SEV-ul din perspectiva comunității
Înainte să îmi încep stagiul SEV într-o zonă rurală a României, eram încântat că voi lua o pauză de la viața în oraș, dar pe de altă parte diferențele de limbă și cele dintre oameni m-au făcut confuz câteodată în timpul stagiului de voluntariat. Încă de la început am întâlnit o mulțime de oameni binevoitori și deschiși, dar și câtiva reci sau indiferenți. Încă un lucru, impactul stagiului meu de voluntariat asupra comunității nu mi-a fost prea clar.
Before starting my EVS in Romania’s rural area, I was happy to take a break from the life in the city, but on the other side the language and the differences between the people made me feel confused sometimes during my volunteering service. From the beginning I’ve met many kind and open people but also some cold or indifferent ones. One more thing, the impact of my volunteering service on the community wasn’t that clear.
Când mi s-a cerut să scriu acest articol, nu am putut refuza, așadar aici sunt, povestindu-vă despre impactul asupra comunității. Cu ajutorul lui Claudiu, unul dintre voluntarii locali, am intervievat câțiva oameni întrebându-i ce știu ei despre noi [voluntarii], ce opinie au despre noi, ce cred despre ceea ce facem și ce am putea face mai mult.
In the moment I was asked to write this article, I could not refuse, so here I am telling you about the impact on community. With the help of Claudiu, our local volunteer, I interviewed some people asking them what they know about us, what opinion they have about us, what do they think about the work we are doing in the community and what more we could do?
Unii au fost evazivi, alții nu au vrut să răspundă, iar o altă parte ne-a zis că nu știu ce fac voluntarii SEV. În cele din urmă, am găsit și oameni care știau ce facem noi în școlile din comunitate și care știau și despre Curba de Cultură. Ne-au zis că apreciază munca noastră, deoarece ajutăm tinerii din comunitate să devină mai deschiși și îi ajutăm să se familiarizeze și cu alte culturi.
Some people were evasive, some did not want to answer, some told us that they don’t have idea about what EVS volunteers do. Finally, some people were also aware of the stuff we did in local schools and aware of what Curba de Cultura does. They told us that our work is very appreciated because we help the youngster in the community to become open minded and we help them to get acquainted with other cultures.
Adulții din comunitatea locală sunt încântați de faptul că avem naționalități diferite și că venim din medii și culturi diferite, ba mai mult, că fiecare are experiență și cunoștințe diferite pe care le împărtășim cu copiii și tinerii. În plus unii au zis și că suntem simpatici și că le place că salutăm în română și că interacționăm cu localnicii. Pot spune că și mie îmi place relația pe care o avem cu localnicii și îmi place bunăvoința de care dau dovadă părinții copiilor. La final pot să afirm că rezultatul acestor interviuri a fost o surpiză plăcută și e foarte reconfortant să știu că facem o treabă bună.
The adults from the community like that each of us is from a different nation, with different backgrounds and cultures, moreover that each of us has different experiences and knowledge o share with youngsters and children. Furthermore,
some said that we are sympathetic and they like that we are saluting in Romanian and interacting with all the community. I can say that I also really like the relationship with the community and I like the kindness of children’s parents.
In the end of this day I can say that I’ve received a nice surprise for these interviews with the community and it was very rewarding to know that we are doing a good job.
Acesta e cel mai mișto proiect SEV!
This is the greatest of the EVS project!
Alessio se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Curba de Cultură.
“Sunt voluntar, nu am bani!”, “Noroc”, “Gata”
Coming to Romania was really quick decision in my life. I knew only one word “noroc“ and I said to myself…. you are ready to go, because one word it is already a success 🙂
Arrived to Romania, hear the Romanian language… that just blow my mind, because I didn’t understand anything. Not even a word. How can you speak this language??
For Estonians, like me, Romanian it’s really hard language because there is no similarity with Estonian. Yes, I could know Italian or Spanish languages which are similar, but I know German and Russian and that is not helping me. At all. But there is also some similarity with Estonian and Romanian language… they are both just unbelievably hard to learn.
