Call for a Polish Volunteer
Curba de Cultură is looking for a Polish volunteer for a six months EVS in Izvoarele, a nice and cozy Romanian village.
Curba de Cultură focuses on teenagers and youth development. Our mission is to use non-formal education as a complementary method to the formal educational system for young people. We want to create the premises for a better development of the young people and their more suited integration within their respective communities. We want to make young people aware that they actively belong to their local and national culture.
We are looking for an 18-30 years old volunteer who has:
– motivation to live and work in rural area
– motivation to work with youngsters and children
– basic knowledge of English
The activities the volunteer would do, in a team, not alone, are:
– promoting non-formal learning and volunteering through presentations and activities
– non-formal learning activities with children in schools and with youngsters in the youth centre
– managing the library within the youth centre
– organizing foreign language classes and cultural events
– writing articles and blogposts
– reporting and documenting activities
Being an Erasmus+ project the volunteer would also receive:
– accommodation in a traditional Romanian house (but with wi-fi :P)
– pocket money and budget for food
– bus permits for local transport
– phone sim cards and monthly credit for it
– international travel costs up to 275 EUR reimbursed in the end of the stay
– Romanian language classes
– mentor support for personal development
– coordinator support for implementing activities
– complete medical insurance through Cigna Insurrance Plan
– Youthpass certificate
– two international trainings provided by the Romanian National Agency
– one internal training for nonformal education methods and communication techniques
– smiles and hugs 😉
Other details about the project:
Name: Active Youth in Rural Communities
Length: 6 months, November 2017 – April 2018
Location: Izvoarele, Prahova County, Romania (the historical region of Walachia)
Hosting Organization: Curba de Cultură
Sending/Coordinating organization: FRSP
If we caught your attention send us a CV and motivation letter at sorin@curbadecultura.ro The deadline for applications is ongoing until the position is occupied.
Also if you want to know more do not hesitate to ask using the same e-mail.
P.S. Explore this webpage to find out more about the community, the work and the volunteers we host.
Human Library – Biblioteca Vie
Few weeks ago I thought this post will be about another trip around Romania, but… I was sick. And then again. But nobody wants to read about sweat, pain and doctors, who left their professional competences far away behind their office, right? So, I decided to change the topic, instead of What I did during my holidays I want to tell you something about Sun, happiness and angels. Yeap, I am a bit sarcastic. Let´s be a bit more serious. I was considering the nicest thing what happened in last weeks or months: my boyfriend arrived, I got a job in Czech Republic, our yard is one big ice ring, I found gloves on a street… Not really readable things. But Human Library! That is a different story!
Acum câteva săptămâni am crezut că voi scrie despre o nouă călătorie prin România, dar am fost răcită… o dată, și încă o dată. Și cum nimeni nu vrea să citească despre transpirație, durere și doctori am decis să schimb puțin subiectul și în loc de ce am făcut în vacanță vreau să vă povestesc despre soare, fericire și îngeri. Sunt puțin sarcastică, dar voi fi ceva mai serioasă. Așadar am început să listez cele mai bune lucruri care s-au întâmplat în ultima vreme: m-a vizitat prietenul meu, am obținut o slujbă acasă în Cehia, avem patinoar în curte, am găsit niște mănuși pe stradă… parcă nu sunt tocmai chestii de povestit. Dar Biblioteca Vie! Asta e o poveste într-adevăr.
What is it? Human Library is based on somehow experienced people (books) who share their story (book story) with one or two other people 
(readers) in time. As the official web page says, it “is designed to build a positive framework for conversations that can challenge stereotypes and prejudices through dialogue”, usually in collaboration with “Books” who are subjects of those – people of different culture, HIV possitve, alcoholic, with ADHD, homeless, with autism etc.
Ce anume e Biblioteca Vie? E un eveniment bazate pe oameni care doresc să împărtășească experiențe (cărți) cu una sau două persoane (cititori). După cum zice și site-ul oficial ” a fost gândit să construiască un cadru de conversație pozitiv care aduce în dialog stereotipuri și prejudecăți” de obicei cărțile sunt persoane care au trecut prin diferite experiențe (culturi diferite, seropozitivi, alcoolic, ADHD, oameni fărăr adăpost, autiști etc)
Because Romania, especially its rural parts, does not really know what to understand under the word “volunteer” and it is easily connected with the old communistic picture of it, Curba de Cultură decided that on 5th December (the International Volunteering Day) to organize a Human Library about volunteering. The Books were Romanian volunteers which returned from international projects and us, EVS volunteers. In a local, cozy pub we had Librarians, local young volunteers who introduced the Readers (incoming guests) to the list of books. Reader then chose the one he was the most interested in and they sat down in a more private table, where the Book said its story and Reader could ask questions.
