Mâncare, mâncare și mai multă mâncare! – Food, food and more food!
Mâncarea aici e minunată! Cumva, reușesc să mânânc continuu de când am venit în România. Desigur, am luat în greutate, dar merită. Locuitorii comunei Izvoarele, în mod special tănticile pe care le-am vizitat, sunt generoase și ne invită constant pe noi voluntarii SEV la masă ori să încercăm câte o rețetă mai specială. Din când în când am mers la Clubul Seniorilor, iar acolo ori de câte ori este o zi de naștere a vreunui membru, fac petrecere și asta înseamnă că va fi mâncare.
Câteodată mă simt ca un musafir, dar alte dăți mă simt ca o nepoată străină ori ca o tanti mai tânără! De când sunt aici am încercat multe feluri de mâncăruri, dar favoritele mele sunt sarmale cu mămăliguță și zacusca.
The food here is great! Somehow, I am managing to eat all the time since I came to Romania. Obviously, I gained some weight, but it is totally worth it. The inhabitants of Izvoarele, especially our “tantis”, are generous and they keep inviting us, the EVSs, to eat with them in their homes and to try their recipes. Also, from time to time, I attend the Clubul Seniorilor (Seniors Club), so whenever there is a birthday of one of the members, they celebrate a party, and that means that there will be plenty of food.
Sometimes I feel like “musafir” (guest), but other times I feel like I am their foreign granddaughter or that even I am a younger “tanti”! Since I came here, I tried a lot of food, but my favorites are sarmale cu mamaliguța and zacuscă.
Sarmalele sunt făcute din carne de porc, ceapă, orez, varză, supă și condimente (și arată ca niște pachețele de primăvară); și sunt acompaniate de mămăligă, care e făcută din făină. Ador gustul acestei mâncări și odată am reușit să mânânc 7 sarmale odată.
The sarmale cu mamaliguța is made of pork meat, onions, rice, cabbage, broth and spices (and it looks like a spring roll); and accompanied with mamaliga, that is made out of corn. I really love the taste of this dish, and once I even managed to eat 7 sarmale rolls.
Cealaltă mâncare este zacuscă. Sunt numeroase feluri de a o face, dar favorita mea este cu vinete. Ingredientele principale sunt vinetele, ceapa, roșii, morcovi, ardei roșii și condimente. E foarte ușor să mănânci zacuscă zilnic, doar întinde-o pe pâine și mănâncă-o.
The other traditional dish is the zacuscă. There are several ways of making it, but my favorite is the one made of eggplants. The main ingredients are eggplants, onions, tomatoes, carrots, red peppers, and spices. It is really easy to eat zacuscă all day, just spread it on bread and eat it!
Alba este în România pentru o perioadă de 12 luni, din iunie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului Izvoarele Unveiled [2016-3-RO01-KA105-035584] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
How to lose a cow (in three easy steps) – Cum să pierzi o vacă (în trei pași simpli)
Step #1: Milk the cow
It’s 8 in the morning in Izvoarele. Kristina, Zenaida (our favourite Romanian anthropology student) and I are on our way to tanti Păpuşa’s house. The “tantis” are local aunties that we have been visiting in order to learn about traditional activities in the village for our project Izvoarele Unveiled. This particular tanti is a skilled carpet-maker and also the owner of a cow. Kristina is very excited about meeting the cow today.
Tanti Păpuşa lets us wear her cow-milking uniform – a big apron and crocs – but in spite of being fully equipped we are still pretty bad at it. The cow is not used to being touched by us and is probably a little nervous, says Păpuşa.
Step #2: Lose the cow
Next step is taking the cow to the pasture. Once we get there, however, the field is empty. Weird. The cow seems upset and so is Kristina, who is now her best friend. Meanwhile, up the road comes a herd of goats. While Păpuşa asks the goat-boy to call his colleague the cow-boy to ask why he is not in the usual place, his dogs start barking after the cow and scare her away. Huh-oh. Luckily, the cow doesn’t go too far and we are pretty confident we will catch her in no time. After all, it’s not like cows are fast runners or anything like that, right?
WRONG.
Step #3: Keep calm and trust your tanti
The cow is too fast and too smart for us to catch her. We start despairing a little, especially as the locals have been talking about a bear in the forest nearby. But tanti Păpuşa is dealing with the situation like a boss, keeping a stoic attitude and looking for a trail in the grass. We have no idea where we are going but the tanti seems to know what she’s doing and we trust her. Eventually, we meet the cow on a road where we’ve never been before. She recognizes her mistress and lets her lead the way to the pasture. Disaster averted! Finally we can relax and wait for our cart ride home.
