Yearly Archive 2021

BySorin Berbecar

Culture is a dilemma to be solved

Running and implementing a volunteering project with EU financing in an organization for young people in rural areas is not an easy job, but to do this during pandemics, it is more than one could imagine. The ”Schrodinger’s Culture(al) Dilemma” project was meant to be a special one even from before receiving financing, cuz it was submitted just few seconds before the deadline and we did not think it will succeed.

Yet, some months later we got the opportunity to start a long and complicated project with the aim of finding out what culture is for youngsters in rural areas and how can culture be brought closer to them.

In the autumn of 2019 when we started the project we had a series de candidates, but few of them actually made the final step and came to Romania to volunteer in a project with a weird name, in a village on Teleajen Valley. Out of the 6 volunteers we planned to host, we started with only 4 and hoping we could find other 2 to join later.

Two boys (Janis from Latvia and Jan from Norway) and two girls (Danelle from Malta and Ana from Spain) started with lots of energy and courage to unravel the Romanian rural reality and to discover what means culture when you live in countryside. And step by step in the same rhythm with the autumn that was passing and the winter that was coming, the four volunteers visited schools and libraries, interacted with youngsters, prepared cultural and educational activities at the Youth Centre in Izvoarele and they even helped local teachers to improve their abilities of communicating in English.

And when we thought the things were going on the right path, COVID-19 pandemics paralyzed the world and made us close everything, let volunteers return home and stay inside. Thus the SCD project that already started with less men than expected, had less and less until everyone went home. And we thought that we will never be able to restart it, to close it and fulfill the objectives beautifully set in 2018 when we hopped it will contribute to the development of the community in Izvoarele.

Hope was regained in September 2020, when 4 youngsters decided to join their forces and finish the good work started in this project. So Danelle (Malta), Sara (Denmark), Rebecca (Italy) and Carlos (Spain) restarted the engines of the project and with the help of Curba de Cultură crew they made activities, created a tiktok account for the organization, made podcasts, widegames, competitions and opened to pubic the Youth Centre in Teișani, fresh and ready to receive young locals.

Therefore, after 28 months of work, uncertainty, constant adaptation and stress we started cultural activities in the community and we tested to see if they are catchy for local youngsters, and yes they are, so many more are to come.

Thank you to all 7 volunteers involved in the project and to the local volunteers and as well to all the partners that made this project possible.


Să duci la capăt un proiect de voluntariat cu finanțare europeană într-o organizație pentru tineret în mediul rural nu e o muncă ușoară, dar să faci asta în timp de pandemie, e mai mult decât orice ți-ai putea imagina. Proiectul Schroedinger’s Culture(al) Dilemma a fost sortit să fie mai special încă dinainte de a fi finanțat. A fost depus chiar cu câteva secunde înainte de închiderea termenului limită și nu i-am dat prea mari șanse de izbândă.

Însă câteva luni mai târziu am avut ocazia să începem munca la un proiect lung și cu un parcurs complicat, un proiect care își propunea să afle ce înseamnă cultura pentru tinerii din mediul rural și mai ales cum poate și ea adusă mai aproape și mai la îndemână pentru ei.

În toamna lui 2019 când am dat startul, deși am avut mulți candidați puțini dintre ei au făcut pasul final să vină în România și să fie voluntari într-un proiect cu nume ciudat într-un sat pe Valea Teleajenului, așa că din șase voluntari cât ne-am dorit, am început doar cu 4, urmând să mai găsim încă 2 pe parcurs.

Doi băieți (Janis din Letonia și Jan din Norvegia) și două fete (Ana din Spania și Danelle din Malta) au pornit cu multă energie și curaj să înfrunte realitatea rurală românească și să descopere ce înseamnă cultură când locuiești la țară. Și încet-încet odată cu toamna care se sfârșea și cu iarna tot mai apropiată, cei 4 au vizitat școli și biblioteci și au interacționat cu tineri, au pregătit activități cultural educative la Centrul de Tineret din Izvoarele și au sprijinit chiar profesorii în dezvoltarea abilităților de comunicare în limba engleză.

