My favorite mentor! – Mentorul meu favorit!
The European Volunteer Service isn’t only about the project, the house, the other volunteers, the coordinators, the association… it’s also about the mentor. Who? What? When? Where? I will explain you a bit.
The mentor is an outside person of the association who takes care of the integration in your new environment and community, the evolution in your project, but in general he/she is the personal support during the EVS. You can meet as many time as you want and need during the project, in the association or another place that you decide together. But this is a short description, because in fact, he/she does more than we expect in terms of personal development and profesional evolution.
Serviciul European de Voluntariat nu este doar despre proiect, casă, alți voluntari, coordonator, asociație… este și despre mentor. Cine? Ce? Când? Unde? Vă voi explica puțin.
Mentorul este o persoană din afara organizației care este responsabilă pentru integrarea voluntarului în noul mediu și noua comunitate, pentru evoluția proiectului, dar in general el/ea reprezintă suportpe plan personal de-a lungul SEV. Poți să te întâlnești cu mentorul de câte ori dorești, la sediul asociației sau în alt loc pe care îl decideți împreună. Dar asta e doar o descriere scurtă, defapt el/ea face mai mult decât ne-am așteptat atât pentru evoluția pe plan personal cât și profesional.
Now, I will explain more about my super mentor! Her name is Elena but everybody calls her Tromppy (the reason will stay secret 😉 ).
I remember exactly our first meeting. I arrived on 10th of April in Romania and the day after I met her in Brașov. This day was tiring for many reasons, but it was the beginning of a wonderful adventure for me. With Sorin, we left Curba de Cultură to reach Brașov, a beautiful town 2 hours away from Izvoarele, passing through the mountains and beautiful landscapes. Then, I met Tromppy and after a welcoming hug, we went to drink a coffee in one of the student’s favorite bar in the town. And we talked, talked and talked with my poor English, searching my words and sentences, to get to know each other. Then, we came back late, and I was trying to don’t fall asleep during the 2 hours back by car. I will not forget this second day in Romania.
Acum vă voi spune mai multe despre super-mentorul meu! Numele ei este Elena, dar toți o strigă Tromppy (motivul va rămâne secret 😉 )
Îmi amintesc cu exactitate prima noastră întâlnire. Am sosit pe 10 aprilie în România și în ziua următoare am întâlnit-o în Brașov. Ziua a fost una obositoare din mai multe motive, dar a fost începutul unei aventuri frumoase pentru mine. Împreună cu Sorin am plecat de la Curba de Cultură spre Brașov, un oraș frumos la două ore distanță de Izvoarele, trecând prin munți și peisaje superbe. Apoi am întâlnit-o pe Tromppy și după o îmbrățișare de bun venit, am mers să bem o cafea într-unul din barurile studențești din oraș. Și am vorbit, vorbit și vorbit din nou cu engleza mea săracă, căutându-mi constant cuvintele și propozițiile, pentru a ne cunoaște mai bine. Apoi, târziu ne-am întors și pe drum m-am străduit să nu adorm în cele două ore de drum cu mașina. Nu voi uita această a doua zi în România.
After this first meeting, we met one or two times per month, in the office or in Brașov. Each time, it was about new adventures, feelings, stories that we shared together, during one, two or three hours sometimes. Because, the mentoring isn’t only about myself, it’s a sharing about personal experiences together. And with Tromppy, we have to force ourselves to stop talking at some point, to let time for my housemates. Since June I’m not the only volunteer anymore!
We have a really good feeling, she is my guide and my personal support, and thanks to her I discovered some part of myself that I didn’t know before. But it’s not only a story of talking, it’s also a story of discoveries. We organised some meetings in Brașov to visit the town and the areas. We were fascinated by the beautiful view of the town and landscapes around, when we hiked mount ” Tampa”. And recently, we visited the center of Brasov, the “Black and White Towers”, from where we discovered another view. In general, when it’s possible, we enjoy to be outside, walking in the park of Schiulești, or somewhere else, our interest for the nature being common.
In brief, having a mentor like mine is A-MA-ZING! And I’m very glad that I met her during this volunteering, to talk, to laugh, to hug, to discover… Even though my lovely housemates Isabella, Alba, Gabriel and Roman, complain because of the time I spend with her for the mentoring. It does not matter, I enjoy each minute :)!
