Noua iarnă / New winter
/Josue a scris acest articol în engleză. Mulțumim lui Georgian pentru traducere. /
Suntem acum în mijlocul celei mai ciudate ierni din viața noastră, cel puțin așa a fost pentru mine, nu numai pentru situația pandemică internațională, ci și din cauza experiențelor pe care le-am trăit și a oamenilor pe care i-am cunoscut. În mod ironic, am crezut că anul acesta a fost un moment bun nu pentru călătorii, ci pentru a mă muta într-o altă țară în calitate de membru al programului corpurilor europene de solidaritate. Să fim sinceri: să faci voluntariat în altă țară, să înveți lucruri noi, să cunoști oameni noi, este mult mai bine decât să stai acasă în orașul tău obișnuit, asistând la lecții online. Așadar, voi împărtăși aici o parte din experiența mea ca străin în România rurală.
We are now in the middle of maybe the weirdest winter of our lives at least it has been like that for me, not only for the international pandemy situation but also because of the experiences I´ve lived and the people I´ve met. Ironically I thought that this year was a good moment not for travel but to move to a different country as member of europen solidarity corps. Let´s be honest to volunteer in another country learning new things knowing new people is far way better than stay at home in your usual city assisting to online lessons. So, on this occasion I´m going to tell you part of my expirience as foreingner in rural Romania.
Căci cine nu știe, eu sunt Josu și vin dintr-o parte mai uscată a lumii, nu este ca și cum aș fi „tuareg” care trăiește în deșert, dar să spunem că în patria mea peisajul era verde iarna și galben vara.
For who doesn´t know, I´m Josu and I´m coming from a drier part of the world, it´s not like I´m a “tuareg” who lives in the desert but let´s say that in my homeland the landscape used to be green in winter and yellow in summer.
După ce am primit în sfârșit documentele mele spaniole pentru prima dată, am cumpărat un zbor pentru a veni în România pe 7 ianuarie. Am ajuns deja pe 8 dimineața devreme și, ca să fiu sincer, m-am așteptat să fie puțin mai rece când am ieșit din avion, dar au fost aproximativ 2 ° C. Era într-adevăr frig, dar putea fi și mai rău. Acolo de unde vin această temperatură ar putea fi cea minimă, uneori ajunge la 0 ° C, dar nu este niciodată suficient de rece ca să ningă. Totuși, în acea zi m-am întâlnit cu coordonatorul meu care a venit să mă ia și am început drumul spre Izvoarele. Drumul părea același ca atunci când venisem prima dată vara, același drum, aceleași case și aceleași altare deoparte, de asemenea adânc în noapte. Pur și simplu era mai frig.
After I got finally my Spanish documents for the first time I bought a flight to come to Romania on 7th of January I arrived already on 8th in the early morning and to be honest I expected it to be a little bit colder when I got out from the plane but it was like 2ºC. It was cold indeed but it could be worse. Where I come from that temperature could be the minimum, sometimes we reach 0ºC but it´s never enough to snow. However, that day I met my coordinator who came to pick me up and we started the way to Izvoarele. The way seemed the same than when I came the first time on summer, the same road, the same houses and the same shrines aside, also deep in the night. It just was colder.