Însă când credeam că lucrurile merg pe un făgaș cât de cât normal, pandemia COVID-19 a cuprins lumea și ne-a determinat să închidem, să lăsăm voluntarii să se întoarcă acasă și să stăm în case. Și astfel proiectul SCD care începuse doar cu 4 oameni în loc de 6, a rămas treptat-treptat fără nici un voluntar. Iar noi ne-am luat gândul că am mai fi putut să îl recuperăm, să îl ducem la bun sfârșit și să ne îndeplinim obiectivele frumos propuse în toamna lui 2018 când ni-l imaginam cu va ajuta la dezvoltarea comunității din Izvoarele.

Speranța a revenit din septembrie 2020, când 4 tineri au decis să își unească forțele și să ducă la bun sfârșit munca din acest proiect, astfel că Danelle (Malta), Sara (Danemarca), Rebecca (Italia) și Carlos (Spania) au repornit motoarele proiectului și cu ajutorul nostru au dat drumul la activități, au creat un cont de tiktok pentru organizație, au făcut podcasturi și au deschis centrul de tineret din Teișani, proaspăt amenajat și gata să primească tinerii localnici.

Și astfel, după 28 de luni de muncă, nesiguranță, adaptare și stres, am pus bazele unor activități culturale în comunitate și am testat să vedem dacă asemenea activități prind la tineri și da, prind, astfel că vom continua cât mai multe astfel de proiecte.

Mulțumim celor 7 voluntari implicați în proiect pentru dedicare, energie și creativitate, precum și numeroșilor voluntari locali și instituțiilor partenere.

ByMaria Pimentel

Portret de Voluntar – Maria (Portugalia)

My name is Maria Pimentel, I’m a portuguese illustrator with a bachelor in Fine Arts (in the field of Painting) and a master degree in Animation and Illustration. Because of the pandemic and the completion of my master degree back in may 2020, I spent a lot of time not doing much, which motivated me to work and look for ways to be useful.

I’m very interested in volunteering because I can simultaneously develop as a person and help other people, which is something that I consider important.

Numele meu este Maria Pimentel, sunt ilustratoare portugheză, cu o licență în Arte Plastice (în domeniul picturii) și o diplomă de master în animație și ilustrație. Din cauza pandemiei și a finalizării masterului în mai 2020, am petrecut mult timp fără a face prea multe, ceea ce m-a motivat să lucrez și să caut modalități de a fi utilă.

Sunt foarte interesat de voluntariat, deoarece mă pot dezvolta simultan ca persoană și pot ajuta alți oameni, lucru pe care îl consider important.

ByLucia Wijbenga

Portret de voluntar – Lucia (Olanda)

Hallo everyone,

It is so nice to meet you! My name is Lucia and I am 21 years old. In January I finished my Bachelor’s degree of the Dutch language, which also happens to be the official language of my home country The Netherlands (or Holland, as you might know it). Afterwards, I suddenly got 7 months of free time before starting a Master’s degree. So why not do something special with it instead of staying home?

Ever since the age of 15, I have been dreaming about living in another country for a while. Not just going there on a two weeks holiday and running from tourist attraction to tourist attraction, but actually living and studying or working there for months. My dream was to get to know a different culture from the inside out by becoming one of the inhabitants of the country and learning the language. I wanted to actually dó something instead of traveling around, which is why I signed up for the European Solidarity Corps. On their website was a message about a project of Curba de Cultura, with the goal of promoting the local Youth Hostel and local development. Since I have done a minor in Communication and Information Sciences, it seemed like a good fit.

So here I am now, isolated in a country that is completely new to me. I don’t know the language, the area, the culture, and the people. But I can’t wait to find out and learn all about it in the months to come!

Hallo tuturor!