I have to say that it was very nice experience with very nicely organized
event. Although we did not have dozens of Readers, those who came got the best service. I told my story twice, first time to a woman for whom were my words translated, which was super interesting – to shorten my story and try to keep its line. The other reader was a young man and my story was suddenly different. No need of translation, different sex, age and questions. The first time it was a life of a girl, me, who had harder childhood, worked on herself, fell in love and ended up with her love. The second time it was a life of a girl, who was trying to cut her family ties so badly, that she was determined to fail every single time.
Deoarece în România și mai ales în zonele rurale nu prea se înțelege sensul termenului “voluntar” și este adesea legat de sensul pe care regimul comunist i l-a dat, Curba de Cultură a decis ca pe 5 decembrie, de Ziua Internațională a Voluntariatului să organizeze o Bibliotecă Vie despre voluntariat. Cărțile au fost voluntari români care s-au întors din stagii internaționale și noi, voluntarii SEV. Într-o cafenea confortabilă a fost organizată biblioteca, cu bibliotecari – tineri voluntari locali care au ajutau cititorii (musafirii) să aleagă cărți, cu cititori care mai apoi au ales cărți și împreună cu care au stat de vorbă la o masă mai retrasă. Cărțile își spunea poveștile iar cititorii puteau întreba. Trebuie să admit că a fost o experiență minunată într-un eveniment bine organizat.Chiar dacă nu am avut o mulțime de cititori, cei care au venit au avut parte de cel mai bun tratament. Mi-am spus povestea de două ori, prima dată unei femei iar vorbele mele au fost traduse ceea ce a făcut totul mult mai interesant fiind nevoietă să îmi schimb povestea și să îi păstrez liniaritatea. Cea de-a doua oară cititorul meu a fost un tânăr, iar povestea mea a fost diferită. Nu a fost nevoie de traducere, cititorul a fost de sex diferit, vârstă diferită și a avut ăntrebări diferite. Prima dată a fost povestea unei fete, eu, care a avut o copilărie grea, care a muncit pentru ea, s-a îndrăgostit și a rămas cu iubitul ei. A doua oară a fost povestea unei fete care și-a dorit atât de mult să se îndepărteze de familia ei încât nu a contat că a eșuat de fiecare dată.
I saw that life can have any shape or form, depending on who you talk with and what you do (not) want to mention or point out. It means that simply by focusing on the positive things, there is a big probability to change your life in a good way. At least from outside.
Am văzut că viața poate avea orice formă, depinde de persoana cu care vorbești și de ce vrei să menționeză sau să lași deoparte. Doar concentrându-te pe lucruri pozitive există deja o mare probabilitate a lucrurile să ia o turnură pozitivă. Cel puțin din exterior.
Anna se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Curba de Cultură.
SEV-ul din perspectiva comunității
Înainte să îmi încep stagiul SEV într-o zonă rurală a României, eram încântat că voi lua o pauză de la viața în oraș, dar pe de altă parte diferențele de limbă și cele dintre oameni m-au făcut confuz câteodată în timpul stagiului de voluntariat. Încă de la început am întâlnit o mulțime de oameni binevoitori și deschiși, dar și câtiva reci sau indiferenți. Încă un lucru, impactul stagiului meu de voluntariat asupra comunității nu mi-a fost prea clar.
Before starting my EVS in Romania’s rural area, I was happy to take a break from the life in the city, but on the other side the language and the differences between the people made me feel confused sometimes during my volunteering service. From the beginning I’ve met many kind and open people but also some cold or indifferent ones. One more thing, the impact of my volunteering service on the community wasn’t that clear.
Când mi s-a cerut să scriu acest articol, nu am putut refuza, așadar aici sunt, povestindu-vă despre impactul asupra comunității. Cu ajutorul lui Claudiu, unul dintre voluntarii locali, am intervievat câțiva oameni întrebându-i ce știu ei despre noi [voluntarii], ce opinie au despre noi, ce cred despre ceea ce facem și ce am putea face mai mult.
In the moment I was asked to write this article, I could not refuse, so here I am telling you about the impact on community. With the help of Claudiu, our local volunteer, I interviewed some people asking them what they know about us, what opinion they have about us, what do they think about the work we are doing in the community and what more we could do?
Unii au fost evazivi, alții nu au vrut să răspundă, iar o altă parte ne-a zis că nu știu ce fac voluntarii SEV. În cele din urmă, am găsit și oameni care știau ce facem noi în școlile din comunitate și care știau și despre Curba de Cultură. Ne-au zis că apreciază munca noastră, deoarece ajutăm tinerii din comunitate să devină mai deschiși și îi ajutăm să se familiarizeze și cu alte culturi.
Some people were evasive, some did not want to answer, some told us that they don’t have idea about what EVS volunteers do. Finally, some people were also aware of the stuff we did in local schools and aware of what Curba de Cultura does. They told us that our work is very appreciated because we help the youngster in the community to become open minded and we help them to get acquainted with other cultures.
