La revedere România!
I arrived to Romania six months ago, in the beginning of August and now my EVS finished. I arrived with summer and I leave with winter. I arrived with smile on my face with hope to make something good, to discover myself and now I’m here with a mix of feelings, surprised, impressed, happy, sad and many more. I’m making my luggage and I am thinking of all the things that I’ve made here, of all the people that I’ve met.
Looking back… before coming here I’ve never worked in a school. But it was fantastic! I was afraid to work alone at the beginning, but after, I decided to fight against my fear and I did it. I made my own workshops and every time they were an amazing experience. Alone or in a group I loved every activity and I loved to see them happy. It was the best gift that someone can receive. Those moments of happiness helped me overcome problems and sadness. During my EVS I lived lots of different experiences: beautiful moments and bad ones, happy and sad one, sunny days and rainy days, easy moments and hard ones, accompanied or alone. But I met people and they became my friends and… this is life.
Looking back I feel that I am changed, I know myself better and I am proud of my work here. This chapter of my life, which changed me is almost closed, but I’m happy and it was great.
I’m sad to leave, but we will meet again Romania, we will meet again my friends, we will meet again my other family… “La revedere”!
Am sosit în România acum șase luni, la începutul lui august iar acum SEV-ul meu s-a terminat. Am sosit vara și plec iarna. Am sosit cu un zâmbet pe față, cu speranța de a face ceva bun, de a mă descoperi pe mine însumi și acum sunt aici cu niște sentiment amestecate, surprins, impresionat, fericit, trist și multe altele. Îmi fac bagajul și mă gândesc la toate lucrurile pe care le-am făcut aici, la toți oamenii pe care i-am întâlnit.
Uitându-mă în urmă… înainte de a veni aici nu am lucrat niciodată într-o școală. Dar a fost fantastic! Mi-a fost teamă să lucrez singur la început, dar după aceea am decis să mă împotrivesc fricii și am făcut-o. Mi-am susținut propriile ateliere și de fiecare dată au fost niște experiențe minunate. Singur sau în grup am adorat fiecare activitate și am adorat să îi văd fericiți. A fost cel mai bun dar pe care cineva îl poate primi. Acele momente de fericire m-au ajutat să trec peste probleme și tristețe. De-a lungul SEV-ului meu am trecut prin numeroase experiențe: momente frumoase și mai puțin frumoase, momente fericite și triste, zile cu soare și zile cu ploaie, momente ușoare și mai grele, în singurătate sau în compania cuiva. Dar am întâlnit oameni care au devenit prietenii mei… așa e viața.
Uitându-mă în urmă simt că m-am schimbat, mă cunosc mai bine și sunt mândru de munca mea aici. Acest capitol al vieții mele, care m-a schimbat aproape s-a încheiat, dar mă bucur că a fost unul minunat.
Sunt trist că plec, dar ne vom întâlni din nou România, ne vom întâlni din nou prieteni, ne vom întâlni din nou cealaltă familie… La revedere!
Salutări,
Alessio
Alessio se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din septembrie 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Quotes from Eleny’s Diary – Fragmente din Jurnalul lui Eleny
Dear diary…
Dragă jurnalule…
31.08.2016
“Okay.. first day is over. My flights were okay, but so exhausting. I arrived to Romania. Thinking in my head: what did you do. Then I saw my name on the paper and it was Sorin who picked me up from the airport. I thought he was taller, when I was talking with him on skype. 😀 We made some round in Bucharest and we had long drive to Izvoarele youth center. OMG.. people were waiting for me. They had a big sign.. So awesome. First time that people made me that kind of stuff. Okay, I looked around and it was nice. Totally fine. Then we went to my new home. OMG… Roads are so bad; the place is so different, where am I… How can I survive here 5 months???”