Îmi face plăcere să vă cunosc! Numele meu este Lucia și am 21 de ani. In ianuarie am terminat facultatea de limbă olandeză, care se întâmplă să fie și limba oficială a țării (Olanda – după cum i se spune aici). După aceea, dintr-o dată m-am trezit cu 7 luni de timp liber până îmi încep masteratul. Deci, de ce să nu fac ceva special decât să stau acasă?

Încă de când aveam 15 ani, am visat sa trăiesc într-o altă țară. Nu doar să merg în vacanță acolo temporar și să dau peste tot felul de atracții turistice, ci să trăiesc, să studiez și să lucrez acolo pentru câteva luni. Am vrut să pot cunoaște o nouă cultură, devenind unul din cetățenii țării și să învăț o limbă diferită. Am vrut să fac și puține călătorii, deaceea m-am înscris la Corpul European de Solidaritate. Pe siteul lor am dat de un mesaj despre un proiect la Curba de Cultură, care avea ca scop promovarea unui Hostel de tineri și dezvoltare locală. Din moment ce am făcut cursuri în comunicare și știință informațională, părea să fie o potrivire perfectă.

Deci, aici sunt, în izolare într-o țară complet nouă mie. Nu cunosc limba, zona, cultura, nici oamenii. Însă deabia aștept sa descopăr și să învăț totul în lunile ce vor urma!

ByMargot V.

Portret de voluntar – Margot (Franța)

Hi!

I’m Margot ! I’m 24 years old and I come from Cambrai, a small town in the north of France
I love nature, animals, cultural exchange and different ways of life! I hod a master’s degree in sociology, anthropology and education sciences and I’m here to exchange as much as possible with everyone !

See you soon ! A bientôt Margot ! 😊 😊

Salut!
Sunt Margot! Am 24 de ani si vin din Cambrai, un oraș mic din nordul franței.
Iubesc natura, animalele, schimburile culturale și diferite moduri de a trai! Dețin o diploma de master in sociologie, antropologie și științe ale educației și sunt aici pentru a împărtăși din experiențele mele cu toții! 😊

ByEmma

Portret de voluntar – Emma (Franța)

Hello everyone !

I’m Emma from Nancy (a city in the east of France) and I arrived at Schiulesti a few days ago for my quarantine time. Can’t wait to start more with Curba and meet you! By the way, I’m 23 years old, currently on a gap year break  from my food science studies. I wanted to have other experiences, more at the human / social level, so before arriving here I had a civic service with an interfaith association whose aim is to make people from different convictions meet, I also started learning spanish 🙂 I’m into hiking, climbing and cooking as well (and eating afterwards) so it’s very likely that I’ll ask you for some recipes! So here I’m in Romania, it’s my first time in this country and I will be there for a volunteering of 2 months. I’ll get to do activities with young people at the youth center and with the tina mobile among the other activities I’ll do here.

See you soon! A bientôt!

Bună tuturor!

Sunt Emma din Nancy (un oraș din estul Franței) și am ajuns în Schiulești acum câteva zile pe timp de carantină. Deabia aștept să incep mai multe activități la Curba și să vă cunosc! Am 23 ani, momentan într-un an liber de la Facultatea de Științe Alimentare. Am vrut ca să am și alte experiențe, mai mult orientate spre social așa încat înainte să ajung aici am fost voluntară la un serviciu civic ce este o asociație interreligioasă a cărui scop este sa facă oamenii din diferite confesiuni să se întâlnească. Deasemenea vorbesc spaniolă 🙂 Îmi place de asemenea să merg în drumeții, cățărari și să gătesc (dar și să mănânc) deci este foarte posibil să vă cer rețete! Așadar, aici sunt, în România, este prima mea dată în această țară și voi fi aici pentru 2 luni. Voi avea ocazia să lucrez cu tineri la Centrul de tineret și să merg cu autorulota printre alte activități ce vor fii aici.

Ne vedem curand! A bientôt!