Am ajuns la noua mea casă gazdă în jurul orei 04:30 și, deși eram obosit, nu aveam somn, așa că am decis să mănânc ceva și să mă uit la ceva distractiv în laptop. Încercam doar să mă linistesc și să mă simt confortabil până când brusc m-am uitat pe fereastră. Nu mă așteptam ca lumina ușoară a zorilor să mă lase să văd că ningea de când am intrat în casă și curtea era deja complet albă. Știu că acest lucru trebuie să sune prost și foarte normal pentru o mulțime de oameni, dar dacă vă spun că nu am văzut niciodată că ninge până atunci? Adică am văzut zăpada doar o dată, dar nu ningea cu adevărat și era într-un loc în care nu existau multe elemente în jurul meu, cum ar fi case, copaci, oameni … în afară de asta a fost acum nouă ani așa că…
I arrived to my new host house at around 4:30 AM and even though I was tired I was not really sleepy so I decided to eat something and watch something entertaining in my laptop. I was just trying to chill and make myself comfortable until suddenly, I looked through the window. I didn´t expected the slight light of the dawn to let me see that it had been snowing since I got into the house and the yard was already completely white. I know that this must sound silly and super normal for a lot of people but, what if I tell you that I never saw it snowing until then? I mean, I only saw the snow once but it was not really snowing and it was in a place where there was not a lot of elements around me such as houses, trees, people… besides it was nine years ago so…
Oricum, bineînțeles văzând că am decis să merg la plimbare pentru a cunoaște mai bine noul meu sat începând din curtea mea. Terminând acolo, m-am aventurat pe stradă și am început să merg. La un moment dat mă întorc în lateral și am intrat într-o mică „stradă” sau mai bine pe o potecă, care este traversată la un moment dat de șinele de tren. Imaginea aceea dintr-o clipă mi-a amintit de scena clasică a unui tren care trecea prin filmul peisajul alb al Europei de Est
Anyways, of course seeing that I decided to go for a walk to get to know better my new village starting from my own yard. Finishing there, I ventured out the street and started to walk. At some point I turn to the side and got into a little “street” or better yet a path which is crossed at some point by the traintracks. That image by a moment reminded me of the classic scene of a train going through the white countryside of the eastern europe in the movies.
După câteva minute de coborâre, tocmai m-am lovit de râul Crasna, cel care dă numele străzii mele și acelei frumoase mănăstiri de dincolo de Schiulesti. Doar să menționez că a fi acolo toamna a fost ca și cum ai fi fost într-un basm.
After some minutes going downhill I just bumped into the Crasna River, the one which gives the name to my street and that beautiful monastery beyond Schiulesti. just mention that being there on Autumn was like immerse oneself into a fairytale.
În cele din urmă, pe măsură ce ningea și am început să-mi ud blugii, am decis să mă întorc acasă la casa mea confortabilă pentru a încerca să ma încălzesc. Mi-a plăcut România vara,toamna, dar mi s-a părut frumos peisajul acoperit de zăpadă. Sunt sigur că o să mă bucur de primăvară aici. De asemenea … Da, este foarte frumos să folosești lemnul și să faci foc singur pentru a-ți încălzi casa, dar … Haide, încă douăzeci de grade nu sună așa de rău, nu?
Eventually as it kept snowing, and I started to get my jeans wet I decided to go back home to my cozy house to try to warm it up. I liked Romania on Summer also in Autumn, I found the snow-covered countryside beautiful. I´m sure I´m going to enjoy the spring here. Also… Yeah, it´s very nice to use wood and make fire yourself to get your house warm but… Come on, twenty degrees more doesn´t sound that bad, eh?
Doi străini trăind sărbătorile de crăciun în România
/Andrea și Gertrudis au scris acest articol în engleză. Pentru a citi originalul, vezi textul mai jos./
Noi suntem Gertrudis și Andrea, voluntari ai asociației ‘’Curba De Cultură’’ aici în România, mai exact în comuna Izvoarele (Prahova). De-a lungul acestui an, suntem implicați în proiectul ‘’Discover Teisani’’ (Descoperă Teișani): inițiativă pentru a promova comuna și locuitorii Teișaniului utilizând conținut audio-vizual, articole și multe alte materiale. Cu toate astea, astăzi suntem aici pentru a vorbi despre altceva.
Acest articol este pentru toți cititorii curioși ce vor să știe cum se sărbătorește în alte țări de Crăciun și Anul Nou. Vom vorbi despre ceea ce am văzut, despre experiențele trăite, despre senzațiile și sentimentele pe care le-am trăit în primul nostru festival ca străini.
Toată lumea știe că venirea Crăciunului este deseori sinonim cu apariția decorațiunilor: orice tip de ornamente, lumini și LEDuri de toate formele și culorile, Moși Crăciuni tăcuți în mijlocul de a se cățăra pe fiecare terasă… Din experiențele noastre trecute am crezut că le-am văzut pe majoritatea. Ne-am înșelat, căci din păcate nu fusesem în România înainte. Să spunem că a fost incredibil nu e suficient, felul cum de pe-o zi pe alta fiecare casă s-a aprins, transformând strada liniștită de țară în ceva mai similar cu felul cum ne imaginăm că ar fi o stradă din cartierul chinezesc (Chinatown).