Pasul #1: Mulsul vacii
E 8 dimineața în Izvoarele. Kristina, Zenaida (studentul nostru favorit român la antropologie) și eu suntem pe drum spre casa lu’ tanti Păpușa. Aceste tanti sunt localnice pe care le-am vizitat pentru a descoperi mai multe despre activitățile tradiționale ale satului pentru proiectul nostru Izvoarele Unveiled. Această tanti este foarte pricepută la țesutul covoarelor și mai are și o vacă. Kristina este super încântată să întâlnească vaca, azi.
Tanti Păpușa ne lasă să purtăm uniforma ei de muls vaca – un capot mare și crocși – însă chiar dacă suntem echipați tot nu ne pricepem. Vaca nu e obișnuită să fie atinsă de noi și este probabil agitată, zice Păpușa.
Pasul #2 Pierdutul vacii
Pasul următor este dusul vacii la pășune. Odată ajunși acolo, câmpul e gol. Ciudat. Vaca pare supărată, la fel și Kristina care a devenit acum prietena ei cea mai bună. Între timp, pe drum vine o turmă de capre. În timp ce Păpușa îi cere căprarului să îl cheme pe colegul său văcar care nu e la locul obișnuit, câinii căprarului încep să latre la vacă și să o sperie. Huh-oh. Din fericire vaca nu fuge prea departe și suntem siguri că o ajungem imediat. Până la urmă vacile nu sunt cele mai bune alergătoare, nu?
GREȘIT.
Pasul #3: Păstrează-ți calmul și ai încredere în tanti
Vaca e prea rapidă și prea deșteaptă pentru noi să o mai putem prinde. Începem să disperăm puțin, mai ales știind că localnicii vorbeau despre un urs în pădurea din apropiere. Dar tanti Păpușa e stăpână pe situație, păstrează o atitudine stoică și începe să caute urmele prin iarbă. Nu avem nici cea mai vagă idee unde mergem dar tanti pare să știe ce face așa că ne încredem în ea. În cele din urmă găsim vaca pe un drum pe care nu mai fusesem înainte. Își recunoaște stăpâna și se lasă condusă la pășune. Dezastru evitat! În sfârșit ne putem relaxa și aștepta căruța să ne întoarcem acasă.
Isabella este în România pentru o perioadă de 12 luni, din iunie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului Izvoarele Unveiled [2016-3-RO01-KA105-035584] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Cumunicat de presă – Eveniment intercultural cu voluntarii SEV și rezultate preliminarii ale proiectului Izvoarele Unveiled
Comunicat de presă
28 Octombrie 2017
Sâmbătă pe 28 octombrie ne-am adunat la Centrul Cultural pentru a împărtăși cu locuitorii comunei primele rezultate ale muncii voluntarilor în proiectul Izvoarele Unveiled. Pe lângă asta cei mai noi dintre voluntarii găzduiți de Curba de Cultură și-au prezentat țările din care provin și ne-au delectat cu gustări specifice țărilor aferente făcute chiar de ei.
Cea de-a doua seară interculturală din acest an a adunat 8 voluntari SEV, 11 voluntari locali și peste patruzeci de spectatori de toate vârstele. Evenimentul și-a dorit să împărtășească cu oamenii din comuna Izvoarele, care au fost deschiși și au ajutat voluntarii în cercetarea lor despre aceasta, rezultatele de până în momentul respectiv. A fost creată și împărtășită și Harta Izvoarele Unveiled – creată de Alba și Isabella și actualizată cu ajutorul lui Roman și a lui Gabriel.
O altă latură a evenimentului a fost cea interculturală, unde noii voluntari SEV ai Curbei au prezentat prin diverse moduri inventive țările și culturile lor, gătind chiar mâncăruri tradiționale locale.
(vizualizați mai multe aici).
Adventures with the minibus in Izvoarele
Coming from a capital such as Madrid and not having a driving license, it was normal that I was quite concerned about the public transport. But things are different now in Izvoarele. It is a small place, so the public transport is reduced with a strict schedule (and sometimes a bit random). The first thing I asked Sorin was “Where are the public transport schedules and the bus and train stops?”, so he showed me the paper schedule that is in the office.
Venind dintr-o capitală precum Madrid și fără un permis de conducere, era normal să fiu destul de îngrijorată de transportul public. Dar lucrurile sunt diferite în Izvoarele. E un loc mic, prin urmare transportul public este redus și cu un orar strict (dar câteodată la întâmplare). primul lucru pe care l-am întrebat pe Sorin a fost “Unde găsesc orar autobuzelor, precum și stațiile de autobuz și tren?” iar el mi-a arătat orarul lipit pe perete în birou.
The first day that I had to use the public transport was to go from Schiulesti to Curba the Cultura, and it was so confusing for me. Isabella and I were together, so at least we had some fun with our confusion. Estelle drove us until Homoraciu bus stop, and we just had to take one bus to arrive at Curba de Cultura.