Dear volunteers, I hope you will meet a mentor who helps you to see further than you expect!
După această primă întâlnire, ne-am văzut o dată sau de două ori pe lună, la birou ori în Brașov. Fiecare dintre aceste întâlniri a fost despre noi aventuri, sentimente, povești pe care le-am împărtășit de-a lung a una, două sau chiar trei ore câteodată. Deoarece mentoratul nu este doar despre mine este și despre împărtășirea experiențelor personale. Iar cu Tromppy trebuie să ne forțăm să ne oprim la un moment dat, să lăsăm timp și pentru colegii mei. Începând din iunie nu mai sunt singurul voluntar!
Ne simțim bine împreună, este ghidul și suportul meu personal și mulțumită ei am descoperit o parte din mine pe care nu o știam înainte. Dar nu este doar o poveste despre vorbit ci și despre descoperiri. Unele dintre întâlniri le-am organizat în Brașov pentru a vizita orașul și zona. Am fost fascinați de aspectul orașului și de peisajul dimprejur câmd am urcat pe Tâmpa. Recent am vizitat centrul Brașovului, Turnul Alb și Turnul Negru de unde am descoperit o nouă perspectivă. În general, când e posibil ne bucurăm de timpul petrecut afară, ne plimbăm prin parcul din Schiulești sau altundeva, interesul nostru pentru natură fiind comun.
Pe scurt să am un mentor ca ea este UI-MI-TOR! Și sunt foarte fericită că am întâlnit-o în timpul acestui stagiu de voluntariat pentru că am cu cine vorbi, râde, îmbrățișa și descoperi… Chiar dacă colegii mei dragi Isabella, Alba, Gabriel și Roman se plâng că petrec prea mult timp în ședințele de mentorat. Nu are importanță, mă bucur de fiecare minut :)!
Dragi voluntari, sper că veți avea și voi un mentor care să vă ajute să vedeți mai departe decât vă așteptați!
Estelle este în România pentru o perioadă de nouă luni, din aprilie până în decembrie 2017, în cadrul proiectului EVS20: Let’s Move and Change [2016-3-FR02-KA105-012345] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
My favorite place – Locul meu preferat
During the 2 months I visited many places but especially Brașov it was a nice place, I visited it with other EVS volunteers and our mentor Tromppy. Also we visited city Ploiești. The city is located 56 km north of Bucharest, there are many cultural and architectural monuments and you can see the Clock Museum or Oil Museum and also Art museum of Ploiești. Typical for the city are its communist buildings and also why we always visit this city is for the big shopping center. Also during On-Arrival Training I visited Bucharest, which has an amazing atmosphere and there is a lot of sightseeing.
But I spend most of my time in the village of Izvoarele, which has the amazing atmosphere because of the people who live there. On the streets, you can see a lot of cats, dogs, cows and especially horses with a trailers. Most horses pull hay or wood from the forest. Sometimes it’s crazy on the way home when we’re on the road and the cows are blocking us.
It’s hard to write what the best of all I’ve ever visited in Romania because I can say that Romania is really a beautiful country.
Locul meu preferat.
În cele două luni petrecute aici am vizitat multe locuri, dar Brașov e un loc minunat, pe care l-am vizitat împreună cu ceilalți voluntari și cu Tromppy, mentorul nostru. De asemenea am vizitat Ploiești, oraș situat la 56 de kilometri nord de București, care găzduiește monumente culturale și arhitecturale precum Muzeul Ceasului, muzeul Petrolului sau muzeul de artă al Ploieștiului. Tipic pentru oraș este arhitectura comunistă, dar un alt motiv pentru care îl vizităm adesea este centrul comercial. Pe lângă aceste orașe am vizitat și Bucureștiul în timpul trainingului de la sosire, oraș cu o atmosferă minunată și cu multe de văzut.
Cea mai mare parte a timpului mi-o petrec la Izvoarele care are o atmosferă minunată datorită oamenilor care locuiesc acolo. Pe ulițe vezi pisici, câini, vaci și căruțe trase de cai. Majoritatea acestor căruțe transportă fân ori lemne din pădure. Iar câteodată când ne întoarcem acasă drumul ne este blocat de câte o cireadă de vaci ce se întoarce de la pășune.