Venirea în România a fost o decizie extrem de rapidă. Știam doar un cuvânt noroc și mi-am zis.. ești pregătită de plecare, deoarece un cuvând e deja un succes 🙂
Sosită în România, am auzit limba română… și asta a fost șocant, căci nu înțelegeam nimic. Nici măcar un cuvânt. Cum să vorbesc o asemenea limbă?
Pentru estonieni, ca mine, româna e o limbă foarte grea deoarece nu se aseamănă cu estona. Dacă aș fi știut italiană ori spaniolă care sunt asemănătoare, dar eu știu germană și rusă și asta nu mă ajută. Deloc. Există o singură asemănare cu limba estonă și română… ambele sunt foarte greu de învățat.
I started Romanian from core.
My first word what I learned in Romania was “gata”. That word is just magnificent. Everybody understood that when its “gata” it is “gata”. Now I’m just using 
that word all the time. And you know… I’m taking that word with me in Estonia and then everybody is getting to know the power of the word “GATA”. Other sentence what everybody said that I have to know was “Sunt voluntar, nu am bani”. Easy to remember… but in the beginning it was incredibly Chinese for me.
Day by day I started to learn more and more this language, because I had my Romanian lesson each week. Huh… I would say. Now our volunteers house is full on signs which are teaching us words and that’s how we learn. Also I’m learning a lot thanks to my mobile applications. This is really useful and handy for learning that hard Romanian language.
Am început cu româna din miezul ei.
Primul cuvânt învățat a fost gata. Cuvântul ăsta e magnific. Toată lumea înțelege că atunci când e gata e gata. Acum folosesc cuvântul ăsta tot timpul. Și știi ce… Voi lua acest cuvânt cu mine în Estonia și atunci toată lumea va cunoaștea puterea cuvântului gata. O altă propoziție pe care toată lumea a zis că ar trebui să o știu a fot Sunt voluntar, nu am bani. Ușor de reținut… dar la început era chineză pentru mine. Zi de zi am învățat tot mai mult, deoarece aveam lecții de omână în fiecare săptămână. Huh… aș zice. Acum casa noastră de voluntari este plină de semne care ne învață cuvinte și cum să învățăm. De asemenea învăț mult și cu ajutorul aplicațiilor mobile. Acestea sunt foarte utile și folositoare pentru a învăța această limbă română, grea.
So where I’m trying to speak my really bad Romanian — everywhere… but more in the schools, if I’m hitchhiking or in the shop. Basic words and talking with your hands always helps… But people still understand you and they teach you even more Romanian – so I would say talking is good, because you learn a lot.
Sooo… every day is a new day and every day you can learn new word. My last word what I learned was “iepure”. But there is sooooo many words I can learn!
So lets learn more Romanian 🙂 I’m always ready!
Prin urmare, unde încerc să vorbesc limba română… peste tot… dar cel mai adesea în școli, dacă fac autostopul sau la magazin. Cuvinte de bază, precum și vorbitul cu mâinile ajută întotdeauna… Oamenii te înțeleg și te învață chiar mai multă română – vorbitul e bun, căci înveți mai mult. Deci… fiecare zi e o noua zi și în fiecare zi poți învăța un cuvânt nou. Cel mai recent cuvânt pe care l-am învățat a fost iepure. Dar sunt atât de multe cuvinte pe care le pot învăța!
Așadar să învățăm română 🙂 Sunt întotdeauan pregătită!
Eleny se află în România pentru o perioadă de 5 luni, din septembrie 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
EVS from dog´s perspective – EVS din perspectivă canină
Rătăcesc prin sate de câtiva ani deja, înghețând iarna și fugind vara de câini agresivi. Viața nu e amuzantă când ești un câine al străzii. Și eu sunt un câine al străzii.
I have been wandering around villages for a few years already, freezing in the winter, running from other aggressive dogs in the summer. Life is no fun if you are a street dog. I am a street dog.
Time by time I managed to find some nice people, some warmer place where I could stay for a night or two, but more often I was curled up in the blanket of fallen leaves. Time by time I found another four-legged friend, but more often I was hunted by one of my own kind. Until things happened. There is a white building among other grey and brown, which was abandoned for a while since the owner died. It was just a while. The days were long and sunny, when people were working on this place – repairing it, and when the nights became more aggressive, strangers came.