Puteam deja în acele zile să simțim spiritul Crăciunului sau, cel puțin, puteam simți că etapa pregătitoare era în curs de desfășurare. Apoi, zi după zi, din ce în ce mai mulți oameni au început să se deplaseze spre sat. Mai multe strigăte, mai multă muzică, mai mult petrecut. Cu toate astea, momentul exact în care am perceput în sfârșit că e sărbătoare a fost trezitul în acea dimineață înmuiată de un cântec, canto. Am descoperit ulterior că am auzit ”colindatul”, colindele de Crăciun. În esență această tradiție constă într-un grup de persoane cântând la instrumente și vocal cântece, aceștia mergând din casă în casă. Originar, colindele de Crăciun aveau funcție de ritual, mai exact aceea de a ura fertilitate și abundență. Astăzi, scopul comun al colindelor este acela de a alunga spiritele rele ale lui ianuarie și de a ura un Crăciun și An Nou fericite, creând o atmosferă colorată și magică.
Crăciunul se apropia, iar satul era în priză. Aerul era acum plin de pocnitori, muzică tradițională și pocniturile biciurilor fluturate de băieți. Ultima dintre acestea, la fel ca în cazul colindelor de Crăciun, este o tradiție bine fondată: băieții flutură un bici lung în aer, producând pocnituri tunătoare. Primele câteva dăți când am auzit acel sunet am crezut că erau focuri de armă. Sună destul de puternic, și chiar este, pentru a alunga spiritele rele.
Neașteptatul punct culminant al sărbătorilor a venit de Ajunul Anului Nou. Nu am fi crezut niciodată că odată cu miezul nopții cerul de deasupra Izvoarelor va fi colorat de o multitudine de artificii. Pentru acele minute intense artificiile au apărut dintr-o parte în alta, fără răgaz. Până și casa din fața noastră a decis să ia parte în acest dans. Odată cu căderea cenușii lăsate de artificii am mers în stradă, purtând măști și, purtați de euforie, am cunoscut doi copii care erau și ei purtați de euforia de a cunoaște străinii din zonă. A durat ceva, puține cuvinte dar multe gesturi, și ne-am trezit absorbiți într-un dans, condus de copii. Într-un cerc, ținându-ne unii de alții, am urmărit muzica care nu ne-a părăsit vreodată, mereu în fundal. A fost un final potrivit, un rămas bun al anului care ne-a lăsat într-o dispoziție pozitivă de care aveam nevoie pentru a continua planificarea următoarei explorări.
Desigur, drumețiile în zonele din jur a fost absolut obligatorie. Prahova este un județ minunat pentru cei care iubesc natura. Numai în Izvoarele era un traseu liniștit mergând spre Schiulești și, odată acolo, poți continua până la Mănăstirea Crasna. Pe lângă asta, a meritat să vizităm dealurile din Teișani. Iarna oferă o atmosferă magică odată ce se așterne zăpada, dar chiar și înainte te poți bucura de diversitatea culorilor ce rămân din timpul toamnei. Am mers în drumeție de asemenea în SInaia, unde a fost surprinzător de liniștit. Deși tot turismul din Sinaia pare concentrat pe schiat, cărările pentru a ajunge la nivelul de 1450 m erau goale, iar noi am avut sentimentul că toată imensitatea naturii era pentru noi. Cu siguranță, trebuie să fi pregătit cu energie și pantofi potriviți pentru un astfel de plan. Cu toate astea, poți de asemenea găsi și activități mai relaxante în Sinaia, precum vizitarea castelului Peleș. Acolo, îți vor fi introduse un mix de stiluri (turcesc, maur, venețian, al lui Louis IV…) și rafinatul lucru în lemn care caracterizează clădirea.