Okay… prima zi s-a terminat. Zborurile mele au fost în regulă, dar epuizante. Am sosit în România. În mintea mea: ce-ai făcut? Apoi mi-am văzut numele pe o hârtie și Sorin a fost cel care m-a luat de la aeroport. Mi s-a părut a fi mai înalt când am discutat pe skype 😀 Am făcut un tur al Bucureștiului și am avut un drum lung spre Izvoarele spre centrul de tineret. OMG… oamenii mă așteptau. Aveau un semn mare… A fost așa mișto. A fost pentru prima dată când cineva a făcut asemenea lucruri pentru mine. M-am uitat împreujur și era drăguț. Chiar bine. Apoi am mers spre noua mea casă. OMG… drumul era așa de rău, locul atât de diferit, unde sunt… Cum voi supraviețui aici 5 luni?
30.09.2016
“I love it here. We had today our cultural evening where we talked about our countries. We did it outside. So many people who were just walking pass, wanted to come and hear us. And there was sooo much foooood!!!
PS! I got new nickname: Neneny! Soooo cooool “
Îmi place la nebunie aici. Am avut astăzi o seară înterculturală în care am vorbit despre țările noastre. Și am ținut-o afară. Mulți oameni care doar erau în trecere au dorit să vină și să ne audă. Și a fost așa multă mâncare!
P.S! Am primit și o poreclă: Neneny! Așa de mișto!
31.10.2016
“Sorin picked us up and we went to Homoraciu school. We made there Halloween workshop. It is so fun to make handicraft with students.
Wow.. And after that we went to Curba to meet our mentor. It was really good talking with her, to talk about everything what is happening. And after that we just went home and we did nothing. Nice huh… Aaa.. and each day at somewhere six all the cows are coming home… This is a view :D“
Sorin ne-a luat azi să mergem la școală în Homorâciu. Am organizat acolo un atelier de Haloween. A fost foarte amuzant să facem lucru manual cu elevii. Wow… după aceea ne-am întors la Curba unde ne-am întâlnit cu mentorul. A fost așa bine să vorbesc cu ea despre tot ce se întâmplă. Iar apoi am mers acasă și nu am făcut nimic. Drăguț nu? Ăăă… și în fiecare zi pe la șase se întorc vacile de la pășune… E o imagine de văzut 😀
30.11.2016
“Whaat! I have free day today. Me and Anna went to Valeni to buy some food. And also I had a dream this night that my house is on fire… what a dream, what does it mean? Anyway we went to the shop and I already got some souvenirs for my family. That’s so cool. Then we went back to Schiulesti with a bus. OMG… it was soo full, so tiny bus and so full. At home I watched some movies. I like that I have time to watch some movies“
Cee? Am zi liberă azi. Eu și Anna am mers la Văleni să cumpărăm mâncare. De asemenea am visat că era casa în flăcări… ce vis, ce-o fi însemnând? oricum, am mers la magazin și am luat chiar niște suveniruri pentru familia mea. Și e așa mișto. Apoi ne-am întors în Schiulești cu autobuzul. OMG… a fost așa de plin, un autobuz atât de mic și așa de plin. Acasă m-am uitat la niște filme. Îmi place faptul că am timp să văd și filme.
31.12.2016
“Eee… I didn’t do nothing in the morning but after that it was awesome. Me, Anna and Karel went to Cernesti to look around and we met some guys, who were nicely dressed and they had a big Christmas tree on their horse cart. What… You can see that kind of stuff only in Romania.
Then we went to Valeni to buy some food for our new years eve and also we picked up Marija the Estonian. Then back and we had really long cooking time. Coool… lot of food. And then some crazy people want to come in our garden and sing us some songs in Romanian. Wow… this was scary. I was hiding from them… 😀 like literally… But our new year eve inside of our house was really quiet and nice, candlelight and that kind off stuff… 00:00 we went out to see some fireworks and went in the center and we had chance to try whip because there were our students from school . My dream came true to try that 😀 COOL NEW YEARS EVE! But what happens in Romania, stays in Romania. :D”
Eee… nu am făcut mai nimic de dimineață dar apoi a fost grozav. Eu, Ann și Karel am mers în Cernești să vedem satul și am întâlnit niște oameni îmbrăcați frumos și care aveau un brad de Crăciun în căruță. Ce… Poți vedea așa ceva doar în România.
