sunny, when people were working on this place – repairing it, and when the nights became more aggressive, strangers came.
Their smell did not boded anything good, smell of nothing I would know. Yet they threw me a bit of bread. I did my rounds around the villages, sniffing around houses, shops and bus stops to find something to eat, and every time when I came to this old-new house, I got a piece of this or a handful of that. Why should I go anywhere far, when I have food just right here?
Din când în când am găsit oameni inimoși și culcușuri călduroase unde am stat pentru o noapte sau două, dar cel mai adesea mi-am petrecut nopțile învelindu-mă cu frunze căzute. Din când în când am mai găsit câte un prieten patruped, dar cel mai adeasea am fost hăituit de cei de felul meu. Până când lucrurile s-au schimbat. Există o clădire albă printre atâtea gri și maronii, care a fost abandonată odată ce proprietarul a murit. Nu mult după, când zilele au devenit lungi și însorite, când oamenii au început să lucreze aici – să o repare, iar când nopțile au devenit mai lungi și neprietenoase, străinii au venit. Mirosul lor nu prevestea nimic bun, un miros pe care nu-l cunoșteam. Și totuși mi-au aruncat o bucată de pâine. Am făcut ture împrejurul satului, adulmecând case, magazine, sații de autobus în căutarea a ceva de mâncare și de fiecare dată când am venit la casa asta nouă-veche am primit câte una-alta. De ce aș mai pleca altundeva când am mâncare chiar aici?
I fought for my place in front of the white house with its grey fence. I made an alliance with an other dog to keep this rich and juicy place just for us. I grey as a shadow, he black as a night, no dogs could cross our line made of growling and bared teeth. And the people inside got used to us. They thought we are protecting them and their property. How foolish. How useful.
The people. I am talking about them as they are still the same. They are not. It has already happened
several times that one left and another came. There are completely new hands giving me food now. And yes, no plural, no us, one day my black mate disappeared. One friend less, three friends more.
M-am luptat pentru locul meu în fața porții casei albe cu gard gri. Am făcut o alianța cu un alt câine pentru a păstra acest loc bogat doar pentru noi. Eu, sur ca o umbră, el negru ca noaptea, nici un alt câine nu putea trece de bariera noastră de mârâituri și dinți dezgoliți. Și oamenii dinăuntru s-au obișnuit cu noi. Ei credeau că îi protejăm pe ei și proprietate lor. Cât de prostesc, dar cât de util.
Oamenii, deși vorbesc despre ei de parcă ar fi aceeași, ei nu sunt. S-a întâmplat deja de câteva ori ca unii să plece și alții să vină. Sunt cu totul alte mâini cele ce mă hrănesc acum. Și da, nu vorbesc la plural căci într-o zi amicul meu negru a dispărut. Un prieten mai puțin și trei în plus.
They allowed me to stay inside the grey fence. So here I am, barking on everything and anything, what moves behind the barrier. It used to be me out there in the pitch-black cold, but not anymore. Now I am not barking to protect my food, now I am protecting Them. And their property. And our feelings. If I quit, they will have no reason to keep me and I will end up on the street again. Rather no voice than that. Rather no voice than no hands to stroke me or no bowl full of food. Rather no voice than no trips together, rather be muted than without warm bed. And rather no food than to leave them. I will never leave them.
Oamenii mi-au permis să stau în interiorul gardului gri. Așadar uite-mă aici lătrând la orice mișcă în spatele gardului. Pe vremuri eram eu acolo în întuneric și frig, dar nu mai sunt. Acum nu mai latru ca să îmi protejez mâncarea, acum latru pentru a-i proteja pe ei și proprietatea lor. Și sentimentele noastre. Dacă renunță ei nu vor mai avea motive să mă țină și voi fi din nou pe străzi. Mai bine îmi pierd glasul decât să pierd mâinile care mă mângăie și care îmi umplu bolul cu mâncare. Mai bine îmi pierd glasul decât să pierd plimbările împreună, mai bine să fiu mută decât fără un pat cald. Și mai bine stau flămândă decât fără ei. Și nu-i părăsesc.
