After almost six months that I have spent here, the time of my EVS project is coming to the end.
It’s incredible, that time has passed so fast on one point, but also sometimes I feel like I have been here for 6 years almost. I forgot about my pre-EVS life, my home country (Poland) and things which were bothering me in the past. I got used to this simple, village life, living in a small community, and being surrounded by nature. Jesus, it will be super hard to say goodbye!
I have arrived here in the beginning of March, it was still winter time. Well, beginning was not the easiest part. I came here by bus and after long hours of travelling I was so tired and… terrified. It was cold, very cold. I mean in my house also. I came and had to get used to the reality, where I have to make a fire if I want to take my jacket off in my room or have warm water to take a shower.
But it was just complicated in the beginning. With time I started to discover beauty of the situation and living conditions.
I spend such incredible time here, met so many inspiring people. Everyone had some impact on me, I could learn new things, discover new perspectives. Every moment, happy or sad, adventurous or just regular helped me to develop myself, change old, not working attitudes and replace them by new energy. I think it is an amazing opportunity to transform yourself and life.
Now, it is my last week here. I actually avoid to think about it like that. I rather think it is just a step forward to better future. Hopefully as interesting as my time here.
Thinking about saying goodbye to people and places here is a heartbreaking experience. But, luckily it is 21 century, so there is always a possibility to come back somehow. And great memories are stuck deep in my head.
__
După aproape 6 luni pe care le-am petrecut aici, timpul proiectului meu SEV (EVS) se apropie de a se sfârși.
E incredibil, că timpul a trecut așa repede pe de-o parte, dar de asemenea uneori mă simt de parcă am fost aici de 6 ani aproape. Am uitat de viața mea dinainte de viața de EVS, țara mea de origine (Polonia) și de lucrurile care mă deranjau în trecut. M-am obișnuit cu această simplă, viață la sat, cu a locui într-o comunitate mică, și a fi înconjurată de natură. Doamne, o să fie super greu să spun la revedere!
Am ajuns aici la începutul lui martie, era încă iarnă. Bine, începutul nu a fost cea mai ușoară parte. Am venit aici cu autobuzul și după lungi ore de călătorie eram atât de obosită și.. terifiată. Era frig, foarte frig. Mă refer de asemenea în casa mea. Am venit și a trebuit să mă obișnuiesc cu realitatea, unde trebuie să fac un foc dacă vreau să îmi dau jacheta jos în camera mea sau să am apă caldă pentru a face un duș.
Dar a fost complicat numai la început. Cu timpul am început să descopăr frumusețe în situație și în condițiile de a trăi.
Am petrecut timp așa minunat aici, am cunoscut așa de mulți oameni inspiraționali. Toată lumea a avut niște impact asupra mea, am putut învăța lucruri noi, descoperi noi perspective. Fiecare moment, fericit sau trist, aventuros sau pur și simplu obișnuit m-a ajutat să mă dezvolt, să schimb atitudini vechi, ce nu mai mergeau, și să le înlocuiesc cu energii noi. Cred că este o oportunitate extraordinară să te transformi pe tine și viața.
Acum, este ultima mea săptămână aici. De fapt evit să mă gândesc la asta așa. Mai degrabă mă gândesc că e doar un pas înainte spre un viitor mai bun. La fel de interesant ca și timpul meu aici sper.
Gândul la a spune la revedere oamenilor și locurilor de aici e o experiență care îmi frânge inima. Dar, din fericire este secolul 21, deci există întotdeauna posibilitatea de a veni înapoi cumva. Și amintiri minunate sunt prinse adânc în capul meu.
Anna este în România pentru o perioadă de șase luni, din martie 2018 până în august 2018, în cadrul proiectului Active Youth in Rural Settings [2017-1-PL01-KA105-035693] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
It was a warm evening and volunteers of the Homorâciu house returned home, where they found a little surprise…
Life in the Romanian’s village is full of unexpected events. Problems with electricity, water, weather is something you can get used to it. Especially, if the place is just pure beautiful, which luckily is my case. We are surrounded by stunning nature, kind people and lot of animals. For me, as an animal lover it is something I really enjoy. The most of all I love dogs and Romania is full of them. The wild ones are maybe not so pleasant, but there are also some cute. And one of them appeared in our house, during warm, summer evening.