Apoi am mers la Văleni să facem niște cumpărături pentru Anul Nou și am luat-o pe Marija, o altă fată din Estonia. Apoi ne-am întors și a fost foarte plăcut să gătim împreună. Coool… o grămadă de mâncare. Iar apoi niște oameni au vrut să vină la noi în curte și să ne încânte cu tradiții de Anul Nou. Wow… a fost înfricoșător. Eu m-am ascuns… 😀 pe bune vorbesc… Și apoi de Anul Nou în casa noastră a fost plăcut și liniștit, cu lumânări și cu tot felul de alte chestii… La 00:00 am ieșit să vedem artificiile și am mers în centru unde am avut ocazia să pușcăm din bici pentru că acolo erau elevii de la școala pe care o vizităm. Visul meu a devenit realitate. UN REVELION GROZAV! Dar ce se întâmplă în România, rămâne în România.
Thank you Romania for so many emotions!
Mulțumesc România pentru atât de multe trăiri!
Eleny se află în România pentru o perioadă de 5 luni, din septembrie 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Call for a Polish Volunteer
Curba de Cultură is looking for a Polish volunteer for a six months EVS in Izvoarele, a nice and cozy Romanian village.
Curba de Cultură focuses on teenagers and youth development. Our mission is to use non-formal education as a complementary method to the formal educational system for young people. We want to create the premises for a better development of the young people and their more suited integration within their respective communities. We want to make young people aware that they actively belong to their local and national culture.
We are looking for an 18-30 years old volunteer who has:
– motivation to live and work in rural area
– motivation to work with youngsters and children
– basic knowledge of English
The activities the volunteer would do, in a team, not alone, are:
– promoting non-formal learning and volunteering through presentations and activities
– non-formal learning activities with children in schools and with youngsters in the youth centre
– managing the library within the youth centre
– organizing foreign language classes and cultural events
– writing articles and blogposts
– reporting and documenting activities
Being an Erasmus+ project the volunteer would also receive:
– accommodation in a traditional Romanian house (but with wi-fi :P)
– pocket money and budget for food
– bus permits for local transport
– phone sim cards and monthly credit for it
– international travel costs up to 275 EUR reimbursed in the end of the stay
– Romanian language classes
– mentor support for personal development
– coordinator support for implementing activities
– complete medical insurance through Cigna Insurrance Plan
– Youthpass certificate
– two international trainings provided by the Romanian National Agency
– one internal training for nonformal education methods and communication techniques
– smiles and hugs 😉
Other details about the project:
Name: Active Youth in Rural Communities
Length: 6 months, November 2017 – April 2018
Location: Izvoarele, Prahova County, Romania (the historical region of Walachia)
Hosting Organization: Curba de Cultură
Sending/Coordinating organization: FRSP
If we caught your attention send us a CV and motivation letter at sorin@curbadecultura.ro The deadline for applications is ongoing until the position is occupied.
Also if you want to know more do not hesitate to ask using the same e-mail.
P.S. Explore this webpage to find out more about the community, the work and the volunteers we host.
Human Library – Biblioteca Vie
Few weeks ago I thought this post will be about another trip around Romania, but… I was sick. And then again. But nobody wants to read about sweat, pain and doctors, who left their professional competences far away behind their office, right? So, I decided to change the topic, instead of What I did during my holidays I want to tell you something about Sun, happiness and angels. Yeap, I am a bit sarcastic. Let´s be a bit more serious. I was considering the nicest thing what happened in last weeks or months: my boyfriend arrived, I got a job in Czech Republic, our yard is one big ice ring, I found gloves on a street… Not really readable things. But Human Library! That is a different story!
Acum câteva săptămâni am crezut că voi scrie despre o nouă călătorie prin România, dar am fost răcită… o dată, și încă o dată. Și cum nimeni nu vrea să citească despre transpirație, durere și doctori am decis să schimb puțin subiectul și în loc de ce am făcut în vacanță vreau să vă povestesc despre soare, fericire și îngeri. Sunt puțin sarcastică, dar voi fi ceva mai serioasă. Așadar am început să listez cele mai bune lucruri care s-au întâmplat în ultima vreme: m-a vizitat prietenul meu, am obținut o slujbă acasă în Cehia, avem patinoar în curte, am găsit niște mănuși pe stradă… parcă nu sunt tocmai chestii de povestit. Dar Biblioteca Vie! Asta e o poveste într-adevăr.