50 Shades se află în România de când se știe și a ținut companie voluntarilor SEV din patru proiecte găzduite de Curba de Cultură până acum, întâlnind voluntari din Franța, Polonia, Estonia, Italia și Cehia.
In Craiova
After my trip, when I arrived in Craiova, Ludo was waiting for me at the station and from there we took a road to the flat of our volunteer friends. Fantastic hospitality, good vegan food, new people, and that spirit of friendship that we shared during the On Arrival Training which made me happy! In the following days I spent my time on the streets of Craiova and with friends. Craiova is fantastic, because I had the feeling that it maintain its gentle and refined style compared with past and present.
După călătoria mea, când am ajuns în Craiova, Ludo mă aștepta la gară, iar de acolo am pornit-o spre apartamentul prietenilor voluntarilor. Ospitatlitatea a fost fantastică, mâncarea vegană a fost bună, oameni noi și am regăsit spiritul prieteniei pe care îl împărtășisem pe durata On Arrival Training, ceea ce m-a făcut fericit. Zilele următoare le-am petrecut plimbându-mă pe străzile Craiovei cu prietenii. Craiova e un oraș fantastic și am avut sentimentul că a menținut o eleganță și un rafinament când vine vorba de a compara stilul prezentului cu cel al trecutului.
Along the streets of the city center, passing between graffiti and the statues you can feel like coming back to the past where children were playing on the street, gentlemen and ladies were sitting in a cafe speaking in a kind way, an old man who was giving bread to the pigeons, a boy who was selling newspapers… And here you are. NOW and HERE, in the present time with live musicians in a street filled by tables and waiters, where a couple celebrating their marriage.
In the end, as my tradition, I’ve prepared a dinner – risotto – for my friends and we had a nice meal all together, all those countries: Azerbaijan, France, Spain and Italy! And of course as it is usual in every flat of EVS volunteers I left my message on the wall, leaving my mark so my hosts will always remember our gorgeous times.
Pe străzile din centru, trecând printre graffiti și statui simți că te întorci în trecut unde copii se jucau pe străzi, domnii și doamnele stăteau de vorbă la o cafea, un bătrân hrănea porumbeii și un băiat vindea ziare… Și uite-ne aici. ACUM și AICI în prezent cu muzicanți cântând live pe strada plină de mese și ospătari și cu un cuplu sărbătorindu-și nunta.
La final, în spiritul tradiției mele personale am pregătit cina – risotto – pentru prietenii mei și am mâncat împreună, adunând la masă țări precum: Azerbaijan, Franța, Spania și Italia. Desigur ca în orice apartament al voluntarilor mi-am lăsat mesajul pe perete, astfel încât gazdele mele să-și amintească de timpul petrecut împreună.
A trip does not mean only to go in a place and then just come back home, but above all, it has the spiritual component that gives you the feeling of a very rich experience, the excitement from meeting old friends, new people and the certainty that even you grew a bit. Again!
See you in Schiulesti!
O călătorie nu înseamnă doar să mergi undeva de unde să te întorci, mai mult decât atât are o componentă spirituală care îți dă sentimentul unei experiențe puternice, încântarea de a întâlni vechi prieteni, oameni noi și siguranță că te-ai mai maturizat puțin. Din nou!
Să ne vedem cu bine în Schiulești!
Alessio
Alessio se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Autumn is coming
Traveling… Another trip. Yeap, that´s me, I need to visit nice places to learn nice things. I need to experience a lot to remember a lot. This time I ended up at Saint Ana´s Lake. As you see, it was not my lake, but it belongs to some other Ana with only one n.
Călătorind… Încă o excursie. Dap asta-s eu, trebuie să vizitez locuri pentru a învăța lucruri. am nevoie să experimentez multe pentru a reține multe. De această dată am ajuns la lacul Sfânta Ana. După cum vedeți, nu e lacul meu, ci al unei alte Ana cu un singur n.