Adulții din comunitatea locală sunt încântați de faptul că avem naționalități diferite și că venim din medii și culturi diferite, ba mai mult, că fiecare are experiență și cunoștințe diferite pe care le împărtășim cu copiii și tinerii. În plus unii au zis și că suntem simpatici și că le place că salutăm în română și că interacționăm cu localnicii. Pot spune că și mie îmi place relația pe care o avem cu localnicii și îmi place bunăvoința de care dau dovadă părinții copiilor. La final pot să afirm că rezultatul acestor interviuri a fost o surpiză plăcută și e foarte reconfortant să știu că facem o treabă bună.
The adults from the community like that each of us is from a different nation, with different backgrounds and cultures, moreover that each of us has different experiences and knowledge o share with youngsters and children. Furthermore,
some said that we are sympathetic and they like that we are saluting in Romanian and interacting with all the community. I can say that I also really like the relationship with the community and I like the kindness of children’s parents.
In the end of this day I can say that I’ve received a nice surprise for these interviews with the community and it was very rewarding to know that we are doing a good job.
Acesta e cel mai mișto proiect SEV!
This is the greatest of the EVS project!
Alessio se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Curba de Cultură.
“Sunt voluntar, nu am bani!”, “Noroc”, “Gata”
Coming to Romania was really quick decision in my life. I knew only one word “noroc“ and I said to myself…. you are ready to go, because one word it is already a success 🙂
Arrived to Romania, hear the Romanian language… that just blow my mind, because I didn’t understand anything. Not even a word. How can you speak this language??
For Estonians, like me, Romanian it’s really hard language because there is no similarity with Estonian. Yes, I could know Italian or Spanish languages which are similar, but I know German and Russian and that is not helping me. At all. But there is also some similarity with Estonian and Romanian language… they are both just unbelievably hard to learn.
Venirea în România a fost o decizie extrem de rapidă. Știam doar un cuvânt noroc și mi-am zis.. ești pregătită de plecare, deoarece un cuvând e deja un succes 🙂
Sosită în România, am auzit limba română… și asta a fost șocant, căci nu înțelegeam nimic. Nici măcar un cuvânt. Cum să vorbesc o asemenea limbă?
Pentru estonieni, ca mine, româna e o limbă foarte grea deoarece nu se aseamănă cu estona. Dacă aș fi știut italiană ori spaniolă care sunt asemănătoare, dar eu știu germană și rusă și asta nu mă ajută. Deloc. Există o singură asemănare cu limba estonă și română… ambele sunt foarte greu de învățat.
I started Romanian from core.
My first word what I learned in Romania was “gata”. That word is just magnificent. Everybody understood that when its “gata” it is “gata”. Now I’m just using 
that word all the time. And you know… I’m taking that word with me in Estonia and then everybody is getting to know the power of the word “GATA”. Other sentence what everybody said that I have to know was “Sunt voluntar, nu am bani”. Easy to remember… but in the beginning it was incredibly Chinese for me.
Day by day I started to learn more and more this language, because I had my Romanian lesson each week. Huh… I would say. Now our volunteers house is full on signs which are teaching us words and that’s how we learn. Also I’m learning a lot thanks to my mobile applications. This is really useful and handy for learning that hard Romanian language.
Am început cu româna din miezul ei.
Primul cuvânt învățat a fost gata. Cuvântul ăsta e magnific. Toată lumea înțelege că atunci când e gata e gata. Acum folosesc cuvântul ăsta tot timpul. Și știi ce… Voi lua acest cuvânt cu mine în Estonia și atunci toată lumea va cunoaștea puterea cuvântului gata. O altă propoziție pe care toată lumea a zis că ar trebui să o știu a fot Sunt voluntar, nu am bani. Ușor de reținut… dar la început era chineză pentru mine. Zi de zi am învățat tot mai mult, deoarece aveam lecții de omână în fiecare săptămână. Huh… aș zice. Acum casa noastră de voluntari este plină de semne care ne învață cuvinte și cum să învățăm. De asemenea învăț mult și cu ajutorul aplicațiilor mobile. Acestea sunt foarte utile și folositoare pentru a învăța această limbă română, grea.
So where I’m trying to speak my really bad Romanian — everywhere… but more in the schools, if I’m hitchhiking or in the shop. Basic words and talking with your hands always helps… But people still understand you and they teach you even more Romanian – so I would say talking is good, because you learn a lot.
Sooo… every day is a new day and every day you can learn new word. My last word what I learned was “iepure”. But there is sooooo many words I can learn!
So lets learn more Romanian 🙂 I’m always ready!