ByRavaka Ranaivoarivony

Portret de voluntar – Ravaka (Franţa)


Hello ! My name is Ravaka. I am 25 years old and I come from France. I love listening to music so this is what I do most of the time when I’m by myself. I am passionate about South Korea and some other countries in Asia such as Japan and Thaïland… I am curious about History and Cultures of the world in general. I like speaking and learning foreign languages. I also very much enjoy learning about the different ways of living and the customs there are in the world. This is one of the reasons I love traveling. Another reason is that I am a bit adventurous.

Being able to live and grow in an unknown environment is the main reason I decided to involve myself in a volunteering project abroad. It is a way of challenging myself which I felt I needed to do. Then I find it very motivating to be working with other young people on a project that would benefit many people. Since I have never done anything like this before, except from some volunteering work as a student, I found that a 2 months volunteering project was right for me to start my volunteering journey. Also, I heard we could go hiking and I can’t wait to do that !


I hope this experience will be positive and I feel grateful to be here in this year of 2021.

Buna ! Numele meu este Ravaka. Am 25 de ani și vin din Franța. Îmi place să ascult muzică, așa că fac asta de cele mai multe ori când sunt singur. Sunt pasionat de Coreea de Sud și de alte țări din Asia, cum ar fi Japonia și Thailanda … Sunt curios de Istoria și Culturile lumii în general. Îmi place să vorbesc și să învăț limbi străine. De asemenea, îmi place foarte mult să învăț despre diferitele moduri de viață și obiceiurile care există în lume. Acesta este unul dintre motivele pentru care îmi place să călătoresc. Un alt motiv este că sunt un pic aventuros.

A putea trăi și crește într-un mediu necunoscut este principalul motiv pentru care am decis să mă implic într-un proiect de voluntariat în străinătate. Este un mod de a mă provoca pe mine, pe care am simțit că trebuie să îl fac. Apoi mi se pare foarte motivant să lucrez cu alți tineri la un proiect care ar aduce beneficii multor oameni. Din moment ce nu am mai făcut așa ceva, cu excepția unor activități de voluntariat ca student, am constatat că un proiect de voluntariat de 2 luni mi-a fost potrivit pentru a-mi începe călătoria de voluntariat. De asemenea, am auzit că putem face drumeții și abia aștept să fac asta!


Sper că această experiență va fi pozitivă și sunt recunoscător să fiu aici în acest an din 2021.

ByGertrudis Conde

Easter in Teișani


Această reflecție asupra sărbătorilor pascale a fost pregătită în comun de Josué și Gertrudis, voluntarii noștri din Spania din cadrul proiectului Discover Teișani. Tradus de Alex Popa.

Chiar dacă România face parte din Europa și în unele aspecte nu atât de diferită de țara noastră, in același timp ai senzația de a fi într-o realitate ieșita din comun. Ca exemplu, odată cu Paștele întâlnim – cea mai mare sărbătoare creștină – sentimentul este că probabil ați mai văzut un lucru asemănător, dar este în același timp unul deosebit, deoarece biserica de aici este o biserica ortodoxă, se aseamănă celei catolice, care este cea cu care noi suntem obișnuiți. Aceasta este prima noastră experiență cu partea necunoscuta de noi a creștinismului.Am avut oportunitatea sa ne bucuram pentru prima oara de Pastele Tradițional Romanesc in satele Teișani si Olteni. Am fost anunțați ca aici festivitatea Paștelui este urmat de vechiul calendar ortodox, asta înseamna ca anul acesta, Duminica Învierii a fost situata pe 25 aprilie.

Prin urmare, este un lucru în comun să vedem cum familiile se pregătesc pentru această zi prin fierberea ouălor și prin colorarea lor cu vopsea specială pentru coajă ouălor.Am descoperit procesul alături de un voluntar local care ne-a explicat că vopsirea ouălor poate fi realizată și prin utilizarea cepei. Alegerea culorii roșii este cea mai comună, deoarece evocă sângele lui Isus Hristos.

