Rainy days – Zile ploioase
De data asta o să vorbesc despre ploaia de aici, căci plouă mult. Nu am fost niciodată într-un loc cu adevărat ploios. În Madrid avem în jur de 70 de zile ploioase într-un an întreg. Vremea de acolo e foarte uscată.
Când vin furtunile mari, cu tunete si fulgere, grădina noastră devine o piscină, fiind un pic cam dificil de traversat dacă vrem să ajungem de la casă la bucătărie. Însă este o situație destul de amuzantă. Când am avut parte de prima furtună adevărată a verii, Estelle m-a filmat să mă arate surorii ei, pentru că rămăsesem blocată în bucătărie! Partea bună a fost că măcar aveam de mâncare.
Desemenea, aici poate ploua încontinuu, nonstop, o situație extraordinară pentru mine. Și odată, o furtună normală s-a transformat într-una cu grindină! Ne făceam griji pentru mașină. Am observat că vecinii noștrii își acoperă mașinile cu cu covoare ca să-și protejeze mașinile de gheață (bună idee!).
Zilele ploaise de aici sunt relaxante, oferindu-ne o scuză bună să rămânem în casă la căldură. Mă fac să mă simt somnoroasă într-un fel, ca și cum aș simți nevoia să hibernez, mai ales acum că a venit iarna, pentru că e foarte frig și se întunecă devreme.
This time I will talk about the rain here, because it rains a lot. I have never been in a really rainy place. In Madrid we can have around 70 days of rain in a whole year. It is a really dry weather. But here, in Izvoarele, it is at least the double! So much rain!
When we have big storms, thunders included, our yard becomes a swimming pool, being a bit difficult to cross it if we want to go from the house to the kitchen. But it is quite a funny situation. When we had our very first big storm in summer, even Estelle recorded me to show it to her sister because I got stuck in the outside kitchen! Well, at least I had food.
Also, here it can rain for some days in a row, nonstop, an amazing situation for me. And once, one big storm suddenly transformed into a hail storm! We were worried about the car. But we saw that our neighbours cover their cars with carpets to protect their cars from the ice (good idea!).
These rainy days are relaxing and they make a good excuse to stay warm and dry at home. It makes me feel kind of sleepy, like I need to hibernate, especially now that is winter, because it is super cold outside and it gets dark very early.
__________________________________________________________________________________
Alba este în România pentru o perioadă de 12 luni, din iunie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului Izvoarele Unveiled [2016-3-RO01-KA105-035584] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Mâncare, mâncare și mai multă mâncare! – Food, food and more food!
Mâncarea aici e minunată! Cumva, reușesc să mânânc continuu de când am venit în România. Desigur, am luat în greutate, dar merită. Locuitorii comunei Izvoarele, în mod special tănticile pe care le-am vizitat, sunt generoase și ne invită constant pe noi voluntarii SEV la masă ori să încercăm câte o rețetă mai specială. Din când în când am mers la Clubul Seniorilor, iar acolo ori de câte ori este o zi de naștere a vreunui membru, fac petrecere și asta înseamnă că va fi mâncare.
Câteodată mă simt ca un musafir, dar alte dăți mă simt ca o nepoată străină ori ca o tanti mai tânără! De când sunt aici am încercat multe feluri de mâncăruri, dar favoritele mele sunt sarmale cu mămăliguță și zacusca.
The food here is great! Somehow, I am managing to eat all the time since I came to Romania. Obviously, I gained some weight, but it is totally worth it. The inhabitants of Izvoarele, especially our “tantis”, are generous and they keep inviting us, the EVSs, to eat with them in their homes and to try their recipes. Also, from time to time, I attend the Clubul Seniorilor (Seniors Club), so whenever there is a birthday of one of the members, they celebrate a party, and that means that there will be plenty of food.
Sometimes I feel like “musafir” (guest), but other times I feel like I am their foreign granddaughter or that even I am a younger “tanti”! Since I came here, I tried a lot of food, but my favorites are sarmale cu mamaliguța and zacuscă.