Nu putem termina fără să menționăm că am avut șansa să vizităm Bucureștiul în timpul sărbătorilor. Ne-a dat o impresie similară a unui loc plin de viață cu un mix interesant de stiluri în ceea ce privește clădirile. Nu în același fel, dar de asemenea atractiv. Cu cantitatea de lumini, noaptea a fost îndeosebi vie în centrul vechi. A trebuit să fim în capitală pentru a ajunge în Sinaia cu trenul. Am avut norocul de a ne urca într-un tren internațional istoric și frumos spre Viena, unul cu compartimente separate. Cu siguranță trenurile din România merită un alt articol în viitor.
În scurtul timp în care am fost în București, am putut vizita câteva librării. Acestea erau pline de decorațiuni șic de Crăciun. Cu toate astea, privirile noastre au mers direct spre rafturi de parcă căutau comori. Aceste locuri, la fel ca și bibliotecile, par să păzească într-un loc spațiu foarte mic o cantitate enormă de cunoaștere despre cultura unei țări. Nu doar datorită conținutului cărților în sine, dar și prin felul cum rafturi sunt așezate, subiectele și autorii de care sunt interesați..
În concluzie, suntem fericiți că acesta este doar începutul călătoriei noastre. Prin ”Discover Teișani” suntem în locul perfect pentru a ne satisface curiozitatea interioară, care se așteaptă să aprecieze toată bogăția acestei țări.
/Original title: Two foreigners living winter holidays in Romania/
We are Gertrudis and Andrea, volunteers of the association ‘’Curba De Cultură’’ here in Romania, precisely in the comune of Izvoarele (Prahova). For this year, we are involved in the project ‘’Discover Teisani’’: the initiative for promoting the commune and the citizens of Teișani utilizing audio-visual content, articles and many other materials. Nevertheless, today we are here to talk about something else.
This article is for all the curious readers who want to know about how it is celebrated in other countries on Christmas and New Year’s Eve. We will talk about what we saw, the experiences lived, the sensations and feelings we felt in our first fest as a foreign.
Everyone knows that the arrival of Christmas is often synonymous with the arrival of decorations: any type of ornament, lights and LEDs of all forms and colours, silent Santa Claus in the middle of climbing on every terrace … From our past experience we thought we had seen most of them. We were wrong, alas we had never been in Romania before. It was incredible, to say the least, how from one day to the next every house suddenly turned on, transforming the quiet country road into something more similar with how we imagine a street in Chinatown would be.
We could already feel in those days the Christmas spirit or, at least, we could feel that the preparatory phase was underway. Then, day after day, more and more people began to flock to the village. More shouting, more music, more partying. However, the exact moment in which we finally perceived to be in celebration was the awakening on that morning softened by a song, a canto. We discovered later that we heard the ‘’colindat’’, the Christmas carols. Basically that tradition consists of a group of people playing instruments and singing songs goes from one house to another. Originally, Christmas carols had a ritual function, namely that of wishing fertility and abundance. Today the common purpose of carols is to chase away the bad spirits of January and to wish a merry Christmas and the New Year’s Eve, creating a colourful and magical atmosphere.
Christmas was upon us and the village was fermenting. The air was now filled with the firecrackers, traditional music and the cracking of whips waved by the boys. The latter, as the Christmas carols, is a well-founded tradition: the boys wave a long whip in the air, producing thundering pops. The first few times we heard that sound we thought it was gunshots. Sound powerful enough, it is thought, to ward off evil spirits.
The unexpected climax of the holidays came on New Year’s Eve. We would never have thought that with the click of midnight the sky above Izvoarele would be coloured by a multitude of fireworks. For those intense minutes fireworks appeared from one side to the other, without respite. Even the house opposite ours decided to take part in that crackling dance. With the fall of the ashes left by the fireworks we went down the street, wearing masks, and taken by the euphoria, we met two kids who were also taken by the euphoria of meeting the strangers in the zone. It took a little, a few words but many gestures and we found ourselves immersed in a dance, led by the kids. In a circle, holding each other, we followed the music that never left us, always in the background. It was a worthy ending, a year’s farewell that let us in the positive mood we needed to continue planning the next explorations.