Joia, vinerea și sâmbătă, înainte de Duminică Învierii, are loc o slujba dedicată Paștelui. Joi, liturghia este mult mai lungă decât de obicei, preotul citește cele 12 povești ale Evangheliei, câte unul pentru fiecare apostol. Am luat parte la această liturghie și a fost interesant cum a trebuit să “reînvățăm” procesul bunelor maniere din biserica datorită faptului că sunt total diferite de cele pe care le urmăm în țară fiecărui dintre noi. Din fericire am avut un localnic dornic cu noi explicând tot ceea ce aveam nevoie să știm pentru nu arată prea mult străini ;). La final, noi și restul oamenilor am primit o sticlă de suc de portocale pentru această ocazie excepțională.

Cea mai impresionantă zi pentru noi a fost sâmbătă. La începutul liturghiei, care începe în jurul orei 12 noaptea, oamenii cântă și împart focul lumânărilor pentru a le aprinde, începând cu lumânarea mare pe care o ține preotul. După un timp, oamenii merg la cimitir cu lumânările lor și le lasă acolo. Este momentul să petrecem câteva minute amintindu-ne de strămoșii lor care au murit. De dată această în cimitir merg să își amintească de oamenii care au fost aproape de ei, însă aici nu mai este vedere doar sărbătoarea de Paști cum suntem obișnuiți noi în Spania. Chiar și pentru unii români cu care am vorbit, care nu sunt din comună, este curios. În plus, putem spune că rezultatul merită văzut și este locul unde ne punem eforturile pentru a surprinde magia acestui moment, la biserica.

Am insotit o familie in cimitirul Teișani în acel moment. Încă auzeam sunetul oamenilor cântând în biserică. Apoi, ne-am întors și slujba s-a terminat pe la 02:30. Cu toate acestea, slujba obișnuia să se termine mai târziu, dar de data aceasta pentru măsurile Covid au terminat totul putin mai devreme.

De-a lungul nopții ne-am dat seama de faptul că nu văzusem cu adevărat comună Teișani noaptea până atunci din cauza stării de urgență. În această zi Teisani, a fost aglomerat dacă l-am compară cu restul zilelor ale acestui an. A fost frumos să vedem tineri stand în jurul nostru vorbind pentru a profită de ocazia specială care ne aduce aici.

A fost cu adevărat impresionant și să rămânem în cimitirul din Olteni mai târziu, acolo nu era nimeni și era foarte liniște. De la această liturghie și timp de 40 de zile, este obișnuit că oamenii să se întâmpine cu «Hristos a Înviat!» și ei răspund cu «Adevărat un înviat!».

Even if Romania is part of Europe and in some aspects not that different from our country, at the same time you have the feeling of being in a different reality. For example, with Easter – the biggest Christian celebration – the feeling is that you have seen this before but it is at the same time different since the one here is the Orthodox churchunlike the Catholic one which is the one we are used to. This is our first experience with the astern part of the Christianism.

We had the opportunity of enjoying Romanian Easter for the first time in the villages of Teișani and Olteni. We have been informed that Easter festivity follows here the old Orthodox calendar, which means that this year the Resurrection Sunday, the most important day for this fest, was on the 25th of April.

Easter eggs.

Therefore, it is common to see how families prepare for that day by dying boiled eggs with special ink for the shell of the eggs. We discovered the process with a local volunteer that explained to us that the dying can also be made with onions. The red choice for the eggs is the most common because it evokes the blood of Christ.

During the process of dying the eggs, be prepared to dye your hands, too!

On Thursday, Friday and Saturday before the Resurrection Sunday, there are special mass. On Thursday, the mass is longer than usual, the priest reads twelvefold of the gospel, one for each apostle. We visited that mass and it was interesting how we had to “relearn” the process and manners in the church due to they are different from the ones we used to follow in our country. Luckily we had a local with us explaining all what we needed to know not too look too much like foreigners ;). At the end, we and the rest of people received a bottle of orange juice for this exceptional occasion.

Person holding a candle.

