From Badalona to Schiulești – De la Badalona la Schiulești

ByCarlos

From Badalona to Schiulești – De la Badalona la Schiulești

It was 22 years living in a city with more than 215.000 citizens; apartments in buildings with 13 floors; all the resources about shops, supermarkets, malls, leisure places and all connected by a good public transport, easy to access and quickly. And now, for the first time in my life living with people that are not my family, I decided to move to Schiulești, Romania. Is it a big change Y E S. Right now I’m located in a small village with almost 1.220 villagers in the middle of the mountain and with just a pharmacy, a little shop for tools and a bar. To move around here to the next village or city, you can use the public transport, but usually if you have this possibility, it’s better to use a car because there are not a lot of options like in Badalona, one bus station with just one bus working. And for sure I need to talk about the road, because there I can find the same number of people than the animals, and when I talk about animals I mean cows, sheeps, cats, dogs, horses… I mean, if I find something about animals that is not a dog or a cat in my neighborhood, it’s because something wrong happened. 

As you can see, the difference between my life in my city and in this village is so different, but it doesn’t mean that it is worse. Totally the opposite: I’m enjoying it as a kid.  Be around nature, without the city noise (that in my neighborhood it’s included also fights, police, ambulance each two days), just some farm animals. Having this experience I knew that I will feel how much it’s difficult to live “alone”, because you need to think also about the tasks that you must do for the house, your housemates and for yourself; but also there is an added and it’s how you need to do these tasks (easy example, instead of push a bottom to warm up your room, you need to make fire with wood in a big stove).

In conclusion, I didn’t expect that the difference of how I live will be that much for me, but I’m happy to live it and learn about it!

De 22 de ani am trăit într-un oraș cu peste 215.000 de cetățeni; apartamente în clădiri cu 13 etaje; toate resursele despre magazine, supermarket-uri, mall-uri, locuri de agrement și toate acestea conectate printr-un transport public bun, ușor de accesat și rapid. Și acum, pentru prima dată în viața mea, locuiesc cu oameni care nu sunt din familia mea…am decis să mă mut în Schiulești, România. DA, este o mare schimbare. În acest moment mă aflu într-un mic sat cu aproape 1.220 de săteni în mijlocul unui munte, cu doar o farmacie, un mic magazin și un bar.
Pentru a merge în satul sau orașul următor, pot folosi transportul public, dar de obicei, dacă ai această posibilitate, este mai bine să folosești mașina, deoarece nu există o mulțime de opțiuni, (cum ar fi în Badalona), ci o singura stație cu un singur autobuz care funcționează. Și sigur trebuie să vorbesc despre drum, pentru că acolo pot găsi același număr de oameni ca cel de animale, iar când vorbesc despre animale mă refer la vaci, oi, pisici, câini, cai … Adică, dacă găsesc ceva animale care nu sunt câini sau pisici în cartierul meu, este clar pentru că s-a întâmplat ceva!

După cum puteți vedea, diferența dintre viața în orașul meu și în acest sat este atât de diferită, dar nu înseamnă că aici este mai rău. Total opusul: mă bucur ca un copil. Să fii în preajma naturii, fără zgomotul orașului (…deoarece cartierul meu include și lupte, poliție, ambulanță la fiecare două zile), doar niște animale de fermă.
Trăind această experiență, am știut că voi înțelege cât de greu este să trăiești „singur”, pentru că trebuie să te gândești la sarcinile pe care le ai de făcut pentru casă, colegii de locuință ((!!! check )) , dar și pentru tine; de asemenea, ca o adăugire trebuie să știi cum să faci aceste sarcini (exemplu: în loc să apeși un buton pentru a încălzi camera, trebuie să faci foc cu lemne în sobă).

În concluzie, nu mă așteptam ca diferența dintre modul în care trăiesc să fie atât de mare pentru mine, dar sunt fericit să o trăiesc și să aflu despre ea!

About the author

Carlos

Leave a Reply