Of course, hiking in the surrounding areas was a must. Prahova is a great county for those who love nature. Just in Izvoarele, there is a quiet path going to Schiulesti and, once there, you can continue until the Crasna Monastery. Besides, it is worthwhile visiting the hills in Teisani. Winter provides a magical atmosphere once the snow arrives, but even before you can enjoy the diversity of colours that remains from the autumn. We also hiked in Sinaia and it was surprisingly calm. Although the tourism in Sinaia seems focused on skiing, the paths to arrive at the level 1450m were empty, and we had the feeling that all the immensity of nature was for us. For sure, you need to be prepared with energy and proper shoes for this kind of plan. However, you can also find more relaxed activities in Sinaia, such as visiting the Peleș Castle. There, you will be introduced in a mixture of styles (Turkish, Moorish, Venetian, Louis IV…) and the refined work in the wood that characterizes the building.
We cannot finish without mentioning that we had the chance to visit Bucharest during these holidays. It gave us a similar impression of a lively place with an interesting mix of styles in buildings. Not in the same way, but likewise attractive. With the amount of lights, the night was particularly alive in the old town. We had to be in the capital to arrive in Sinaia by train. It was lucky to get on an historical and beautiful international train heading to Vienna, ones with separate compartments. For sure, trains in Romania deserve another article in the future.
In the short time we were in Bucharest, we could visit a couple of bookstores. They were full of fancy decorations for Christmas. However, our eyes glanced directly at the shelves as they were looking for a treasure. These places, as well as the libraries, seem to safeguard in a very small space an enormous amount of knowledge about a country’s culture. Not only because of the content of the books themselves, but also because of the way the shelves are arranged, what subjects and authors they are interested in…
In conclusion, we are happy that this is only the beginning of our journey. Through ‘’Discovering Teisani’’ we are in the perfect place to satisfy our inner curiosity, which is expecting to appreciate all the wealth of this country.
Experiența Habemus Ha(m)bar
Avem un hambar și avem habar ce să facem cu el. Așa a început proiectul Habemus Ha(m)bar anul trecut când am plănuit împreună cu autoritățile comunei Teișani să folosim resursele comunei în interesul tinerilor din comunitate. Planurile și ideile s-au transformat într-o serie de proiecte care au primit și finanțare europeană prin programul Corpul European de Solidaritate. Așa a apărut Habemus Ha(m)bar care a început în martie 2020 și care trebuia să reunească 45 de voluntari internaționali în trei serii a câte 15. Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg mai niciodată, căci pandemia ne-a încurcat destul de rău. Am reușit însă să adunăm două echipe de voluntari (36 de voluntari în total) cu care am făcut minuni de-a dreptul.
Prima echipă de voluntari a început munca la renovarea fostei grădinițe pentru a o transforma într-un centru de tineret, într-un mediu sigur și confortabil în care tinerii din comună și nu numai să se întâlnească, să socializeze și să învețe prin metode de învățare experiențială. Totodată au început și munca la organizarea celei de-a doua ediții a festivalului rural de tineret – Ruralympics. Cea de-a doua echipă a continuat munca de renovare și a făcut deschiderea oficială a Centrului de Tineret Teișani.
Chiar dacă anul acesta situația a fost îngreunată de contextual pandemic, cei 36 de voluntari (români și internaționali) au reușit să facă o treabă uimitoare respectând totodată toate măsurile de protecție și siguranță. Rezultatele muncii voluntarilor s-au văzut în comunitate, dar și în ei înșiși, fiecare dintre ei plecând de aici cu o experiență care le-a schimbat viețile și cu o mulțime de noi prietenii și conexiuni pentru viitor.
Câteva reacții ale voluntarilor după proiect:
It was the best activity I did this summer, which I want to repeat, I recommended everyone to get involved in similar projects (Ștefan)
It was awesome. we did a lot we managed things beyond immagination. it was awesome (Raimo)
Iar la câteva luni de la terminarea stagiilor și întoarcerea acasă voluntarii au realizat că experiența proeictului Habemus Hambar le influențează pozitiv planurile de viitor, astfel unii au decis ce vor să studieze, ori ce loc de muncă își doresc, alții au profitat de acest răgaz și și-au analizat opțiunile dar mai ales au învățat să ia decizii informate și asumate. Stagiile de voluntariat i-au făcut pe cei 36 de tineri să devină niște adulți responsabili și cetățeni europeni pe nesimțite.