Well, it started with bad luck. We (yeap, I was not alone this time, my dearest was with me) learnt that the hardest hitchhiking is in a small village. After an hour of walk through nothing we managed to get our first car. Not the last one. In the end of the day we were behind Brasov. This was good. But then… another bad luck. There is no forest to sleep in! Nothing but rain, mud and empty branches above us. We spent the first night among bare trees, wet leaves and upset dogs on the edge of the city. My shoes were still doing the squelching noise, when I took my thumb out of the warmness of my sleeve to catch some kind soul behind a wheel. This day was better, from one car to another and tadaaa, we are walking the hill to an old, old volcano. In the middle of forest, in the middle of wood where is every single colour you can imagine, but not the touristic one. It simply disappeared.
Ei bine a început cam ghinionist. Am descoperit (nu am fost singură de data asta, iubitul meu a fost cu mine) că autostopul e cel mai greu în sate mici. După o oră de mers am reușit să prindem o mașină. Nu singura. La final de zi eram aproape de Brașov. Asta a fost bine. Apoi… alt ghinion. Nu era nici o pădure în care să putem dormi! Nimic înafară de ploaie, noroi și crengi goale deasupra noastră. Am petrecut prima noapte printre copaci golași, frunze ude și auzind câinii de la marginea orașului. Încălțămintea mea încă lipăia în momentul în care mi-am scos degetul mare din căldura mânecii pentru a îndupleca vreun suflet blând din spatele volanului. Ziua aceasta a fost mai bună, de la o mașină la alta și tadaaa mergeam la deal spre un vechi vulcan. În mijlocul pădurii am găsit fiecare culoare pe care ne-am fi putut-o imagina mai puțin pe cea turistică. A dispărut pur și simplu.
In the end of October you just hope, that if y
ou are breaking wind after eating a lot of beechnuts, AND the bear is breaking wind after eating a lot of beechnuts, well, you hope you will not meet each other during this process.
We did not, yet we found so many bear´s poops I quit counting them when I was at number twelve. There was first snow of this year, colours on trees and under our feet, and wind and drizzle around. Weather with sense of humor, indeed. Where are we supposed to sleep, he? Under the bear´s fur? There it would be so, so warm. Inside of his belly.
We are making fire in the edge of the lake, enjoying our freezing fingers and drying 
clothes, fear of animals and presence of each other. But we can not stay, it is too dangerous. On our way again, in the middle of the night. Singing songs to keep the fear in bay and bears far away from this horrible noise. This time we managed to find a nice three beech trees in a corner of a small park or what ever it was. Hidden from the worst wind and the most curious eyes, we have slept in the end of a camping place.
La sfârșitul lui octombrie poți doar spera că dacă tragi vânturi după ce mănînci jir, și ursul trage de asemenea vânturi după ce mănâncă jir, nu poți spera decât să nu vă întâlniți în timpul acestui proces. Noi nu ne-am întâlnit, dar am găsit fecale de urs suficiente cât să mă opresc din numărat. A căzut și prima zăpadă din acest an, copacii sunt încă colorați, la fel și solul iar vântul și burnița ne înconjoară. Vremea chiar are simțul umorului. Iar noi unde vom dormi? Poate sub blana ursului? Acolo ar fi foarte cald, în stomacul lui, mai ales.
Am făcut focul la marginea lacului bucurându-ne de dezghețarea degetelor, uscarea hainelor, teama de animale și de prezența celuilalt. Dar nu putem sta, e prea periculos. La miezul nopții am luat-o din nou la pas. Cântam cântece să ținem teama-n frâu și urșii la distanță de acest sune oribil. Și am găsit un fag frumos în colțul unui parc, sau ce-o fi fost ăla. Ascuns din calea celui mai rău vânt și cu cei mai curioși ochi, am dormit la marginea unui camping.
Another day, another long, long walk. Mud was everywhere, but where is our yellow touristic mark? Ehm, vanished four or five trees ago. Only our sense of direction led us to a road, yet it was nowhere to be found. For those kind of situation I have my phone and my phone has.. GPS! The road was there, just behind a hill. And another hill, and another. Then there was a muddy meadow, long muddy field and… long, frequented road. What does it mean? It means fast way back home! Even though we had to spent another night outside, because it was not as fast as expected. Walking through a small village, again somewhere behind Brasov, surrounded with rain, wind and barking dogs. Suddenly a door opened. Well, I helped them. Old, reconstructed cow house gave us the roof and safety, and what more, even comfort. It was full of corn, a soft and funny bed for us.