Prin urmare, unde încerc să vorbesc limba română… peste tot… dar cel mai adesea în școli, dacă fac autostopul sau la magazin. Cuvinte de bază, precum și vorbitul cu mâinile ajută întotdeauna… Oamenii te înțeleg și te învață chiar mai multă română – vorbitul e bun, căci înveți mai mult. Deci… fiecare zi e o noua zi și în fiecare zi poți învăța un cuvânt nou. Cel mai recent cuvânt pe care l-am învățat a fost iepure. Dar sunt atât de multe cuvinte pe care le pot învăța!
Așadar să învățăm română 🙂 Sunt întotdeauan pregătită!
Eleny se află în România pentru o perioadă de 5 luni, din septembrie 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
EVS from dog´s perspective – EVS din perspectivă canină
Rătăcesc prin sate de câtiva ani deja, înghețând iarna și fugind vara de câini agresivi. Viața nu e amuzantă când ești un câine al străzii. Și eu sunt un câine al străzii.
I have been wandering around villages for a few years already, freezing in the winter, running from other aggressive dogs in the summer. Life is no fun if you are a street dog. I am a street dog.
Time by time I managed to find some nice people, some warmer place where I could stay for a night or two, but more often I was curled up in the blanket of fallen leaves. Time by time I found another four-legged friend, but more often I was hunted by one of my own kind. Until things happened. There is a white building among other grey and brown, which was abandoned for a while since the owner died. It was just a while. The days were long and sunny, when people were working on this place – repairing it, and when the nights became more aggressive, strangers came.
Their smell did not boded anything good, smell of nothing I would know. Yet they threw me a bit of bread. I did my rounds around the villages, sniffing around houses, shops and bus stops to find something to eat, and every time when I came to this old-new house, I got a piece of this or a handful of that. Why should I go anywhere far, when I have food just right here?
Din când în când am găsit oameni inimoși și culcușuri călduroase unde am stat pentru o noapte sau două, dar cel mai adesea mi-am petrecut nopțile învelindu-mă cu frunze căzute. Din când în când am mai găsit câte un prieten patruped, dar cel mai adeasea am fost hăituit de cei de felul meu. Până când lucrurile s-au schimbat. Există o clădire albă printre atâtea gri și maronii, care a fost abandonată odată ce proprietarul a murit. Nu mult după, când zilele au devenit lungi și însorite, când oamenii au început să lucreze aici – să o repare, iar când nopțile au devenit mai lungi și neprietenoase, străinii au venit. Mirosul lor nu prevestea nimic bun, un miros pe care nu-l cunoșteam. Și totuși mi-au aruncat o bucată de pâine. Am făcut ture împrejurul satului, adulmecând case, magazine, sații de autobus în căutarea a ceva de mâncare și de fiecare dată când am venit la casa asta nouă-veche am primit câte una-alta. De ce aș mai pleca altundeva când am mâncare chiar aici?
I fought for my place in front of the white house with its grey fence. I made an alliance with an other dog to keep this rich and juicy place just for us. I grey as a shadow, he black as a night, no dogs could cross our line made of growling and bared teeth. And the people inside got used to us. They thought we are protecting them and their property. How foolish. How useful.
The people. I am talking about them as they are still the same. They are not. It has already happened
several times that one left and another came. There are completely new hands giving me food now. And yes, no plural, no us, one day my black mate disappeared. One friend less, three friends more.
M-am luptat pentru locul meu în fața porții casei albe cu gard gri. Am făcut o alianța cu un alt câine pentru a păstra acest loc bogat doar pentru noi. Eu, sur ca o umbră, el negru ca noaptea, nici un alt câine nu putea trece de bariera noastră de mârâituri și dinți dezgoliți. Și oamenii dinăuntru s-au obișnuit cu noi. Ei credeau că îi protejăm pe ei și proprietate lor. Cât de prostesc, dar cât de util.
Oamenii, deși vorbesc despre ei de parcă ar fi aceeași, ei nu sunt. S-a întâmplat deja de câteva ori ca unii să plece și alții să vină. Sunt cu totul alte mâini cele ce mă hrănesc acum. Și da, nu vorbesc la plural căci într-o zi amicul meu negru a dispărut. Un prieten mai puțin și trei în plus.
They allowed me to stay inside the grey fence. So here I am, barking on everything and anything, what moves behind the barrier. It used to be me out there in the pitch-black cold, but not anymore. Now I am not barking to protect my food, now I am protecting Them. And their property. And our feelings. If I quit, they will have no reason to keep me and I will end up on the street again. Rather no voice than that. Rather no voice than no hands to stroke me or no bowl full of food. Rather no voice than no trips together, rather be muted than without warm bed. And rather no food than to leave them. I will never leave them.