I told my friends it was nice experience they should also participate in these kind of programs (Muhammad)
I lived the greatest experience I can think of from my past 5 years, made new friends and had a sense of purpose whilst enjoying myself every day! (Franka)
Cât despre Centrul de Tineret Teișani, el își va deschide porțile din ianuarie, cu ajutorul altor voluntari, dar online pentru moment și de îndată ce se va putea și în formă fizică, gata să pună la dipoziție sala media dotată cu echipament profesional de înregistarare audio și video, dar și sala de activități, jocuri și timp liber cu atmosferă relaxantă și îmbietoare. Așadar, continuăm să facem lucruri bune pentru comunitatea locală
Găzduirea voluntarilor și întreaga muncă de organizare a festivalului, precum și cea de renovare au fost posibile cu sprijinul financiar al programului Corpul European de Solidaritate, un program de finanțare al Uniunii Europene.
Portret de voluntar – Johannes (Suedia)
Hi, my name is Johannes Franzen. I am 21 years old, I grew up in a small town in northern Sweden called Ostersund. I studied media production and marketing. In my spare time I like to cook and to study history and also hiking. I am interested in learning more about history especially European and also to learn more about different cultures and all that are less well known.
I wanted to go on a long term volunteering project because i enjoy the adventure of living in a foreign country and to feel like I develop more as a person and like I accomplish something more than I would on a short term project. I have already been on one short term trip and after that I have been looking for a long term project. The reason why I chose to discover Teișani is because it had to do with what i studied in high school (media production) and it was a great chance to experience a new culture on a deeper level than if I were a tourist.
Bună, numele meu e Johannes Franzen. Am 21 de ani, am crescut într-un oraș mic din nordul Suediei numit Ostersund. Am studiat producție media și marketing. În timpul liver îmi place să gătesc și să studiez istorie, precum și drumețiile. Sunt interesat de a învața mai multe despre istorie, mai ales europeană, precum și să învăț mai multe despre diferite culturi și tot ceea ce e mai puțin cunoscut.
Am vrut să merg într-un proiect de voluntariat de termen lung deoarece mă bucur de aventura de a trăi într-o țară străină și de a mă simți de parcă mă dezvolt mai mult ca persoană și de parcă realizez ceva mai mult decât aș face-o într-un proiect de scurtă durată. Am fost deja într-o excursie de scurtă durată și după aceea am fost în căutarea unui proiect de lungă durată. Motivul pentru care am ales să descopăr Teișani este acela că a avut de aface cu ceea ce am studiat în liceu (producție media) și a fost o șansă minunată de a experimenta o nouă cultură la un nivel mai profund decât dacă aș fi un turist.
Portret de voluntar – Josué (Mexic + Spania)
Hi, my name is Josué and I´m from Andalucia, Spain. However I also have my Mexican side – I was born there and all my family is Mexican. I am 20 years old and I have officially been studying technological and scientific stuff. Nevertheless, I love to learn and study other disciplines in my free time, such as history, languages, music or even audiovisuals; I also spend a lot of time playing videogames (more than I would like to admit). I’ve been living in the Iberian peninsula since I was six years old and I never had the chance to travel to the rest of Europe until now – through European solidarity corps. I spent two months working on the new Teișani youth centre and it was a very good experience, so I decided to spent more time here and keep improving the skills that I think I need in order to become the person I want to be.
As for my future plans, I would really like to keep traveling, learning languages and know the cultures behind them. And also at some point resume my studies and go to univerity to study engineering.
If you ask me, I would say I’m not the kind of guy who cheers up the place, but I love to follow and keep the good vibes around me, so we all could be cool with each other.