Sarmalele sunt făcute din carne de porc, ceapă, orez, varză, supă și condimente (și arată ca niște pachețele de primăvară); și sunt acompaniate de mămăligă, care e făcută din făină. Ador gustul acestei mâncări și odată am reușit să mânânc 7 sarmale odată.
The sarmale cu mamaliguța is made of pork meat, onions, rice, cabbage, broth and spices (and it looks like a spring roll); and accompanied with mamaliga, that is made out of corn. I really love the taste of this dish, and once I even managed to eat 7 sarmale rolls.
Cealaltă mâncare este zacuscă. Sunt numeroase feluri de a o face, dar favorita mea este cu vinete. Ingredientele principale sunt vinetele, ceapa, roșii, morcovi, ardei roșii și condimente. E foarte ușor să mănânci zacuscă zilnic, doar întinde-o pe pâine și mănâncă-o.
The other traditional dish is the zacuscă. There are several ways of making it, but my favorite is the one made of eggplants. The main ingredients are eggplants, onions, tomatoes, carrots, red peppers, and spices. It is really easy to eat zacuscă all day, just spread it on bread and eat it!
Alba este în România pentru o perioadă de 12 luni, din iunie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului Izvoarele Unveiled [2016-3-RO01-KA105-035584] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Adventures with the minibus in Izvoarele
Coming from a capital such as Madrid and not having a driving license, it was normal that I was quite concerned about the public transport. But things are different now in Izvoarele. It is a small place, so the public transport is reduced with a strict schedule (and sometimes a bit random). The first thing I asked Sorin was “Where are the public transport schedules and the bus and train stops?”, so he showed me the paper schedule that is in the office.
Venind dintr-o capitală precum Madrid și fără un permis de conducere, era normal să fiu destul de îngrijorată de transportul public. Dar lucrurile sunt diferite în Izvoarele. E un loc mic, prin urmare transportul public este redus și cu un orar strict (dar câteodată la întâmplare). primul lucru pe care l-am întrebat pe Sorin a fost “Unde găsesc orar autobuzelor, precum și stațiile de autobuz și tren?” iar el mi-a arătat orarul lipit pe perete în birou.
The first day that I had to use the public transport was to go from Schiulesti to Curba the Cultura, and it was so confusing for me. Isabella and I were together, so at least we had some fun with our confusion. Estelle drove us until Homoraciu bus stop, and we just had to take one bus to arrive at Curba de Cultura.
În prima zi în care am folosit transportul în comun am mers din Schiulești către Curba de Cultură și a fost puțin confuzant. Eram cu Isabella așa că cel puțin ne-am distrat. Estelle ne-a dus cu mașina până la Homorâciu în stație și de acolo aveam de luat un singur autobuz pentru a ajunge la Curba de Cultură.
We got into the van that said “Valenii de Munte – Maneciu” (also the ones which go to Bucuresti, Ploiesti or Cheia). We saw through the window the Amo Pensiunea, then Curba de Cultura, and when we were approaching the church, our stop, we had a small problem: “How do we get out of the bus?” None of the passengers wanted to get out in Izvoarele stop, so they did not move. “Ok. So… we just passed our stop… now what? There is not a stop button or something?”, and yes, Isabella and I get out of the bus in Maneciu. We were so lost that we even had to call Kristina. Somehow, we managed to get the bus from Maneciu and to get out in Izvoarele. We discover that if you want to get out, you have to stand up inside the van (but sometimes it does not work and the driver passes the stops, somehow we ended up once in Malu Vanat).
Am urcat în microbuz ce avea scris “Valenii de Munte – Maneciu” (același care vine de la București, Ploiești spre Cheia). Am văzut pe geam pensiunea Amo, apoi Curba de Cultură și când ne apropiam de biserică unde e stația, am avut o problemă: “Cum coborâm?” Nici unul dintre pasageri nu cobora acolo, deci nu s-au mișcat. “Ok… așa am ratat coborârea… și acum ce facem? Nu există vreun buton de stop ori ceva?” așa se face că eu și Isabella am coborât în Măneciu. ne pierduserăm așadar am sunat-o pe Kristina. cumva am reușit să luăm alt microbuz din Măneciu și să coborâm la Izvoarele. Am descoperit că pentru a coborî trebuie să te ridici în picioare (dar nici așa nu funcționează întotdeauna și odată am coborât în Malu Vânăt.
