From Badalona to Schiulești – De la Badalona la Schiulești
It was 22 years living in a city with more than 215.000 citizens; apartments in buildings with 13 floors; all the resources about shops, supermarkets, malls, leisure places and all connected by a good public transport, easy to access and quickly. And now, for the first time in my life living with people that are not my family, I decided to move to Schiulești, Romania. Is it a big change Y E S. Right now I’m located in a small village with almost 1.220 villagers in the middle of the mountain and with just a pharmacy, a little shop for tools and a bar. To move around here to the next village or city, you can use the public transport, but usually if you have this possibility, it’s better to use a car because there are not a lot of options like in Badalona, one bus station with just one bus working. And for sure I need to talk about the road, because there I can find the same number of people than the animals, and when I talk about animals I mean cows, sheeps, cats, dogs, horses… I mean, if I find something about animals that is not a dog or a cat in my neighborhood, it’s because something wrong happened.
As you can see, the difference between my life in my city and in this village is so different, but it doesn’t mean that it is worse. Totally the opposite: I’m enjoying it as a kid. Be around nature, without the city noise (that in my neighborhood it’s included also fights, police, ambulance each two days), just some farm animals. Having this experience I knew that I will feel how much it’s difficult to live “alone”, because you need to think also about the tasks that you must do for the house, your housemates and for yourself; but also there is an added and it’s how you need to do these tasks (easy example, instead of push a bottom to warm up your room, you need to make fire with wood in a big stove).
In conclusion, I didn’t expect that the difference of how I live will be that much for me, but I’m happy to live it and learn about it!
De 22 de ani am trăit într-un oraș cu peste 215.000 de cetățeni; apartamente în clădiri cu 13 etaje; toate resursele despre magazine, supermarket-uri, mall-uri, locuri de agrement și toate acestea conectate printr-un transport public bun, ușor de accesat și rapid. Și acum, pentru prima dată în viața mea, locuiesc cu oameni care nu sunt din familia mea…am decis să mă mut în Schiulești, România. DA, este o mare schimbare. În acest moment mă aflu într-un mic sat cu aproape 1.220 de săteni în mijlocul unui munte, cu doar o farmacie, un mic magazin și un bar.
Pentru a merge în satul sau orașul următor, pot folosi transportul public, dar de obicei, dacă ai această posibilitate, este mai bine să folosești mașina, deoarece nu există o mulțime de opțiuni, (cum ar fi în Badalona), ci o singura stație cu un singur autobuz care funcționează. Și sigur trebuie să vorbesc despre drum, pentru că acolo pot găsi același număr de oameni ca cel de animale, iar când vorbesc despre animale mă refer la vaci, oi, pisici, câini, cai … Adică, dacă găsesc ceva animale care nu sunt câini sau pisici în cartierul meu, este clar pentru că s-a întâmplat ceva!
După cum puteți vedea, diferența dintre viața în orașul meu și în acest sat este atât de diferită, dar nu înseamnă că aici este mai rău. Total opusul: mă bucur ca un copil. Să fii în preajma naturii, fără zgomotul orașului (…deoarece cartierul meu include și lupte, poliție, ambulanță la fiecare două zile), doar niște animale de fermă.
Trăind această experiență, am știut că voi înțelege cât de greu este să trăiești „singur”, pentru că trebuie să te gândești la sarcinile pe care le ai de făcut pentru casă, colegii de locuință ((!!! check )) , dar și pentru tine; de asemenea, ca o adăugire trebuie să știi cum să faci aceste sarcini (exemplu: în loc să apeși un buton pentru a încălzi camera, trebuie să faci foc cu lemne în sobă).
În concluzie, nu mă așteptam ca diferența dintre modul în care trăiesc să fie atât de mare pentru mine, dar sunt fericit să o trăiesc și să aflu despre ea!
Portret de voluntar – Carlos (Spain)
Hi! My name is Carlos and I am 22 years old. I am from Barcelona, Spain and in addition to eating “tortilla de patata” and drinking “sangria”, I have studied Social and Cultural Animation for two years and have worked as a social educator for three years. I wanted to dedicate myself to the whole world of non-formal education when I started as a volunteer in an association in my neighborhood that is dedicated to improving the quality of life in the community. At that moment I learned to see what are the strengths and weaknesses of my neighborhood and how doing activities, events and support can help to improve everything, both for our neighborhood and internationally.
Apart from working on that, I also play Korfball, a sport that is not very well known but that has many values behind that it teaches such as gender equality, non-violence in sport, equal opportunities … A way of seeing sport as an educational tool in many ways.
I consider myself a cheerful and funny person who always tries to infect other people with a pleasant and calm environment. I am very curious and I like to investigate almost everything to understand its meaning, why, its origin and much more. I also like to connect with people because I think that each person is a book with a story to tell, and reading books is a very good tool for learning about history and culture at the same time, right?
Salut! Mă numesc Carlos și am 22 de ani. Sunt din Barcelona, Spania și pe lângă că mănânc ”tortilla de patata” și beau ”sangria”, am studiat ”Animație Socială și Culturală” timp de doi ani și am lucrat ca educator social timp de trei ani. Am vrut să mă dedic lumii educației non-formale încă de când am început să fac voluntariat în cartierul în care locuiam, într-o organizație care se dedică îmbunătățirii vieții comunității. Atunci am învățat să observ care sunt plusurile și minusurile comunității mele și cum să fac activități, evenimente și să ofer sprijin în a îmbunătăți lucrurile, atât pentru cartier cât și la nivel internațional.
Pe lângă a lucra pentru asta, joc Korfball, un sport care nu este foarte cunoscut, dar care are multe beneficii pe lânga a educa despre egalitatea de gen, lipsa violenței în sport, oportunități egale… Sportul poate fi o unealtă educațională în multe feluri.
Mă consider o persoană veselă și amuzantă, care încearcă întotdeauna să molipsească alte persoane cu un ambient plăcut și calm. Sunt foarte curios și îmi place să investighez aproape totul pentru a înțelege sensul, motivul, originea și multe altele. De asemenea, îmi place să mă conectez cu oamenii fiindcă fiecare persoană este o carte cu o poveste de spus, iar citirea cărților este o metodă foarte bună de a învăța de asemenea despre istorie și cultură, nu?