În prima zi în care am folosit transportul în comun am mers din Schiulești către Curba de Cultură și a fost puțin confuzant. Eram cu Isabella așa că cel puțin ne-am distrat. Estelle ne-a dus cu mașina până la Homorâciu în stație și de acolo aveam de luat un singur autobuz pentru a ajunge la Curba de Cultură.
We got into the van that said “Valenii de Munte – Maneciu” (also the ones which go to Bucuresti, Ploiesti or Cheia). We saw through the window the Amo Pensiunea, then Curba de Cultura, and when we were approaching the church, our stop, we had a small problem: “How do we get out of the bus?” None of the passengers wanted to get out in Izvoarele stop, so they did not move. “Ok. So… we just passed our stop… now what? There is not a stop button or something?”, and yes, Isabella and I get out of the bus in Maneciu. We were so lost that we even had to call Kristina. Somehow, we managed to get the bus from Maneciu and to get out in Izvoarele. We discover that if you want to get out, you have to stand up inside the van (but sometimes it does not work and the driver passes the stops, somehow we ended up once in Malu Vanat).
Am urcat în microbuz ce avea scris “Valenii de Munte – Maneciu” (același care vine de la București, Ploiești spre Cheia). Am văzut pe geam pensiunea Amo, apoi Curba de Cultură și când ne apropiam de biserică unde e stația, am avut o problemă: “Cum coborâm?” Nici unul dintre pasageri nu cobora acolo, deci nu s-au mișcat. “Ok… așa am ratat coborârea… și acum ce facem? Nu există vreun buton de stop ori ceva?” așa se face că eu și Isabella am coborât în Măneciu. ne pierduserăm așadar am sunat-o pe Kristina. cumva am reușit să luăm alt microbuz din Măneciu și să coborâm la Izvoarele. Am descoperit că pentru a coborî trebuie să te ridici în picioare (dar nici așa nu funcționează întotdeauna și odată am coborât în Malu Vânăt.
But we also met some funny drivers and had funny moments. One of them made a joke on me! I got into the van; showed him my monthly ticket, and then he took it and… made a movement of throwing it through the window!! There is another driver, “our driver” that we almost meet him every time we go by bus. He lives also in Schiulesti, and one day, we were waiting for the bus to return from Curba (and no bus came from the schedule)… I saw him driving the van and raised my hand to stop him; we got inside the van and showed him my ticket, but he rejected it… He was just returning home from his work and took us for free to almost our home! He is really nice!
Însă am întâlnit și șoferi amuzanți și am avut momente amuzante. Unul dintre ei mi-a jucat o farsă! Am urcat în microbuz, i-am arătat abonamentul, l-a luat și s-a prefăcut să îl aruncă pe geam!!! Apoi un alt șofer, “șoferul nostru” pe care îl întâlnim aproape de fiecare dată. El loicuiește de asemenea în Schiulești și într-o bună zi în timp ce așteptam autobuzul să ne întoarcem de la Curbă (nici nu autobuz nu venea conform orarului)… l-am văzut conducând, i-am făcut cu mâna și a oprit. I-am arătat abonamentul dar l-a respins… El doar se întoarcea acasă de la muncă și ne-a dus și pe noi gratuit până aproape acasă! Este foarte drăguț.
Alba este în România pentru o perioadă de 12 luni, din iunie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului Izvoarele Unveiled [2016-3-RO01-KA105-035584] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Comunicat de presă – Seara Interculturală
Comunicat de presă
23 Iulie 2017
O primă seară interculturală cu volunarii SEV ai Curbei de Cultură.
Voluntarii SEV găzduiți de Curba de Cultură din cadrul proiectului Izvoarele Unveiled alături de voluntarii locali ai Curbei au organizat o seară interculturală la Centrul Cultural din Izvoarele.
Scopul acestei activități a fost aceea ca participanții să aibă parte de o experiență interculturală în care învață în diverse moduri interactive despre alte țări din Europa – prezentate chiar de locuitori ai acestora.
Voluntarii SEV găzduiți de Curba de Cultură au fost dornici să împărtășească puțin din cultura țărilor din care provin. Participanții au avut ocazia de a afla mai multe despre Italia, Spania, Franța, Cehia și Argentina de la Isabella, Alba, Estelle, Roman și Gabriel atât prin diverse activități informative cât și prin conversație. De asemenea cei prezenți au putut gusta din preparate culinare făcute în casă specifice țărilor prezentate.
Acesta a fost doar primul dintr-o serie de evenimente de acest tip, unde voluntarii din diverse țări împărtășesc cultura, situația, experiența și chiar bucatele lor cu oamenii din Izvoarele și împrejurimi.