The lesson from this trip: Do not underestimate the weather. But what is more important: If you ever have the opportunity, try to make a race across a hill of corn while wrapped inside of your sleeping bag. It is… unbelievable funny.
Încă o zi, încă o plimbare lungă-lungă. Noroiul e peste tot, dar unde este marcajul turistic galben? Ehm, a dispărut cu vreo patru-cinci copaci în urmă. Doar simțul nostru de orientare ne mai putea conduce către cale, dar nu era nici o cale. Pentru astfel de situații am telefon și telefonul are … GPS! Drumul era chiar acolo peste deal. Peste încă unul și peste încă unul. Apoi era o câmpie noroioasă, un câmp lung și plin de noroi și … un drum lung dar circulat. Ce înseamnă asta? Înseamnă o cale rapidă către casă. Totuși a trebuit să mai petrecem o noapte afară, deoarece nu a fost atât de rapid pe cât ne-am așteptat. Am străbătut un mic sat, din nou undeva pe lângă Brașov, înconjurați de ploaie, vânt și câini care latră. Deodată o ușă s-a deschis. Am ajutat-o defapt. Un hambar vechi dar reconstruit ne oferit acoperiș și siguranță și chiar mai mult, confort. Era un hambar plin cu porumb, un pat moale și amuzant.
Lecția acestei călătorii: nu subestimați vremea. Dar ce e mai important: dacă ai vreodată șansa, fă o cursă pe o grămadă de purumb înfășurat într-un sac de dormit. E incredibil de amuzant!
Anna se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Curba de Cultură.
My trip to Craiova – Călătoria mea spre Craiova
I went to Craiova on Saturday morning, I knew that my best way was by train from Ploiesti Vest. Because I had to be there in the afternoon to not miss the train, I hitchhiked to reach my first checkpoint. I had breakfast and of course my meditation, I took my backpack and Fifty-Shades (our dog) came with me, as if she wanted to say goodbye. When I left the village, I met a woman and her aunt who gave me a ride to Valenii de Munte. We spoke a little bit in English, a little bit in Italian and her aunt offered me a piece of “lipie”. It was delicious. They were very kind and they took me to the bus station. From there, once again on the road I showed my right thumb and the sign saying “Ploiesti” in my left hand. After a while a nice guy picked me up and we talked during the trip about life, volunteering service and much more! After all, this is the magic of hitchhiking, you can meet interesting people with whom you can share a part of your life story. I arrived in Ploiesti and I stopped into a shop to buy my beloved “covrigi cu seminte” and vegan pastries, then I took a long walk on the street, direction Ploiesti Vest.
Am plecat spre Craiova sâmbătă dimineața și am știut că cea mai bună variantă de călătorie este cu trenul din Ploiesti Vest. Deoarece a trebuit să fiu acolo înainte de prânz pentru a nu pierde trenul, am făcut autostopul până acolo. Mi-am luat micul dejun, mi-am făcut meditația de dimineață, mi-am luat rucsacul și Fifty Shades (câinele nostru) a venit cu mine să-și ia la revedere. Când am părăsit satul am întâlnit o femeie și mătușa ei care m-au dus până la Vălenii de Munte. Am vorbit în engleză și în italiană, iar mătușa ei mi-a oferit o bucată de lipie. A fost delicioasă. Au fost foarte drăguțe și m-au lăsat la autogară. de acolo, din nou am întins degetul mâinii drepte în timp ce în stânga țineam semnul cu Ploiești. după ceva vreme m-a luat un tip, iar de-a lungul călătoriei am povestit despre viață, voluntariat și multe altele! Până la urmă aceasta este magia autostopului, poți întâlni oameni interesanți cu care să împărtășești puțin din povestea vieții tale. Am sosit în Ploiești și am oprit la un magazin pentru a cumpăra îndrăgiții covrigi cu semințe și produse de patiserie vegane, apoi am luat-o la pas spre gara Ploiești Vest.
How did my visit in Craiova went, what and who I saw there, you will find out in the next article.
Cum s-a desfășurat vizita mea în Craiova, ce și pe cine am vizitat veți afla din articolul următor 😉
Alessio se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Curba de Cultură.