Bună, numele meu este Josué și sunt din Andalucia, Spania. Cu toate acestea, am și o parte mexicană, având în vedere că m-am născut acolo și toată familia mea este mexicană. Am 20 de ani și, oficial, am studiat lucruri tehnologice și științifice. Pe lângă acestea, îmi place să învăț și să studiez cât mai multe discipline în timpul meu liber cum ar fi historia, limbile străine, muzica sau chiar domeniul autovizual; deasemenea, petrec foarte mult timp jucându-mă jocuri video. În ciuda faptului că am trăit în Peninsula Iberică de când aveam 6 ani, n-am avut niciodată ocazia să călătoresc în restul Europei până acum, prin intermediul Corpului European de Solidaritate. Mi-am petrecut două luni lucrând la noul centru de tineret din Teișani și a fost o experiență foarte plăcută, așa că am decis să petrec mai mult timp aici și să îmi dezvolt abilitățile de care eu consider că am nevoie pentru a deveni persoana care vreau să fiu.
În ceea ce privește planurile mele de viitor, mi-aș dori să continui să călătoresc, să învăț limbi străine și să știu culturile din spatele lor. Bineînțeles, la un moment dat, să îmi reiau studiile și să merg la universitate pentru a studia ingineria.
Dacă mă întrebați pe mine, aș spune că nu sunt genul de băiat care să binedispună oamenii din jurul lui din proprie inițiativă, ci mai degrabă genul care să mențină o atmosfera plăcută în jurul lui pentru că toată lumea să se înțeleagă bine cu toată lumea.
Portret de voluntar – Gertrudis (Spania)
My name is Gertrudis, I am 28 years old and I come from a small town near the sea in Catalonia, Spain. I have studied Audiovisual Communication and Investigative Journalism, so I am very keen on these topics. I love being creative, communicating and I am very curious and interested in knowing more about different cultures and history, especially European history. Furthermore, I am interested in social change based on ecologism, gender issues and municipalism focus. Therefore, I have been participating and working with associations related to these issues in the last few years.
Nowadays, after residing in my quiet town all my life, I wanted to experience life in a foreign country and meet people from other cultures. The European Solidarity Corps allows me to get involved in a multicultural atmosphere, so I have been looking for projects and for the chance to enjoy some of them. When I read about the Discover Teișani project, I knew it was perfect for me. It is an opportunity to know in depth about Romanian culture which is quite unknown for me even though it has strong cultural connections with my country of origin, as the Latin language. Of course, I am excited also about the idea to live in a rural area, surrounded by nature that I would love to discover, photograph and just enjoy. For the moment I need to be patient and cautious due to the lockdown we need in these times, but these measures will be worthwhile.
Numele meu este Gertrudis, am 28 de ani și provin dintr-un oraș mic de lângă mare în Catalonia, Spania. Am studiat Comunicare Audiovizuală și Jurnalism Investigativ, deci sunt foarte pasionată de aceste subiecte. Iubesc să fiu creativă în comunicare și sunt foarte curioasă și interesată în a cunoaște mai multe despre diferite culturi și despre istorie, mai ales istorie europneană. De asemenea, sunt interesată de schimbare socială bazată pe ecologism, pe probleme de gen și centrare pe municipalism. Așadar, am participat și am lucrat cu asociații legate de aceste probleme în ultimii ani.
În prezent, după ce am locuit în orașul meu liniștit toată viața, am vrut să experimentez viața într-o țară străină și să întâlnesc oameni din alte culturi. Corpul Europnean de Solidaritate îmi dă voie să mă implic într-o atmosferă multiculturală, deci am fost în căutare a proiectelor și a șansei de a mă bucura de unele dintre ele. Când am citit despre proiectul Discover Teișani, am știut că este perfect pentru mine. Este o oportunitate de a cunoaște în profunzime lucruri despre cultura română, care îmi este destul de necunoscută chiar dacă se află în strânsă legătură cu cultura țării mele originare, precum limbile romanice. Desigur, sunt entuziasmată de asemenea de ideea de a trăi în mediul rural, înconjurată de natura pe care mi-ar plăcea să o descopăr, fotografiez și de care pur și simplu să mă bucur. Pentru moment trebuie să am răbdare și să fiu precaută din cauza carantinei de care avem nevoie în aceste momente, dar aceste măsuri vor merita.