Oamenii mi-au permis să stau în interiorul gardului gri. Așadar uite-mă aici lătrând la orice mișcă în spatele gardului. Pe vremuri eram eu acolo în întuneric și frig, dar nu mai sunt. Acum nu mai latru ca să îmi protejez mâncarea, acum latru pentru a-i proteja pe ei și proprietatea lor. Și sentimentele noastre. Dacă renunță ei nu vor mai avea motive să mă țină și voi fi din nou pe străzi. Mai bine îmi pierd glasul decât să pierd mâinile care mă mângăie și care îmi umplu bolul cu mâncare. Mai bine îmi pierd glasul decât să pierd plimbările împreună, mai bine să fiu mută decât fără un pat cald. Și mai bine stau flămândă decât fără ei. Și nu-i părăsesc.
50 Shades se află în România de când se știe și a ținut companie voluntarilor SEV din patru proiecte găzduite de Curba de Cultură până acum, întâlnind voluntari din Franța, Polonia, Estonia, Italia și Cehia.
In Craiova
After my trip, when I arrived in Craiova, Ludo was waiting for me at the station and from there we took a road to the flat of our volunteer friends. Fantastic hospitality, good vegan food, new people, and that spirit of friendship that we shared during the On Arrival Training which made me happy! In the following days I spent my time on the streets of Craiova and with friends. Craiova is fantastic, because I had the feeling that it maintain its gentle and refined style compared with past and present.
După călătoria mea, când am ajuns în Craiova, Ludo mă aștepta la gară, iar de acolo am pornit-o spre apartamentul prietenilor voluntarilor. Ospitatlitatea a fost fantastică, mâncarea vegană a fost bună, oameni noi și am regăsit spiritul prieteniei pe care îl împărtășisem pe durata On Arrival Training, ceea ce m-a făcut fericit. Zilele următoare le-am petrecut plimbându-mă pe străzile Craiovei cu prietenii. Craiova e un oraș fantastic și am avut sentimentul că a menținut o eleganță și un rafinament când vine vorba de a compara stilul prezentului cu cel al trecutului.
Along the streets of the city center, passing between graffiti and the statues you can feel like coming back to the past where children were playing on the street, gentlemen and ladies were sitting in a cafe speaking in a kind way, an old man who was giving bread to the pigeons, a boy who was selling newspapers… And here you are. NOW and HERE, in the present time with live musicians in a street filled by tables and waiters, where a couple celebrating their marriage.
In the end, as my tradition, I’ve prepared a dinner – risotto – for my friends and we had a nice meal all together, all those countries: Azerbaijan, France, Spain and Italy! And of course as it is usual in every flat of EVS volunteers I left my message on the wall, leaving my mark so my hosts will always remember our gorgeous times.
Pe străzile din centru, trecând printre graffiti și statui simți că te întorci în trecut unde copii se jucau pe străzi, domnii și doamnele stăteau de vorbă la o cafea, un bătrân hrănea porumbeii și un băiat vindea ziare… Și uite-ne aici. ACUM și AICI în prezent cu muzicanți cântând live pe strada plină de mese și ospătari și cu un cuplu sărbătorindu-și nunta.
La final, în spiritul tradiției mele personale am pregătit cina – risotto – pentru prietenii mei și am mâncat împreună, adunând la masă țări precum: Azerbaijan, Franța, Spania și Italia. Desigur ca în orice apartament al voluntarilor mi-am lăsat mesajul pe perete, astfel încât gazdele mele să-și amintească de timpul petrecut împreună.
A trip does not mean only to go in a place and then just come back home, but above all, it has the spiritual component that gives you the feeling of a very rich experience, the excitement from meeting old friends, new people and the certainty that even you grew a bit. Again!
See you in Schiulesti!
O călătorie nu înseamnă doar să mergi undeva de unde să te întorci, mai mult decât atât are o componentă spirituală care îți dă sentimentul unei experiențe puternice, încântarea de a întâlni vechi prieteni, oameni noi și siguranță că te-ai mai maturizat puțin. Din nou!
Să ne vedem cu bine în Schiulești!
Alessio
Alessio se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.
Autumn is coming
Traveling… Another trip. Yeap, that´s me, I need to visit nice places to learn nice things. I need to experience a lot to remember a lot. This time I ended up at Saint Ana´s Lake. As you see, it was not my lake, but it belongs to some other Ana with only one n.
Călătorind… Încă o excursie. Dap asta-s eu, trebuie să vizitez locuri pentru a învăța lucruri. am nevoie să experimentez multe pentru a reține multe. De această dată am ajuns la lacul Sfânta Ana. După cum vedeți, nu e lacul meu, ci al unei alte Ana cu un singur n.