I found Dante (because that is our dog’s name) on the grass on our yard. He was so scared, small and sweet. I think someone from our neighbors left him in our place, hoping we will present our good hearts and take care of him. At first we were not sure what to do. We knew, if we will give him food it will means he is staying with us. After debate we decided that we can take this responsibility and keep him. He simply stole our hearts and won affection.
Dante (we thought it is a cool name and rare in this area) is the apple of our eyes. We all take care of him, because we know , if we wouldn’t, he probably would be not a part of this material world now. In the village areas people usually don’t put much attention to pets and when new life is created , they just throw little kittens or puppies away. Dante was lucky he got us.
Even though, we love to spoil him, we try also to have some strict rules we follow, to raise him as a good dog. He can’t go inside the house, he has his sleeping space and food on the porch. Dante is an adorable dog, but he can be also very annoying. He loves to steal socks from the laundry and he bites, bites, bites everything and everyone. But it is hard for me to get angry on him for a long time. I just love this little devil.
We decided that we wouldn’t like to leave him here. We think it may not be a good idea to put the responsibility of taking care of him to new volunteers. Having a dog is not only a pleasure of fun, but also a lot of obligations. Spending time with him is not only about playing and petting him but as owners we have to support his life and think about his safety and safety of other people, therefore we took him to the vet to give him proper medical treatment.
After discussing the case, Tim decided that he can take him with him when his project will be over, and Dante can find new home in his parents house.
I think it can be little devastating for me and heart breaking, to leave Dante. I got attached to him very fast and I am sure others got too. I expect some tears will appear when the time to say goodbye will come. But, knowing, he will be in good hands and have a great care is a relief. I am sure he will spend a lot of nice moments with EVS volunteers and also with his future family.
Era o seară caldă când voluntarii care stau în casa din Homorâciu s-au întors acasă unde au găsit o mică surpriză…
Viața la sat în România e plină de evenimente neașteptate. Probleme cu electricitatea, apa sau vremea, te poți obișnui cu toate. În mod special dacă locul e pur și simplu frumos, care din fericire e și cazul meu. Suntem înconjurați de natura minunată, oameni blânzi și multe animale. Pentru mine, ca iubitor de animale, asta e ceva ce îmi face plăcere. Îmi plac câinii cel mai mult și România e plină de ei. Cei de pe străzi nu sunt chiar plăcuți, dar unii pot fi drăguți. Iar unul dintre ei a apărut în curtea noastră într-o seară călduroasă de vară.
L-am găsit pe Dante (căci ăsta e numele câinelui nostru) în iarba din curte. Era speriat, mic și drăguț. Cred că unul din vecinii noștri l-a abandonat la noi în grădină, sperând poate că avem inimă bună și vom avea grijă de el. Nu eram siguri ce să facem cu el. Știam că dacă îl hrănim, va rămâne cu noi. După ce am dezbătut puțin am decis să ne asumăm responsabilitatea creșterii lui și să îl păstrăm. Pur și simplu ne-a furat inimile și afecțiunea.
Dante (am considerat că ar fi un nume mișto și rar în zonă) este pupilul nostru. Cu toții avem grijă de el, căci dacă noi nu am avea grijă, probabil că el nu ar mai fi parte din această lume. În zonele rurale oamenii nu acordă atâta atenție animalelor de companie și când vine vorba de noi vieți, ci pur și simplu abandonează pisorii or cățeii. Dante a avut noroc cu noi.
Și chiar dacă ne place să îl răsfățăm, încercăm să impunem niște reguli pentru a-l crește ca un bun câine. Așadar nu are voie în casă, are locul lui de dormit și vasul cu mâncare pe verandă. Dante este un cățel adorabil, dar poate fi și enervant. Îi place să fure șosete de la uscat și mușcă, mușcă, mușcă tot ce prinde. Dar îmi este greu să stau supărată pe el mult timp. Pur și simplu iubesc acest mic drăcușor.
Am decis că nu îl vom lăsa aici. Cred că nu e o idee bună să pasăm responsabilitatea creșterii lui to noilor voluntari. A avea un câine nu e doar plăcere și distracție, ci înseamnă și obligații. Petrecerea timpului cu el nu e numai despre joc și mângâieri, ci ca stăpâni e vorba și despre a avea grijă de viața și siguranța lui și despre siguranța altor oameni, și așa se face că l-am dus chiar și la veterinar pentru tratament medical adecvat.