După cum vedeți, e greu să aleg cel mai frumos lucru pe care l-am văzut în România, dar țara în ansamblu este minunată.
But if I should choose, so is village Schiulesti and nature around this place. I love nature and above all mountains. That’s why village Schiulesti. Because when I need to be alone with my thoughts, I disappear from our house, take my own good walking shoes, book, water, biscuits and especially guitar and I try to find the right place to stay. When I find this place, I sit down and look at the beautiful nature and the beautiful view of the whole area of Prahova. Everything is quiet around and I just wonder if its two days or two months since I am in Romania.
I recommend this time for yourself to stop from the chaos of everyday day. Just find time!
Dacă aș fi obligat să aleg, aș alege satul Schiulești și natura ce-l înconjoară. Îmi place natura, munții în mod special. De asta aș alege satul Schiulești. Deoarece atunci când simt nevoia să fiu singur și să îmi ascult gândurile, dispar din casă, îmi iau încălțămintea de plimbare, cartea, apă și biscuiți și chitara și îmi găsesc un loc de stat. Apoi stau, admir peisajele magnifice ale Prahovei. Și cum e liniște așa, mă întreb dacă au trecut două zile, sau două luni de când sunt în România.
Recomand acest timp pentru tine pentru a ne mai opri din când în când din haosul zilnic. Găsiți puțin timp!
Roman este în România pentru o perioadă de 12 luni, din iulie 2017 până în iunie 2018, în cadrul proiectului Izvoarele Unveiled [2016-3-RO01-KA105-035584] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Autumn is coming
Traveling… Another trip. Yeap, that´s me, I need to visit nice places to learn nice things. I need to experience a lot to remember a lot. This time I ended up at Saint Ana´s Lake. As you see, it was not my lake, but it belongs to some other Ana with only one n.
Călătorind… Încă o excursie. Dap asta-s eu, trebuie să vizitez locuri pentru a învăța lucruri. am nevoie să experimentez multe pentru a reține multe. De această dată am ajuns la lacul Sfânta Ana. După cum vedeți, nu e lacul meu, ci al unei alte Ana cu un singur n.
Well, it started with bad luck. We (yeap, I was not alone this time, my dearest was with me) learnt that the hardest hitchhiking is in a small village. After an hour of walk through nothing we managed to get our first car. Not the last one. In the end of the day we were behind Brasov. This was good. But then… another bad luck. There is no forest to sleep in! Nothing but rain, mud and empty branches above us. We spent the first night among bare trees, wet leaves and upset dogs on the edge of the city. My shoes were still doing the squelching noise, when I took my thumb out of the warmness of my sleeve to catch some kind soul behind a wheel. This day was better, from one car to another and tadaaa, we are walking the hill to an old, old volcano. In the middle of forest, in the middle of wood where is every single colour you can imagine, but not the touristic one. It simply disappeared.
Ei bine a început cam ghinionist. Am descoperit (nu am fost singură de data asta, iubitul meu a fost cu mine) că autostopul e cel mai greu în sate mici. După o oră de mers am reușit să prindem o mașină. Nu singura. La final de zi eram aproape de Brașov. Asta a fost bine. Apoi… alt ghinion. Nu era nici o pădure în care să putem dormi! Nimic înafară de ploaie, noroi și crengi goale deasupra noastră. Am petrecut prima noapte printre copaci golași, frunze ude și auzind câinii de la marginea orașului. Încălțămintea mea încă lipăia în momentul în care mi-am scos degetul mare din căldura mânecii pentru a îndupleca vreun suflet blând din spatele volanului. Ziua aceasta a fost mai bună, de la o mașină la alta și tadaaa mergeam la deal spre un vechi vulcan. În mijlocul pădurii am găsit fiecare culoare pe care ne-am fi putut-o imagina mai puțin pe cea turistică. A dispărut pur și simplu.
In the end of October you just hope, that if y
ou are breaking wind after eating a lot of beechnuts, AND the bear is breaking wind after eating a lot of beechnuts, well, you hope you will not meet each other during this process.