But we also met some funny drivers and had funny moments. One of them made a joke on me! I got into the van; showed him my monthly ticket, and then he took it and… made a movement of throwing it through the window!! There is another driver, “our driver” that we almost meet him every time we go by bus. He lives also in Schiulesti, and one day, we were waiting for the bus to return from Curba (and no bus came from the schedule)… I saw him driving the van and raised my hand to stop him; we got inside the van and showed him my ticket, but he rejected it… He was just returning home from his work and took us for free to almost our home! He is really nice!
Însă am întâlnit și șoferi amuzanți și am avut momente amuzante. Unul dintre ei mi-a jucat o farsă! Am urcat în microbuz, i-am arătat abonamentul, l-a luat și s-a prefăcut să îl aruncă pe geam!!! Apoi un alt șofer, “șoferul nostru” pe care îl întâlnim aproape de fiecare dată. El loicuiește de asemenea în Schiulești și într-o bună zi în timp ce așteptam autobuzul să ne întoarcem de la Curbă (nici nu autobuz nu venea conform orarului)… l-am văzut conducând, i-am făcut cu mâna și a oprit. I-am arătat abonamentul dar l-a respins… El doar se întoarcea acasă de la muncă și ne-a dus și pe noi gratuit până aproape acasă! Este foarte drăguț.
Alba este în România pentru o perioadă de 12 luni, din iunie 2017 până în mai 2018, în cadrul proiectului Izvoarele Unveiled [2016-3-RO01-KA105-035584] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Portret de voluntar – Alba (Spania)
I am Alba and I come from the capital of Spain. For the next period I will be doing a monograph of the commune of Izvoarele, an amazing new project organized by Curba de Cultura. The first time I saw the project I knew that I should be part of it because you do not always find an anthropological EVS project that gives you the opportunity to study in deep the culture and society of their area.
I have studied Social and Cultural Anthropology, so definitely I wanted to prove that the humanities and social sciences can help in many ways to our present and future society. Also, before coming here I worked as a steward for a Spanish football club, but I quit my job to do this EVS.
Of course, I love to do other things. I really enjoy traveling around different countries to know a bit more about their society and culture. Also, I like hiking and discover new places; doing almost any kind of physical activity; reading, listening to music and cinema. And last but not least, it is exciting to experience new things, so we will see what happens when someone who comes from a big city goes to a rural area (✿◠‿◠).
Eu sunt Alba și vin chiar din capitala Spaniei. Pentru următoarea perioadă voi lucra la o monografie a comunei Izvoarele, un proiect minunat organizat de Curba de Cultură. Când am văzut proiectul pentru prima data am știu că trebuie să fac parte din el, pentru că nu întotdeauna găsești un SEV pe teme de antropologie care să îți dea ocazia de a studia în detaliu cultura și societatea din regiunea respectivă.
Am studiat Antropologie Socială și Culturală și prin urmare doresc să dovedesc că științele umane și cele sociale pot ajuta în diferite moduri societatea contemporană și chiar viitoare. În plus, înainte de a veni aici am lucrat ca intendent la un club de fotbal spaniol, dar am renunțat la locul de muncă pentru acest proiect.
Bineînțeles că îmi mai plac și altele, ca de exemplu să călătoresc și să descopăr societăți și culturi. Îmi place să mă plimb și să descopăr locuri noi, să fac activități fizice, dar și să citesc, ascult muzică și să vizionez filme.Nu în ultimul rând sunt foarte încântată să experimentez lucruri noi așadar vom vedea ce se va întâmpla când cineva dintr-un oraș mare vine la sat.
Alba este în România pentru o perioadă de 12 luni, din iunie până în mai 2018, în cadrul proiectului Izvoarele Unveiled [2016-3-RO01-KA105-035584] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.