După ce am discutat situația lui, Tim a decis că îl va lua cu el când îți va încheia proiectul, iar Dante îți va găsi o nouă casă la părinții lui. Cred că acest lucru va fi devastator pentru mine, să îl părăsesc pe Dante. M-am atașat de el foarte repede și cred că și alții au făcut la fel. Mă aștept să mi se umezească ochii când va veni vremea să zic la revedere. Dar știindu-l pe mâini bune și că va fi îngrijit, e o ușurare. Sunt sigură că va petrece momente minunate cu alți voluntari SEV și cu noua lui familie.
Warm, sunny weather and tempting, stunning Romania- it all gave me an opportunity to take some adventure and discover some unknown for me areas of this amazing country. I decided to go to Timișoara!
Timișoara is one of the biggest cities in western part of Romania and the main social, economic and culture centre there. Before my trip I didn’t know much about the city, but everyone said it’s one of this places you should visit if you stay in Romania for a longer period of time, because of its importance, beautiful architecture and great… “vibes”. The only problem was, how to get there! Timișoara is (unfortunately) located on the other side of the country than my home during EVS (Homorâciu village). Because I took this decision of going there quite spontaneously, it was too late to book some cheap flight tickets. That’s why I decided to go by train.
The whole trip was quite exhaustive. I had to get to Bucharest first, wait about 4 hours for a train and then my train finally arrived. It took me about 11 hours to put my feet on the ground. Luckily, I traveled by night, so I could sleep a little. I was surprised how safe I felt traveling alone through the whole country. I wasn’t afraid of being robbed, I have deep dose of trust and faith in people. I find Romanians friendly and helpful so it is easier to feel comfortable here. Also Romanian trains look exactly same as in Poland, which gives me a feeling of security.
I spend two days in Timișoara, where I met with an old friend of mine from Poland. It was an amazing experience to see someone for the first time since very long time and to do that in Romania. We spend joyful time there, visiting Orthodox churches, which are very interesting and for me. I am attracted to different cultures and this architecture style I find very appealing. We enjoyed our time in local pubs and restaurant, which Timișoara is full of. I saw the most famous and beautiful areas there. In this city there are many cultural events and festivals so it was quite a pity, that I had so little time and couldn’t participate. But the whole weekend was super cool anyway.
Unfortunately, as people say, all good things always must to come an end. The same was with my Timișoara adventure. After two amazing days in the city I had to say goodbye to this place. The long way back was waiting for me. I went by a train again and came back to Homorâciu .
For me it was my first long journey, here in Romania. I’m happy I could spend some time in such attractive, enjoyable city. I hope I will return there one day, but I’m looking forward to see other important places in this country too!
Vremea caldă, însorită și o Românie tentantă și uimitoare – mi-a dat șansa de a lua parte într-o aventură și de a-i descoperi părți mai puțin cunoascute. Așa am decis să merg în Timișoara.
Timișoara e unul dintre cele mai mari orașe din vestul Românieiși centru social, cultural și economic. Înainte de a călători acolo nu cunoșteam orașul, dar toți ziceua că e un loc de vizitat dacă stai în România ceva mai mult timp, datorită importanței, arhitecturii frumoase și datorită energiilor pozitive. Singura problemă era să ajung acolo. Timișoara e din păcate localizată în cealaltă parte a țării decât casa mea din timpul SEV-ului (satul Homorâciu). Pentru că am decis destul de spontan că voi merge acolo a fost cam târziu să iau avionul. Așa se face că am mers cu trenul.
Călătoria a fost destul de obositoare. Am mers întâi la București, am așteptat 4 ore un tren și în cele in urmă a sosit. Mi-a luat 11 ore să ajung. Din fereicire am călătorit pe durata nopții, așa că am dormit puțin. Am fost surprinsă cât de în siguranță m-am simțit călătorind singură prin țară. Nu mi-a fost teamă de a fi jefuită, am o doză mare de încredere în oameni. Românii sunt destul de prietenoși și săritori, deci e simplu să te simți confortabil. În plus trenurile românești arată ca cele din Polonia, ceea ce mi-a dat un sentiment de siguranță.