We did not, yet we found so many bear´s poops I quit counting them when I was at number twelve. There was first snow of this year, colours on trees and under our feet, and wind and drizzle around. Weather with sense of humor, indeed. Where are we supposed to sleep, he? Under the bear´s fur? There it would be so, so warm. Inside of his belly.
We are making fire in the edge of the lake, enjoying our freezing fingers and drying 
clothes, fear of animals and presence of each other. But we can not stay, it is too dangerous. On our way again, in the middle of the night. Singing songs to keep the fear in bay and bears far away from this horrible noise. This time we managed to find a nice three beech trees in a corner of a small park or what ever it was. Hidden from the worst wind and the most curious eyes, we have slept in the end of a camping place.
La sfârșitul lui octombrie poți doar spera că dacă tragi vânturi după ce mănînci jir, și ursul trage de asemenea vânturi după ce mănâncă jir, nu poți spera decât să nu vă întâlniți în timpul acestui proces. Noi nu ne-am întâlnit, dar am găsit fecale de urs suficiente cât să mă opresc din numărat. A căzut și prima zăpadă din acest an, copacii sunt încă colorați, la fel și solul iar vântul și burnița ne înconjoară. Vremea chiar are simțul umorului. Iar noi unde vom dormi? Poate sub blana ursului? Acolo ar fi foarte cald, în stomacul lui, mai ales.
Am făcut focul la marginea lacului bucurându-ne de dezghețarea degetelor, uscarea hainelor, teama de animale și de prezența celuilalt. Dar nu putem sta, e prea periculos. La miezul nopții am luat-o din nou la pas. Cântam cântece să ținem teama-n frâu și urșii la distanță de acest sune oribil. Și am găsit un fag frumos în colțul unui parc, sau ce-o fi fost ăla. Ascuns din calea celui mai rău vânt și cu cei mai curioși ochi, am dormit la marginea unui camping.
Another day, another long, long walk. Mud was everywhere, but where is our yellow touristic mark? Ehm, vanished four or five trees ago. Only our sense of direction led us to a road, yet it was nowhere to be found. For those kind of situation I have my phone and my phone has.. GPS! The road was there, just behind a hill. And another hill, and another. Then there was a muddy meadow, long muddy field and… long, frequented road. What does it mean? It means fast way back home! Even though we had to spent another night outside, because it was not as fast as expected. Walking through a small village, again somewhere behind Brasov, surrounded with rain, wind and barking dogs. Suddenly a door opened. Well, I helped them. Old, reconstructed cow house gave us the roof and safety, and what more, even comfort. It was full of corn, a soft and funny bed for us.
The lesson from this trip: Do not underestimate the weather. But what is more important: If you ever have the opportunity, try to make a race across a hill of corn while wrapped inside of your sleeping bag. It is… unbelievable funny.
Încă o zi, încă o plimbare lungă-lungă. Noroiul e peste tot, dar unde este marcajul turistic galben? Ehm, a dispărut cu vreo patru-cinci copaci în urmă. Doar simțul nostru de orientare ne mai putea conduce către cale, dar nu era nici o cale. Pentru astfel de situații am telefon și telefonul are … GPS! Drumul era chiar acolo peste deal. Peste încă unul și peste încă unul. Apoi era o câmpie noroioasă, un câmp lung și plin de noroi și … un drum lung dar circulat. Ce înseamnă asta? Înseamnă o cale rapidă către casă. Totuși a trebuit să mai petrecem o noapte afară, deoarece nu a fost atât de rapid pe cât ne-am așteptat. Am străbătut un mic sat, din nou undeva pe lângă Brașov, înconjurați de ploaie, vânt și câini care latră. Deodată o ușă s-a deschis. Am ajutat-o defapt. Un hambar vechi dar reconstruit ne oferit acoperiș și siguranță și chiar mai mult, confort. Era un hambar plin cu porumb, un pat moale și amuzant.
Lecția acestei călătorii: nu subestimați vremea. Dar ce e mai important: dacă ai vreodată șansa, fă o cursă pe o grămadă de purumb înfășurat într-un sac de dormit. E incredibil de amuzant!
Anna se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Curba de Cultură.