Well, it started with bad luck. We (yeap, I was not alone this time, my dearest was with me) learnt that the hardest hitchhiking is in a small village. After an hour of walk through nothing we managed to get our first car. Not the last one. In the end of the day we were behind Brasov. This was good. But then… another bad luck. There is no forest to sleep in! Nothing but rain, mud and empty branches above us. We spent the first night among bare trees, wet leaves and upset dogs on the edge of the city. My shoes were still doing the squelching noise, when I took my thumb out of the warmness of my sleeve to catch some kind soul behind a wheel. This day was better, from one car to another and tadaaa, we are walking the hill to an old, old volcano. In the middle of forest, in the middle of wood where is every single colour you can imagine, but not the touristic one. It simply disappeared.
Ei bine a început cam ghinionist. Am descoperit (nu am fost singură de data asta, iubitul meu a fost cu mine) că autostopul e cel mai greu în sate mici. După o oră de mers am reușit să prindem o mașină. Nu singura. La final de zi eram aproape de Brașov. Asta a fost bine. Apoi… alt ghinion. Nu era nici o pădure în care să putem dormi! Nimic înafară de ploaie, noroi și crengi goale deasupra noastră. Am petrecut prima noapte printre copaci golași, frunze ude și auzind câinii de la marginea orașului. Încălțămintea mea încă lipăia în momentul în care mi-am scos degetul mare din căldura mânecii pentru a îndupleca vreun suflet blând din spatele volanului. Ziua aceasta a fost mai bună, de la o mașină la alta și tadaaa mergeam la deal spre un vechi vulcan. În mijlocul pădurii am găsit fiecare culoare pe care ne-am fi putut-o imagina mai puțin pe cea turistică. A dispărut pur și simplu.
In the end of October you just hope, that if y
ou are breaking wind after eating a lot of beechnuts, AND the bear is breaking wind after eating a lot of beechnuts, well, you hope you will not meet each other during this process.
We did not, yet we found so many bear´s poops I quit counting them when I was at number twelve. There was first snow of this year, colours on trees and under our feet, and wind and drizzle around. Weather with sense of humor, indeed. Where are we supposed to sleep, he? Under the bear´s fur? There it would be so, so warm. Inside of his belly.
We are making fire in the edge of the lake, enjoying our freezing fingers and drying 
clothes, fear of animals and presence of each other. But we can not stay, it is too dangerous. On our way again, in the middle of the night. Singing songs to keep the fear in bay and bears far away from this horrible noise. This time we managed to find a nice three beech trees in a corner of a small park or what ever it was. Hidden from the worst wind and the most curious eyes, we have slept in the end of a camping place.
La sfârșitul lui octombrie poți doar spera că dacă tragi vânturi după ce mănînci jir, și ursul trage de asemenea vânturi după ce mănâncă jir, nu poți spera decât să nu vă întâlniți în timpul acestui proces. Noi nu ne-am întâlnit, dar am găsit fecale de urs suficiente cât să mă opresc din numărat. A căzut și prima zăpadă din acest an, copacii sunt încă colorați, la fel și solul iar vântul și burnița ne înconjoară. Vremea chiar are simțul umorului. Iar noi unde vom dormi? Poate sub blana ursului? Acolo ar fi foarte cald, în stomacul lui, mai ales.
Am făcut focul la marginea lacului bucurându-ne de dezghețarea degetelor, uscarea hainelor, teama de animale și de prezența celuilalt. Dar nu putem sta, e prea periculos. La miezul nopții am luat-o din nou la pas. Cântam cântece să ținem teama-n frâu și urșii la distanță de acest sune oribil. Și am găsit un fag frumos în colțul unui parc, sau ce-o fi fost ăla. Ascuns din calea celui mai rău vânt și cu cei mai curioși ochi, am dormit la marginea unui camping.
Another day, another long, long walk. Mud was everywhere, but where is our yellow touristic mark? Ehm, vanished four or five trees ago. Only our sense of direction led us to a road, yet it was nowhere to be found. For those kind of situation I have my phone and my phone has.. GPS! The road was there, just behind a hill. And another hill, and another. Then there was a muddy meadow, long muddy field and… long, frequented road. What does it mean? It means fast way back home! Even though we had to spent another night outside, because it was not as fast as expected. Walking through a small village, again somewhere behind Brasov, surrounded with rain, wind and barking dogs. Suddenly a door opened. Well, I helped them. Old, reconstructed cow house gave us the roof and safety, and what more, even comfort. It was full of corn, a soft and funny bed for us.
The lesson from this trip: Do not underestimate the weather. But what is more important: If you ever have the opportunity, try to make a race across a hill of corn while wrapped inside of your sleeping bag. It is… unbelievable funny.