Am petrecut 2 zile în Timișoara unde m-am întâlnit cu un prieten din Polonia. A fost minunat să văd pe cineva după o lungă perioadă de timp și mai ales în România. Am petrecut un timp minunat, am văzut biserici ortodoxe, care sunt foarte interesante pentru mine. Sunt atrasă de diferite culturi și găsesc acest stil arhitectual foarte captivant. Ne-am simțit bine în localuri și restaurante, de care sunt din belșug în Timișoara. Am văzut cele mai faimoase și frumoase zone de acolo. În oraș sunt numeroase evenimente culturale și festivaluri și mi-a părut rău că din cauza timpului scurt nu am putut participa la ele. Întregul sfârșit de săptămână a fost minunat.
Din păcate lucruril bune nu țin mult. La fel a fost și cu aventura mea în Timișoara. După două zile minunate în oraș a trebuit să zic la revedere acestui loc minunat. o călătorie lungă de întors mă aștepta. Și din nou cu trenul până la Homorâciu.
Asta a fost prima mea călătorie lungă aici în România. Și am petrecut timp minunat într-un oraș atractiv și agreabil. Sper să mă întorc într-o altă zi, dar abia aștept să văd și alte locuri din țara asta!
Anna este în România pentru o perioadă de șase luni, din martie 2018 până în august 2018, în cadrul proiectului Active Youth in Rural Settings [2017-1-PL01-KA105-035693] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
My name is Anna, I’m 28 years old and I come from Poland. For long time after I graduated from University ( pedagogy, social rehabilitation) I have worked with youth and children from dysfunctional families. I have also been a volunteer and coordinator in many projects in polish drug rehabilitation centres, which was a great practice for me. After years living in Poland I was tired and bored of the reality, so I decided to do something different. And that is how I ended up in EVS in Romania. I didn’t know much about this country, but I was very hungry for knowledge and new experiences. My first associations with Romania? Dracula (!), Transylvania and…Cristian Mungiu. The more I started to read about this country, the more I realized how fascinating this place is and how rich is a culture and the nature of Romania. I hope I will explore as much as it is possible. I also hope to improve my English, learn a little bit of Romanian and least, but not last to gain new professional experience, working with teenagers from different nationality than my own.
Privately I am very open-minded person, I love to meet new people, travel and discover beauty in every, even not so obvious places. I also love to read books, going to the cinema and especially to the theatre, which is my new passion. I would like to see some plays here also. I will do everything I can to spend an inspiring and productive time here. And come back with thousand of great memories and photos.
Numele meu este Anna, am 28 de ani și vin din Polonia. Pentru o bună bucată de vreme, după ce am terminat facultatea (pedagogie, reabilitare socială) am lucrat cu tineri și copii care proveneau din familii disfuncționale. Am fost voluntar și coordonator în proiecte desfășurate de centre de reabilitare poloneze, lucru care a constituit o bună practică. După atâția ani de trăit în Polonia am obosit și m-am plictisit de cotidian, prin urmare am decis să fac ceva diferit. Și așa am ajuns în acest SEV în România. Nu știam prea multe despre țara asta, dar sunt dornică de noi cunopștințe și experiențe. Ce îmi vine în minte legat de România? Dracula (!) Transilvania și… Cristian Mungiu. Cu cât citesc mai mult despre țara asta, cu atât mai mult descopăr căt de fascinant e acest loc și ce cultură și natură bigată are România. Sper să pot explora cât mai mult. De asemenea sper să îmi îmbunătățesc engleza, să învăț ceva română și nu în ultimul rând să acumulez experiență profesională muncind cu tineri de o altă naționalitate decât a mea.
Înafară de asta sunt o persoană deschisă, îmi place să întâlnesc noi oameni, să călătoresc și să descopăr frumusețe orice locuri, chiar și în cele mai puțin evidente. De asemenea iubesc să citesc, să merg la film și teatru, astea sunt pasiunile mele. Mi-ar place să văd niște piese și aici. Voi face tot posibilul sp am parte de un timp productiv și inspirațional. Și să mă întorc cu mii de amintiri și fotografii.
Anna este în România pentru o perioadă de șase luni, din martie 2018 până în august 2018, în cadrul proiectului Active Youth in Rural Settings [2017-1-PL01-KA105-035693] proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.