Portret de voluntar – Andrea (Italia)
Hi, my name is Andrea, I’m from Italy and for this year I’m one of the volunteers for Curba de Cultură here in Romania.
During the summer I was really confused about what to do about my life, to continue my studies in another country or find something new to develop and build my experience?When I saw the project Discover of Teisani I thought: ‘’Finally something that goes in the same direction in which I want to go’’. Covid 19 was and certainly still is a particular issue that can arrest people from having any kind of personal experiences in other countries, but in that moment I felt a sensation that strongly pushed me in to the project. I think that I made the right choice. There are a lot of people that, like me, are feeling disoriented after they complete their studies, especially in sociological or anthropological fields. I think that this can be the perfect place for people that share this type of passion and objectives.
Apart from this, I’m 24 and, as I said, I recently finished my bachelor in intercultural communication in Turin, Italy. My dream is to make documentaries, write articles and monographs around the world to any kind of association that works to promote the territory, the people and the local culture.About the place I am in, I really suggest it for those who love nature and for those who want an unconventional life experience despite the standard and the comfort that city offers. Being warm is wonderful, but being warm thanks to your own fire has completely another taste.
Bună, numele meu este Andrea, sunt din Italia și pentru anul acesta sunt unul dintre voluntarii Curbei de Cultură, aici în România.
Pe timpul verii am fost foarte confuz când vine vorba de ce să fac cu viața mea, să îmi continui studiile într-o altă țară sau să găsesc ceva nou pentru a îmi dezvolta și construi experiența?Când am văzut proiectul Discover Teișani m-am gândit: ”În sfârșit ceva care merge în aceeași direcție în care îmi doresc și eu să mă duc”. Covid 19 a fost și cu siguranță încă este o problemă specifică ce poate să oprească oamenii din a avea orice fel de experiențe personale în alte țări, dar în acel moment am simțit o senzație care m-a împins puternic spre proiect. Cred că am făcut alegerea corectă. Sunt multe persoane care ca și mine se simt dezorientate după ce își termină studiile, mai ales în domeniul sociologiei sau antropologiei. Consider că acesta poate fi locul perfect pentru persoanele care împărtășesc astfel de pasiuni și obiective.
Pe lângă asta, am 24 de ani și, așa cum am menționat, mi-am terminat de curând licența în comunicare interculturală în Turin, Italia. Visul meu este să fac documentare, să scriu articole și să monografiez în jurul lumii pentru orice fel de asociație care lucrează la promovarea teritoriului, a oamenilor și a culturii locale. În ceea ce privește locul în care mă aflu, îl recomand celor care iubesc natura și celor ce își doresc o experiență de viață neconvențională în pofida standardelor și confortului pe care orașul le oferă. E minunat să ai căldură, dar să ai căldură mulțumită propriului tău foc are cu totul alt gust.
Let’s Discover the village of Teișani together
Do you find interaction with locals, research work and living abroad as attractive topics? If the answer is yes, I think you are the one that we are looking for.
We are seeking for 2 more young people to join our team of volunteers in a one year long adventure to discover the village of Teișani, to experience the lifestyle here and to document it. We guarantee an unforgettable experience. What do you need to have for it?
– to be between 18 and 30 years old
– to be motivated to do international volunteering
– to be strongly motivated to live and work in rural area
– to be interested in learning a different European language
– to be motivated to develop new competencies and to learn about community development
– to have at least basic English communication skills, spoken and written
– to be motivated to do research in the community and to create video and text promotional materials out of it
What do we provide:
– accommodation, food allowance and pocket money
– coordination, materials and equipment for activities
– mentor support and language training
– local transport
– medical insurance
– reimbursement of international transport
– task-related trainings
What training we provide:
– teambuilding
– video and photo editing
– etnographic research
– safety and security instructions
– event management
How do you apply? If you are a citizen of any of the EU countries (except Romania) send a CV and a brief Motivation letter. The motivation letter should answer to the following question: Why would you live and work for 12 months in rural Romania?
Send these 2 documents to sorin@curbadecultura.ro. The deadline is ongoing until the position is occupied, so the sooner the better. Also, send any questions you have to the same e-mail address.
Hope to see you in Romania 😉