Brașov – lovely city
This weekend was joyful and with some news friendships. I went to Brașov by hitchhiking as usual. So I’ve waited for a truck or a car or any rolling object to take me there. At last a truck stopped. It was a man and his 14 years old son. They were really nice and the son could speak English which was great because he could translate what his father was saying. So he drove me till the center of Brașov (they were SO kind), and he offered me 20 lei because I told him that I forget my “sacoche” at CdC office before start hitchhiking. So I had to accept, and that money really helped me during the weekend, thank you very much truck driver.
Acest weekend a fost încântător și cu noi prietenii. Am mers la Brașov făcând autostopul, ca de obicei. Am așteptat un camion ori o mașină ori vreun altfel de obiect rotitor care să mă ducă acolo. În cele din urmă a oprit un camion. Era condus de un bărbat și fiul său de 14 ani. Au fost foarte amabili iar băiatul vorbea Engleză, ceea ce a fost minunat, pentru că a putut traduce ce zicea tatăl său. Așa se face că m-a dus până în centrul Brașovului (au fost așa de amabili) și mi-a oferit 20 de lei pentru că i-am spus că mi-am uitat “sacoche” la CdC la birou. Prin urmare a trebuit să accept și banii aceea m-au ajutat în weekend, pentru asta îi mulțumesc șoferului de tir.
Then I’ve rolled till Elena’s house. She is our wonderful mentor. The next morning, it was a sweet waking up in happiness. Elena made the breakfast and afterwards I went in city for skateboarding. I’ve rolled around the city, looking for spots and in the middle of this I met Liina. She is actually working in a hostel in the center. After I sweated like a pig I went to the Black Tower to enjoy the view, which was superb. On the way down, I heard someone playing guitar and singing powerfully so I stopped where he was and starting to talk and play guitar. He was singing, I was playing, and we were chatting. I tried to sing as well because his voice stoked me. Anyway, afterwards we spend a part of the night together with his friends that I met, and I returned to Elena’s house.
Next day I woke up late at 3.30 pm. Elena brought me to the town and I decided to walk up the Tâmpa hill where is the big BRAȘOV sign. That was amazing: the walk up the hill was physically worth it. Once up, I just took my time because I was out of breath. Minutes later, Liina joined me up there. When we finally decided to get down it started to rain and we got totally wet! The street was the river of Mississippi, I swear! In the main square were many Tango dancers under the rain, it was a beautiful moment. This weekend will be stuck in my head.
Apoi am mers pe skateboard până la casa Elenei. Ea este minunatul nostru mentor. Următoarea dimineață m-am trezit fericit. Elena a pregătit micul dejun, iar apoi am mers în oraș să mă dau cu placa. M-am dat prin tot orașul, căutând locuri cât mai potrivite și am întâlnit-o pe Liina. De fapt ea lucrează într-un hostel în centru. După ce am transpirat ca un porc am urcat la Turnul Negru pentru a admira privelistea, care a fost superbă. La coborâre am auzit pe cineva cântând la chitară și cu vocea atât de intens încât m-am oprit unde era muzicantul, am intrat în vorbă cu el și am cântat la chitară. El cânta cu vocea, eu la chitară și mai povesteam. Am încercat de asemenea să cânt pentru că mi se părea că vocea lui m-a încărcat și pe mine. După asta am petrecut o parte din noapte împreună cu el și cu prietenii lui, iar apoi m-am întors la casa Elenei.
Ziua următoare m-am trezit târziu la 15.30. Elena m-a dus în oraș și am decis să urc pe Tâmpa la semnul acela mare cu BRAȘOV. A fost minunat: urcatul dealului a meritat efortul fizic din plin. Odată ajuns sus m-am odihnit căci rămăsesem fără respirație. Câteva minute mai târziu Liina mi s-a alăturat. Când, în cele din urmă, ne-am decis să coborâm a început să plouă și ne-am udat complet. Strada era un adevăarat Mississippi, jur! În Piața Sfatului erau dansatori de tango, care dansau în ploaie. A fost un moment minunat. Acest sfârșit de săptămână îmi va rămâne în minte.
Mael – volunteer from France
Mael se află în România pentru 5 luni în cadrul proiectului Intercult’rural (ref nr 2015-3-FR02-KA105-010806) co-finanțat de Uniunea Europeană prin programul Erasmus+ și implementant în România de Asociația Curba de Cultură.