Their smell did not boded anything good, smell of nothing I would know. Yet they threw me a bit of bread. I did my rounds around the villages, sniffing around houses, shops and bus stops to find something to eat, and every time when I came to this old-new house, I got a piece of this or a handful of that. Why should I go anywhere far, when I have food just right here?
Din când în când am găsit oameni inimoși și culcușuri călduroase unde am stat pentru o noapte sau două, dar cel mai adesea mi-am petrecut nopțile învelindu-mă cu frunze căzute. Din când în când am mai găsit câte un prieten patruped, dar cel mai adeasea am fost hăituit de cei de felul meu. Până când lucrurile s-au schimbat. Există o clădire albă printre atâtea gri și maronii, care a fost abandonată odată ce proprietarul a murit. Nu mult după, când zilele au devenit lungi și însorite, când oamenii au început să lucreze aici – să o repare, iar când nopțile au devenit mai lungi și neprietenoase, străinii au venit. Mirosul lor nu prevestea nimic bun, un miros pe care nu-l cunoșteam. Și totuși mi-au aruncat o bucată de pâine. Am făcut ture împrejurul satului, adulmecând case, magazine, sații de autobus în căutarea a ceva de mâncare și de fiecare dată când am venit la casa asta nouă-veche am primit câte una-alta. De ce aș mai pleca altundeva când am mâncare chiar aici?
I fought for my place in front of the white house with its grey fence. I made an alliance with an other dog to keep this rich and juicy place just for us. I grey as a shadow, he black as a night, no dogs could cross our line made of growling and bared teeth. And the people inside got used to us. They thought we are protecting them and their property. How foolish. How useful.
The people. I am talking about them as they are still the same. They are not. It has already happened
several times that one left and another came. There are completely new hands giving me food now. And yes, no plural, no us, one day my black mate disappeared. One friend less, three friends more.
M-am luptat pentru locul meu în fața porții casei albe cu gard gri. Am făcut o alianța cu un alt câine pentru a păstra acest loc bogat doar pentru noi. Eu, sur ca o umbră, el negru ca noaptea, nici un alt câine nu putea trece de bariera noastră de mârâituri și dinți dezgoliți. Și oamenii dinăuntru s-au obișnuit cu noi. Ei credeau că îi protejăm pe ei și proprietate lor. Cât de prostesc, dar cât de util.
Oamenii, deși vorbesc despre ei de parcă ar fi aceeași, ei nu sunt. S-a întâmplat deja de câteva ori ca unii să plece și alții să vină. Sunt cu totul alte mâini cele ce mă hrănesc acum. Și da, nu vorbesc la plural căci într-o zi amicul meu negru a dispărut. Un prieten mai puțin și trei în plus.
They allowed me to stay inside the grey fence. So here I am, barking on everything and anything, what moves behind the barrier. It used to be me out there in the pitch-black cold, but not anymore. Now I am not barking to protect my food, now I am protecting Them. And their property. And our feelings. If I quit, they will have no reason to keep me and I will end up on the street again. Rather no voice than that. Rather no voice than no hands to stroke me or no bowl full of food. Rather no voice than no trips together, rather be muted than without warm bed. And rather no food than to leave them. I will never leave them.
Oamenii mi-au permis să stau în interiorul gardului gri. Așadar uite-mă aici lătrând la orice mișcă în spatele gardului. Pe vremuri eram eu acolo în întuneric și frig, dar nu mai sunt. Acum nu mai latru ca să îmi protejez mâncarea, acum latru pentru a-i proteja pe ei și proprietatea lor. Și sentimentele noastre. Dacă renunță ei nu vor mai avea motive să mă țină și voi fi din nou pe străzi. Mai bine îmi pierd glasul decât să pierd mâinile care mă mângăie și care îmi umplu bolul cu mâncare. Mai bine îmi pierd glasul decât să pierd plimbările împreună, mai bine să fiu mută decât fără un pat cald. Și mai bine stau flămândă decât fără ei. Și nu-i părăsesc.
50 Shades se află în România de când se știe și a ținut companie voluntarilor SEV din patru proiecte găzduite de Curba de Cultură până acum, întâlnind voluntari din Franța, Polonia, Estonia, Italia și Cehia.