What is it? Human Library is based on somehow experienced people (books) who share their story (book story) with one or two other people 
(readers) in time. As the official web page says, it “is designed to build a positive framework for conversations that can challenge stereotypes and prejudices through dialogue”, usually in collaboration with “Books” who are subjects of those – people of different culture, HIV possitve, alcoholic, with ADHD, homeless, with autism etc.
Ce anume e Biblioteca Vie? E un eveniment bazate pe oameni care doresc să împărtășească experiențe (cărți) cu una sau două persoane (cititori). După cum zice și site-ul oficial ” a fost gândit să construiască un cadru de conversație pozitiv care aduce în dialog stereotipuri și prejudecăți” de obicei cărțile sunt persoane care au trecut prin diferite experiențe (culturi diferite, seropozitivi, alcoolic, ADHD, oameni fărăr adăpost, autiști etc)
Because Romania, especially its rural parts, does not really know what to understand under the word “volunteer” and it is easily connected with the old communistic picture of it, Curba de Cultură decided that on 5th December (the International Volunteering Day) to organize a Human Library about volunteering. The Books were Romanian volunteers which returned from international projects and us, EVS volunteers. In a local, cozy pub we had Librarians, local young volunteers who introduced the Readers (incoming guests) to the list of books. Reader then chose the one he was the most interested in and they sat down in a more private table, where the Book said its story and Reader could ask questions.
I have to say that it was very nice experience with very nicely organized
event. Although we did not have dozens of Readers, those who came got the best service. I told my story twice, first time to a woman for whom were my words translated, which was super interesting – to shorten my story and try to keep its line. The other reader was a young man and my story was suddenly different. No need of translation, different sex, age and questions. The first time it was a life of a girl, me, who had harder childhood, worked on herself, fell in love and ended up with her love. The second time it was a life of a girl, who was trying to cut her family ties so badly, that she was determined to fail every single time.
Deoarece în România și mai ales în zonele rurale nu prea se înțelege sensul termenului “voluntar” și este adesea legat de sensul pe care regimul comunist i l-a dat, Curba de Cultură a decis ca pe 5 decembrie, de Ziua Internațională a Voluntariatului să organizeze o Bibliotecă Vie despre voluntariat. Cărțile au fost voluntari români care s-au întors din stagii internaționale și noi, voluntarii SEV. Într-o cafenea confortabilă a fost organizată biblioteca, cu bibliotecari – tineri voluntari locali care au ajutau cititorii (musafirii) să aleagă cărți, cu cititori care mai apoi au ales cărți și împreună cu care au stat de vorbă la o masă mai retrasă. Cărțile își spunea poveștile iar cititorii puteau întreba. Trebuie să admit că a fost o experiență minunată într-un eveniment bine organizat.Chiar dacă nu am avut o mulțime de cititori, cei care au venit au avut parte de cel mai bun tratament. Mi-am spus povestea de două ori, prima dată unei femei iar vorbele mele au fost traduse ceea ce a făcut totul mult mai interesant fiind nevoietă să îmi schimb povestea și să îi păstrez liniaritatea. Cea de-a doua oară cititorul meu a fost un tânăr, iar povestea mea a fost diferită. Nu a fost nevoie de traducere, cititorul a fost de sex diferit, vârstă diferită și a avut ăntrebări diferite. Prima dată a fost povestea unei fete, eu, care a avut o copilărie grea, care a muncit pentru ea, s-a îndrăgostit și a rămas cu iubitul ei. A doua oară a fost povestea unei fete care și-a dorit atât de mult să se îndepărteze de familia ei încât nu a contat că a eșuat de fiecare dată.
I saw that life can have any shape or form, depending on who you talk with and what you do (not) want to mention or point out. It means that simply by focusing on the positive things, there is a big probability to change your life in a good way. At least from outside.
Am văzut că viața poate avea orice formă, depinde de persoana cu care vorbești și de ce vrei să menționeză sau să lași deoparte. Doar concentrându-te pe lucruri pozitive există deja o mare probabilitate a lucrurile să ia o turnură pozitivă. Cel puțin din exterior.
Anna se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Curba de Cultură.