Încă o zi, încă o plimbare lungă-lungă. Noroiul e peste tot, dar unde este marcajul turistic galben? Ehm, a dispărut cu vreo patru-cinci copaci în urmă. Doar simțul nostru de orientare ne mai putea conduce către cale, dar nu era nici o cale. Pentru astfel de situații am telefon și telefonul are … GPS! Drumul era chiar acolo peste deal. Peste încă unul și peste încă unul. Apoi era o câmpie noroioasă, un câmp lung și plin de noroi și … un drum lung dar circulat. Ce înseamnă asta? Înseamnă o cale rapidă către casă. Totuși a trebuit să mai petrecem o noapte afară, deoarece nu a fost atât de rapid pe cât ne-am așteptat. Am străbătut un mic sat, din nou undeva pe lângă Brașov, înconjurați de ploaie, vânt și câini care latră. Deodată o ușă s-a deschis. Am ajutat-o defapt. Un hambar vechi dar reconstruit ne oferit acoperiș și siguranță și chiar mai mult, confort. Era un hambar plin cu porumb, un pat moale și amuzant.
Lecția acestei călătorii: nu subestimați vremea. Dar ce e mai important: dacă ai vreodată șansa, fă o cursă pe o grămadă de purumb înfășurat într-un sac de dormit. E incredibil de amuzant!
Anna se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Curba de Cultură.
My trip to Craiova – Călătoria mea spre Craiova
I went to Craiova on Saturday morning, I knew that my best way was by train from Ploiesti Vest. Because I had to be there in the afternoon to not miss the train, I hitchhiked to reach my first checkpoint. I had breakfast and of course my meditation, I took my backpack and Fifty-Shades (our dog) came with me, as if she wanted to say goodbye. When I left the village, I met a woman and her aunt who gave me a ride to Valenii de Munte. We spoke a little bit in English, a little bit in Italian and her aunt offered me a piece of “lipie”. It was delicious. They were very kind and they took me to the bus station. From there, once again on the road I showed my right thumb and the sign saying “Ploiesti” in my left hand. After a while a nice guy picked me up and we talked during the trip about life, volunteering service and much more! After all, this is the magic of hitchhiking, you can meet interesting people with whom you can share a part of your life story. I arrived in Ploiesti and I stopped into a shop to buy my beloved “covrigi cu seminte” and vegan pastries, then I took a long walk on the street, direction Ploiesti Vest.
Am plecat spre Craiova sâmbătă dimineața și am știut că cea mai bună variantă de călătorie este cu trenul din Ploiesti Vest. Deoarece a trebuit să fiu acolo înainte de prânz pentru a nu pierde trenul, am făcut autostopul până acolo. Mi-am luat micul dejun, mi-am făcut meditația de dimineață, mi-am luat rucsacul și Fifty Shades (câinele nostru) a venit cu mine să-și ia la revedere. Când am părăsit satul am întâlnit o femeie și mătușa ei care m-au dus până la Vălenii de Munte. Am vorbit în engleză și în italiană, iar mătușa ei mi-a oferit o bucată de lipie. A fost delicioasă. Au fost foarte drăguțe și m-au lăsat la autogară. de acolo, din nou am întins degetul mâinii drepte în timp ce în stânga țineam semnul cu Ploiești. după ceva vreme m-a luat un tip, iar de-a lungul călătoriei am povestit despre viață, voluntariat și multe altele! Până la urmă aceasta este magia autostopului, poți întâlni oameni interesanți cu care să împărtășești puțin din povestea vieții tale. Am sosit în Ploiești și am oprit la un magazin pentru a cumpăra îndrăgiții covrigi cu semințe și produse de patiserie vegane, apoi am luat-o la pas spre gara Ploiești Vest.
How did my visit in Craiova went, what and who I saw there, you will find out in the next article.
Cum s-a desfășurat vizita mea în Craiova, ce și pe cine am vizitat veți afla din articolul următor 😉
Alessio se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de Curba de Cultură.
Kids and Skateboard love
So, we were in a café with the whole team in the park of Valenii de Munte, just after an amazing theater show done by EVS volunteers from AIDA (Asociatia pentru Initiative Durabile – Alternative). As usual, I had my skateboard 
with me and when we arrived, I saw the “rolling zone” made for everybody who wants to ride!
So, I jumped on my skate to test the area and started to have fun with the board. After some moments kids started gathering from all around the park, asking me if I can do this and that trick, and this other one, and the other … and so on.
As I was rolling and pushing myself to go faster, all the kids were next to me, running after me to see how it goes. So, when I’ve decided to make a break and sit down for a few minutes, they all were
next to us waiting for me to take my flight once again, hahaha! So, when I went back there they all wanted to try my board, I couldn’t resist and I gave it to them. One by one they made a round and switched the rider.
That was a really great and happy moment. Smile on everybody faces, joy shared and another wonderful day in this wasted world.
Eram la o cafenea un întreg group în parc în Vălenii de Munte, după un spectacol extraordinar pus în scenă de către voluntarii SEV de la AIDA (Asociatia pentru Initiative Durabile – Alternative). Ca de obicei aveam placa cu mine și când am ajuns am văzut o zonă numai bună pentru exersat.