The most impressive day for us was Saturday. At the beginning of the mass, which starts about 12h in the night, people sing and share the fire of their candles to light them up, starting with the big candle that the priest holds. After a while, people go to the cemetery with their candles and they let them there. It is the moment to spent some minutes remembering their ancestors who passed away. This time in the cemetery to think about the people who were close to us but are not anymore is not sight in the Easter fest that we are used to in Spain. Even for some Romanians who we have talked with but are not from the commune it is curious. Besides, we can say that the result is worthwhile to see, and it is where we put our efforts to capture the magic of this moment.

People holding candles during the mass.

We acompannied a family to the Teișani’s cementery in that moment. We could hear still the sound of people singing in the church. Then, we came back and the mass finished about 2:30h. Nevertheless, the mass used to finish later, but this time for Covid measures they finished earlier.

Families bringing candles into the cementery of Teișani.

Along the night we realised the fact that we had not really seen Teișani at night until then because of the curfew. This day Teisani was crowded if we compare it with the rest of this year. It was nice to see young people hanging around taking profit from the special occasion that brings us here.

Detail of a grave in Teișani’s cementery.

It was really impressive also to stay in the cementery of Olteni later, were there was no one and it was really quiet. From this mass and during 40 days, is common that people greets themselves with «Hristos a Înviat!» (Christ has risen) and they answer «Adevărat a înviat!» (Indeed he has risen).

Olteni’s cementery.
Detail of a grave in Olteni’s cementery.
ByJohannes Franzen

Of cats and dogs

Living with a former farmer/hunter as a dad, I grew with dogs and cat, but I have never seen as many dogs and cats as I have since I got to Romania. So I thought I should take some photos of mans best friends.

ByJosue Arroyos Reyes

Noua iarnă / New winter

/Josue a scris acest articol în engleză. Mulțumim lui Georgian pentru traducere. /

Suntem acum în mijlocul celei mai ciudate ierni din viața noastră, cel puțin așa a fost pentru mine, nu numai pentru situația pandemică internațională, ci și din cauza experiențelor pe care le-am trăit și a oamenilor pe care i-am cunoscut. În mod ironic, am crezut că anul acesta a fost un moment bun nu pentru călătorii, ci pentru a mă muta într-o altă țară în calitate de membru al programului corpurilor europene de solidaritate. Să fim sinceri: să faci voluntariat în altă țară, să înveți lucruri noi, să cunoști oameni noi, este mult mai bine decât să stai acasă în orașul tău obișnuit, asistând la lecții online. Așadar, voi împărtăși aici o parte din experiența mea ca străin în România rurală.

We are now in the middle of maybe the weirdest winter of our lives at least it has been like that for me, not only for the international pandemy situation but also because of the experiences I´ve lived and the people I´ve met. Ironically I thought that this year was a good moment not for travel but to move to a different country as member of europen solidarity corps. Let´s be honest to volunteer in another country learning new things knowing new people is far way better than stay at home in your usual city assisting to online lessons. So, on this occasion I´m going to tell you part of my expirience as foreingner in rural Romania.

Căci cine nu știe, eu sunt Josu și vin dintr-o parte mai uscată a lumii, nu este ca și cum aș fi „tuareg” care trăiește în deșert, dar să spunem că în patria mea peisajul era verde iarna și galben vara.

For who doesn´t know, I´m Josu and I´m coming from a drier part of the world, it´s not like I´m a “tuareg” who lives in the desert but let´s say that in my homeland the landscape used to be green in winter and yellow in summer.

Andalucia în această iarnă / Andalucia this winter

După ce am primit în sfârșit documentele mele spaniole pentru prima dată, am cumpărat un zbor pentru a veni în România pe 7 ianuarie. Am ajuns deja pe 8 dimineața devreme și, ca să fiu sincer, m-am așteptat să fie puțin mai rece când am ieșit din avion, dar au fost aproximativ 2 ° C. Era într-adevăr frig, dar putea fi și mai rău. Acolo de unde vin această temperatură ar putea fi cea minimă, uneori ajunge la 0 ° C, dar nu este niciodată suficient de rece ca să ningă. Totuși, în acea zi m-am întâlnit cu coordonatorul meu care a venit să mă ia și am început drumul spre Izvoarele. Drumul părea același ca atunci când venisem prima dată vara, același drum, aceleași case și aceleași altare deoparte, de asemenea adânc în noapte. Pur și simplu era mai frig.

After I got finally my Spanish documents for the first time I bought a flight to come to Romania on 7th of January I arrived already on 8th in the early morning and to be honest I expected it to be a little bit colder when I got out from the plane but it was like 2ºC. It was cold indeed but it could be worse. Where I come from that temperature could be the minimum, sometimes we reach 0ºC but it´s never enough to snow. However, that day I met my coordinator who came to pick me up and we started the way to Izvoarele. The way seemed the same than when I came the first time on summer, the same road, the same houses and the same shrines aside, also deep in the night. It just was colder.

Am ajuns la noua mea casă gazdă în jurul orei 04:30 și, deși eram obosit, nu aveam somn, așa că am decis să mănânc ceva și să mă uit la ceva distractiv în laptop. Încercam doar să mă linistesc și să mă simt confortabil până când brusc m-am uitat pe fereastră. Nu mă așteptam ca lumina ușoară a zorilor să mă lase să văd că ningea de când am intrat în casă și curtea era deja complet albă. Știu că acest lucru trebuie să sune prost și foarte normal pentru o mulțime de oameni, dar dacă vă spun că nu am văzut niciodată că ninge până atunci? Adică am văzut zăpada doar o dată, dar nu ningea cu adevărat și era într-un loc în care nu existau multe elemente în jurul meu, cum ar fi case, copaci, oameni … în afară de asta a fost acum nouă ani așa că…

I arrived to my new host house at around 4:30 AM and even though I was tired I was not really sleepy so I decided to eat something and watch something entertaining in my laptop. I was just trying to chill and make myself comfortable until suddenly, I looked through the window. I didn´t expected the slight light of the dawn to let me see that it had been snowing since I got into the house and the yard was already completely white. I know that this must sound silly and super normal for a lot of people but, what if I tell you that I never saw it snowing until then? I mean, I only saw the snow once but it was not really snowing and it was in a place where there was not a lot of elements around me such as houses, trees, people… besides it was nine years ago so…

Imaginați-vă trenul filmului „Anastasia” care trece pe aici / Imagine the train of the movie “Anastasia” going through here

Oricum, bineînțeles văzând că am decis să merg la plimbare pentru a cunoaște mai bine noul meu sat începând din curtea mea. Terminând acolo, m-am aventurat pe stradă și am început să merg. La un moment dat mă întorc în lateral și am intrat într-o mică „stradă” sau mai bine pe o potecă, care este traversată la un moment dat de șinele de tren. Imaginea aceea dintr-o clipă mi-a amintit de scena clasică a unui tren care trecea prin filmul peisajul alb al Europei de Est

Anyways, of course seeing that I decided to go for a walk to get to know better my new village starting from my own yard. Finishing there, I ventured out the street and started to walk. At some point I turn to the side and got into a little “street” or better yet a path which is crossed at some point by the traintracks. That image by a moment reminded me of the classic scene of a train going through the white countryside of the eastern europe in the movies.

După câteva minute de coborâre, tocmai m-am lovit de râul Crasna, cel care dă numele străzii mele și acelei frumoase mănăstiri de dincolo de Schiulesti. Doar să menționez că a fi acolo toamna a fost ca și cum ai fi fost într-un basm.

After some minutes going downhill I just bumped into the Crasna River, the one which gives the name to my street and that beautiful monastery beyond Schiulesti. just mention that being there on Autumn was like immerse oneself into a fairytale.

Scara spre mănăstire / Stairway to the monastery

În cele din urmă, pe măsură ce ningea și am început să-mi ud blugii, am decis să mă întorc acasă la casa mea confortabilă pentru a încerca să ma încălzesc. Mi-a plăcut România vara,toamna, dar mi s-a părut frumos peisajul acoperit de zăpadă. Sunt sigur că o să mă bucur de primăvară aici. De asemenea … Da, este foarte frumos să folosești lemnul și să faci foc singur pentru a-ți încălzi casa, dar … Haide, încă douăzeci de grade nu sună așa de rău, nu?