Am sărit pe placă să testez zona și am început să mă distrez.. După câteva momente copii au început să se adune din tot parcul și să îmi ceară să fac diferite scheme.
Și cum mergeam tot mai tare copii au început să alerge pe lângă mine să vadă cum fac. Când am hotărât să fac o pauză și să mă așez pentru câteva minute s-au adunat cu toții pe lângă mine așteptându-mă să îmi iau zborul din nou, hahaha! Iar când am pornit din nou toți voiau să îmi încerce placa și nu am putut rezista așa că i-am lăsat. Unul câte unul s-au dat pe ea.
Acela a fost un moment minunat. Zâmbete pe fețele tuturor, bucurie împărtășită și o altă zi minunat în această lume prăpădită.
Mael se află în România pentru 5 luni în cadrul proiectului Intercult’rural (ref nr 2015-3-FR02-KA105-010806) co-finanțat de Uniunea Europeană prin programul Erasmus+ și implementant în România de Curba de Cultură.
International Evening – Seara Internațională
You know these events you need to prepare for long time in advance? This was one of them. I got the idea, we got the plans. Well, we were trying to make the plans, at least. Hi hi! And we got it, we made it! In some way it was a big, amazing success, in some way it wasss… the exact opposite.
I did this kind of event a few times before with various results, everytime with the thought in my head:
„OK, no more. If I am going to repeat this, I have to do it totally differently.“
With all the lessons from previous mistakes and with a small team, where everybody is experienced, useful and working – what could possibly go wrong?
Something did, I did. We did. Though the event did not! Fortunately it was only us, the inside people, who could see what went wrong, how large are the gaps in my organizational skills. But, in the end everything was on its place and ready to start the show. Our audience could just enjoy all what we offered to see, to hear, to dance and to eat. And we ate. A lot. And danced a lot. Talked a lot. Played. Saw. Tables were overflowed with pancakes from France, though made here in Romania by Maël and Margot; with Estonian potato salad by Eleny; sgagliozze (fried polenta), calzone di cipolla (onion cake) and frittelle (inexplicable, simple and delicious) by Italian Alessio; and Czech small cakes and „sandwiches“.
Stop me, if I want to organize something bigger ever again, stop me and say:
„Anna, push harder, make your team more motivated and PREPARE UNFORGETTABLY DELICIOUS FOOD as you did last time!“
The lesson for next time: The FOOD can SAVE anything and EVERYTHING! 🙂
Howgh.
Știți tipul ăla de evenimente în care trebuie totul pregătit cu ceva timp înainte? Acesta a fost unul dintre ele. Eu am avut ideea și am făcut cu toții planuri. Sau cel puțin am încercat. Hi hi! Și ne-a ieșit, am reușit! Pe de o parte a fost un mare și uimitor succes, pe de altă parte a fost… exact opusul.
Am mai făcut genul ăsta de evenimente înainte și am avut diferite rezultate, de fiecare dată mi-am spus: “Gata, ajunge. Dacă e să repet asta atunci va trebui să o fac într-un mod complet diferit.”
Cu toate învățămintele trase din greșelile anterioare și cu o echipă mică unde toți sunt experimentați, utili și muncitori – ce ar fi putut merge prost? Ceva a mers prost totuși, eu, noi, dar nu evenimentul în sine. din fericire doar noi, cei din interior am putut observa ce nu a mers, cât de mari au fost lipsurile în abilitățile mele de organizare. În cele din urmă totul a fost în ordine și am fost gata pentru a începe spectacolul. 
Spectatorii noștri s-au bucurat de ceea ce le-am oferit să vadă, audă, să danseze ori să mănânce. Și chiar am mâncat. Mult. Și am dansat mult. Am vorbit mult. Ne-am jucat. Am văzut. Mesele au fost supraîncărcate cu clătite franțuzești, deși făcute în România de către Mael și Margot; cu salată de cartofi estoniană făcută de către Eleny, cu sgagliozze (bucați de mămăligă prăjite), calzone di cipolla (plăcintă cu ceapă) și frittelle (niște chestii inexplicabile dar delicioase) făcute de către Alessio, precum și cu prăjituri cehe și sendvișuri.
Data viitoare când vreau să mai organizez așa ceva opriți-mă și spuneți-mi: Anna străduiește-te mai mult, motivează-ți echipa și GĂTEȘTE MÂNCARE DELICIOASĂ DE NEUITAT precum data trecută!
Lecție pentru data viitoare: mâncarea salvează orice și TOTUL!
Howgh!
Anna se află în România pentru o perioadă de 6 luni, din august 2016 până în ianuarie 2017 în cadrul proiectului Building Youth Supportive Communities 2 (ref nr 2016-1-RO01-KA105-024246), proiect co-finanțat de Uniunea Europeană prin Programul Erasmus+ și implementat în România de către Curba de Cultură.