Eventually as it kept snowing, and I started to get my jeans wet I decided to go back home to my cozy house to try to warm it up. I liked Romania on Summer also in Autumn, I found the snow-covered countryside beautiful. I´m sure I´m going to enjoy the spring here. Also… Yeah, it´s very nice to use wood and make fire yourself to get your house warm but… Come on, twenty degrees more doesn´t sound that bad, eh?

Curtea mea drăguță cu mult lemn pe care a trebuit să-l tocăm mai târziu pentru a avea ceva care să ne încălzească … Slujbă foarte noroioasă. / My pretty yard with a lot of wood which we had to chop later in order to have something to warm us up… Very muddy job.
ByPaco Blind-Ceroi

Portret de voluntar – Paco (Franţa)

Bună, mă numesc Paco, am 21 de ani și vin din estul Franței, nu departe de Strasbourg.

După bacalaureatul științific, am făcut doi ani la Strasbourg la Universitatea de Științe Tehnice a Activităților Fizice și Sportive. Au fost doi ani grozavi, foarte plini de satisfacții, dar în cele din urmă mi-am dat seama că vreau să fac ceva mai concret. Așadar, când trebuia să-mi reiau al treilea an, am decis să fac o pauză și să mă reorientez, de aceea am candidat pentru un loc de muncă mai aproape de orașul meu natal: Mulhouse. Am lucrat timp de 8 luni într-un supermarket și foarte repede am reușit să mă confrunt cu ritmul și cerințele unui loc de muncă cu normă întreagă. Am renunțat pentru că am vrut să mă implic în alte proiecte.

În prezent sunt în România la Izvoarele pentru un proiect de serviciu civil de 12 luni. Am decis să vin la asociația Curba de Cultură pentru că am avut deja ocazia toamna trecută să fac parte din proiectul de 2 luni de la Teisani, unde am renovat un centru de tineret. Acest proiect a fost uimitor pentru că am putut să învăț o mulțime de abilități, informații și mai presus de toate am ajuns să cunosc oameni noi și frumoși. În acest an mă voi putea implica în mai multe proiecte, cum ar fi descoperirea Teisaniului, cu scopul de a face o monografie, de a organiza activități cu centrul mobil de tineret și de a lucra în jurul sarcinilor zilnice de la Curba de Cultură …

Am avut ocazia să călătoresc în viața mea, dar niciodată cu ideea de a rămâne 1 an în aceeași țară, așa că sper că anul acesta îmi va permite să înfloresc, să învăț și să descopăr o mulțime de lucruri. Dar am încredere.

Hi, my name is BLIND-CEROI Paco, I am 21 years old and I come from Eastern France not far from Strasbourg.

When I had my scientific baccalaureate, I went straight to two years in Strasbourg at the University of Technical Sciences of Physical and Sports Activities. It’s been two great, very rewarding years, but finally I realized that I wanted to do something more concrete. So when I had to resume my third year I decided to take a break and reorient myself, that’s why I applied for a job closer to my hometown: Mulhouse. I worked for 8 months in a supermarket, and very quickly was able to be confronted with the pace and the demands of a full-time job. I quit because I wanted to get involved in other projects.

Currently I am in Romania in Izvoarele for a civic service of 12 months. I decided to come to the Curba de Cultura association because I already had the chance last fall to be part of the 2-month project in Teisani, where we renovated a youth center. This project was amazing because I was able to learn a lot of skills, information and above all I got to know new beautiful people. During this year I will be able to get involved in several projects such as the discovery of Teisani with the objective of making a monograph, organizing activities with the mobile youth center, and working around the daily tasks at Curba de Cultura…

I had the opportunity to travel in my life but never with the idea of staying 1 year in the same country, so I hope that this year will allow me to flourish, learn and discover a lot of things . But I trust it.